Resursele naturale şi semnificaţia lor în

dezvoltarea regională. Regiunea Muntenia de Nord

– Vest

Regiunea Muntenia de Nord-Vest cuprinde aprovimativ 60% din suprafata judeţului Vâlcea, tot judeţul Argeş, iar din Dâmboviţa, jumătatea vestică. Amplasarea ar putea fi un atu pentru dezvoltarea durabila prin folosirea inteligenta a resurselor, deoarece contactul dintre Carpaţi, Subcarpaţi si campii genereaza multe puncte favorabile in acest areal. In directia acelor de ceasornic,regiunea studiata se invecinează cu Transilvania Sudică, Curbura, Regiunea Metropolitană Bucuresti, Oltenia Sudică, Oltenia Nordică, Hateg-Poiana Ruscă. In cadrul bazei naturale de sustinere Muntenia de Nord-Vest are o reţea hidrografica importanta( Olt, Argeş si Dâmbovita), un relief etajat in trepte cu altitudine crescatoare de la sud la nord, climat variat favorabil diferitelor tipuri de activitati antropice, zonalitatea altidudinala a solurilor, resursele variate ale subsolului; toate acestea ducându-ne probabil cu gandul la o regiune dezvoltata economic, dar care, din pacate are si dezavantaje, din cauza resursei umane, dar si a asezarii. Insemnatul potential hidroenergetic al râurilor ce coboara de pe versantul sudic al grupei Făgăraş, a inceput sa fie folosit in sistem complex incă din deceniul al şaptelea al secolului XX. Resursa hidrologica e reprezentata printre altele, de râurile Olt, Argeş si Dâmboviţa ,care alaturi de afluentii lor constituie un suport pentru industria regiunii. Pe Arges avem amenajari hidrotehnice : lacul si hidrocentrala de la Vidraru, gruparea de lacuri Oesti, Cerbureni, Valea Iaşului, Zigureni, Vâlcele, Goleşti; Lotru, cu putere intre 18 si 510 MV( Ciunget, Mălaia, Bradişor); Olt, intre 24.9 si 70 MV( Câineni, Robeşti, Cornetu, Gura Lotrului, Turnu, Călimaneşti, Dăesti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Băbeni, Ioneşti); Vâlsan cu amenajarea omonima,de 5 MV; Râul Târgului (Lereşti şi Voineşti); Dâmboviţa (Clabucet de 64 MV si Dragoslavele); Râul Doamnei, Bistrita si Topolog nu prezinta importanta hidroenergetica ca si celelalte rauri. Lacurile glaciare din Munţii Fagaraşului: Mioarele(la altitudinea de 2282m, lacul situat la cea mai mare altitudine din Carpati), Călţun, Capra, Buda, Iezer, Avrig, Doamnei, Bâlea, Podragu,Urlea reprezinta puncte turistice importante. Etajarea reliefului influenteaza direct fauna, flora si clima aranjate si ele in funcţie de altitudine.Munţii Fagaraşului ocupa cea mai inaltă treapta; inăltimi peste 2000 m(Moldoveanu-2544m, Negoiu-2535m, M-ţii Lotrului-2258m). Spre sud, din creasta principală se desprind o serie de culmi secundare, separate de vaile ce coboara din unitate: Cozia(intre Olt şi Topolog), Frunţi(Topolog-Argeş), Ghiţu(Argeş- Râul Doamnei) şi Iezer(Râul Doamnei-Dâmboviţa). Altitudinile diferenţiate, descrescatoare (1668m in Cozia, 1534m in Frunţi, 1622 m in Ghiţu ,scăzând pana la 300 m in Câmpia Pitestilor), dau specificitate de maniestare elementelor climatice si de vegetatie.Astfel, in culmile Fagaraş si in Iezer este bine reprezentata vegetaţia alpina, etajul vegetaţiei forestiere este bine individualizat pe versantul sudic, in bazinele Topolog, Argeş, Vâlsan, Râu Doamnei si Bratieiu, urcând pâna la 1800m, dominând fagetele, apoi amestec de fag şi răsinoase, molid la partea superioara. Măgurilor subcarpatice le

corespund, la peste 600-700m, paduri de amestec stejar-fag si fag simplu; iar in câmpiile inalte se gaseşte silvostepa. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii, anin, plop sau areale cu plantaţii de salcâm(o bază melifera cu mare importanţa in alimentaţie).Flora amintita este sprijinită de soluri, care, sunt fertile (faeziomurile) in zona de campie, invecinându-se cu luvisolurile podişurilor sau cambisolurile din subcarpaţi. Podzolurile ocupa o suprafaţă extinsă, prin diferitele sale tipuri şi subtipuri. In domeniul subcarpaţilor şi pădurilor (mai inalte) fundamentul este asigurat de litosoluri, aluvisoluri şi umbrisoluri. Fauna variaza de la rozatoarele campiei(hârciog,soarece de câmp), la animale de interes cinegetic(mistreţi in padurile de stejar şi amestec,cerbi; gainuşe sau cocoşi de munte, iar in munţii Făgăraş putem rar admira capra neagră-o specie ocrotita).

