RESURSĂ EDUCAŢIONALĂ DESCHISĂ - isjolt.ro¢ecu-Elena-Teodora_-Învăţăm-s... · Ce puteţi...

RESURSĂ EDUCAŢIONALĂ DESCHISĂ

Denumire: „ÎNVĂȚĂM SĂ ÎNVĂȚĂM!” – PROIECT DE CONSILIERE DE GRUP

Autor: ȚECU Elena-Teodora

Unitatea de învăţământ: CJRAE Olt

Disciplina: CONSILIERE ȘI ORIENTARE

Domeniul: CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ

Clasa: nivel gimnazial/liceal

Scopul materialului propus: didactic

Învăţăm să învăţăm! - Proiect de consiliere de grup

1

Page 1

“Învăţăm să învăţăm!” - Proiect de

consiliere de grup


2

Page 2

Cuprins

Plan de activitate ................................................................................................................ 3

Şedinţa 1 – „Ne informăm!” ................................................................................................ 4

Şedinţa 2 – „Stiluri de învăţare” .......................................................................................... 5

Şedinţa 3 – „Harta mentală” ............................................................................................. 16

Şedinţa 4 – „Sublinierea” .................................................................................................. 30

Şedinţa 5 – „Rezumatul” ................................................................................................... 33

Şedinţa 6 – „Eseul” ........................................................................................................... 39

Şedinţa 7 – „Mnemotehnicile” ........................................................................................... 45

Şedinţa 8 – Evaluare .......................................................................................................... 50

Bibiliografie ....................................................................................................................... 55


3

Page 3

P L A N D E A C T I V I T A T E

Şedinţa Obiective Metode și instrumente Evaluare

1

”Ne informăm”

Discutarea necesităţii înţelegerii materialului ce urmează a fi învăţat;

Identificarea fazelor învăţării.

Discuţii ;

Exerciţiul Jabberwocky ;

Exerciţiul Fazele învăţării.

Discuţii.

2

“Stiluri de învățare”

Identificarea şi exersarea stilului de învăţare predominant fiecărui elev.

Chestionar de determinare a stilurilor de învăţare ;

Fişa de lucru Stiluri de învăţare ;

Discuţii.

Copacul cu fantomiţe.

3

“Harta mentală”

Discutarea hărții mentale ca metodă de studiu;

Exersarea hărții mentale ca tehnică de studiu.

Lucrul pe perechi ;

Fişa de lucru Harta mentală;

Discuţii.

Modelul ABC.

4

”Sublinierea”

Discutarea sublinierii ca metodă de studiu;

Exersarea sublinierii ca tehnică de studiu.

Lucrul individual ;

Fişa de lucru Sublinierea ;

Discuţii.

Materiale realizate de elevi.

5

”Rezumatul”

Discutarea rezumatului ca metodă de studiu;

Exersarea rezumatului ca tehnică de studiu.

Lucrul individual ;

Fişa de lucru Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat;

Discuţii.

Materiale realizate de elevi.

6

”Eseul”

Prezentarea sugestiilor de elaborare a unui eseu;

Exersarea scrierii unui eseu.

Lucrul individual ;

Fişa de lucru Eseul ;

Discuţii.

Fişă de evaluare.

7

”Mnemotehnicile”

Discutarea menmotehnicilor ca metodă de studiu;

Exersarea mnemotehnicilor ca tehnică de studiu.

Lucrul individual ;

Fişa de lucru Mnemotehnicile ;

Discuţii.

Discuţii dirijate.

8. “Evaluare” Evaluarea elevilor se va realiza prin intermediul unui portofoliu;

Completarea chestionarului de evaluare.

Expunerea ;

Exerciţiul Bun-rămas.

Chestionar de evaluare, portofoliu.


4

Page 4

Şedinţa 1 – „Ne informăm!” Perioada 6 – 10 Februarie 2012

Obiective 1. Conştientizarea necesităţii înţelegerii materialului ce urmează a fi învăţat. 2. Identificarea celor patru faze ale învăţării.

Materiale necesare

Exerciţiul Jabberwocky – pentru fiecare elev

Fişa de lucru „Fazele învăţării” – pentru fiecare elev

Instrumente de scris

Timp de lucru

50 de minute

Descriere 1. Exerciţiul Jabberwocky1

Elevilor li se citeşte următoarea strofă:

“Era neric şi şofile coruţe

Chiar vereau şi johreau pe pincom;

Toate frantaşele erau şiricuţe

Şi şarmii cuţei răscoteau.”

Fiecărui elev i se distribuie fişa de lucru „Înţelege mesajul”. Elevilor li se cere să

citescă versurile regăsite în fişă. Coordonatorul grupui se asigură că fiecare elev a

citit strofa, apoi roagă elevii să o citescă din nou. Este necesar ca fiecare elev să

citească cel puţin de două ori textul pentru a se familiariza cu termenii utilizaţi.

Unul sau mai mulţi elevi volunatri vor răspunde la următoarele întrebări:

1. Ce făceau şofile coruţe pe pincom?

2. Cum aţi descrie frantaşele?

3. Ce puteţi spune despre cuţeii şarmi?

4. De ce erau toate frantaşele şiricuţe?

5. Cât de bine se descurcau cuţeii şarmi?

Cel mai probabil răspunsurile vor fi următoarele:

1. Vereau şi johreau

2. Toate erau şircuţe

3. Răscoteau

4. şi 5. Nu am idee!

Concluzii:

Elevilor li se explică faptul că scopul exerciţiului este să le demonstreze că

primele trei sarcini de lucru nu cer să înţeleagă materialul. Totuşi, sarcinile aflate în

partea fianlă (4 şi 5) presupun ca elevul să înţeleagă şi să construiască. Învăţarea

fără înţelegere este „pe dinafară” sau de suprafaţă. Elevii nu trebuie să rămână la

acest nivel – al înţelegerii de suprafaţă. Pentru a realiza o învăţare profundă ei

trebuie să înţeleagă ceea ce învaţă, făcând cât mai multe conexiuni cu conceptele

deja cunoscute. Acest lucru îi ajută să ţină minte materialul de învăţat.

1 Exerciţiu preluat din Geoff Petty (2006), Profesorul azi Metode moderne de predare


5

Page 5

2. Exerciţiul “Fazele învăţării”

Elevilor li se prezintă procesul învăţării şi reamintirii. Coordonatorul grupului

poate utilize explicaţiile furnizate de Gange R.M. (1975) în lucrarea Condiţiile

învăţării: „Când un material necesită a fi învăţat, observăm un interval de timp pe

parcursul căruia stimulul este receptat (apprehended). Acest interval este urmat de

evenimetul numit faza de însuşire (acquisition phase), în care în sistemul nervos

central au loc schimbări. În general, se considară că însuşirea este urmată de o

anumită activitate internă, care „stochează în memorie” noua entitate învăţată,

astfel încât ea poate fi reţinută o perioadă de timp: aceasta este faza de stocare. A

patra fază importantă este aceea de actualizare, în care noile infomaţii care au fost

însuşite şi stocate sunt relevate unui observator extern, ca performanţe.

După ce am stabilit cele patru faze ale învăţării, putem trece la anaiza fiecăria în parte.

1. Faza de receptare Un elev care trebuie să înveţe în primul rând trebuie să răspundă la un stimul, să „înregistreze” acest stimul. În această condiţie este esenţială starea de atenţie faţă de stimul. Această stare poate fi identificată observând la ce se uită sau ascultă elevul. Acest prim element duce la perceperea (perceveing) stimulului (materialul ce uremeză a fi învăţat) şi apoi la codificarea sa. Actul de percepere cere ca individul să diferenţieze stimulul respectiv de alţi stimuli. Un stimul nu trebuie sa fie doar perceput, ci trebuie, de asemenea, să fie şi codificat.

2. Faza de însușire Odată ce stimulul a fost receptat, procesul de însuşire poate începe. În această fază are loc procesul de însişire ca atre, prin implicarea mecanismelor acţionale ale activităţii nervos superioare.

3. Faza de stocare Odată însuşită, noua informaţie trebuie stocată, dacă vrem să o catalogăm ca pe ceva ce a fost realmente învăţat. Prin evenimentul însuşirii informaţia se păstrează în memorie o perioadă care poate dura câteva minute sau o viaţă întreagă. Există două tipuri de stocare: de scurtă durată (cu o capacitate limitată şi o durată de până la 30 de secunde) şi de lungă durată (cu o durată nelimitată).

4. Faza de actualizare Când individul este pus să arate sau să folosească ceea ce a învăţat, el trebuie să regăsească în memorie informaţia pe care a însuşit-o şi stocat-o. Actualizarea se produce adesea într-un mod dezorganizat.”

Fiecărui elev i se înmânează o fișă de lucru, care conține textul de mai jos. Sarcina elevilor este de a învăța informațiile, ținând cont de fazele învățării.

Coordonatorul grupului se asigură că elevii au învățat noțiunile adresând

întrebări referitoare la conținutul textului și la procesul învățării.

Întrebări care vizează conținutul textului 1. Resursele naturale sunt epuizabile sau inepuizabile? 2. Ce reprezintă pentru noi petrolul? 3. Ce țări înregistrează un progres tehnic? 4. Care este ideea pe care o puteți desprinde din text?


6

Page 6

Întrebări care vizează procesul învățării 1. Ce ați făcut efectiv în faza de receptare a informațiilor? 2. Cât timp consideraţi că veţi păstra informaţiile stocate? 3. Ce dificultăţi aţi întâmpinat în faza de însuşire a informaţiilor? 4. Considerați utilă faza de actualizare a informațiilor?

Concuzii: Coordonatorul grupului va explica utilitatea fazelor învățării în eficientizarea procesului de învățare. Elevii au tendinţa de a trece cu vederea ultima fază a învăţării – aceea de actializare, aceasta fiind catalogată drept o dovadă de „toceală”. Este necesar să li se amintească elevilor faptul că repetarea este „mama învăţării” şi singura metodă de a combate uitarea.

3. Evaluare

Coordonatorul grupului va cere feed-back fiecărui elev din grup, adresând întrebări privind activitatea la care a participat. Întrebările vor viza aspectele plăcute şi mai puţin plăcute ivite pe parcursul exerciţiilor şi, de asemenea, modul în care s-au simţit.


7

Page 7

EXERCIŢIUL JABBERWOCKY

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi în scris la întrebările aferente.

Timp de lucru: 10 minute

“Era neric şi şofile coruţe

Chiar vereau şi johăreau pe pincom;

Toate frantaşele erau şircuţe

Şi şarmii cuţei răscoteau.”

1. Ce făceau şofile coruţe pe pincom?

2. Cum aţi descrie frantaşele?

3. Ce puteţi spune despre cuţeii şarmi?

4. De ce erau toate frantaşele şircuţe?

5. Cât de bine se descurcau cuţeii şarmi?


8

Page 8

FIŞA DE LUCRU „FAZELE ÎNVĂŢĂRII”

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Citiţi şi învăţaţi texul următor, ţinând cont de fazele învăţării: receptare,

însuşire, stocare, actualizare.


“”Populația, resursele și dezvoltarea lumii contemporane

Toți factorii de mediu (aer, apă, sol etc.) se degradează continuu, rezervele

principalelor resurse naturale sunt pe cale să se epuizeze, iar tot acest ”progres

economic” este însoțit de dispariția a numeroase specii de plante și animale,

concomitent cu dispariția ecosistemelor lor.

Cele două ,,șocuri” ale petrolului ( din anii 1973 și 1979) au arătat, pentru prima

dată, că resursele naturale nu sunt inepuizabile, că unele dintre ele, o dată

consumate, nu se regenerează, că orizontul de timp în care acestea vor fi epuizate

este destul de scurt (de exemplu, ăn cazul petrolului, se aproximează această

perioadă la circa 40 de ani). Civilizația umană de astăzi își merită numele de

civilizația petrolului. Pentru fiecare dintre noi, petrolul înseamnă: sursă de energie,

combustibil, cauciuc sintetic, asfalt, medicamente, textile (fibre și fire sintetice),

materiale plastice (pungile din fiecare supermarket, sticlele de apă, carcasă de

televizor, calculator etc.), vopsele, coloranți, uleiuri ș.a.

În Taiwan și Luxemburg, fiecărui locuitor îi revine mai mult de un telefon mobil, în

timp ce în țări precum Laos, Cambodgia există câte un mobil la 100 de locuitori, iar

Myanmar câte unul la 3000 de locuitori.

În San Marino și SUA există cel puțin un calculator la fiecare doi locuitori, la polul

opus situându-se R.D. Congo cu două calculatoare la aproximativ 10 000 de

locuitori.

În Bermude, Monaco, SUA, Malta aproape fiecare membru al familiei își are

propriul televizor, spre deosebire de Eritreea, unde 5000 de oameni se uită la un

singur televizor, sau Ciad, unde 1 000 de oameni beneficiază, de asemenea, de un

singur televizor.

În Italia, Germania, Austria, SUA revine câte o mașină la fiecare doi locuitori, iar în

Japonia la 3 locuitori.

Evoluția societății umane a condus în permanență la modificarea ecuației privind

relația dintre resurse, dezvoltare economică și mediul înconjurător. Singurele

condiții cunoscute în această ecuație sunt: resursele naturale sunt limitate, iar

numărul de ,,consumatori” este în creștere.” (Text extras din Geografie. Manual pentru clasa a XI-a, Editura Humanitas, 2006, pag. 65)


9

Page 9

Şedinţa 2 – „Stiluri de învăţare”

Perioada 13 – 17 Februarie 2012

Obiective 1. Identificarea stilului propriu de învăţare. 2. Exersarea stilului propriu de învăţare.

Materiale Chestionar de determinare a stilurilor de învăţare - pentru fiecare elev

Fişa de lucru pentru exersarea stilului de învăţare - pentru cele 3 grupuri de elevi

Copacul cu fantomiţe - pentru fiecare elev


Timp de lucru 50 de minute

Descriere 1. Exerciţiu de determinare a stilurilor de învăţare

Coordonatorul grupului explică elevilor noţiuni definitorii ale stilului de învăţare. Pot fi utilizate explicaţiile furnizate de Băban A. (2009): „stilul de învăţare reprezintă modalitatea preferată de receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare a informaţiei. Acesta are atât componente determinate genetic, cât şi componente care se dezvoltă ca urmare a expunerii frecvente şi preferenţiale la o anumită categorie de stimuli. După modalitatea senzorială implicată, există trei stiluri de învăţare principale: auditiv, vizual şi kinestezic.”

