It

L2U N. IORGAD D Q

Resultatele lupteide purificare

CONFERINTA TINUTA LA ,,LIGA CULTURALA"

At ADEmlEi

PIPULA '1".44.7

BLICLIRETI1937

u.

--_

7-03,

N. IORGA0 0 0

Resultatele tupteide purificare

CONFERINTA TINUTA LA LIGA CULTURALA"

1r

, 61,.....7.1...,..... -4,

L 1 0

ACADEMIE!A e

ep -1171 P9PULAREO

BLICURETI1937

........1.................. A.,,,,..,,,s.,........,---.:ca'. :;1A1_, . L .1,1EITAR11

. IIIIZA70..10TEH!... 1 ....

I, yenta; . ....

.

.....

f.,

1

0,000Ted---

° At IDENILI *

Stell AtlittAtt

Resultatele luptei de purificare 1

Iubii ascultatori, vad ca este mai mult tineret, dar aceasta numa supara, ci, din potriva, imi face o deosebita placere, fiindcalucrurile pe care am de gand sa le spun sant mult mai potrivitepentru tineret, care tineret era in prada curentului bolnaviciosimpotriva caruia, acum cateva luni, am inceput lupta. Si eu santaici ca sa va fac un fel de raport cu privire la isprava ce aputut fi indeplinita de la 15 Julie, cand a aparut foaia aceasta,Cuget Clar", si veti putea pretui i dv. daca merita sau nu safie avuta in vedere i daca deschide perspective bune pentruviitor resultatul la care am ajuns.

De ce am socotit de nevoie sa parasesc ocupatiile care maneau strans si care imi cer si de acum inainte cativa ani de zile,pentru a reveni la ceia ce faceam cu treizeci de ani in urma laSamanatorul" ? Minded nu anumite scopuri sociale, politice saumorale ma indemnau neaparat la aceasta. tiu foarte bine ca sespune cum ca miscarea aceasta este in afara de literatura. Dom-nii acestia cu 1:41c6tile pe care nu este nevoie sa vi le presint,dar totusi unele produse mai recente tot trebuie sa fie infatisate,

aceasta va forma partea distractiva a acestei conferinte spunca noi venim cu scopuri straine de literatura ; noi, adeca, santemin afara de literatura, care este o arta, urmarirea cu mijloaceestetice a unui scop estetic, si care ii poate permite toate fiber-

poate trata cum vrea, cum cere temperamentul oricui, iarnoi, ceilalti, am fi represintand punctul de vedere opus i, urma-ritori de scopuri morale sau sociale, le-am fi avut in vedereinainte de toate.

Trebuie sa va spun de la inceput ca niciodata n'am simpt ne-voia sa incep o lupta, care cere atata timp, care a provocat a-tatea dusmanii si are si momente de multamire, dar si momentede neplacere, de desgust, niciodata nu m'am gandit sa incepaceasta lupta pentru a face sa triumfe un crez etic. Crezul eticnu vine din afara in literatura, el este nedeslipit de literaturacare este literatura in adevar.

Ceia ce am cerut noi n'a fost robirea literaturii unui scop carenu este literar, ci liberarea literaturii de un scop care fara in-

Conferinta path' la Liga Culturala" (15 Decembre 1936).

si

tatile,

'

44-

ti-

4

doiala nu este literar si nu este estetic. Fiindca, atunci cand secauta toate mrasaviile care se pot inchipui ca sa formeze singurulmaterial de care dispune povestitorul sau poetul, care se opresteexclusiv la aceste marsavii, aceasta se datoreste dorintii de a sesingularisa, de a exploata ceia ce se pare ca n'a fost exploatatindestul si este si o anumita tendinta comerciald de a castiga olume tandra, care nu stie multe lucruri pe care le stim noi sitocmai de aceia flU avem nevoie sa le vedem tiparite. i lumeaaceasta tanara isi face tot felul de inchipuiri cu privire la iumeaaceia pe care n'o cunoaste si, cand se gaseste cineva sa infatisezelucrurile acestea, este foarte recunoscatoare desvaluitorului demistere si, odata ce a vazut citeva, la orice ocasie se agata dehaina lui si-1 intreaba daca nu mai are un mister de desvaluit,pe langa cele cunoscute pana atunci.

Eu din firea mea nu sant un predicator. Am inceput confe-rintile, gramadite atat de multe intr'o viata atat de lunga, cu oconferinta la Iasi in care am luptat impotriva punctului de vedereal acelora cari voiau sa intrebuinteze literatura pentru anumitescopuri de moralisare. Predicatorul care, vorbind pe nas si facandniste gesturi ca de amvon i invocand pe toti sfintii i parinpiBisericii pentru a aduce lumea pe calea cea bun& nu samanade loc cu mine. Este de ajuns sA ma vada cineva, sa ma audavorbind cateva momente, sa ceteasca vre-o cateva pagini dinmultele ce am scris, ca sa vada ca nu fac parte din aceastacategorie. N'am cerut amvon, n'am chemat pe nimeni la canoaneetice, si n'am adus pe nimeni la judecata fiindca a fost raucrescut sau, find bine crescut, a crezut ca poate arunca pesteumeri buna crestere pentru a fi pe placul acelora cari cautaciudatenii literare mai mult sau mai putin inedite.