Cele mai importante resurse minerale naturale ale judeţului Vâlcea sunt :bogatele resurse de sare din arealul Ocnele Mari, pegmatite cu cuart feldspat si mică (zona Voineasa), calcar (īn bazinul Costeşti - Bistriţa), sare (Ocnele Mari), carbune (Berbeşti, Alunu, Copăceni), ţiţei şi gaze naturale (Babeni, Madulari, Fauresti); bogatele izvoare de ape termale şi minerale (Calimanesti – Caciulata, Baile Govora, Baile Olanesti).    Resursele naturale ale judeţului sunt reprezentate de: flora si fauna bogate paduri de conifere şi foioase care gazduiesc specii de animale şi pasari dintre cele mai valoroase: urşi, capre negre, porci mistreti, cerbi şi caprioare precum şi suprafeţe intinse de paşuni, fâneţe terenuri agricole si plantaţii. Resursele antropice sunt reprezentate de industria lemnului, mobilei , industria chimică urmată de producţia, transportul şi distribuirea energiei electrice şi termice a gazelor şi apei calde, industria alimentară şi a băuturilor, extracţia şi prepararea cărbunelui (5,3 %) alte ramuri industriale ( 20,9 %). Chimia vâlceana este reprezentată de SC Otlchim SA şi Uzinele Sodice Govora SA.  Suprafaţa agricola a judetului Vālcea reprezintă 42,7% din suprafata totala a judetului şi 1,7 % din suprafaţa agricolă totala a ţării. Din aceasta 33,7 % reprezintă terenuri arabile 45,3% păsuni, 12,7% fāneţe, 1,7% vii si pepiniere viticole iar 6,6 % livezi si pepiniere pomicole,având o extensiune semnificativa in Platforma Oltetului şi Cotmeana, culturile de prun şi măr(aici fiind amplasata Staţiunea de Cercetare si Dezvoltare Pomicolă Voineşti). Dupa forma de proprietate, la sfârşitul anului 2000, sectorul privat deţinea 99,2 % din suprafaţa agricolă. In ceea ce priveşte creşterea animalelor, aceasta este bazată pe bovine, porcine, cabaline, pasari si albine. In judeţul Vâlcea se pot delimita patru zone mari de interes turistic deja consacrate respectiv : "turismul montan ; "staţiunile balneoclimaterice" "turismul cultural si monahal" şi in sfârsit "agroturismul". Acestora le putem adăuga inca o destinatie turistică şi anume "turismul sportiv si de agrement"(vânătoarea şi pescuitul). Zona montană reprezentând treimea nordică din suprafaţa judeţului, ofera atracţii formidabile : chei, cascade, pesteri, peste 80 de trasee marcate si intreţin posibilitatea practicării alpinismului, schiului, pescuitului si vânatorii sportive precum si numeroase puncte de belvedere. Turismul montan beneficiaza de conditii deosebite de cazare si petrecere a vacantelor in staţiunile celebre Voineasa si Vidra. Intre obiectivele turistice antropice se număra: Mănăstirile Cozia, Bistritei, Horezu(acestui oraş i se atribuie şi o veche tradiţie a culturii obiectelor artizanale din lut). La Mănăstirea Cozia, Mircea Voievod işi doarme somnul de veci; aici Mihai Viteazul işi convoacă pentru ultima dată colaboratorii, hotarând asupra modalitaţii de a continua lupta; la Govora aşează Matei Basarab tipografia care avea sa aducă prin carţile tipărite in limba româna o adevarată renaştere culturală a Tării Româneşti; aici s-au acoperit de glorie pandurii lui Tudor Vladimirescu impotriva armatelor otomane; aici a vibrat pentru prima dată, sub bagheta lui Anton Pann, imnul "Deşteaptă-te române".