Fiecărui elev i se înmânează Chestionarul de determinare a stilurilor de învățare.

După ce toţi elevii au identificat stilul propriu de învăţare, coordonatorul grupului va expune caracterisicile comportamentelor de învăţare, aşa cum le regăsim în Ghidul metodologic pentru orele de dirigenţie şi sonsiliere, Consiliere educaţională (Băban, A., 2009):

Stilul auditiv

învaţă vorbind şi ascultând;

este eficient în discuţiile de grup;

învaţă din explicaţiile profesorului / celui care prezintă materialul;

verbalizează acţiunea întreprinsă pentru a-şi depăşi dificultăţile de învăţare;

îşi manifestă verbal entuziasmul;

zgomotul este distractor, dar în acelaşi timp reprezintă şi mediul în care se simte bine;

suportă greu liniştea în timpul învăţării. Stilul vizual

preferă să vadă lucrurile sau desfăşurarea proceselor pe care le învaţă;

învaţă pe bază de ilustraţii, hărţi, imagini, diagrame;

este important să vadă textul scris;

are nevoie să aibă control asupra ambianţei în care învaţă;

îşi decorează singur mediul;

recitirea sau rescrierea materialului sunt metodele cele mai frecvent utilizate pentru fixare.


10

Page 10

Stilul kinestezic

are nevoie să atingă şi să se implice fizic în activitatea de învăţare;

învaţă din situaţiile în care poate să experimenteze;

a lua notiţe înseamnă mai mult un act fizic şi nu un suport vizual pentru învăţare;

de multe ori nu revizuiesc notiţele;

îşi manifestă entuziasmul sărind;

lipsa de activitate determină manifestări kinestezice.

Concluzii: Coordonatorul grupului va sublinia necesitatea descoperirii stilului propriu de învățare. Propriile noastre preferinţe pentru diverse metode prin care memorăm şi asimilăm informaţii noi se reflectă în stilul de învăţare. Nu există o singură metodă unică pe care toata lumea ar putea sa o aplice datorită multitudinii de modalităţi prin care persoanele procesează informaţiile noi. Cu toate acestea fiecare persoană are un stil de învaţare cu care poate atinge punctul optim dintre timpul petrecut, durata memorării şi gradul de asimilare a noilor informaţii; tocmai de aceea este necesar să descoperim şi să aplicăm acest stil cat mai curand posibil.

2. Exerciţiu de exersare a stilului propriu de învăţare

Elevilor li se distribuie Fisa de lucru – Exersarea stilului de învăţare.

În vederea exersării stilului propriu de învăţare, coordonatorul grupului va da

elevilor următoarele indicaţii:

1. Elevii cu stil de învățare auditiv vor forma un grup și vor urma sarcinile de mai jos:

Sarcina 1: Unul dintre membrii grupului va citi cu voce tare textul, iar ceilalți vor asculta.

Sarcina 2: Vor discuta în cadrul grupului ideile principale desprinse din text.

Sarcina 3: În cadrul grupului fiecare elev va prezenta ce a reținut din text. 2. Elevii cu stil de învățare vizual vor lucra individual și vor aplica următoarele

indicații:

Sarcina 1: Vor sublinia pe suportul scris, ideile principale, de preferat folosind culori diferite.

Sarcina 2: Vor reciti de 3 sau 4 ori ceea ce au sublinia.

Sarcina 3: Vor acoperi foaia primită, vor închide ochii și își vor reprezenta mental schema textului subliniat.

3. Elevii cu stil de învățare kinsetezic vor lucra individual și vor aplica următoarele indicații:

Sarcina 1: Vor citi textul, urmărind cu degetul rândul pe care îl citesc.

Sarcina 2: Vor reciti textul şi vor lua notițe în timp ce citesc.

Sarcina 3: Își vor schimba poziția și vor reciti textul. La finalul exercițiului câte un voluntar dintre elevii cu cele 3 stiluri de învățare va prezenta informațiile desprinse din text şi va împărtăşi grupului în ce manieră îl ajută cunoaşterea stilului personal de învăţare. Concluzii: Coordonatorul grupului le va explica elevilor faptul că nu există un stil de învățare mai eficient sau mai puțin eficient. Un procent mare din populație are un stil de învățare combinat sau mixt. Beneficiile aplicării unui stil de învăţare sunt


11

Page 11

evidente. Elevul îşi atinge punctul optim de învăţare, obţine rezultate şcolare mai bune, reduce stresul şcolar etc.

3. Evaluare Elevilor li se distribuie “Copacul cu fantomiţe”2. Prin semnificaţia desenului elevii îşi pot exprima sentimentele faţă de activitatea la care au participat. Coordonatorul va încuraja elevii să îşi împărtăşască grupului sentimentele şi gândurile şi, de asemenea, să justifice de ce au ales o fantomiţă anume.

2 Material preluat din ,,Metode şi instrumente pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă la clasă" Ghid teoretic (2011)


12

Page 12

CHESTIONAR DE DETERMINARE A STILURILOR DE ÎNVĂŢARE

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Citiţi cu atenţie următoarele afirmaţii şi alegeţi răspundeţi răspunsul potrivit.

Afirmaţii Da

(1 punct)

Nu

(0 puncte)

1. Îmi place să discut materialul de învăţat cu un coleg.

2. Învăţ cu voce tare.

3. Prefer să învăţ ceva nou citind despre acel subiect.

4. Adesea notez observaţiile pe care mi le face cineva pentru a nu le uita.

5. Prefer exerciţiile fizice şi sportul.

6. Învăţ mai bine când am o imagine sau un text scris.

7. Sunt capabil să îmi imaginez lucrurile.

8. învăţ mai bine când cineva îmi explică.

9. De obicei îmi notez informaţiile pentru a putea reveni asupra lor.

10. Pot număra silabele dintr-un cuvânt lung atunci când îl aud rostit de cineva.

11. Am o memorie bună pentru cântece şi melodii.

12. Îmi plac discuţiile în grupuri mici.

13. Îmi amintesc uşor mărimea, forma şi culoarea obiectelor.

14. Repet adesea instrucţiunile pe care mi Ie-a dat cineva.

15. Îmi place lucrul manual.

16. Îmi amintesc uşor feţele actorilor, locuri şi alte detalii vizuale dintr-un film.

17. Utilizez mâinile şi mişcările corporale când explic ceva.

18. Prefer să desenez diagrame pe tablă şi nu pe foaie.

19. Învăţ mai bine dacă mă ridic şi mă mişc în timpul studiului.

20. Dacă vreau să asamblez o bicicletă, am nevoie de instrucţiuni cu imagini care

să mă ghideze la fiecare pas.

21. Îmi amintesc obiectele mai bine când le ating sau le manevrez.

22. Învăţ mai bine privind la altcineva.

23. Bat mult din degete sau mâini când sunt aşezat.

24. Îmi place să construiesc obiecte.

25. Vorbesc cu uşurinţă o limbă străină.

26. Pot urmări subiectul unei poveşti ascultată la radio.

27. Îmi place să repar lucruri acasă.

28. Pot înţelege o povestire când o aud înregistrată pe casetă.

29. Utilizez cu uşurinţă uneltele şi aparatura.

30. Mi se pare că este foarte dificil să stai mult timp liniştit.

31. Îmi place să joc sau să fac pantomimă.

32. Observ cu uşurinţă caracteristicile unor modele prezentate.

33. Am nevoie de pauze dese în timpul studiului pentru a mă mişca.


13

Page 13

34. Îmi place să recit şi să scriu poezii.

35. De obicei înţeleg ceea ce spun oamenii, chiar dacă au un accent deosebit.

36. Îmi dau seama de diferenţa dintre linii melodice asemănătoare.

37. Îmi place să dansez şi să creez noi mişcări sau paşi de dans.

38. Îmi plac activităţile care necesită coordonare motrică.

39. Urmăresc mai uşor indicaţiile scrise decât pe cele orale.

40. Recunosc uşor diferenţa dintre sunete chiar dacă sunt asemănătoare.

41. Îmi place să creez sau să utilizez rime pentru a învăţa anumite texte.

42. Îmi place să particip la ore în care se realizează experimente.

43. Pot spune rapid dacă două forme geometrice sunt identice.

44. Conţinuturile pe care mi le amintesc cel mai uşor sunt cele prezentate în imagini.

45. Urmăresc mai uşor instrucţiunile orale decât pe cele scrise.

46. Învăţ mult mai uşor numele instrumentelor muzicale dacă le ating sau le examinez.

47. Trebuie să spun cu voce tare unele idei pentru a le ţine minte.

48. Pot să redau cu uşurinţă pe hârtie o formă pe care am văzut-o.

49. Pot urmări cu uşurinţă o hartă.

50. Pot să-mi reamintesc cu exactitate cuvintele unei persoane şi tonul vocii ei câteva zile după discuţie.

51. Îmi amintesc mai repede direcţia dacă cineva îmi oferă repere (anumite clădiri, copaci).

52. Observ uşor culorile şi combinaţiile de culori.

53. Îmi place să pictez, să desenez, să sculptez.

54. Îmi amintesc cu uşurinţă întâmplări şi experienţe din trecut.

Paşi în vederea interpretării: 1. Introduceţi punctajul obţinut în următoatele tabele. Calculaţi apoi scorul obţinut.

Vizual 3 4 6 7 9 13 16 20 22 32 39 43 44 48 49 51 52 54

Total

Auditiv 1 2 8 10 11 12 14 24 26 28 34 35 36 40 41 45 47 50

Total

Kinestezic

5 15 17 18 19 21 23 25 27 29 30 31 33 37 38 42 46 53

Total

2. Punctajul cel mai ridicat indică stilul de învăţare preferat, iar punctajul cel mai scăzut indică stilul de învăţare cel mai puţin dezvoltat. Două punctaje ridicate sau foarte asemănătoare arată că ambele stiluri pot fi preferate. Trei scoruri identice înseamnă că pot integra toate cele trei modalităţi de învăţare, lucrând la fel de bine cu oricare stil de învăţare.


14

Page 14

FIŞA DE LUCRU PENTRU EXERSAREA STILULUI DE ÎNVĂŢARE

Nume:

Data:

Instrucţiuni:

În vederea exersării stilului propriu de învăţare urmaţi indicaţiile:

Elevii cu stil de învățare auditiv vor forma un grup și vor urma sarcinile de mai jos:

Sarcina 1: Unul dintre membrii grupului va citi cu voce tare textul, iar ceilalți vor asculta.

Sarcina 2: Vor discuta în cadrul grupului ideile principale desprinse din text.

Sarcina 3: În cadrul grupului fiecare elev va prezenta ce a reținut din text. Elevii cu stil de învățare vizual vor lucra individual și vor aplica următoarele indicații:

Sarcina 1: Vor sublinia pe suportul scris, ideile principale, de preferat folosind culori diferite.

Sarcina 2: Vor reciti de 3 sau 4 ori ceea ce au sublinia.

Sarcina 3: Vor acoperi foaia primită, vor închide ochii și își vor reprezenta mental schema textului subliniat.

Elevii cu stil de învățare kinsetezic vor lucra individual și vor aplica următoarele indicații:

Sarcina 1: Vor citi textul, urmărind cu degetul rândul pe care îl citesc.

Sarcina 2: Vor reciti textul si vor lua notițe în timp ce citesc.

Sarcina 3: Își vor schimba poziția și vor reciti textul.


”Zaharoza Zaharoza sau zahărul este dizaharida cea mai răspândită în natură. Industrial, zahărul se

extrage din trestia de zahăr şi din sfecla de zahăr.

Prin hidroliza acidă sau enzimatică a zaharozei se obţine un amestec echimolecular de D-

glucoză şi D-fructoză. Amestecul de glucoză şi fructoză rezultat din hidroliza zahărului se

numeşte zahăr invertit şi constituie mierea artificială.

Zahărul se foloseşte în alimentaţie şi în industria alimentară şi are un important aport

energetic. Un gram de zahăr eliberează prin oxidare biochimică 4,2 kcal sau 17,55 kj.

Amidonul

Sub formă de coca fiartă sau coaptă, amidonul constituie hrana de bază a omului.

Cantități mai mari de amidon se găsesc în boabele de orez (62 – 82%), de porumb (65-

72%), de grâu (57-75%) și în tuberculii de cartofi (14-20%).

Prin întreruperea hidrolizei acide sau enzimatice a amidonului, se obține un sirop alcătuit

din dextrine, maltoză și glucoză. Acest amestec este numit melasă amidonată sau sirop

de porumb și se folosește la îndulcirea produselor de cofetărie.

Amidonul din unele cereale este utilizat ca materie primă în industria berii și a băuturilor

alcoolice. Alcoolul etilic se obține din amidon.

Amidonul se mai utilizează în industria textilă ca apret, în industria farmaceutică precum

absorbant și la prepararea unor pulberi etc.” (Text extras din Chimie. Manual pentru clasa a XI-a.(2009), Editura Corint, pag 170)


15

Page 15

COPACUL CU FANTOMIŢE

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Reflectaţi asupra sentimentelor pe care le-aţi avut de-a lungul activităţii. Identificaţi apoi

fantomiţa din copac cu care vă identificaţi cel mai bine şi gândiţi-vă de ce.



16

Page 16

Şedinţa 3 – „Harta mentală” Perioada

20 Februarie – 25 Februarie 2012

Obiective 1. Discutarea hărții mentale ca metodă de studiu; 2. Exersarea hărții mentale ca tehnică de studiu.