Nu acesta a fost scopul mieu, si, daca ar fi fost acesta scopulmieu, eu n'as fi putut sa intrebuintez mijloace pe cari nu le am,fiindca temperamentul mieu se refusa cu desavarsire la aceastaoperatie plicticoasa, neplacuta auditoriului, care este predica, deodce caracter ar fi aceasta predica.

Ne-am inteles, prin urmare, in ce priveste punctul de plecare,si stiti acum care este motivul pentru care am inceput aceastacampanie.

Ceia ce am raspins de la inceput a fost caracterul neesteticdin aceasta sclavie catre un scop ignobil, din care am cautat,si intr'o masura foarte mare am si reusit, sa liberez literaturacurenta.

Foaia a inceput apoi, fara niciun fel de pretentie de a scoatedin buzunar unul cate unul cate un geniu inedit. tiu ca acestaera obiceiul la foarte multe cenaculuri si la foarte multe revistecineva, un profesor sau un om cu alta meserie, sau fara niciomeserie, avea undeva o colectie de genii literare care trebuiaupresintate i pentru a le presinta a trebuit sa faca o revista sidin cand in cand mai anunta publicului cate un geniu : astaziunul, mane altul si tot asa va continua toata vremea.

I

5

Revista aceasta nu presinta o infatisare de scriitori cu un ex-traordinar talent, iar scriitorii acestia, sa-i fi avut eu in reserva,sa fi tras numai saltarul si sa sara din saltarul acesta unul cateunul pentru a-si face tiparita literatura.

Veti vedea dv. ca partea aceasta de presintare a literaturii avenit, dar a venit de la sine, nu fiindca o aveam eu d'inainte, nufiindca dispuneam de dansa si la ordinul mieu trebuiau sa iasacu toui, ori fiindca pregatisem un certificat de geniu pentrufiecare dintre ei. Au venit pentru ca, in adevar, din locul undeerau inmormantati, au iesit oameni cari pana atunci nu aveauunde tipari, cari nu mai aveau in,!redere in ei, cari, simtindu-seincapabili de a da o literatura curenta, isi inchideau paginile lorde vederi critice intr'un saltar. Prin urmare o lupta pornita pentruliberarea unei literaturi ingenunchiate inaintea unor scopuri igno-bile si, pe de alta parte, posibilitatea, pentru cineva care estecapak de a face o alta literatura, de a iesi inaintea unui publiccare a ajuns incetul cu incetul sa-i cunoasca i ii va cunoastedin ce in ce mai mult in masura in care ii va ceti.

sa ni aducern aminte un lucru. Cand am luat eu Sa-manatorul", care .a trecut de la altii la mine nici aceasta foaiede azi nu este cu pecetea onoratului Ministeriu", ci este una deabsoluta libertate, care se sprijina putintel pe sacrificiile noastresi, in cea mai mai mare parte, pe increderea i iubirea publiculuiSamanatorul" pornise oarecum oficial si dupa aceasta trecuse laun clan de scriitori tineri, cari au vazut de la o bucata de vremeca pe langa talent mai trebue o autoritate care vine cu vremea,si atunci s'au adresat la mine. Au crezut intaiu ca eu dau firmaautoritatii, fara a intelege sa guvernez inauntru, dar pe urmasi-au dat sama ca e foarte periculos sa ma ia cineva pentrufirma, fiindca, dorind sa aiba o firma, se trezesc cu un stapan ;

firma se poate schimba, stapanul e greu sa-1 scoata dinauntru.Atunci cineva a murit de multa vreme a spus cà o imensacaracatita s'a intins asupra Samanatorului". Era oarecare asama-nare ; dar protestarile s'au dus, caracatita a ramas i prin pre-senta ei a iesit oarecare folos pentru literatura.

Dar in momentul acesta publicul avea incredere in catevanume, in cativa scriitori cunoscuti de doudzeci, treizeci de anide zile, si atat. La ei am adaus pe toti acei cari astazi sant mandriatuturor, cari sant clasicii mai noi ai literaturii romanesti un Sado-veanu, un losif, un Garleanu, si lista este foarte lunga. Multi dintrecolaboratori au ramas, altii au avut i ei momentele lor ; dar ei aufost impusi publicului. Nimeni nu avea insa pana atunci curajul saspuna dupa sirul de mari scriitori de odinioara, vine alt sir descriitori de aceiasi masura.

Se poate intampla ca generatia de astazi sa nu mai dea serif-tori de aceiasi valoare, dar se poate sa iasa i astfel de oamenidin locul unde stau ascunsi, inspaimantati si desgustati, Si atuncivoiu avea placerea sa constat ca am impus publicului un nounumar de scrlitori,

Si

:

6

Cel putin este o poesie simtita, inteleasa, pe gandul si ingraiul nostru, ceia ce totusi represinta ceva superior poesiei carepersevereaza i acum in anumite unghiuri de intunerec, din careimi voiu permite sa cetesc cateva bucati, pentru a trece pe urmala alte consideratii si la resultatele la care s'a ajuns.

De exemplu, un tanar, foarte laudat, din Banat, care se chiamaP. P. Be llu, care fara indoiala are oarecare talent, dar, daca i sevor lauda astfel de versuri, unde va ajunge ?