Judeţul Argeş este inclus in intregime in regiunea funcţională Muntenia de Nord-Vest, aici se află trei municipii: Pitesti, Câmpulung şi Curtea de Argeş; trei oraşe : Mioveni, Costeşti, Topoloveni şi 93 de comune. Este traversat, la jumatate, de paralela 45 grade latitudine nordică si străbătut, in partea de est, de meridianul 25 grade longitudine estică. Resurse naturale sunt: zăcăminte de hidrocarburi (ţiţei şi gaze de sondă-la Bogaţi, Poiana Lacului şi Valea Caselor), cărbuni (lignit) la Godeni şi Berevoieşti ; calcar, ape minerale, sare, gips.Câmpia piemontană a Cotmenei are alitudine relativ joasă şi energie de relief scazută, cu utilizare agricolă, cerealieră predominantă, iar solurile sunt brun-roşcate de pădure, suportand o vegetatie de câmpii inalte: cereţe si gârniţete. Curtea de Argeş este, impreuna cu Piteşti, un oraş cu o funcţie polarizatoare importantă in regiune, datorită industriei lemnului şi mobilei; sticlei; industriei faianţei si porţelanului;se remarcă şi industria textilă. Piteşti deţine pe lângă textile, sticlă, lemn şi industria băuturilor alcoolice: vin, bere; industrie electrotehnică, de autovehicule(uzinele “Dacia-Renault” si ARO), chimică: ingrăşăminte, negru de fum, cauciuc sintetic, produse clorosodice. La Câmpu-Lung se fabrică fire si fibre sintetice, exista o fabrică de lianti, dar si industria constructiei de autovehicule cu aceleaşi firme ca şi in reşedinţa de judeţ. Agricultura judeţului se desfăşoara pe o suprafaţa de 349 mii ha, din care 180 mii ha terenuri arabile, 110 mii ha paşuni si fânete si 59 mii ha vii si livezi. De la nordul spre sudul judeţului sunt reprezentate gradat, toate marile forme de relief: munţi, dealuri, câmpie. Predomina zonele deluroase ( mai mult de jumatate din suprafaţa) .Cultura grâului si a secarei prezinta ponderile cele mai ridicate in subunitatile de câmpie, cultura porumbului este reprezentată in toate subunitatile de relief(fara arealul montan). In Câmpia Piteştilor , se inregistreză o valoare a mărimii medii a exploataţiilor agricole individuale mai mare de 2 ha(intre 2 si 4 ha) iar in aria periurbana a Piteştiului se inregistreză şi valori foarte mari ale capetelor de porcine(>50 capete/100 ha de teren agricol). In municipiul Piteşti ne putem delecta cu: Muzeul Judeţean Argeş, Galeria de Arta, Galeria de Arta Naiva, Galeria deArta "Metopa", Schitul Trivale. In municipiul Curtea de Argeş: Ansamblul Curţii Domneşti, Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş (episcopală), Fântâna Meşterului Manole, Muzeul Oraşenesc. In municipiul Câmpulung: Ansamblul feudal "Negru Vodă", Muzeul Oraşenesc, Castrul roman Jidava. Printre celelalte obiective turistice remarcăm: Casa memorială "Liviu Rebreanu" din comuna Stefăneşti, Complexul muzeal Goleşti, biserica Tutana din Baiculeşti, cetatea Poenari (pe muntele Cetăţuia, lânga barajul Vidraru), Mausoleul Mateiaş ( din Valea Mare-Pravat), Casa memorială "George Topârceanu", rezervaţia naturală de narcise de la Negrasi, băile termale de la Bughea de Jos, Brădet si Bârla, cabanele "Valea cu Peşti", "Cumpăna", "Voina", "Pestera Dâmbovicioara ", "Capra", Parcul dendrologic de la Mihaeşti. Din cele 25 lacuri existente in Făgăraş, 18 se gasesc in limitele judeţului Argeş, distingându-se prin marime si pitoresc: Buda, Capra, Caltun, Pd.Giurgiului, Jgheburoasa, Buduri, Roşu,Iezer si altele. Urmează zona depresionară, continuarea Culuarului Loviştei, in larga vale a râului Argeş, in care, in anul 1974, s-a dat in folosinţa artera de mare altitudine (2040 m), Transfagărăşanul, cu tunele sub vârful Capra, din culmea nordică a munţilor Fagaraş, de cca. 1 Km lungime(care scurtează considerabil drumul către Sibiu şi valorifică importantul potenţial turistic din zonă).

Judeţul Dâmboviţa este situat in partea central-sudică a ţării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomita si Dâmboviţa., doar cel din urma prezentand interes pentru regiunea Munteniei de Nord-Vest. In ceea ce priveste economia acestei parţi sud-vestice a judetului ,compania Arctic este unul dintre cei mai mari exportatori români, aproximativ 70% din producţia (de aparate frigorifice) fabricii de la Găeşti fiind destinată exportului.