Materiale necesare

Tabla şi cretă sau o foaie de flipchart şi marker

Fişa de lucru Simbolismul – pentru fiecare pereche de elevi

Fişa de lucru Romantismul - pentru fiecare pereche de elevi

Fişa de lucru Realismul - pentru fiecare pereche de elevi

Fişa de lucru Modernismul - pentru fiecare pereche de elevi

Fişa de lucru Tradiţionalismul - pentru fiecare pereche de elevi

Modelul ABC – pentru fiecare elev


Timp de lucru

50 de minute

Descriere 1. Prezentarea metodei Harta mentală

Coordonatorul grupului va explica elevilor conceptul hartă mentală. Neacşu I. (1990) a definit harta mentală ca fiind o schemă care este folosită pentru a organiza materialul în jurul anumitor termeni cheie, idei sau concepte. Structura unei hărţi mentale este asemănătoare cu un neuron uman sau cu un arbore. Elementele unei hărţi mentale date sunt aranjate intuitive, conform cu importanţa conceptelor şi sunt clasificate în grupuri, ramuri sau zone, cu scopul de a reprezenta legăturile semantice sau de alt tip între diverse informaţii. Elevii vor aplica acestă tehnică de învățare pe un concept pe care trebuie să îl învețe pentru școală. Coordonatorul le va prezenta un modelul de mai jos, realizat pe baza materialului de lucru din Fişa de lucru Simbolismul. Această hartă mentală va fi schţată pe tablă, cu precizarea că este doar un model de structurare a informaţiilor. Harta mentală - Simbolismul

SIMBOLISMUL

Afirmare

Revista Literatorul

Faze

Apariţie şi

răspândir

e (1880 -

1900)

Înflorire

(1900 -

1916)

Regres

(către

1940)

Reprezentanţi

Bacovia Anghel Macedonski Minulescu

Trăsături

Noi tipare în

prozodie

Valenţe

muzicale ale

cuvântului

Obsesia

culorilor

Instrumente

care sugerează

stări sufleteşti

Zone tematice

noi


17

Page 17

Harta mentală – Violenţa şcolară3

2. Exersarea metodei Harta mentală

În cadrul acestei activităţi elevii vor lucra în perechi. Se vor forma astfel cinci perechi de elevi. Acestora li se va prezenta lista cu concepte pe baza cărora vor realiza hărţi mentale:

Simbolismul Romantismul Realismul Modernismul Tradiţionalismul

Fiecărei pereche i se va distribui câte o fişă de lucru ce conţine materialul suport, pe baza căruia elevii vor putea creiona o hartă mentală. Perechea de elevi care va primi Fişa de lucru Simbolismul are ca sarcină să găsească o nouă modalitate de realizare a hărţii mentale, diferită de cea care a fost schţată pe tablă. La finalul activităţii fiecare pereche va prezenta grupului rezultatul muncii sale şi va oferi feed-back coordonatorului, referitor la utilitatea acestei tehnici de învăţare. Concluzii: Hărţile mentale sunt utile în învăţarea unui concept nou sau în amintirea informaţiilor. Hărţile mentale nu pot fi corecte sau greşite. Ele ne ajută să ne amintim şi să organizăm informaţiile.

3 Ploskar, M. (2008). Harta mentală. Găsit la adresa: http://spunenuviolentei.blogspot.com/2011/08/harta-mentala.html.

http://spunenuviolentei.blogspot.com/2011/08/harta-mentala.html


18

Page 18

Evaluare: Coordonatorul grupului distribuie fiecărui elev fişa de evaluare Modelul ABC. Sarcina fiecărui elev este de a completa cele trei propoziţii cu gandurile proprii, făcând referinţe la activitatea la care a participat. Am învățat………………… Bine că…………………………… Consider că…………………………


19

Page 19

FIŞA DE LUCRU – SIMBOLISMUL

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Realizaţi harta mentală a curentului literar Simbolism.

Timp de

lucru:

15 minute

CONTEXT ISTORIC: Simbolismul este primul curent din literatura română care, prin Alexandru Macedonski şi prin discipolii săi, este sincronic cu cel european, fapt explicabil prin interesul unei părţi a intelectualităţii româneşti pentru spaţiul literar francez. În principiu, simbolismul românesc, asemeni oricărui alt curent literar, cunoaşte o fază de apariţie şi de răspândire (1880-1900), una de maximă înflorire (1900-1915/1916) şi o alta de regres, pâriă la dispariţia sa din peisajul literar (către 1940). Etapa-începuturilor este una a tatonărilor, caracterizată prin apariţia unor articole programatice şi prin activitatea cenaclului şi a revistei Literatorul (1880-1919, în opt serii, cu întreruperi), conduse de Al. Macedonski, devenit şef de şcoală. Dacă în plan teoretic, apar articole ce definesc liniile directoare ale acestui curent literar Al. Macedonski: Despre logica poeziei (1880), Poezia viitorului (1892), Despre poezie (1895), Simţurile în poezie (1895), în pragul secolului (1899) sau Ştefan Petică: Noulcorent literar (1899), în planul creaţiei, realizările rămân mai degrabă sub semnul experimentului. Privit cu antipatie de reprezentanţii Junimii Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu) sau de scriitorii din jurul revistei Contemporanul, care s-au coalizat împotriva literaturii „decadente", excluzând-o din câmpul artei, simbolismul românesc de până la 1900 a avut de înfruntat, în egală măsură, şi orientările promovate de către direcţia tradiţionalistă (semănătorism şi poporanism). Etapa de maximă strălucire a curentului se desfăşoară la începutul secolului al XX-lea, până la război (1900-1915/1916). Acum Literatorul şi gruparea din jurul său primesc un sprijin important de la o altă revistă, ce devine o tribună a simbolismului, Vieaţa nouă (1905-1925), condusă de Ovid Densusianu. Pe lângă Al. Macedonski, autor al volumul Flori sacre (1912), ce marchează desprinderea de inflexiunile romantice ale tinereţii şi atestă formarea uinei variante simboliste originale, se afirmă şi alte personalităţi poejice de autentică valoare: Ştefan Petică (volumul Fecioare în alb, 1902), Dimitrie Anghel (volumul în grădină, 1905), Ion Minuleşcu (volumul Romanţe pentru mai târziu, 1908) sau George Bacovia (volumul Plumb, 1916). În numai un deceniu şi jumătate, au intrat în scenă formulele esenţiale: simbolismul caligrafiat, şi musical (Ştefan Petică), simbolismul ornamental, cu reflexe parnasiene, izvorât dintr-o cizelare atentă a versului (Dimitrie Anghel), un simbolism al transei, al adâncurilor (în unele poezii ale lui George Bacovia), toate fiind prefigurate de experimentele simboliste din prima etapă. Experienţa simbolistă a începutului de secol marchează intrarea poeziei româneşti pe făgaşul, liricii moderne. După 1915-1916, simbolismul românesc trece în plan secund, devenind fundal pentru alte orientări novatoare în poezie, sau, rămas parţial neconsumat, se prelungeşte prea mult la unii autori, până spre 1940, când simbolismul european intrase deja în istorie. Despre un model univoc şi chiar unitar al simbolismului nu se poate vorbi, situaţia


20

Page 20

poeziei româneşti nefiind foarte diferită de cea a poeziei europene. În perioadele de manifestare a simbolismului românesc, sunt mai multe modalităţi de raportare la această mişcare. Pe de o parte, apar teoreticieni valoroşi şi şefi de grupare, ca Al. Macedonski sau Ovid Densusianu, experimentatori, precum acelaşi Macedonski, în poezia căruia se combină simbolismul cu romantismul şi parnasianismul, dar şi poeţi care rămân definitiv reprezentanţi ai simbolismului, precum Ştefan Petică şi Ion Minulescu, sau poeţi minori şi mimetici. Pe de altă parte, sunt poeţi care au gravitat în cercul lui Macedonski sau care au trecut iniţial printr-o etapă simbolistă, dar care au evoluat spre un modernism de sinteză (Tudor Arghezi), spre tradiţionalism (Ion Pillat), spre expressionism (Adrian Maniu) sau spre mişcarea de avangardă (Ion Vinea, B. Fundoianu). Statutul lui Bacovia este aparte, chiar dacă debutul şi afinităţile îl apropie de simbolişti. Opera lui este receptată, în timp, atât ca expresie-a simbolismului autentic (toţi simboliştii nostril minori se regăsesc în poezia lui ca teme, motive şi atmosferă), cât şi ca depăşire a modelului, spre zona expresionismului şi a avangardei. TRĂSĂTURI Cum s-a remarcat adeseori, trăsăturile simbolismului românesc nu diferă esenţial de cele ale simbolismului european, însă o analiză atentă poate conslata o deplasare de accent către una sau alta dintre acestea. Şi în creaţia poeţilor simbolişti români se întâlneşte tentaţia pentru investigarea unor zone tematice noi (oraşul tentacular, nevrozele, melancoliile autumnale, nostalgia depărtării, singurătatea, evadarea, dramă omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morţii/ a bolii), preferinţa pentru imagini vagi, fără contur, pentru clarobscur, obsesia culorilor (albul, violetul, negrul) şi a instrumentelor ale căror sunete sugerează stări sufleteşti (clavirul, pianul, vioarj, căutarea valenţelor muzicale ale cuvântului (cadenţa, aliteraţia şi asonanţa, ritmul lăuntric, repetiţia, laitmotivul şi refrenul, căci, scria Paul Verlaine, De la musigue avant toute chose - Muzica înainte de toate) fi preocuparea pentru corespondenţe, descătuşarea fanteziei poetice în utilizarea simbolului sau a sinesteziei, dorinţa de a experimenta noi tipare în prozodie. În schimb, ei refuză contemplarea pur sentimentală a naturii şi, de asemenea, logicul, explicitul, raţionalul în favoarea sugestiei.”

(Text extras din Limba şi literatura română. Manual pentru clasa a XI-a (2007), Editura Humanitas)

Gustav Klimt – Doamnă cu evantai (1917)


21

Page 21

FIŞA DE LUCRU - ROMANTISMUL

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Realizaţi harta mentală a curentului literar Romantism.


Romantismul a apărut în Germania şi în Anglia, ţări în care tradiţia clasică era mai puţin puternică, şi s-a extins apoi treptat în Franţa şi în restul Europei, precum şi dincolo de ocean, fiind precedat de preromantism, curent literar care, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cultiva afectivitatea ca răspuns la raţionalismul clasic şi iluminist al timpului. Temele favorite ale preromantismului erau natura (prezentă în poeziile lui James Thomson), ruinele ca punct de plecare al meditaţiei elegiace pe tema timpului (François Volnejy), miturile naţionale (în poemele lui James Macpherson, pe care şi le prezenta ca fiind doar traduceri, din creaţia unui legendar bard celtic, Ossian), iubirea şi visul (prezente cu precădere în scrierile hui Jean-Jacques Rousseau). Tot preromantică este şi mişcarea literară germană numită Sturm undDrang (furtună şi avânt).

Dacă în cele mai multe dintre literaturile europene trecerea la romantism s-a produs „liniştit", ca urmare a erodării interesului pentru temele specifice clasicismului, dar şi a saturării gustului public care nu mai accepta constrângerile regulilor şi mai ales obligaţia respectării unităţii de timp şi de loc, în Franţa, unde tradiţia clasică era mult mai puternică, disputa dintre clasicism şi romantism a fost mai îndelungată şi mai îndârjită, fiind marcată de două momente importante: Prefaţa lui Victor Hugo la drama Cromwell (1827) şi „bătălia" pentru piesa Hernani (1830). Dincolo de acest an, romantismul Va triumfa şi în Franţa.

În literatura română, romantismul a pătruns prin filieră franceză, odată cu scriitorii generaţiei paşoptiste, chiar dacă în amestec cu unele influenţe de factură clasică. însă articolul-program al revistei Dacia literară (1840), intitulat Introducţie şi scris de Mihail Kogălniceanu, aduce în prim-plan, în mod explicit, ideologia literară romantică, recomandând scriitorilor drept surse de inspiraţie istoria naţională, folclorul şi natura, ceea ce va imprima literaturii caracterul naţional-patriotie specific acestui curent. Prin creaţia fui Mihai Eminescu, romantismul românesc se va prelungi şi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în timp ce în literatura europeană, odată cu simbolismul, îşi făcuse deja apariţia şi se maturiza o nouă sensibilitate artistică.

TRĂSĂTURI

Romantismul se constituie ca o reacţie împotriva excesului de încredere în primatul raţiunii, promovat de teoreticienii clasismului, opunându-se canoanelor, în numele libertăţii creaţiei şi a imaginaţiei. Dacă scriitorii clasici tindeau spre obiectivitae, ignorând particularul în favoarea generalului, prin conturarea unor tipuri umane precum avarul, miricinosul, ipocritul, fanfaronul etc., romanticii nu acceptă decât individualitatea. Se naşte astfel o nouă ideologie literară care încurajează amestecul genurilor, al speciilor şi al stilurilor (prin punerea în valoare a resurselor limbajului popular ori arhaic, alături de limba literară cultă), dar şi afirmarea personajului ca


22

Page 22

individualitate excepţională, cel mai adesea subliniată prin procedeul antitezei. Romanticii militează pentru primatul spontaneităţii, al sensibilităţii şi al originalităţii, îşi dogesc să evadeze din realitate în lumea visului, sunt fascinaţi de mister şi de straniu şi, de asemenea, de spaţiile exotice şi de mituri, cultivă culoarea locală, evocă evenimente ale istoriei naţionale şi considera folclorúl o sursă importantă de inspiraţie. Speciile lirice favorit sunt meditaţia, elegia şi romanţa, iar cele epice - legenda, balada, poemul eroic, nuvela (istorică, fantastică) şi romanul (istoric, de aventuri). De asemenea, autorii romantici scriu drame istorice şi melodrame.

REPREZENTANŢI

În Germania: Novalis (1772-1801), poet, autor al unui ciclu de Imnuri către noapte - E.T.A. Hoffmann (1776-1822), autor de proză fantastică şi compozitor: Ulciorul de aur, Spărgătorul de nuci; Heinrich Heine (1797-1856), j3oet, cel mai cunoscut volum al său fiind Cartea cântecelor, în Anglia: William Blake (1757-1827), poet şi pictor.; William Wordsworth (1770-1850), volumul său Balade lirice este consideraţia marca începutul romantismului englez; Samuel Tylor Coleridge (1772-1834), autor al Baladei bătrânului marinar, George Gordon Byron (1788-1824),, autor al unui ciclu de Poeme orientale poemului dramatic Manfred şi al dramei Cain; Percy Bysshe Shelley (1792-1822), autor al dramei lirice Prometeu descătuşat, John Keats (1795-1821); în Franţa: François-René Chautaubriand (1768-1848): Atala, René; Alphons de Lamartine (1790-1869), poet, autor al unor Meditaţii poetice, Victor Hugo (1802-1885), poet:' Ode, Balade-, prozator: Mizerabilii-, dramaturg: Hernani, Ruy Blàs; Alfred de Musset (1810-1857), poet, autor al unui ciclu intitulat Nopţi; în Italia Alessandro Manzoni (1785-1873), poet, prozator, dramaturg, cea mai cunoscută scriere a sa fiind romanul istoric Logodnicii; Giacomo Leopardi (1798- 1837): Mici opere morale; în Rusia: Aleksandr Sergheevici Puşkin (1799-1837), roman istoric: Fata căpitanului; nuvelă Dama de pică; dramă istorică: Boris Gojlunov; poeme: Ruslan şi Ludmila; Mihail Lermontov (1814-1841) autor al poemului Demonul.”