Apusul motile beat turf&Sughita tare, cade 'n burr&I-e haina de yin rosu in sifon...Lui Hristos ii paraie oasele in cuie.

lin Mot cu jale,In spre el se suie...

; Si iata, la un altul, tot din Banat, fetia" de care se ocupaatat de mult d. Arghezi, care, se stie, are ceva virginal inteinsul.Un imitator al d-lui Arghezi pe care il chinuieste iar fetia", daro transporta din domeniul antropologic in domeniul botanic : esteo fetie a pamantului" :

Fetia ierboasa a pamantuluiEste curata ca un graunte de clestar,Noaptea obrazul si-I culca in rota,SA o adoarma susuitul vantului,Când cerne cu lumina si 'ntunerec pious&

Omul are talent, din nenorocire este indreptat pe astfel dedrumuri.

A cazut o frunza undeva pe aici,0 frunza ca un drob de aur.

De cate chilograme drobul", care e o biata frunza galbenain vant ?

Dupe' aceasta sa ascultam pe altul, nu importa cum il chiama :Podul.Podul era unghiul spart in infinitCa in faustiana pentagram&Vazuiu otelul cerului, in roue, desalt,

'n cuiburi, nins, lunarul rnenestrel de seams...Indragostit in somn, purtam in mani vibratide.Pe muschiu-i ud, muschiul cu zale.Rinocer 'Area podul, neinteles de blandC'tm colibri ce-i pigulia viermusori de gaud.Melcii podului imi cresc pe timpane...

mucegaiul alb din chei de bolti.

Melcii podului nu se lasa : ei sant un fel de leit-motiv al acesteisimfonii wagneriene. Melcii acestia nu se thaw, nu se strecoara,fara zgomot, sant meld turbulenti :

Ii aud cum inalta huma la florile de cestirastignit pe piatra

In piscuri de erodii.

Este o poesie de,.. nerodii.

---

7

Si dorintile acestor poeti" sant cu totul extraordinare, deexemplu :

Dalt bolovani s 'nghit, scuip schimbati in sturzi...

Iata, vedeti d-voastra, cu astfel de oameni am pornit razboiu.

Epoca aceasta a noastra, in momentul la care a ajuns desvol-tarea literaturii romanesti, este inteadevar foarte bogata in talente,in cunostinte si in orientari. Sant oameni de stiinta, nu vreausa intrebuintez expresia vulgara : pe toate cararile, dar ii intalnestinecontenit. Generatia mea nu cunostea atatia oameni carora nuli se mai poate oferi doar o catedra universitara, la care evidentca se simt chemati. Pentru aceasta trebuie sa se introduca omodificare in felul de a gandi al tineretului, pentru ca tineretulisi inchipuie ea, indata ce a ajuns sa-si acumuleze un numar decunostinte, sa le prelucreze in minte si sa iasa de acolo creatiinoi, indata trebuie sa i se dea un rost oficial ; de unde ideia dea face o Universitate la Chisinau i alta la Craiova : fiecare pro-vincie ii cere Universitatea.

Dar oamenii acestia stiu foarte mult. Iata eu, care am obiceiulde a rasfoi, de a ceti oarecum macar ici si colo orice carte mise trimete, raman dese ori uimit de cunostintile acestor oameni,cunostinti care merita toata stima i pe aceste cunostinte se sprijinafoarte dese ori vederi originale si noi. Santem pe aceiasi linie inmomentul de fa a cu natiuni mult mai inaintate decat a noastra,care au adesea insa un fond sufletesc mai sarac, pe care nu-1poate inlocui nicio descoperire, ci este un dar de la natura, sidarul acesta noi ii avem.

Pe de alta parte, sant oameni de talent, pe cari nu stii cumsa-i lauzi, si mai ales sant asa de multi ca nu stii din gramadaaceia pe care sa-I alegi pentru a-I lauda in randul intaiu. Limbas'a format: atatia mari maestri au elaborat-o, si este acum la inde-mana oricui. Altceva era pe vremea lui Eminescu, cand intre-buinta cuvinte asa de frumoase moldovenesti, ca pe urma sa-ifaca Pompiliu Eliad o lectie de gramatica. Sau cineva mai noudecat Pompiliu Eliad, care a socotit ea, vorbind de Eminescu,datoria sa este sa-I tina de rau din cand in cand, pentru greselicare pe vremea aceia erau firesti.

Avem oameni de cunostinte, avem elaboratori de idei, avemspirite critice, avem talente in domeniul povestirii, in domeniulpoesiei ; avem o limba care este la dispositia oricui a trecut prinscoli. Pot adaugi, ca profesor, ca eu raman dese ori uimit de teselecare mi se dau i la Universitate si la Academia de Comert. Santoameni cu o cugetare proprie, care se vede ca au cetit seriosau inteles bine. Cutare elevi de-zi miei imi aduc rectificari de carema folosesc, pe care le intrebuintez, si natural li multamesc foartemult, si in litere de tipar. Pentru mine este de sigur o foartemare satisfactie ca scolile noastre pot duce la astfel de resultate.