Satul Voinesti este vechi, existând sigur in vremea domniei lui Mihai Viteazul. Locuitorii se ocupă in special cu pomicultura, existând in această localitate şi o staţie de cercetare in domeniul pomicol, aici fiind creat soiul de măr "Frumosul de Voineşti". La 1 ianuarie 1950 a fost infiinţata Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicola,unitate care in decursul anilor, imprima caracterul unei zone pomicole importanta, comunei Voinesti. Aici au fost realizate celebre soiuri de meri, peri si pruni. Aşezarea la poalele masivelor muntoase din nord prezintă o dubla importanţă sub raport climatic,adăpost fata de curenţii atmosferici reci de la nord si in al doilea rând prezenţa masivelor muntoase prilejuieşte o acumulare mai mare de precipitaţii.Ca textura pot fi întâlnite soluri nisipoase-lutoase in luncă sau terase joase,lutoase argiloase. Din punct de vedere geo-botanic, zona se incadrează la păduri de foioase, etajul fagului cu trecere spre conifere in extremitatea nordică; masivele păduroase ocupa suprafeţe mari ale teritoriului. Câmpia Târgovistei este predominant de natură fluviatilă,formată prin ingemănarea conurilor de dejecţie al râurilor Dâmboviţei şi Ialomiţei. Nota dominantă a reliefului o dau fenomenele de alunecare şi de eroziune torenţială, care scot din circuitul agricol suprafeţe apreciabile de teren. Piemontul Cândeşti constituie o treaptă de relief care se deosebeşte prin alcătuirea geologică, tectonică şi morfologică atât de Subcarpaţi, cât şi de zona de câmpie. Interfluviile sunt netede, împădurite, uşor înclinate spre sud şi fragmentate de văi mult mai adâncite în cuvertura de pietrişuri. Depozitele constituente din zona subcarpatică au diferite grade de permeabilitate, in funcţie de natura lor. Există strate acvifere locale în depozitele de pietrişuri, nisipuri şi argile. Prin infiltrarea apelor superficiale in depozite, acestea suferă de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuată şi apar, sau sunt intâlnite in foraje, ca ape minerale cu importanţă mare pentru economia judeţului. Aceleaşi depozite cu o granulometrie foarte favorabilă infiltraţiei şi deci cu un orizont freatic foarte bine dezvoltat se întâlnesc şi în luncile Argeşului şi Dâmboviţei pe întregul traseu din judeţ.

Reţeaua de comunicare intre municipiile şi oraşele polarizatoare ale regiunii este formata din diferite artere din şoselele europene care ne strabat ţara: porţiunea Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti din E81, căreia i se dubleaza importanţa pe sectorul de autostradă A1,Bucureşti-Piteşti şi secţiunea Piteşti-Craiova a şoselei europene E 574. Alt drum care s-a modernizat si facilitează traficul in regiune este şoseaua subcarpatică ce uneşte orasul Câmpu-Lung de Târgu-Jiu. Distribuirea mărfurilor şi călătorilor este asigurată de magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici, căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung şi Piteşti-Curtea de Argeş.

Limitele treptelor de relief ar putea reprezenta niste axe de dezvoltare si polarizare, exemplu limita de sud a dealurilor getice: aliniamentul localitaţilor Topoloveni-Piteşti-Vedea sau Câmpulung-Brădet-Arefu datorita resurselor forestiere de fag, gorun si carpen care constituie fondul vegetal principal. Nici centrele urbane de importanţă locala cum sunt Stefăneşti, Topoloveni, Găeşti nu au success foarte mare in a atrage si stoca fluxuri de informaţie, materie, energie si de aceea vor rămâne dependente de axa Piteşti-Bucureşti. Culoarul Câmpulung-Dragoslavele-Rucar-Bran este o axă joncţională formată de fluxurile de tranzit supraregionale, Brezoi-Voineasa, la fel ca şi Călimănesti-Brezoi-Câineni, acestea completand ansamblul sistemic regional. In concluzie, regiunea in discuţie beneficiază de resurse ale subsolului ca:sarea, cărbunele inferior, petrol, gaze naturale, izvoare de apă minerală, cursuri de apă valorificate economic, care, alaturi de păşuni,fâneţe si păsuni agricole favorabile culturilor variate(viţa de vie, pomi fructiferi,cereale,plante tehnice) constituie premisele economice de bază ale unei

regiuni in eventuala plina dezvoltare,dacă sunt folosite intelligent. Monumentele istorice si de artă, cat si cele naturale, exemplificate prin fauna si morfologia culmilor muntoase alcatuiesc un patrimoniu turistic de interes naţional şi internaţional. Din păcate, Muntenia de Nord-Vest are un singur centru polarizator principal,Piteştiul, care din cauza amplasării sale la o distanţă de aproximativ 100km de capitala ţarii, Bucureşti, işi pierde aria de influenţă in favoarea celui din urmă.

Bibliografie:

Cocean P, Filip S. (2008),Geografia Regională a României, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Grigor P. Pop (2006), Carpaţii şi Subcarpaţii României, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Alexandru Roşu (1980), Geografia Fizică a Romaniei, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti;

www.wikipedia.com

Resursele naturale şi semnificaţia lor

în dezvoltarea regională.

Regiunea Muntenia de Nord – Vest.

Student:

Pirnuţă Andra,

Facultatea de Geografie,

Specializarea Geografie.