(Text extras din Limba şi literatura română. Manual pentru clasa a XI-a(2007),Editura Humanitas )

Eugène Delacroix – Libertatea conducând poporul (1830)


23

Page 23

FIŞA DE LUCRU - REALISMUL

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Pe baza textului de mai jos realizaţi harta mentală a curentului literar Realism.


Secolul al XlX-lea a fost dominat de pozitivism, curent filozofic care susţinea primatul faptelor verificate experimental în faţa reprezentării teoretice generalizate a lumii. Urmarea a fost avântul deosebit al ştiinţei, îndeosebi al ştiinţelor naturii, ilustrat între altele de teoria evoluţionistă a lui Darwin, dar şi de studiile unor precursori mai puţin cunoscuţi azi, precum Lavater şi Gali. în plan.estetic, pozitivismul a condus la apariţia unei noi orientări, realismul, care va influenţa o bună parte dintre scriitorii acestui secol.

Termenul realism, folosit prima oară în anul 1798 de către scriitorul german Fr. S.chiller, denumeşte o atitudine în creaţia sau teoria literară având ca principiu de bază reflectarea realităţii ,în datele ei esenţiale, veridice, fiind opus idealizării şi fanteziei. Din acest punct de vedere, realismul nu este circumscris unei anumite perioade istorice, putând fi aplicat creaţiilor artistice din toate timpurile. în continuare va fi avută în vedere însă a doua accepţie'a termenului, mai restrânsă, care se referă la curentul literar apărut în prima jumătate a secolului al XlX-lea, dar care va continua să se dezvolte în forme specifice până în prezent.

TRĂSĂTURI

Curentul literar realism se caracterizează prin obiectivitatea perspectivei narative şi veridicitate, viziune omniscientă a naratoni lui - Flaubert afirma că artistul trebuie să fie pentru opera sa ceea ce este Dumnezeu pentru creaţie: săfie simţit pretutindeni, dar niciodată văzut -, preocupare pentru problematica socială căutată cu precădere în contemporaneitate. Obiectivitatea perspectivei narative realiste se vădeşte mai ales în stilul impersonal şi sobru, pe care Stendhal, de exemplu, îl dorea a fi cât mai aproape de cel al Codului civil. Lumea descrisă de scriitorii realişti este, evident, fictivă, dar dorinţa lor a fost să creeze o ficţiune verosimilă care, precum spunea Balzac, să concureze starea civilă. De aceea realiştii au fost preocupaţi cu precădere de studiul tipurilor umane caracteristice societăţii vremii şi mai puţin de individualităţi. Aceasta este de fapt şi deosebirea dintre tipurile clasice, reprezentând trăsături etern omeneşti, aşadar independente de un anumit spaţiu şi timp, şi tipurile realiste. O atenţie deosebită au acordat scriitorii realişti descrierii mediului, ei stabilind o legătură directă între acesta şi individ. Afirmaţia lui Balzac, Descrie-mi vizuina şi-ţi spun cine este animalul care o locuieşte exprimă probabil cel mai plastic această trăsătură. Drept urmare, prin numeroasele pagini consacrate descrierii minuţioase a oraşelor, cartierelor, caselor, interioarelor, vestimentaţiei, scrierile realiste capătă ş|o valoare documentară. Realiştii au cultivat mai cu seamă speciile narative, un loc central ocupându-l romanul (adesea compus sub forma unor cicluri, cea mai potrivită structură pentru a adăposti multitudinea de aspecte pe care scriitorii ambiţionează să le cuprindă în cărţile lor), urmat de schiţă şi nuvelă, cu precădejre cea psihologică, şi de speciile dramatice,


24

Page 24

comedia şi drama. REPREZENTANŢI

În Franţa: Stendhal (1783-1842), autor al romanelor Roşu şi Negru şi Mănăstirea din Parma; Honoré dé Balzac (1799-1850), creatorul Comediei umane cuprinzând un mare număr de romane şi nuvele între care Moş Goriot, Gobseck, Eugenie Grandet, Iluzii pierdute, Medicul de ţară, Gustave Flaubert (1821-1880) â cărui capodoperă este Doamna Bovary.

În Anglia: Charles Dickens (1812-1870), autor al romanelor Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Marile speranţe etc.

În Rusia: Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852), autor al romanului Suflete moarte şi al comediei Revizorul, Fiodor Mihailo- vici Dostoevski (1821-1881), autor al romanelor Fraţii Karamazov, Idiotul, Crimă şi pedeapsă etc.; Lev Nicolaevici Tolstoi (1828- 1910), prozator (autor al romanelor Război şi pace, Ana Karenina etc.) şi dramaturg (Puterea întunericului, Cadavrul viu); Anton Pavlovici Cehov ( 1860-1904),(prozator (Doamna cu căţelul) şi dramaturg (Pescăruşul, Unchiul j/ania, Livada de vişini, Trei surori).

În România: Nicolae Filimon, Ioan Slavici, I.L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. Călinescu, Marin Preda etc.

(Text extras din Limba şi literatura română. Manual pentru clasa a XI-a (2007), Editura Humanitas. )

(Leonardo da Vinci – Mona Lisa, c. 1503–1519 )


25

Page 25

FIŞA DE LUCRU – MODERNISMUL

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Pe baza textului următor realizaţi o hartă mentală a curentului literar Modernism.


SCURT ISTORIC Literatura română interbelică se caracterizează prin două tendinţe majore: tradiţionalismul şi modernismul. Termenii au fost introduşi în vocabularul istoriei literare de către criticul E. Lovinescu, deşi circulaseră şi mai înainte. În perioada de până la primul război mondial se constituie modernizarea societăţii româneşti, iar normele societăţii burgheze democratice nu se vor mai schimba în deceniile trei şi patru ale secolului al XX-lea, chiar dacă vor apărea noi legi, reforme şi partide politice. Ordinea modernă există atât de drept, cât şi de fapt. Modernitatea în societate are ca reflex modernismul în literatură, cu alte cuvinte literatura dublează şi întăreşte ceea ce există în societatea românească. Poezia modernă pleacă din simbolism Deschiderea pe care simbolismul o face trece pe neobservate în modernism Modernismul este o continuare, fără ruptură, a simbolismului, dar şi o negare a lui. TRĂSĂTURI DEFINITORII În sens larg, modernismul este o tendinţă inovatoare într-o anumită etapă a unei literaturi. După cum demonstrează Adrian Marino în eseul Modern. Modernism. Modernitate, cuvântul modern, derivat din lat modernus, trimite la o determinare temporală: „recent", „de curând", „nu demult". Accepţia cea mai răspândită a noţiunii de modern derivă din esenţa sa cronologică: prin extensiune, ceea ce datează de curând, ori dintr-un trecut foarte apropiat, ceea ce este specific ultimului timp se numeşte modern. Modemul se opune ideii de antic, clasic, învechit, depăşit. Noţiunea de modernism - arată Adrian Marino - „se aplicâ tuturor curentelor şi tendinţelor inovatoare din istorie (religioase, filozofice, artistice etc.), ansamblului mişcărilor de idei şi de creape, care aparţin sau convin epocii recente, altfel spus «moderne», în condiţii istorice date". Pot fi numite ca aparţinând modernismului „ totalitatea mişcărilor ideologice, artistice şi literare care tind, în forme spontane sau programate, spre ruperea legăturilor de «tradiţie», prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitradiţionale, anticonservatoare, de orice speţă, repulsie împinsă uneori până la negativism radical". Prin extensiune, sunt încorporate modernismului curente literare ca simbolismul, expresionismul, futurismul şi, mai ales, avangarda: dadaismul, suprarealismul, abstracţionismul etc. Produs al evoluţiei, modernismul implică diferenţierea faţă de literatura scrisă până atunci, de tip tradiţional. În literatura română interbelică, modernismul continuă acţiunea de autonomizare şi esenţializare a lirismului începută în simbolism, introduce noi tehnici poetice, lărgeşte sfera de inspiraţie, propune noi atitudini lirice. Prin modernizare, criticul E. Lovinescu înţelege, în afară de înnoirea expresiei (practicată în epocă şi de tradiţionalişti), depăşirea universului rural şi renunţarea la orice fel de militantism în concepţia sa, arta nu trebuie îngrădită în nici un fel şi nici angajată forţat în slujba altor idealuri, în afară de acela al propriei desăvârşiri. în opoziţie cu doctrinarii tradiţionalişti, care pledează pentru o tematică rurală, pentru cultivarea prin artă a naţionalului şi eticului, a


26

Page 26

sentimentului religios, E. Lovinescu crede în desăvârşita libertate şi independenţă a creatorului. Poetul – consideră criticul - poate să-şi aleagă materialul de inspiraţie din orice mediu, poate exprima orice tendinţă, după cum poate să nu exprime niciuna Un scriitor talentat va realiza opere durabile indiferent dacă va trata teme rurale sau urbane, indiferent dacă va fi călăuzit sau nu de un ideal. Totul se judecă exclusiv în funcţie de realizarea artistică. însă modern prin excelenţă va fi, bineînţeles, scriitorul inspirat de viaţa lumii contemporane, desfăşurată în cadrnl civilizaţiei de tip urban. Prin asemenea consideraţii, E. Lovinescu oferă mişcării moderniste un cadru teoretic, dar nu le cere scriitorilor să fie neapărat modernişti. A fi modern nu înseamnă numaidecât a fi şi talentat, iar modernismul nu acordă, în mod automat, valoare estetică. REVISTE ŞI REPREZENTANŢI Modernismul românesc s-a constituit în jurul revistei Sburătorul (1919-1922 şi 1926-1927), apărută sub direcţia lui E. Lovinescu. Iniţial se anunţa ca o revistă fără un program propriu-zis: „ Programul va ieşi din talentul celor ce vor publica în Sburătorul; meritul unei reviste stă în limitele scrisului colaboratorilor săi." Publicaţia îşi fixează de la început o preocupare statornică - promovarea noilor talente: „O revistă - scrie E Lovinescu, înnr. 3 - are datoria să caute elemente tinere. Descoperind un singur talent, şi-a îndeplinit datoria cu prisosinţă". Treptat, Sburătorul îşi schiţează o linie proprie, pe măsură ce reprezentanţii cercului îşi adună scrierile în volume. Programul revistei se conturează tot mai precis în acord cu ideologia literară a lui E. Lovinescu, care porneşte de la concepţia că „există un spirit al veacului, numit de Tacit saeculum, adică o totalitate de condiţii materiale şi morale, configuratoare ale viepi popoarelor europene într-o epocă dată". În virtutea acestui „spirit al veacului", există o lege a „sincronismului" (la baza căruia stă imitaţia) care dictează integrarea naţiunilor în aceeaşi formulă de civilizaţie, impusă de naţiunea cea mai evoluată. Legea sincronismului (interdependenţei) acţionează şi în cultură, deci şi în literatură, care este supusă, ca tot ceea ce alcătuieşte cadrul existenţei umane, unor mutaţii permanente. Valorile artistice nu sunt imuabile, frumosul nu este unul şi acelaşi pentru toate timpurile şi pe toate meridianele. În paginile revistei Sburătorul au publicat poezie, proză şi cronici, într-o primă etapă, tineri care vor ajunge scriitori importanţi ai literaturii române: Ion Baibu, Camil Petrescu, Uarie Voronca, Tudor Vianu, Camil Baltazar, Vladimir Streinu ş.a Ulterior, s-au adăugat alte nume mari: G. Călinescu, Felix Aderca ş.a Mai durabilă decât existenţa revistei este aceea a cenacului Sburătorul, care funcţionează vreme de peste două decenii, până în 1943, la moartea lui E. Lovinescu. După propria caracterizare a criticului, viaţa cenaclului se desfăşura exclusiv pe planul esteticului, atitudinea faţă de participanţi fiind „respectul individualităţii". Formula elastică a modernismului a permis atragerea scriitorilor cu vederile cele mai diverse, uneori chiar opuşi direcţiei lovinesicene ca metodă şi concepţie. În epoca interbelică, numercfase alte publicaţii, aderente sau nu la principiile estetice ale Sburătorului, promovează orientarea modernă. Aşa sunt revistele lui Camil Petrescu, Săptămâna muncii intelectuale (1924) şi Cetatea literară (1925-1926), acelea ale lui Liviu Rebreanu, Mişcarea literară (1924-1925) şi România literară (1932-1934), revista Viaţa literară (1926-1938) a lui Ion Valerian, Kalende (1928-1929), al cărei comitet de redacţie este format din criticii formaţi în cercul Sburătorului, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu şi Pompiliu Constantinescu, Revista Fundaţiilor Regale (1934-1947), al cărei sector critic este dominat de cei trei critici care au fost la Kalende, cărora li se adaugă Paul Zarifopol, Mircea Eliade, Perpessicius, Mihail Sebastian.

(Text extras din Limba şi literatura română. Manual pentru clasa a XI-a (2007) Editura Humanitas )


27

Page 27

FIŞA DE LUCRU – TRADIŢIONALISMUL

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Pe baza textului următor realizaţi o hartă mentală a curentului literar Tradiţionalismul.