As adaugi, pentru ca aici sant tineri, si profesori id i colo, ca

it

si

8

este un mare neajuns acela Ca, pe cat de bine se scrie, pe atat deprost se vorbeste. Scoala este potrivita acum in asa fel, incat devilsa nu raspunda decat la intrebarea precisa care li se pune. Darsa spuna ei cand ii dai un subiect, sa adune cunostintile lor injurul chestiunii pe care li-ai pus-o, sa vada subiectul cu tot ceiace este in legatura cu dansul, sa gaseasca cuvinte potrivite cusubiectul frumos i inalt de care este vorba, sa nu intrebuintezeun limbagiu ca acela din conversatia obisnuita, aceasta nu se poate.De douazeci, treizeci de ani, n'am gash la examinele mele, intrecei mai buni elevi ai miei, pe cineva care sä-0 desvolte materia.Aceasta este din causa liceului, care paraliseaza.

Daca, deci, in momentul de fata, sant atatia oameni cari stiu,cari pot, sant atatia tineri foarte culti, atatia oameni de talent inliteratura, nu este pacat ca oamenii acestia sa fie lamp sa alu-nece pe un povarnis ca acela pe care au ajuns tinerii acestia, inparte inzestrati, ale caror versuri vi le-am cetit?

Este indiferent intr'o epoca saraca, in care scriitorii sant foarteputini i foarte slabi : daca n'are cineva gloante in pusca, poatetrage si in vant, cat vrea, cu praf, dar, cand pui gloante in pusca,trebuie sa vezi unde merge glontele, sa te uiti la scopul pe care-Iai in vedere i sa nu provoci vre-o nenorocire.

Pe de alta parte, lumea ceteste mult mai mult decat inainte. Dinfericire cartea straina este foarte scumpa, i toate mijloacele intre-buintate, ca sucursala librariei Hachette, de ex., vor izbuti mai multsau mai putin, dar omul se indreapta catre cartea romaneasca.

Si, in sfarsit, invatamantul da un rol din ce in ce mai mareliteraturii. Ati vazut recomandarea din partea ministrului de In-structie Publica de a se introduce cat mai multa poesie in scoala,care poate contribuie sa faca din absolventi alceva decat nisteemeriti soferi, cum sunt atatia dintre absolventii scolilor noastre,cari se pricep perfect la mecanica si, in afara de avantul catredescoperiri in domeniul aeroplanelor sau al masinilor de circulatie,sufletul lor nu vibreaza, pentru ca n'a fost pregatit pentru asa ceva.

Atunci cand sant nu numai scriitori, ci este si un public, candpublicul acesta este serios, doritor de a ceti, e o datorie neaparataca pe acest public, si mai ales pe tineri, sa-1 feresti de influentaunei literaturi care este $ i imorala i cu totul inferioara suptraportul celor mai elementare cerinte ale esteticei.

feta explicatia scopului ce am avut in vedere, iata, pe de altaparte, ceia ce m'a indemnat s5 incep lupta cu (mice sacrificiu. Seputea intampla ca foaia sa nu prinda, mai nimeni sa n'o ceteasca ;

eu tot as fi continuat. Intre calitatile sau defectele mele, dupapunctul de vedere pe care-I are cineva, este si o formidabilaindaratnicie, asa incat, cand am pornit intr'o directie, merg panala capat. Acum, este mult mai bine cand indaratnicia aceastaeste sustinuta de un curent in opinia publica, dar se putea in-tampla sa nu fie asa : nu m'ar fi impiedecat.

Care sant resultatele ? intaiu s'a deschis un proces de constant&Scriitorii inii cari scriau asa au inceput sa se intrebe dac4

-A

9

n'ar putea sa scrie i altfel. Oameni cari aveau pretentia catrebuie sa-i inghitim cu tot ceia ce era greu de inghitit in eisi cu tot ceia ce aduceau in buzunar din provisiile suspecte cucare sa-si hraneasca literatura, scriitorii acestia au inceput saincerce i altfel. Natural ca nu vor declara de la inceput casi-au schimbat directia. Chiar astazi in Neamul Romanesc" d.N. Georgescu, directorul foii, caruia nu-i pot multami in de ajunspentru sprijinul pe care mi-1 d spiritul sau i energia sa tine-reasca, releva casul unui domn de la Blaj.

Blajul este un oras de canonici, de calugari ; decenta cea maidesavarsita stapaneste la Blaj. Toti sant cu urechea la clopotelecare suna acolo la catedrala, si autoritatea mitropolitului este instare sa recheme pe fiecare la datoria de cuviinta cea maielementara. Acolo este o revista, in care se tiparesc i lucruricam dupa modelul pe care 1-ati vazut, si atunci eu mi-ampermis sa relevez cateva casuri de acestea. Am relevat intre al-tele si faptul ca unul dintre elevii canonicilor, fiindca toti santelevii unor profesori cari sant si canonici, ca unul dintre ei pro-clama calitatea de mare scritor" a d-lui Arghezi ; si atunci amfacut observatia aceasta : ca se strica Blajul. Fiindca d. Arghezi,de si onorabil cetatean al Romaniei, in afara de faptul ca esteo glorie a literaturii, a facut parte din clerul ortodox, ceia ceeste de ajuns ca sa nu inspire multa simpatie la Blaj, care repre-sinta lupta impotriva confesiunii rivale. Dar dansul este si fostierodiacon, ceia ce se numeste raspopit, i simpatia aceastapentru raspopit m'a facut sa presint o usoara observatie in a-ceasta privinta : raspopitul conrupe Blajul I De aici, supararegrozava : un tanar, pe patru, cinci pagini, -imi exotica mie de ced. Arghezi este mare scriitor", deci autorul acestei notite aredreptate si totusi mai spune : Neat ca ne-ai maltratat, pentruca noi santem cu d-ta ; numai ca, iota, admiram i pe d. Arghezi".