SCURT ISTORIC Conceptul de tradiţionalism, impus mai cu seamă în perioada interbelică, datorită prestigiului şi insistenţelor teoretice ale lui E. Lovinescu, nu înglobează o mişcare unitari Prima giupare tradiţionalistă s-a format în jurul revistei bucureştene Semănătorul (1901-910), de la care îşi ia şi numele, semănătorism. Condusă în primii doi ani de Alexandru Vlahuţă şi de Geoige Coşbuc, revista va trece ulterior sub direcţia unui comitet, apoi între 1905 şi 1906 îl va avea în frunte pe Nicolae Iorga, care devine principalul ideolog al grupării, ajutat pentru partea literară de Mihail Sadoveanu, Şt. O. Iosif şi Ioan Scurta, pe urmă va fi în grija lui Aurel C. Popovici, pentru ca în ultimul an să fie iar condusă de un comitet între colaboratori s-au mai numărat Ioan Slavici, Dimitrie Anghel, Emil Gârleanu, Octavian Goga, C. Sandu-Aldea ş.a. în centrul atenţiei acestor scriitori se află spaţiul rural, pe care semănătoriştii îl opuneau oraşului considerat un teritoriu decandent. Scopul era aşadar protejarea tradiţiei rurale, a specificului naţional, instituirea unei zone securizante care să ferească satul de influenţele nocive din afară. Cea de a doua grupare tradiţionalistă se formează în jurul revistei Viaţa românească, apărută la Iaşi din 1906 până în 1929, cu o întrerupere în anii războiului. în 1930 revista se va muta la Bucureşti, unde îşi va continua existenţa, după o nouă întrerupere în anii celui de al doilea război mondial, până în 1946. Din 1948 devine revistă a Uniunii Scriitorilor. Continuă să apară şi azi, dar fără a mai păstra nimic din orientarea iniţială. Directori au fost Paul Bujor, Ion Cantacuzino şi C. Stere, partea literară fiind în grija lui G. Ibrăileanu. Din 1933 revista va fi condusă de G. Călinescu şi Mihail Ralea. între numeroşii colaboratori trebuie amintiţi Mihail Sadoveanu, JeanBart, Calistrat Hogaş, George Topârceanu, Tudor Arghezi Gala Galaction, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu ş.a Punctul de plecare al grupării 1-a constituit narodnicismul rus din ultimele decenii ale secolului al XDC-lea, de la care gruparea şi-a luat şi numele, poporanism, combinat cu elemente de ideologie socialistă. Mişcarea continuă într-o oarecare măsură direcţia semănătoristă, dar într-un teritoriu mai larg, renunţând a se mai focaliza pe o singură categorie socială, ţărănimea. Intenţia declarată era răspândirea culturii în rândul poporului, nu doar al ţăranilor. Cea de a treia grupare se organizează în jurul revistei Gândirea (1921- 1944). Apărută la Cluj sub direcţia lui Cezar Petrescu şi D. I. Cucu, revista se mută la Bucureşti după numai un an, find condusă din 1923 de un comitet director format din Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Gib I. Mihăescu, Pamfil Şeicaru ş.a., pentru ca din anul 1926 să treacă sub conducerea lui Nichifor Crainic. Intre colaboratorii cei mai cunoscuţi se numără Ion Pillat, Vasile \foiculescu, Aron Cotniş, Emil Isac, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu, George Bacovia, Mateiu Caragiale, Sextil Puşcariu. Având iniţial un caracter


28

Page 28

eclectic, revista va căpăta curând o orientare autohtonist-ortodoxistă, mai cu seamă după ce la conducerea ei se instalează Nichifor Crainic. TRĂSĂTURI DEFINITORII Există desigur mai multe formule de tradiţionalism, având în vedere faptul că mişcarea însăşi se desfăşoară pe întinsul a două generaţii. Punctele comune sunt istoria, mralitatea, „românismul" ca semn al vechimii. Notele proprii vin din tonalitatea diferită în care fiecare dintre aceste „instrumente" sună în ansamblul orchestrei. Semănătoriştii pun pe primul plan satul şi natura, aceasta din urmă devenind „cadrul de acţiune al ţăranului". De aici derivă atitudinea de negare a civilizaţiei uibane, sentimentul dezrădăcinării, psihologia inadaptabilului, poezia nostalgiei, idilismul, paseismul. De fapt noua epocă de cultură, vestită de Nicolae Iorga în paginile publicaţiei, nu reprezenta decât continuarea acelei direcţii dominante la jumătatea secolului al XDC-lea, impusă de revista Dacia literară, care aducea în prim-plan istoria naţională, folclorul, tradiţia şi care se opunea tendinţelor novatoare în domeniul exprimării artistice. Asemenea idei se întâlnesc în opera lui Alexandru Vlahuţă sau Geoige Coşbuc, în volumul de versuri Patriarhale al lui Şt O. Iosif, în romanul Viaţa la ţară al lui Duiliu Zamfirescu, în prozele lui Emil Gârieanu Bătrânii - Scene din viaţa boierilor moldoveni şi Nucul lui Odobac sau în prozele de început ale lui Mihail Sadoveanu. Este voiba aici de micul romantism provincial şi rustic, cum îl va numi G. Călinescu, trăgându-şi seva din ideologia eminesciană, sau, în formularea mult mai severă a lui E. Lovinescu, de cel mai sângeros caz de vampirism literar cunoscut la noi până acum. Şi poporaniştii simt preocupaţi de ideea promovării unei culturi naţionale. Dar, într-o vreme când se admira ţăranul patriarhal ca o rămăşiţă a vremurilor lui Mihai şi Ştefan - afirma G. Ibrăileanu - şi se idealiza acest ţăran tocmai pentru că era atât de rămas în urmă, cu totul în afară de viaţa civilizată europeană, Viaţa românească vedea în ţăran altceva. Ţăranul social, ţăranul sărac, ţăranul care are nevoie de reforme, de ridicare, de transformare. Se dorea apropierea de popor, considerat ca singurul depozitar a tot ce este specific naţional, ridicarea, luminarea lui de către apostoli, cei care, porniţi din popor au datoria de a se sacrifica pentru cei rămaşi în urmă, cum va scrie Octavia Goga. Sunt acestea cuvintele care apar cu frecvenţa cea mai mare în textele teoretice, dar şi literare, ale scriitorilor poporanişti, în Datorii uitate, de exemplu, nuvela lui Jean Bart, în prozele lui Mihail Sadoveanu (al cărui Domnu Trandafir a făcut şi mai face vogă încă în clasele gimnaziale), Calistrat Hogaş şi Ion Agârbiceanu, în poeziile lui Octavian Goga ori în paginile de critică ale lui G. Ibrăileanu, între care, capital pentru înţelegerea fenomenului rămâne studiul Spiritul critic în cultura românească. Tradiţionalismul generaţiei interbelice este reprezentat de gruparea din jurul revistei Gândirea. Ea va prelua o bună parte dintre ideile înaintaşilor; de la critica maioresciană a formelor fără fond la militantismul în favoarea sufletului naponal, dar altoite pe o bază spiritualist-ortodoxistă. Programul revistei a oscilat între două direcţii, este drept puţin deosebite în elementele lor de bază. Una este dată de articolul lui Lucian Blaga, Revolta fondului nostrum nelatin. Aici poetul-teoretician împinge tradiţia dincolo de graniţele evului mediu autohton, în preistorie şi mit în fapt, un timp mitic românesc. În linia ideilor lui Oswald Spengler din Declinul Occidentului, cartea atât de discutată în epocă, el face o disociere între cultură, înţeleasă ca momentul de-avânt al unui popor, şi civilizape, care enunţă declinul. Cultura aparţine popoarelor tinere, civilizaţia anunţă bătrâneţea. Dacii se aflau în faza fertilă a culturii în momentul când civilizaţia romană i-a cotropit. Datoria noastră este de a redescoperi acele rudimente deCea de a doua direcţie este a ortodoxismului teoretizat de Nichifor Crainic în noul aiticol-program, Sensul tradiţiei şi în eseul Iisus în ţara mea.

(Text extras din Limba şi literature română. Manual pentru clasa a XI-a (2007), Editura Corint )


29

Page 29

MODELUL ABC

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Completaţi cele trei propoziţii cu gandurile proprii, făcând referinţe la activitatea la care a participat.


Am învățat…………………………………………………………………………………………………………… Bine că………………………………………………………………………………………………………………… Consider că…………………………………………………………………………………………………………….

MODELUL ABC

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Completaţi cele trei propoziţii cu gandurile proprii, făcând referinţe la activitatea la care a participat.


Am învățat…………………………………………………………………………………………………………… Bine că………………………………………………………………………………………………………………… Consider că…………………………………………………………………………………………………………….


30

Page 30

Şedinţa 4 – „Sublinierea” Perioada

27 Februarie –2 Martie 2012

Obiective 1. Discutarea sublinierii ca metodă de studiu; 2. Exersarea sublinierii ca tehnică de studiu.

Materiale necsare

Fişa de lucru Sublinierea – pentru fiecare grup de elevi

coli A4



Descriere Coordonatorul grupului va explica elevilor faptul că, în cadrul acestei activităţi, vor avea posibilitatea să dea frâu liber creativităţii şi spontaneităţii. Elevii vor forma două grupuri a câte cinci. Fiecare membru din grup va avea un rol specific. Astfel, cei cinci elevi vor negocia şi îşi vor alege fiecare unul din următoarele roluri:

crainicul (citeşte textul conţinut în Fişa de lucru Sublinierea),

scribul (notează ideile grupului),

antrenorul (încurajază membrii grupului să gasească idei),

liderul (se asigură că toţi din grup participă cu idei),

prezentatotrul (prezintă celulalt grup şi coordonatorului ideile grupului). Fiecare grup va primi Fişa de lucru Sublinierea, şi va avea ca sarcină să gasească modalităţi eficiente de a sublinia textul respectiv astfel încât să le faciliteze învăţarea. La finalul activităţii coordonatorul va adresa grupului întrebări: Întrebări ce vizează utilitatea metodei de studiu sublinierea:

Consideraţi utilă această metodă de studiu?

Obişnuiţi să subliniaţi materialul pe care îl învăţaţi?

Care sunt culorile pe care le folosiţi atunci când subliniaţi?

Aţi depistat anumite tipuri particulare de subliniere? Întrebări ce vizează dinamica grupului:

Cum aţi lucrat în grup?

V-aţi respectat rolurile?

Cine s-a implicat cel mai mult?

Cine s-a implicat cel mai puţin? De ce?

Cum v-aţi simţit în rolul ales? Concluzii: Sublinierea cuvintelor cheie faciliteaza concentrarea atenţiei şi înţelegerea textelor.

Evaluare: Coordonatorul grupului va împărţi câte o coală A4 fiecărui elev şi îi va îndemna să redea prin intermediul unui desen emoţiile trăite pe parcursul acestei activităţi.


31

Page 31

FIŞA DE LUCRU SUBLINIEREA

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Găsiţi modalităţi eficiente de a sublinia textul de mai jos, astfel încât să vă facilitate învăţarea.

Timp de lucru: 20 de minute

“Regimul autoritar al lui Carol al II-lea

Carol instituie un regim de autoritate personală la 10-11 februarie 1938; în

Europa şi în ţară, democraţia este „sub asediu". Patriarhul Miron Cristea preia

conducerea guvernului, avand pe generalul Ion Antonescu la Ministerul de Război.

Este abrogată Constituţia din 1923 şi înlocuită cu una nouă, elaborată cu

contribuţia semnificativă a juristului Istrate Micescu (20 februarie 1938). Noua

constituţie avea două principii de bază: principiul corporatist şi acela al

concentrării puterii în mâna regelui.

„Noua ordine" era incompatibilă cu prezenţa partidelor, eliminate din viaţa

politică la 30 martie 1938, iar prin legea „menţinerii ordinii" din 15 aprilie 1938,

regimul conturează un profil mai clar. Nu reuşeşte iniţiativa alcătuirii unei

structure politice folositoare implementării ideilor regale (Frontul Renaşterii

Naţionale, 16 decembrie 1938, şi Partidul Naţiunii, 1940). Regimul lui Carol al II-ea

a vrut consolidarea ţării pentru a face faţă presiunilor revizioniste în creştere şi

pentru a menţine cooperarea Romaniei cu democraţiile occidentale. Două sunt

evenimentele semnificative ale perioadei: Pactul Ribbentrop-Molotov (23 august

1939) şi prăbuşirea Franţei (20 iunie 1940). Din cauza lor, a devenit imposibilă

evitarea catastrofei naţionale (pierderea a 99 790 km2, cu 6 161 317 de locuitori).

Europa era în război şi intra progresiv sub dominaţie germană. Victoriile puterilor

Axei păreau a confirma prorocirea potrivit căreia secolul va fi unul al dictaturilor. O

„nouă ordine" se contura la nivel european; prin Pactul Tripartit (27 septembrie

1940), mai tarziu caracterizat drept „cartă a noii ordini", se stabileau zonele de

influenţă intre Germania şi Italia, in Europa, şi Japonia, in Asia.

În aceste condiţii, era exclusă posibilitatea revenirii la regimul democratic;

mesajele unei rezistenţe posibile şi speranţa într-o victorie a ţărilor democrate vor

veni după oprirea ofensivei armatei germane langă Moscova (decembrie 1941) şi

mai ales după preluarea iniţiativei strategice de către Coaliţia Naţiunilor Unite,

după 1942.

Regimul antonescian

Ca urmare, Romania trece de la regimul de autoritate monarhică la regimul

de dictatură, cel condus de Ion Antonescu. Generalul a venit în fruntea guvernului

la 6 septembrie 1940, fiind investit de rege cu puteri depline. Prăbuşirea

frontierelor Romaniei Mari, în urma cedărilor teritoriale către URSS, Ungaria şi


32

Page 32

Bulgaria din vara anului 1940, a creat condiţii favorabile instaurării dictaturii

personale şi suspendării constituţiei. Deşi regimul a fost unul dictatorial Antonescu

a menţinut instituţia monarhiei. Carol al ll-lea a fost insă obligat să abdice, tronul

revenind fiului său, Mihai I. Dependenţa Romaniei de evoluţia contextului

european este tot mai mare. Obiectivele supravieţuirii statului roman reintregit

răman constante. Dictaturile dintre 1940 şi 1944 apar şi ca forme de adaptare ale

Romaniei în Europa dominată de puterile Axei Acelaşi obiectiv persistă şi in

perspectiva victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite. Aceasta cu atat mai mult cu cat

prezenţa Uniunii Sovietice imprimă, din nou, o dimensiune tragică opţiunii

Romaniei: cu democraţiile occidentale sau cu Uniunea Sovietică.

Disocierea punctelor de vedere intre aliaţi, după infrangerea statelor Axei

era previzibilă; puterea militară a Uniunii Sovietice devenise cea mai semnificativă

în zonă. Din nou, la suprafaţă, pacea apare, pentru unii conducători ai Marii

Alianţe mai importantă decat libertatea ţărilor din Europa Centrală şi de Sud-Est,

concretizată în exercitarea dreptului lor la autodeterminare, a dreptului de a-şi

alege forma de guvernămant.

Contextul este complex, dar cateva observaţii asupra regimului antonescian

se impun. Nota dominantă a acestui regim o inspiră Ion Antonescu. El rămane cu

sentimente de preţuire a puterilor democratice, în special a Marii Britanii dar este

complet în dezacord cu democraţia parlamentară practicată în Romania

interbelică. Dezacordul porneşte de la opinia lui că „libertatea" de care s-au

bucurat romanii înainte de dictatură a degenerat, favorizand aşezarea interesului

individual deasupra celui colectiv, mai presus de stat.

Aşadar, nu era de aşteptat de la Antonescu zel în reintoarcerea la

democraţia parlamentară. Pe plan intern, generalul a incercat sa facă ordine in

administraţie şi a interzis activitatea partidelor politice, păstrand însă legătura cu

liderii acestora. În primele luni (pană in februarie 1941), a colaborat cu mişcarea

legionară, după această dată preferand un guvern de militari şi tehnocraţi.

Conlucrarea cu şefii partidelor mari (in special luliu Maniu şi C.I.C. Brătianu) se

explică prin convingerea lui că astfel serveşte mai bine interesele Romaniei,

interesul supravieţuirii statului roman. Antonescu năzuia la un rol tot mai onorabil

pentru Romania reintregită in Europa de Sud Est dominată de Germania. Alături

de aceasta, Antonescu a angajat ţara în războiul antisovietic (22 iunie 1941). După

eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de nord (iunie-iulie 1941), a antrenat armata în

războiul purtat pe teritoriul Uniunii Sovietice, conştient că doar o victorie decisivă

impotriva acesteia garanta păstrarea celor două provincii romaneşti. De altfel,

complexitatea situaţiei este reflectată în spusele lui (12 decembrie 1942): „Eu sunt

aliatul Reichului împotriva Rusiei; sunt neutru între Marea Britanie şi Germania;

sunt cu americanii împotriva japonezilor.

Cu eliminarea lui Antonescu începe tranziţia României spre un alt tip de

dictatură – dictatura totalitară de tip communist.”

(Text extras din Istorie Manual pentru clasa a XI-a(2006), Editura Corint, pag. 40 - 41)


33

Page 33

Şedinţa 5 – „Rezumatul” Perioada

5 Martie –9 Martie 2012

Obiective 1. Discutarea rezumatului ca metodă de studiu; 2. Exersarea rezumatului ca tehnică de studiu.

Materiale necesare

Fişa de lucru Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat - pentru fiecare elev

Fişa de lucru Rezumatul - pentru fiecare elev


Descriere Coordonatorul grupului le va menţiona elevilor tema şedinţei numărul 5 şi

anume rezumatul. Înainte de a le prezenta elevilor conceptul de rezumat, le va

înmâna acestora fişa cu reprezentarea grafică a metodei Ştiu/ Vreau să ştiu /

Învăţ, ce va fi completată individual pe parcursul celor trei etape ale şedinţei. Fişa

ghidează interesul elevilor în legătură cu tema dezbătută, făcându-i pe elevi să

conştientizeze ceea ce ştiu şi mai ales ce trebuie să ştie/ să înveţe despre rezumat

1. Etapa I - Ştiu Elevii trebuie să scrie în rubrica Ştiu răspunsul la întrebarea ce ştiu despre

rezumat? După care coordonatorul defineşte rezumarea ca fiind prezentarea

succintă, ce vizează esenţialul conţinutului unor texte sau fapte diverse. Se pot

rezuma oral şi în scris textele literare epice şi dramatice, textele ştiinţifice şi

publicistice, filmele, spectacolele de teatru sau de balet, diverse emisiuni radio şi

de televiziune, întâmplări din propria experienţă etc. (Mureşan P., 1990)

2. Etapa a II-a- Vreau să ştiu

Coordonatorul va ruga elevii să noteze în rubrica Vreau să ştiu ce vor să afle

despre subiectul propus- rezumatul.

3. Etapa a III-a - Învăţ

Această etapă presupune lucrul efectiv pentru clarificarea subiectului propus.

Elevii vor primi o fişă de lucru ce conţine indicaţii privind tehnica rezumării şi un

text reprezentând un fragment extras din nuvela Hagi Tudose de Barbu Ştefănescu

Delavrancea:

Fişa de lucru conţine şi următoarele informaţii referitoare la tehnica rezumării:

Pentru a face un rezumat în scris, puteţi parcurge trei etape:

I.pregătirea rezumării;

II.redactarea rezumatului;

III.corectarea şi definitivarea rezumatului.

I.Pregătirea rezumării

1. Recitiţi textul dat pentru a vă reaminti ideea centrală a acestuia (tema).

Este bine ca în timpul lecturii să marcaţi cu semnul exclamării secvenţele

importante din punctul de vedere al sarcinii primite (momentele importante ale

acţiunii, personajele, cuvintele referitoare la cadrul acţiunii: locul şi timpul în care


34

Page 34

se desfăşoară aceasta).

2. Revedeţi textul, încercând să stabiliţi clar momentele subiectului. Aceste

momente pot fi delimitate prin paranteze drepte sau pot fi numerotate. Subliniaţi

pe text sau notaţi în caiete cuvintele-cheie, cele care concentrează esenţa textului.

Observaţi legăturile logice între secvenţele naraţiunii. Realizaţi un plan simplu al

rezumatului, respectând ordinea în care au fost prezentate întâmplările în textul

dat.

II.Redactarea rezumatului

Pornind de la planul realizat, scrieţi rezumatul, ţinând seama de următoarele

cerinţe:

- rezumatul să nu depăşească 25 de rânduri;

- să exprimaţi cu propriile cuvinte esenţialul din text;

- relatarea faptelor să fie făcută la persoana a treia a verbului, la timpul prezent al

modului indicativ; acolo unde este vorba despre acţiuni anterioare celei despre

care povestiţi, puteţi folosi perfectul compus sau mai-mult-ca-perfectul;

- nu faceţi comentarii personale asupra celor povestite şi nu folosiţi mărci afective;

- nu folosiţi regionalisme, arhaisme sau forme populare, forme care pot apărea în

textul de bază; transpuneţi-le, acolo unde este cazul, în limba literară;

- mai multe cuvinte/secvenţe care se referă la aceeaşi acţiune pot fi redate mai

concis (de exemplu, un gerunziu poate concentra o propoziţie subordonată);

- din rezumat se exclud descrierile, figurile de stil, elementele retorice şi termenii

expresivi (interjecţii);

- formulări de tipul "Autorul relatează cu umor... "; "Acţiunea se desfăşoară... " nu

se recomandă, ele fiind specifice comentariului; în rezumat trebuie să vă limitaţi la

a prezenta pe scurt faptele;

- pentru a realiza legătura dintre diversele enunţuri ale rezumatului, puteţi folosi

cuvinte şi expresii ca: la începutul, apoi, între timp, de îndată ce, de aceea etc.

III.Corectarea şi definitivarea rezumatului

Recitiţi rezumatul pe care l-aţi realizat. Verificaţi următoarele aspecte:

-referirea strictă la ceea ce se povesteşte, nu la cine şi cum povesteşte (dacă apar

asemenea secvenţe în rezumatul vostru, eliminaţi-le);

-logica prezentării şi păstrarea elementelor esenţiale, fără de care un cititor care nu

cunoaşte originalul nu ar înţelege despre ce este vorba în rezumatul vostru;

Elevii vor lucra individual. Sarcina acestora este de a rezuma în 6-8 rânduri

textul, ţinând cont de etapele tehnicii rezumării.

Concluzii:

Coordonatorul grupului va reaminti importanţa respectării etapelor privind

redactarea în scris a unui rezumat. Prin utilizarea şi respectarea acestor convenţii

specifice rezumatului elevii vor putea întocmi cu uşurinţă un asemenea tip de

compunere.

Evaluare: Coordonatorul va ruga elevii să noteze în cea de-a treia rubrică, Învăţ, cele mai semnificative informaţii pe care le-au aflat în legătură cu rezumatul, astfel realizându-se feedback-ul aşteptat.


35

Page 35

FIŞA DE LUCRU ŞTIU/ VREAU SĂ ŞTIU/ AM ÎNVĂŢAT

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Completaţi fişa de lucru cu informaţiile solicitate de coordonator.

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT


36

Page 36

FIŞA DE LUCRU ,, REZUMATUL” Nume:

Data:

Instrucţiuni:

Redactează în 6-8 rânduri rezumatul textului următor ţinând cont de informaţiile privind tehnica rezumării.


,, Fum pe coşul Hagiului nu s-a pomenit. Ridice viscolul-nămeţii până la

streşini. Apele să îngheţe tun. Treaba lor! Hagiul nu vrea să ştie de crapă

pietrile la gerul Bobotezei, nici dacă în iulie turbează cânii de căldură. Iarna

tremură, vara gâfâie.

Toată viaţa lui, de câte ori nepoată-sa — trăind aciolată pe lângă dânsul — îi

pomenea, la Crăciun, să taie şi ei un porc, ca tot creştinul, bătrânul răspundea:

- Îmi face rău, nepoată, s-aud guiţând... îmi face rău... c-aşa sunt eu... milos...

- Cumpără-l, nene, tăiat gata.

Dacă aşa îl aducea din cuvânt Leana, înghiţind în sec, cu gândul la şorici,

bătrânul răspundea liniştit:

- Un porc... carne multă... Se strică... Două guri suntem...

Venea Pastele.

- Nene, să înroşim şi noi ouă...

- Ce prostie!... Ouă roşii?... Nu e mai bine să le mănânci proaspete?... Ouă roşii,

ouă stătute...

- Să roşim puţintele.

- De roşim puţintele, ardem focul degeaba, cumpărăm de-a surda băcanul...

Cheltuială zadarnică... Vremuri grele!

- Da... o ciozvârtă de miel...

- Miel?... Ce fel miel?... Cum miel?... Miroase a oaie... Pastele prea e în vară...

- Ce pustia de vară, nene Tudose, nu vezi că plouă şi fulguieşte?!...

- Ei, fulguieşte, fulguieşte... tu nu vezi că nu ţine? Unde ţine? Cum cade, se

topeşte... Eu mor de căldură... Uf. uf!...

- Şi eu mor de frig...

- Mori de frig... crapi!... Aşa te-am pomenit... lacomă... nemulţumitoare!

Leana tace şi înghite în sec. E săracă. N-are pe nimeni. Tace, că bătrânul, de se

mânie, strigă, trânteşte uşile, apoi se aruncă în pat şi se văietă până la miezul

nopţii, uitând să-i dea şi de pâne.

De mic copil Hagiul fusese copil cuminte şi aşezat. Nu i se auzea guriţa, nici

paşii. Nu rupea pantofii. Nu-şi hăr-tănea rochiţa. Pe ce punea mâna punea

bine.

Ajuns calfă la găitănărie, vorbea frumos şi cu patimă în mijlocul tovarăşilor

săi.


37

Page 37

- De când eram de-o şchioapă pricepusem lumea, le zicea el. Înţelesesem bine

de tot că o cârpă din gunoi este o muncă de om pe care te faci stăpân dacă o

pui deoparte. Şi dacă mama îmi dădea un ban de trei ca să-mi iau un simit, eu

mă uitam în ghiozdan: de aveam felia de pâne, sănătate bună, aveam ce

mânca. Nu te saturi cu pâne? Ce-ţi trebuie simiţi? Şi puneam banul bine. Şi un

ban peste altul fac doi, peste doi dacă pui altul, fac trei... Râdeţi voi... râdeţi...

Da', vânturaţi banii în mâni şi veţi simţi ce răcoare ţine când vă e cald, şi ce

cald când vă e frig. E destul să te gândeşti ce poţi face cu banii, ca să şi guşti

bucuria lucrului pe care nu l-ai cumpărat. Ai simţit bucuria?... De ce să-l mai

cumperi?... Râdeţi voi, râdeţi... Ce lucru poate fi mai luminat ca un jăratic de

galbeni întinşi pe o masă?... Voi râdeţi... râdeţi cu hohote... Nişte risipitori...

În viaţa voastră n-o să gustaţi adevărata bucurie...

Într-o zi, o calfă, văzându-l cum tremură şi cum i s-aprind.ochii când

vorbeşte de bani, i-a zis în glumă:

- Strângi tu, băiete, strângi, şi într-o zi... p-aci le e drumul... şi ia-i de unde

nu-s...

Tudose, la aşa nelegiuire, s-a ridicat în vârful picioarelor, a încleştat pumnii, i-

a adus la gură şi a strigat, închizând ochii:

- Numai de veţi vârî tot pământul în buzunar... numai atunci veţi fura şi banii

mei!... Aşa să ştiţi!... Aşa!... Că n-am bani... N-am chioară lăscaie... Pe-aşa

vremuri nu poţi să ai...

În sfârşit, Tudose muncea, strângea, nu bea, nu ochea prin mahal, mânca

pâine cu braga. După zece ani, ajuns la parte, după alţi cinci, tovarăş pe din

două cu stăpânul său.

În primii ani de tovărăşie slăbise, îngălbenise, îmbătrânise la 30 de ani. De

frică şi de griji, bolea pe picioare. Fostul său stăpân îl luă la masă la el ca să-l

mai îndrepte. Şi ce frumos mânca! Oscior peste oscior şi nimic pe oscior.

Se mai întremase. Erau cu toţii pe iarbă verde, sărbătorind şi udând cu pelin

ziua de întâi mai. Jupanul i-aduse vorba:

- Tudose, nu vrei tu să-ţi găsesc o fată bună, de treabă, cu ceva zestre? Ei, şi

ştii, un copil, doi, ai pentru ce trăi.

- Nu se poate, jupâne, nu se poate! Femeia, copiii cer de mâncare, veşminte,

învăţătură... şi n-am de unde... Ce brumă am sunt în negoţ, şi banul din negoţ

este al oricui ar voi să te înşele.”

Barbu Ştefănescu Delavrancea, Hagi Tudose


38

Page 38

Pentru a face un rezumat în scris, puteţi parcurge trei etape:

I.pregătirea rezumării;

II.redactarea rezumatului;

III.corectarea şi definitivarea rezumatului.