in sfarsit, este si o mare admiratie pentru d. Tzigara-Samur-cas. Notati ca Blajul este un mare centru nationalist si ca stu-dentii de acolo au suit candva sus tricolorul cu primejdia vietiilor. Eu nu stiu ca, pe vremea ocupatiei nemtesti, d. prefect depolitie de la Bucuresti, Tzigara-Samurcas, sa fi facut actul deenergie nationala de a ridica steagul pe casa d-lui Mackensen,inaintea caruia se pleca profund, cum se infatiseaza si intr'ofotografie care a fost reprodusa in revista literara a ocupatiei,fara a uita acul de cravata dat de Imparatul Wilhelm.

Prin urmare Ii e drag d. Arghezi, care este mare scriitor",de si d. Arghezi e in conflict etic cu calugarii de la Blaj, si Ii e dragd. Samurcas, de si tanarul stie ca s'a ridicat acolo un steag si cad. prefect al politiei ocupatiei tinea in mana alt steag, si nu stiudaca la Bucuresti dadea voie sa faca sa fluture steagul supt careluptau armatele noastre in Moldova.

Tanarul vrea azi, vadit, sa dea inapoi, dar este ambitia umanacare-1 impiedeca. El vrea sa fie cu noi, dar, in acelasi timp, nicisa se deszica. Eu it asigur ca, daca se poarta bine catava vreme,

.

.

10

uit cele doua certificate si ii inscriu in randul oamenilor de treabade cari am nevoie in tineretul asa de simpatic care se rldica acum.

Dar nu este numai casul acesta. Am vorbit intr'o conferintade la Brasov de miscarea din Bucovina, care scoate o revista,konar, cu d. Mircea Streinu, cu d. Drumur, si mi-am permis a spuneca este ciudat titlul aceasta de iconar" i numele de neutruplural al d-lui Drumur, i m'am intrebat de ce isi spune cinevaStreinu, cand eu stiu ca este un indigen i foarte simpatic : dece se face strain ca sa ma sperie pe mine ? Nationalismul tined-lor de la konar este admirabil ; el este in legatura cu extremadreapta, marturisind chiar ca apartine acestei extreme drepte,pe care n'am s'o judec aid, cu ce calitati i defecte poate saaiba. Dar unul dintre domnii de acolo protesta impotriva faptuluica eu am discutat in public titlu, nume si versuri.

Nu avea decal sa anunte alta conferinta, in care sa spuna des-pre mine ce vrea : fiecare este liber sa aiba opiniile sale. In a-celas timp, cum spun in numarul viitor din Cuget Clar", salilede confc:rinta au si o usa. Dar articolasul acesta este plin si derecunoastere pentru sinceritatea ideii nationale, este plin de indig-nare impotriva literaturii care, fiindca este vorba de Bucovina, undein loc de : murdar, se zice : parsiv, este o literatura parsiva. Si elarata ca tot tineretul trebuie sa mearga indemnat de marile figuriale trecutului nostru, trebuie sa caute pe eroii de odinioara. Eu n'ocer numai decat ; de spre partea mea se poate vorbi de oricine.

lata, in Istoria literaturii englese 1, am avut laudele cele maimari pentru curentul asa-numitilor poeti lakisti de la sfarsitulsecolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea : Words-worth, Coleridge, Wilson. Poetii acestia au pornit cu un manifestin care ziceau : orice este materie poetica, cu o conditie : sa fietratata poetic. Deci parerea lui Wordsworth, la 1790, raspundeluptei de azi : nimeni nu are a face cu sub:ectul, numai cat, dacasubiectul nu e tratat poetic, nu este poesie. In subiectele cele maiinferioare este o lature care permite poesia. Aceasta este in putereapoetului, nu in a subiectului : subiectul nu zboara, ci, cand ii prindecineva cu aripi, se inalta potrivit cu aripile aceluia care 1-a cuprins.

Prin urmare oameni cari incep a sovarcai. Sant ce au fost,nu tagaduiesc nimic, si se supara daca Ii faci observatia, dar lasaa se intelege ca sant altfel : in fond noi santem oameni de dreapta,dar nu vrem sa va spunem ca incepem a fi oameni de dreapta".

Dar nu numai tineri de acestia incep sa arate o dispositie cutotul deosebita de cea de odinioara, ci insusi marele maestru,poetul genial, creatorul noii literaturi, inlocuitorul lui Eminescu,insusi el a incercat de doua ori sa arate ca poate fi altfel. Vaa duceti aminte ca d. Minulescu a tiparit de curand o colectie deversuri, in care ni spune ca este altfel de cum il credea toatalumea, si mi-a trimes-o i mie, ceia ce e inca un semnca multe lucruri se schimba pe lumea aceasta. S'a mai intamplat

' V. Istoria literaturilor romanice, III.