I.Pregătirea rezumării

1. Recitiţi textul dat pentru a vă reaminti ideea centrală a acestuia (tema).

Este bine ca în timpul lecturii să marcaţi cu semnul exclamării secvenţele importante

din punctul de vedere al sarcinii primite (momentele importante ale acţiunii,

personajele, cuvintele referitoare la cadrul acţiunii: locul şi timpul în care se

desfăşoară aceasta).

2. Revedeţi textul, încercând să stabiliţi clar momentele subiectului. Aceste momente

pot fi delimitate prin paranteze drepte sau pot fi numerotate. Subliniaţi pe text sau

notaţi în caiete cuvintele-cheie, cele care concentrează esenţa textului. Observaţi

legăturile logice între secvenţele naraţiunii. Realizaţi un plan simplu al rezumatului,

respectând ordinea în care au fost prezentate întâmplările în textul dat.

II.Redactarea rezumatului

Pornind de la planul realizat, scrieţi rezumatul, ţinând seama de următoarele cerinţe:

- rezumatul să nu depăşească 25 de rânduri;

- să exprimaţi cu propriile cuvinte esenţialul din text;

- relatarea faptelor să fie făcută la persoana a treia a verbului, la timpul prezent al

modului indicativ; acolo unde este vorba despre acţiuni anterioare celei despre care

povestiţi, puteţi folosi perfectul compus sau mai-mult-ca-perfectul;

- nu faceţi comentarii personale asupra celor povestite şi nu folosiţi mărci afective;

- nu folosiţi regionalisme, arhaisme sau forme populare, forme care pot apărea în

textul de bază; transpuneţi-le, acolo unde este cazul, în limba literară;

- mai multe cuvinte/secvenţe care se referă la aceeaşi acţiune pot fi redate mai concis

(de exemplu, un gerunziu poate concentra o propoziţie subordonată);

- din rezumat se exclud descrierile, figurile de stil, elementele retorice şi termenii

expresivi (interjecţii);

- formulări de tipul "Autorul relatează cu umor... "; "Acţiunea se desfăşoară... " nu se

recomandă, ele fiind specifice comentariului; în rezumat trebuie să vă limitaţi la a

prezenta pe scurt faptele;

- pentru a realiza legătura dintre diversele enunţuri ale rezumatului, puteţi folosi

cuvinte şi expresii ca: la începutul, apoi, între timp, de îndată ce, de aceea etc.

III.Corectarea şi definitivarea rezumatului

Recitiţi rezumatul pe care l-aţi realizat. Verificaţi următoarele aspecte:

referirea strictă la ceea ce se povesteşte, nu la cine şi cum povesteşte (dacă apar

asemenea secvenţe în rezumatul vostru, eliminaţi-le); logica prezentării şi păstrarea

elementelor esenţiale, fără de care un cititor care nu cunoaşte originalul nu ar

înţelege despre ce este vorba în rezumatul vostru.


39

Page 39

Şedinţa 6 – „Eseul”

Perioada

12 Martie – 16 Martie 2012

Obiective 1. Prezentarea sugestiilor de scriere a unui eseu 2. Exersarea scrierii unui eseu

Materiale necesare

Fişa de lucru Eseul – pentru fiecare elev

Fişa de evaluare – pentru fiecare elev


Foarfecă


Descriere Coordonatorul grupului va explica elevilor faptul că, în cadrul acestei activităţi vor încerca să convingă ascultătorii cu părerile lor. Elevii vor lucra individual, vor alege o temă şi vor redacta texte prin care îşi vor susţine opiniile. Temele dintre care elevii pot alege sunt următoarele: Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre problema

clonării, pornind de la următoarea definiţie: „Clonarea reprezintă procesul de a creea o copie identică genetic a unui original. Clona în sensul biologic reprezintă un organism multicelular care posedă exact aceleaşi gene cu un alt organism viu.”

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre problema eutanasierii unui bolnav în stadiul terminal, pornind de la următoarea definiţie: „eutanasia este o metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea.”

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre problema testării produselor cosmetice pe animale.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre problema globalizării, pronind de la următoarea definiţie: „Globalizarea reprezintă renunţarea la limite teritoriale, ascensiunea nelimitată atehnologiei, circulaţia neîngrădită a informaţiei, uniformizarea economiei, liberacirculaţie a capitalului şi a persoanei, alinierea politică în perspectiva uneiguvernări globale.”

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre efecte pozitive şi negative ale reţelei sociale Facebook.com asupra personalităţii individului.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre petrecerea timpului liber online – efecte pozitive şi negative.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre practica angajatorilor de a căuta informaţii despre potenţialii angajaţi pe reţelele de socializare de tipul Facebook.com.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre iubire, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Iubirea e din alta lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţă, fară ca să ştii


40

Page 40

cum, şi te duce fără ca să ştii unde”. (Ioan Slavici, Mara) Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre greşeala,

pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Greşelile nu se iartă, ci se repară”. (Nicolae Iorga, Cugetări)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre împlinirea unui ţel/ a unui vis, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Nimic nu ne transformă mai mult decat ţintele pe care nu le ajungem”. (Lucian Blaga, Cugetări)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre lene, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Lenea e sinucidere blândă”. (Nicolae Iorga, Cugetări)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre puterea iubirii, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Ceea ce a fost clădit cu iubire nu poate fi doborât niciodată”. (Mircea Florian, Arta de a suferi)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre voinţă, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Cand este o voinţa fierbinte, totul se poate”. (Dimitrie Bolintineanu, Opere)

Coordonatorul va îndruma elevii în procesul de creaţie, oferindu-le următoarele direcţii: “Într-un text argumentativ trebuie să vă susţineţi opinia referitoare la o anumită afirmaţie prin nişte argumente bazate pe exemple concrete. Imediat după ce aţi lecturat citatul dat trebuie să vă gândiţi dacă sunteţi pro sau contra, deşi e recomandat să nu fiţi într-o extremă sau alta ci să alegeţi calea de mijloc. Puteţi începe textul argumentativ cu formulele tipice: “Cred că…”; “(Nu) Sunt de acord cu…”. Apoi treceţi direct la argumente. De cele mai multe ori se cer doar două argumente pe care le puteţi introduce în text prin formulele: “În primul rand…, În al doilea rand….”; “De asemenea,”; “bine înţeles”. La partea aceasta e bine să folosiţi expresii/locuţiuni/structuri ce atrag atenţia, unele din cele mai bune fiind: “adaugând următoarele”, “după toate acestea”, “din nou”, “de asemenea”, “pe langă toate”, “sa nu uităm”, “după cum am spus”, “şi acum”, “oricum”, “oricat”, “la fel ca”, “ma bazez pe”, etc. Dacă tema ce v-a picat nu este tocmai pe placul vostru şi nu ştiţi cu ce exemple să vă susţineţi argumentele nu strică să improvizaţi. Folosind formulari precum “conform unor studii”, “în urma unor sondaje”, etc. este foarte greu sa fiţi contestat. La sfârşit puneţi concluzia cât mai concis. Concluzia poate fi reluată într-un nou enunţ: “de menţionat faptul că: pe de o parte, … pe de alta parte”,” de altfel”, “cu alte cuvinte…” ,“aşadar…”,” rezultă…” E bine ca textului argumentativ să-i daţi o notă cât mai personală, dar nu

folosiţi un limbaj colocvial.” În elaborarea eseului elevii trebuie să ţină cont de următoarele sugestii (aşa cum au fost prezentate în cadrul subiectului al II-lea din proba de limbă şi literatură română, la examenul de Bacalaureat) :

să respecte structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri;

să redacteze conţinutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei / a propriei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente;


41

Page 41

să respecte normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie) şi limita de spaţiu indicată.

Concluzii: Cunoaşterii modului în care se redactează un eseu este utilă în susţinerea opiniei personale, în dezvoltarea abilităţilor de a negocia, în convingerea interlocutorului şi în dezvoltarea competenţelor de argumentare în scris sau oral a unor opinii, în diverse situaţii de comunicare. Evaluare: Fiecărui elev i se va înmâna o fişă de evaluare. Elevii vor fi rugaţi să se gândesască la modul în care se simt acum, cand urmează să îşi reia activitatea cotidiană și să scrie pe ușă cuvântul care exprimă cel mai bine sentimentele proprii.


42

Page 42

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre problema clonării, pornind de la următoarea definiţie: „Clonarea reprezintă procesul de a creea o copie identică genetic a unui original. Clona în sensul biologic reprezintă un organism multicelular care posedă exact aceleaşi gene cu un alt organism viu.”

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre problema eutanasierii unui bolnav în stadiul terminal, pornind de la următoarea definiţie: „eutanasia este o metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea.”

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre problema testării produselor cosmetice pe animale.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre problema globalizării, pronind de la următoarea definiţie: „Globalizarea reprezintă renunţarea la limite teritoriale, ascensiunea nelimitată atehnologiei, circulaţia neîngrădită a informaţiei, uniformizarea economiei, liberacirculaţie a capitalului şi a persoanei, alinierea politică în perspectiva uneiguvernări globale.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre efecte pozitive şi negative ale reţelei sociale Facebook.com asupra personalităţii individului.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre petrecerea timpului liber online – efecte pozitive şi negative.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre practica angajatorilor de a căuta informaţii despre potenţialii angajaţi pe reţelele de socializare de tipul Facebook.com.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre iubire, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Iubirea e din alta lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţă, fară ca să ştii cum, şi te duce fără ca să ştii unde”. (Ioan Slavici, Mara)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre greşeala, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Greşelile nu se iartă, ci se repară”. (Nicolae Iorga, Cugetari)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre împlinirea unui ţel/ a unui vis, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Nimic nu ne transformă mai mult decat ţintele pe care nu le ajungem”. (Lucian Blaga, Cugetari)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre lene, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Lenea e sinucidere blândă”. (Nicolae Iorga, Cugetari)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre puterea iubirii, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Ceea ce a fost clădit cu iubire nu poate fi doborât niciodată”. (Mircea Florian, Arta de a suferi)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre voinţă, pornind de la ideea identificată în urmatoarea afirmaţie: “Cand este o voinţa fierbinte, totul se poate”. (Dimitrie Bolintineanu, Opere)


43

Page 43

FIŞA DE LUCRU „ESEUL”

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Scrie un text de tip argumentativ de 15-20 de randuri despre tema aleasă.



44

Page 44

FIŞA DE EVALUARE

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Am ajuns la finalul activității. Gândeste-te cum te simți acum, cand

urmează să îți reiei activitatea cotidiană și scrie pe ușă cum te simți.



45

Page 45

Şedinţa 7 – „Mnemotehnicile”

Perioada


Obiective 1. Discutarea mnemotehnicilor ca metodă de studiu; 2. Exersarea mnemotehnicilor ca tehnică de studiu.

Materiale necesare

Fişa de lucru Mnemotehnicile - pentru fiecare elev


Descriere 1. Prezentarea metodelor mnemotehnice

În cadrul acestei activităţi coordonatorul va sintetiza şi va explica elevilor

mnemotehnicile. Pavel Mureşan, în lucrarea “ Învăţarea eficientă şi rapidă”, prezintă o definiţie-explicaţie asupra mnemotehnicii:

“Mnemotehnica sau tehnica memorării artificiale caută să organizeze, într-un sistem logic artificial , informaţiile disparate, pe baza unor principii şi procedee ce sevesc la reconstituirea şi reproducerea lor precisă. Este vorba de variate sisteme de codificare numerică sau alfabetică a diferitelor categorii de date sau cunoştinţe; modalităţi de imaginare a unor asociaţii, relaţii, transformări, utilizări sau aplicaţii.”

În continuare, coordonatorul va explica elevilor următoarele metode de memorare artificială, pornind de la informaţiile oferite de specialiştii în problematica dezvoltării memoriei (Stancu,M., Brezeanu, C., 2000):

1. Metoda grupării Cât de repede putem memora o listă de termeni? În câteva minute, condiţia fiind aceea de a grupa termenii după un criteriu ( conţinut, formă, mărime apartenenţă, etc.), chiar şi artificial ( grupare după litera de început, grupare în ordine alfabetică, etc. Ex. Manualul de Biologie clasa a XI-a:Afecţiuni fizio-patologice ale S.N.( Sistem Nervos): insuficienţa circulatorie cerebrală, infarctul cerebral, hemoragia cerebrală, epilepsia, tumorile cerebrale, encefalitele.

Deşi afecţiunile sunt grupate după un criteriu ( afecţiuni fizio-patologice), termenii utilizaţi sunt dificili de memorat şi reprodus. Astfel, putem apela la criteriul grupării în ordine alfabetică, după litera de început ( literele le pot ordona alfabetic).

Rezultatul: E E H I I T ( două litere E, două litere I, una H şi alta T) Exemplul este relativ simplu, lista de denumiri fiind scurtă. Metoda poate fi

utilizată cu succes pentru o listă lungă de termeni. 2. Sisteme mnemotehnice bazate pe localizări (“ sistemul unei camere”,

sistemul buzunarului”, etc.) Principiul de bază pentru acest sistem îl constituie imaginarea unui spaţiu ( casă, cameră, buzunar, etc.) şi localizarea fiecărui termen de memorat într-un loc anume. Este vorba de stabilirea unei relaţii logice specifice între ceea ce se memorează şi obiectul din spaţiul imaginat.


46

Page 46

2.1. Itinerariul este un procedeu folosit de oratorii antici pentru a-şi aminti discursurile. Presupune identificarea unui traseu binecunoscut (drumulspre şcoală) şi a obiectelor de pe parcursul său. În locul acelor obiecte se pot plasa idei, acronime, imagini. Prin asocierea informaţiilor cu anumite locaţii cunoscute retenţia acestora creşte. După ce acest procedeu este stăpanit bine se pot construi şi călătorii imaginare. Cum fiecare itinerariu este diferit, riscul de confunda informaţiile intre ele scade.

2.2. Camera romană este un alt procedeu care datează din Antichitate. Principiul este similar cu cel al itinerariului, doar că itinerariul este inlocuit cu o incăpere familiară (camera de studiu, birou, dormitor etc), iar locaţiile luate in considerare pentru realizarea asocierilor sunt din acel interior. Pentru a reactualiza informaţiile este de ajutor o plimbare reală sau imaginară in acea incăpere. Dacă spaţiul nu este suficient se pot deschide uşile, inspre alte spaţii sau se pot crea spaţii imaginare, care se decorează cu obiecte care ar fi logic să se afle acolo.