11

ca unul mi-a trimes niste versuri trasnite rau, cu o dedicatie incare spunea : de i eu cred ca o sa ma treceti la nebuni...". Siatunci 1-am trecut imediat la nebuni si am adaus acolo : dupainsasi cererea autorului". Dar, vedeti dv., laptul cd el, avandnumai aceste versuri si publicandu-le, mi-a trimes totusi volu-mul, arata ca si acolo mijeste de ziva.

Dar ne intoarcem la d. Arghezi insusi. El, in timpul din 'Irma,a avut doua manifestatii. Una dintre ele este compusa din bucatilepublicate in Revista Fundatiilor Regale". Ce este acolo ? Este,fara ritm, un element de banalitate confusa : poate sa ceteasca oricedoamna, dar nu va intelege nimic. Oricum, nu este nicio ne-cuviinta. Nu inteleg eu, cu atat mai putin va intelege cetitorulceva, daca nu este inzestrat cu un instinct arghezian cu totulparticular. Dar necuviinta nu e.

Dupa ce descrie fiinta sa fisica, spunand ca are pamant petalpi, ca poarta opinci, ca obisnuieste a calatori pe o corabieare din vinturi aripi", ca este infAsurat cu un zAbranec prin caretree stelele si se prind in pomi, iar pomii trebuie sa se stie dece categorie sant : plopi, tei si chiparoase", natural, cum la seri-itorul nostru partea feminina este lucrul de capetenie, i-a trecut

pe chiparosi tot la feminin ; dupa ce-1 cunoastem deci cum a paresi se poarta, in modestia sa poetul declara ca este spiritul insusial lumii, alta forma a lui Dumnezeu, poate superioara celeilalte,fiindca este mai nou si fiindca publica la Fundatiile Regale, pecand vechiul si noul Testament fac parte din literatura, foarteinvechita, a primului Dumnezeu.

aiurea, se infatiseaza poetul chiar in fata lui Dumnezeu, dupace a intalnit niste fete cu fotele intoarse peste brau", fete svelte,cu donita pe umeri. Insasi Rodica strabatand in odaia d-lui Arghezi...Si Ii spune foarte frumos : buna dimineata, fetelor 1". Mai trececatava vreme i apare Dumnezeu, iar Dumnezeu vrea sa fie lanivelul d-lui Arghezi, care este un om mic de talie, dar voinic.Placut la infatisare, dar mic de talie, asa cum 1-am vazut odatala Vacaresti si odata la redactia mea. Si Dumnezeu stie ca d.Arghezi e mic si pentrb aceasta s'a facut pitic, ca sa fie la ni-velul poetului. L-a batut pe umeri pe d. Arghezi. Insa, daca 1-arfi batut cu o mana de mosneag, de barbat batran, va putetiinchipui ca d-lui Arghezi aceasta nu-i facea atata placere,de aceia Dumnezeu, care stie toate si stie cum sa ia pe fiecare,1-a batut cu mana lui femeiasca". Neat ca se opreste aici....VA puteti inchipui daca 1-ar fi femininisat pe Dumnezeu intreg,asa cum stie dumnealui, la ce teribil resultat am fi ajuns 1

Daca insà cu Dumnezeu Tatal poetul poate avea astfel de relatiifamiliare, va puteti inchipui ce este cu Isus Hristos. Mantuitorulnostru este tratat mai de aproape inca. Banuiesc ca, in casulacesta, in loc sa astepte ca Mantuitorul sa-1 bata pe spate, insusipoetul ar fi fost gata a face asa. i o si face cu atat mai mult,cu cat poseda un cuiu de la rastignirea lui Isus si un ghimpedin cununa lui. In evul mediu, se faceau multi bani cu asa ceva,

T -ova, L

;4,,p AtAIIMIII

441.1111 ma at

si

-It'

si

Si,

12

dar si in timpurile noastre cine poseda as fel de tesaure, Inca sepoate folosi destul de bine pentru avantagiile vietii sale sociale.

Dar este oare ceva necuviincios aid?Toata necuviinta este doar fata de logica, dar fatal de prin-

cipiile etice se poate duce si la Parintele Patriarh, care va declaraca n'a inteles nimic, dar nu este nicio necuviinta.

Dar eu am cetit ceva foarte frumos de d. Arghezi. D-sa estefara indoiala un om caruia nu-i lipseste talentul, dar I-a intrebu-intat intr'un fel degradat i pentru a avea aplause de la critici,oameni de talent, cari scriu bine si cari pot aprecia literatura buna,ca d. Perpessicius. Este intr'adevar vrednica de luare aminte trudacu care acesta ceteste cartile de care vorbeste : este un profesorcu bune informatii literare, capabil de pagini frumoase, darcum se poate ca acelasi om sa alature ceia ce este mai bun cuce este mai urit in literatura, aceasta n'o pot intelege : cum delauda si Otilia Cazimir, pe Sabina Claudian de la Craiova,cum de are cuvinte induiosate pentru Vlahuta i cate o notitasi pentru mine... Eu sant sensibil si deci adanc recunoscator decate ori cineva observa presenta mea pe fata pamantului.

Dar si acesta dovedeste ceva : ca oamenii se gasesc intr'oproblema de constiinta.