2.3. Oraşul este o metodă recomandabilă mai ales in invăţarea limbilor străine. Funcţionează tot pe principiul stabilirii unor asociaţii, de data aceasta intre amplasamente dintr-un oraş cunoscut şi vocabularul limbii pe care dorim să o invăţăm. Atunci cand invăţăm mai multe limbi străine, avem nevoie de mai multe oraşe, pentru a evita confuziile.

3. Codul mnemotehnic alfabetic A-Z Lista de cuvinte care trebuie memorată va fi ordonată succesiv, după

literele alfabetului A-Z. Este bine ca acele cuvinte care trebuie memorate să indice un obiect uşor de reprezentat mintal. Dacă cuvintele ce trebuie memorate pot forma un lanţ de legături logice între ele, atunci fiecare cuvânt declanşează automat reamintirea următorului. Lista de cuvinte se poate memora prin imaginarea unei povestioare care să evidenţieze aceste cuvinte.

Ex.: Manualul de Limba şi Literatura Română “În literatura modernă, oda poate avea o tematică diversă: limba

naţională, divinitate, o personalitate, un eveniment, un ideal, patria, o faptă eroică.”

Lista de cuvinte cheie o putem aranja în ordine alfabetică: Divinitatea Eveniment Faptă eroică Ideal Limba naţională Patria Personalitate

Lista poate fi cu uşurinţă reţinută dacă, încercăm o scurtă povestioară. Divinitatea nu este un Eveniment episodic în viaţa oamenilor iar Faptele eroice ale unor oameni pot constitui Ideal pentru alţii , acest fapt fiind semnalat în Limba naţională de multe Personalităţi ale Patriei noastre

4. Procedeul asocierii numerice Procedeul se bazează pe asocierea cifrelor (perechi) cu cifre pe care le utilizăm foarte des. Trebuie însă să avem grijă la ordinea perechilor de cifre.


47

Page 47

Importanţa procedeului constă în acordarea unei semnificaţii logice cifrelor sau perechilor de cifre. Ex.: Avem numărul de telefon 0712960930 Se asociază primele două cifre cu luna în care m-am născut, următoarele cu vârsta pe care o am, alte două cu numărul autobuzului cu care circul zilnic, etc. Alte procedee mnemotehnice:

Procedeul initializarii semantice – folosind prima litera a cuvintelor dintr-o lista de lucruri ce trebuie memorate se construieste o propozitie sau o fraza cheie cu o semnificatie usor de retinut, iar pe baza acestora se poate reconstitui intreaga lista de termeni;

Procedeul mediatorilor semantici – memorarea unui material sau a unor lucruri este mult mai usoara cand se face apel la o serie de repere, puncte de sprijin, cadre de referinta sau mediatori decat atunci camd acestea lipsesc;

Procedeul asocierii prin concatenare – consta in lanturi de cuvinte sau litere inventate pentru a putea memora usor si reactualiza rapid cunostintele insotite;

Sistemul inlantuirii asociative – se bazeaza pe asociatii logice naturale care leaga itemii in perechi specifice, grupe, siruri etc;

Procedeul codurilor de figuri – reprezinta un sistem artificial de memorare ce consta intr-un cuvant ce serveste drept carte reamintirea lucrurilor fara legatura intre ele;

Procedeul sintagmei – presupune crearea unor sintagmei pentru memorarea listei de termeni fara legatura intre ele.

Asocierile inseamnă conectarea noilor informaţii in mod intenţionat cu lucruri foarte bine cunoscute: imagini, muzică sau orice altceva. Asocierile nu trebuie să fie neapărat logice, dar pot fi amuzante. O formulă complexă reprezentand un aspect din astronomie (W-O-B-A-F-GS- M-R-N-S) poate fi reţinută printr-o asociere amuzantă W(ine)-O(bosit)-B(ărbatul)-A(casă)-F(emeia)-G(răbită)-S(trange)-M(asa)-R(ămane)-N(emancat)-S(ăracul).

Acronimele reprezintă gruparea iniţialelor cuvintelor care vor fi memorate astfel incat să formeze cuvinte cu sens. De exemplu, cele zece părţi de vorbire din limba romană pot fi reţinute printr-un acronimul: VANA PS CAPI (Verb, Adjectiv, Numeral, Articol, Pronume, Substantiv, Conjuncţie, Adverb, Prepoziţie, Interjecţie). Cu ajutorul prescurtării PS se poate reţine şi ideea că ultimele patru sunt cele neflexibile. Deşi acronimele pot fi utile pe post de aid-memoire ele nu asigură neapărat comprehensiunea materialului.

Propoziţiile formate din cuvinte care au aceleaşi iniţiale cu ale cuvintelor ce trebuie memorate pot fi de asemenea un stimulent pentru memorare. De exemplu, printr-o propoziţie precum „ Un impăratul şi cu alt impăratul se bat mai repede decat Aleodor şi Spanul" poate fi utilizată pentru memorarea regulii efectuării operaţiilor: „inmulţirea şi impărţirea se efectueză inaintea Adunării şi Scăderii".

Gruparea este o metodă utilă mai ales pentru memorarea numerelor. O regulă simplă asupra memoriei de scurtă durată afirmă că o persoană işi reaminteşte intre 5 şi 9 elemente deodată. Şirurile de cifre sunt mai uşor de reţinut dacă se grupează. De exemplu numerele de telefon se pot aranja in grupe de cate trei cifre sau de cate două.


48

Page 48

Uneori funcţionează alte grupări. Un număr de telefon precum 0264-122002 poate fi reţinut printr-o grupare astfel: 0264 (prefix) 12 (decembrie) 2002 (an).

Concluzii: Mnemotehnicile sunt metode prin care se realizează, memorarea unor informaţii care sunt mai dificil de reţinut. Cu cat se combină mai multe funcţii ale creierului şi mai mulţi stimuli (sunete, culori, mirosuri, imagini, gusturi, mişcări, poziţii, structuri, emoţii), cu atat rezultatul este mai de durată.

2. Exerciţiu Elevii sunt rugaţi să memorize textul conţinut în Fişa de lucru. Apoi, câţiva elevi vor încerca să reproducă ceea ce au reţinut. Se identifică eventualele metode, procedee de memorare rapidă pe care elevii le-au utilizat. Concluzii: Mnemotehnicile sunt utile pentru stocarea informaţiei în aşa fel încât să permită reactualizarea lor rapid şi cu acurateţe. Nu se recomandă însă utilizarea unui număr prea mare de astfel de procedee, pentru a nu aluneca într-o înmagazinare a informaţiei din care scopurile pentru care reţinem acele informaţii să se piardă. Valoarea cunoştinţelor acumulate constă în funcţionalitatea acestora şi in capacitatea noastră de a le menţine operaţionale.

3. Evaluare

Coordonatorul grupului va cere feed-back fiecărui elev din grup, adresând întrebări privind activitatea la care a participat. Întrebările vor viza aspectele plăcute şi mai puţin plăcute ivite pe parcursul exerciţiilor şi, de asemenea, modul în care s-au simţit.


49

Page 49

FIŞĂ DE LUCRU MNEMOTEHNICILE

Nume:

Data:

Instrucţiuni: Utilizaţi o mnemotehnică la alegere pentru putea reda următorul fragment din

Manualul de Chimie.



50

Page 50

Şedinţa 8 – Evaluare

Perioada


Obiective 1. Evaluarea activităţilor de consiliere de grup. 2. Încheierea procesului de consiliere.

Materiale necesare

Chestionar de evaluare

Coli A4


Bolduri


Descriere

Elevilor li se citeste urmatoarea poveste inspiraţională:

Alegoria broscuţelor

“A fost odată un grup de broscuţe care vroiau să se ia la întrecere.

Ţelul lor era să ajungă în varful unui turn foarte inalt.

Se adunsaeră deja mulţi spectatori, pentru a urmări cursa şi a le încuraja pe broscuţe. Cursa urma să înceapă.


51

Page 51

Totuşi, dintre spectatori nu credea niciunul că vreuna dintre broscuţe va reuşi să ajungă în varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamaţii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reuşi niciodată să ajungă sus!” sau: „Nici nu au cum să reuşească, turnul este mult prea înalt!” Broscuţele începură să abandoneze cu excepţia uneia singure, care se căţăra vioaie mai departe. Spectatorii continuau să strige: „E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus!” Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau, doar una singură se căţăra consecvent mai departe. Nu voia cu nici un chip să abandoneze! În final, renunţaseră toate, cu excepţia acelei broscuţe, care cu o imensă ambiţie şi rezistenţă reuşi să ajungă singură în varful turnului! După aceea, toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum a reuşit broscuţa să ajungă totuşi în vârf, după ce toate celelalte se văzuseră nevoite să abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuţă s-o întrebe cum de a reuşit să facă un efort atât de mare şi să ajungă în vârful turnului.

Aşa a aflat că……….BROSCUŢA ÎNVINGATOARE ERA SURDĂ!!!

Morala? Nu asculta niciodată oamenii care au prostul obicei de a fi întotdeauna negativi şi pesimişti fiindcă ei îţi răpesc cele mai frumoase dorinţe şi speranţe pe care le porţi în suflet! Gandeşte-te mereu la puterea cuvintelor, căci tot ceea ce auzi sau citeşti te influenţează în ceea ce faci! Deci: FII MEREU OPTIMIST ! Şi mai ales fii pur şi simplu SURD cand cineva îţi spune că nu-ţi poţi realiza visurile!”


52

Page 52

Elevilor li se distribuie Chestionarul de evaluare finală a proiectului. După ce toţi elevii au finalizat de completat chestionarul, coordonatorul va introduce ultimul exerciţiu la care va participa grupul. Exerciţiu de Bun-ramas Elevii sunt rugaţi să se ridice de pe scaune şi să îşi prindă o coală A4 pe spate, cu ajutorul unui bold. Se vor plimba apoi prin sală şi îşi vor scrie mesaje ce conţin gânduri şi urări proprii. Coordonatorul va participa şi el, lăsând câte un mesaj personalizat fiecărui elev.


53

Page 53

CHESTIONAR DE EVALUARE

Data:

Instrucţiuni: Pentru a evalua și îmbunătăţi calitatea activităţilor, te rugăm să completezi cu opiniile tale chestionarul următor. Îţi mulţumim!

Nr. Crt.

Item În foarte mare

măsură

În mare măsură

Nici în mică nici în mare măsură

În mică măsură

În foarte mică

măsură

1 În ce măsură a corspuns acest proiect aşteptărilor tale?

2 În ce măsură metodele folosite te-au ajutat să înţelegi conţinutul?

3 În ce măsură consideri că activităţile la care ai participat contribuie la dezvoltarea ta personală?

4 Ai colaborat bine cu colegii?

5 Coordonatorul grupului a oferit explicaţii clare?

6 Materialele utilizate au facilitat înţelegerea conceptelor noi?

7 Materialele de studiu au fost adecvate?

8 În activitatea ta de învăţare vei aplica tehnicile dobândite în cadrul activităţilor la care ai participat?

9 Ai recomanda prietenilor să participe la astfel de activităţi?

10 Care au fost cele mai utile informaţii pe care le-ai primit în cadrul acestor activităţi?

11 Ce subiecte prezintă neclarităţi?

12 Comentarii / sugestii:


54

Page 54

FIŞĂ DE PREZENŢĂ

Data:

Nr.

crt.

Nume şi prenume elev Semnătura

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.


55

Page 55

Bibiliografie

Băban,A.,(2009).Consiliere educaţională Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi

consiliere.Cluj-Napoca: Editura Asociaţia de Ştiinţe Cognitive din România.

Bernat,S.,(2003).Tehnica învăţării eficiente.Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană

Bogathy,Z., Sulea,C.,(Coord.)(2004).Manual de ethnici şi abilităţi academice. Timişoara:

Editura Universităţii de Vest

Ciupercă,I.,Cozma,E.,(2006).Istorie Manual pentru clasa a XI-a. Bucureşti: Editura Corint

Delavrancea, B.Ş., (2009).Hagi Tudose. Bucureşti: Editura Erc Press

Gagne,R.M.,(1975).Coniţiile învăţării. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică

Ioniţă,F., Săvoiu,A.,(2005). Limba şi literature română Manual pentru clasa a XI-a. Bucureşti:

Editura Grupul editorial Art

Linksman,R.,(1999).Învăţare rapidă.Bucureşti: Editura Teora

Mureşan,P.,(1990).Învăţarea eficientă şi rapidă. Bucureşti: Editura Ceres

Neacşu,I.,(1990).Metode şi tehnici de învăţare eficientă. Bucureşti: Editura Militară

Neguţ, S., Ielenicy,M., Bălteanu,D., Neacşu,M.C., Bărbulescu,A.,(2006).Geografie Manual

pentru clasa a XI-a.Bucureşti: Editura Humanitas

Petty,G.,(2007).Profesorul azi Metode modern de predare. Bucureşti: Editura Atelier Didactic

Ploskar, M. (2008). Harta mentală. Găsit la adresa:

http://spunenuviolentei.blogspot.com/2011/08/harta-mentala.html, la 10 Ianuarie 2012.

Roşca,S., Chiru,L., Roşca,M., (2006).Chimie Manual pentru clasa a XI-a. Bucureşti: Editura

Humanitas

Simion,E.(coord.), Rogalski,F., Cristea-Enache,D., Mazilu, D.H.,(2006).Limba şi literatura

română Manual pentru clasa a XI-a. Bucureşti: Editura Corint

Stancu,M., Brezeanu, C., (2000). A-i învăţa pe studenţi să înveţe. Bucureşti: Editura Corint

Zafiu,R., Samihaian, F., Parvulescu, I., Papadima, L., (2008). Limba şi literatura română

Manual pentru clasa a XI-a. Bucureşti: Editura Humanitas

Zlate,M.,(1973). Empiric şi ştiinţific în învăţare, Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică

http://spunenuviolentei.blogspot.com/2011/08/harta-mentala.html

RESURSĂ EDUCAŢIONALĂ DESCHISĂ - isjolt.ro¢ecu-Elena-Teodora_-Învăţăm-s... · Ce puteţi...

Documents

Transcript of RESURSĂ EDUCAŢIONALĂ DESCHISĂ - isjolt.ro¢ecu-Elena-Teodora_-Învăţăm-s... · Ce puteţi...