Revin la ce spune d. Arghezi. Cineva i-a dat bani sa umbleprin Dobrogea. Dobrogea este vestita prin lacurile acelea carelecuiesc de infirmitati, dar nu I-a trimis la Techirghiol sau laMamaia, care este un loc eminamente femenin si d. Arghezi s'ar fidus, ci I-a trimes sa scrie o carte despre Dob'rogea. A strabatuttoata Dobrogea si, intr'o revista dobrogeana, a dat un articolde trei coloane, foarte frumos. Atata ca-si inchipuie ca nimenin'a scris despre Dobrogea, sau c toti cei cari nu scris paid acumerau niste insiratori de date, iar acum vine d-sa cu ceia ce seridica misterios de-asupra tuturor lucrurilor, care se stiu si sevad, iar aceasta este poesia. Daca va fi scrisa cartea ca acestetrei coloane, nu vom avea altceva de facut deck sa dam ates-tatul cuvenit d-Jui Arghezi.

Intelegeti dv. ca, dupa ce 1-am scos din temnita materiala,sant gata sa-1 scot si din temnita morala in care s'a bagat singur.

Este, oricum, un mare avantagiu acest proces de constiinta cares'a deschis. Acesta este primul avantagiu.

Alaturi de acest prim avantagiu este insa altul : o instiintarefacuta societatii, in timpurile acestea cand nu se stie chiar so-cietatile cele mai bine intemeiate ce soarta pot sa aiba. Si undese poate astepta mai putin o teribila tragedie umana, chiar acolounde sant si sentimente foarte frumoase, este obiceiul de a-sitrai cineva viata altfel de cum au trait-o generatiile precedente.Este dreptul pe care unii oameni, in orice situatie ar fi, si-1 acorda,de a face orice Ii inspira sufletele lor capricioase. Si acestea nusant vremuri ca acelea de odinioara in care puteai sa spui : este

-pe

13

un sistem de invatamant i sistemul acesta cuprinde o disciplinaperfecta : a intrat tanarul in scoalä, va merge din clasa in clasa,deci nu poate aluneca nici in dreapta, nici in stanga ; el nupoate ramanea in urma, cad ii impingem, nici sa sara in prapastie,cad ii retinem. Tot felul de idei revolutioare sant la ordineazilei; echilibrul in care s'a format generatia mea i generatiileurmatoare, doua generatii dupa a mea, data fiind lungimea,mai mult sau mai putin ingaduita, a vietii mele, nu mai existain momentul de fata. Invatamantul, care era un mare temeiu pevremuri, invatamantul acesta in cea mai mare parte a disparut.Viata e, de altfel, foarte grea, parintii nu sant in casa, fiind chematiaiurea, i placerea de a educa nu mai este acum asa de mareca inainte. Pe de alta parte, sant profesori rau pregatiti, sistemepedagogice care se schimba necontenit ; autoritatea profesoruluinu se poate asamana cu autoritatea profesorala din vremurilenoastre. Si atunci tanarul ce voiti sa faca ? El cauta o indreptare,si indreptarea o cere in literatura. Dar nu trebuie sa ajunga undeajung foarte multi dintre dansii, inaintea tribunalelor, facand deras sau umpland de jale familiile lor.

Azi chiar am aflat ea la Brasov este un club de tinerican ii trimet oracole" si de pe urma mai multor oracole"s'a intamplat lucrul acesta ca un tandr, dupa ce a facut un chefextraordinar cu icre i yin vechiu, poftind i pe preparator, s'asinucis. Astfel de lucruri ar trebui sa puna la griji pe oricine ; si peministru cu inspectorii sai i pe parintii de familie.

Dar ca n'a fost in zadar aceasta propaganda a noastra, aceastao dovedeste o serie intreaga de masuri ministeriale, ca i seri-sorile primite necontenit de la parinti, cari cauta in noi un felde duhovnici, pentru ca intelegeti foarte bine ca nu sant bu-curosi parintii sa ajunga la un moment, unul intr'un cazan sialtul in alt cazan. Ca o masura de precautie se adreseaza cinevasi la sfatuitori de acestia literari.

Era sa uit pe d. Lovinescu. D-sa anunta un roman. Sant a-proape sigur ca acest roman va trata subiecte mai putin scabroase.D-sa anunta i o istorie a literaturii romanesti. Cu cata chibzu-iala doseaza acum laudele sale? Este un pasagiu care ma privestepe mine. Cavaler, d. Lovinescu, mai de voie, mai de fried, darcavaler imi gaseste o multime de calitati pe care eu nu mi

putut descoperi pana acum.Va puteti inchipui: Inca unul care, mai, mai, incepe a umbla

altfel decal inainte.Prin urmare : pe de o parte, crisa de constiinta ; pe de alta

parte, ingrijorarea societatii fata de aceasta literatura.Dar mai este ceva, i cu aceasta termin. Am spus ca toti acei

cari erau nevazuti pana acum, neadmisi, nelaudati, luati in bat-jocura, pariasii literaturii, pentru ca gandiau si vorbiau ca noi,fiindca aveau respect pentru anumite idei, fiindca nu intelegeausa rupa legatura dintre generapile care sant lasate anume pentru

leam

spiritisti,

14

a se completa, pentru a se indrepta, fara sa fie o prapastie intredansii, oamenii acestia iese la iveala.

Nu numai atata, dar acei scriitori, profund desgustati, cari arfi jurat ca nu mai fac parte din literatura care se presinta asa,scriitorii acestia, pe cari tabara cea1alt ii presinta ca pe nistestafii, despre care s'ar fi crezut ca, rasarind din mormintele lor,trebuie sa fie numai oase i franturi de came putreda, sant intr'ostare de sanatate foarte buna : este o placere sa-i vada cinevacat sant de vii, incepand cu d. Cuza, care are optzeci de ani sicare a dat trei poesii pentru Cuget Clar". A aparut astfel i d.Tutoveanu de la Barlad, foarte stimabil represintant al poesieiromanesti de duba 1890.

Dar nu sant numai dumnealor doi : atatia altii au venit catrenoi. D. Bratescu-Voinesti a cautat prin saltarele sale si a desco-perit o scrisoare a lui Duiliu Zamfirescu, cu o teorie a sonetu-lui, in care se poate vedea cu cata grija si stiinta se facea li-teratura odinioara. Nu poesia aceasta facuta din franturi, dinpetece i, de cate ori i se pare poetului ca este totusi, undeva,o musicalitate, se indigneaza. Poesia este in cea mai mare partemusic& si de aceia poesia nici nu se poate explica, pentru caelementul musical scapa cercetarii. S'a facut o incercare de tanaruldomn Coculescu, care iscaleste Pius Servien, la Paris, intr'o publi-catie in limba francesa, de a explica musicalitatea aceasta aliteraturii, si in unele puncte se si poate ajunge la explicatiatotala a acestei musicalitati misterioase.

Deci, din toate partile vin catre noi oameni pentru a arataca, de fapt, ei nu erau niste executati : au putut fi con-damnati, dar aceasta nu-i impiedeca sa-si pastreze toata putereade viata.

Dar, afara de aceasta, in asemenea manifestatii publice, totiscriitorii generatiei Samanatorului" s'au infatisat pentru a facedeclaratii in acelasi sens, ca sant contra acestei hidoase literaturide scormonire a patimilas pentru scopuri de reclama sau decastig si, cum ati vazut, unii dintre dansii au ajuns din nou si lao productie literara plina de vlaga, de coloare si de suflet.

Iata, nu va pot recomanda in de ajuns o bucata a batranuluifost invatator, pe urma institutor in judetul Putna, asezat acumla Focsani, Ion Ciocarlan, de care atatia si-au ras-4:zicand : celiteratura e si a lui, cu terani presintati idilic Aceasta este fals :teranii idilici sant ai lui Alecsandri, iar teranii Samanatorului"sant terani reali, vazuti in adevarul lor. A-i presinta altfel esteInca una din nedreptatile facute Sam5natorului". Sant de d.Ciocarlan, in ce vom tipari chiar acuma la ,Cuget Clar", nistescene de vanatoare ce pot fi puse alaturi cu ceia ce este maifrumos in povestirile lui Turgheniev. Pe langa acestia, in fiecaremoment vin, o repet, tinerii cari pana acum nu aveau nicioputinta de a se manifesta.

In numerele din revista mea in care presint monstruozitatileliteraturii condamnabile, in aceleasi numere sant si bucati alepoetilor de cari va vorbiam.

-

I

15

Auzim lirica pura a d-lui Tutoveanu...

De ce s mor acum cand cine sticCe farmec nou, ce dor, ce nebunieVor mai pluti pe clocotul vietii,Ca'n vremea de visari a tineretii...

Sau iata poesia contemporana" a poetului ardelean Cotrus,care nu este insa modern", ci, de si plin de influente venite dinliteratura germana sau din literatura ungureasca, se infatiseaza asa :

...intors de pe drumuri, dintre ziduri straine,Plesuv, domol,Cu trupul stors,Cu suflet gol.

Pe drumul negru vifornita greaCu crengi voinice ma palmuia.Cu fulgere hainele mi le ningea,lar muntele cu stand arunca,Prin besna misea,Ca dupa un vandut, dupa mine.

Cred ca aceasta nu este poesia pe care s'o ceteasca guvernan-tele, in pensioanele pentru fete de patrusprezece ani. Este o poesieactuala, o poesie de energie, o poesie de gandire, de simtire side forma moderna.

iata poeta din Bucovina care sta acum in casa noastrade la Venetia, impreuna cu sotul ei, care este pictor si sculptor,Adelina Cardei :

Pe fund de zari argintul raului se arginteaza...

Sau un necunoscut Gabriel Dragan, ce frumos infatiseaza tarade legende"

Cu astfel de colaboratori pe care nu-i momesc si nu-i raspla-tesc cu nimic, cu sanatosul curent de opinie publica, care indral-neste a palmui ticàloii i a zvarli afara sarlatanii, cu tot ceia ceimi da traditia de mai multe veacuri a literaturii romanesti, cutot ceia ce vine din literatura apuseana, intoarsa la o viata delogica, de masura, de sinceritate, eu fac nizboiu.

$i, precum batranul de peste optzeci de ani din Franta, in mo-mentul cand se credea ca totul este pierdut, Bretonul indaratniccare a cerut sa fie ingropat cu sicriul in picioare, cum a si fostcoborit in pamant in satul sau, Clemenceau, raspundea tuturorfricosilor si tuturor dusmanilor, cu un singur cuvant : je fais laguerre", eu spun ispravind : fac razboiu I".

.1 DEM 1E1

,441............._470POULAItt

Si

I

o,1tp

r-4.2It,

ava

. . . . . ...

34,r