UNIVERSITATEA ” LUCIAN BLAGA ” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA : MPL - BOLOGNA

ANUL II SEMESTRUL I

DISCIPLINA : GLOBALIZAREA ȘI FENOMENUL CORUPȚIEI

TEMA : DELIMITĂRI CONCEPTUALE, CRIMINALITATEA

ORGANIZATĂ TRANSNAȚIONALĂ,

TRANSFRONTALIERĂ ȘI FENOMENUL GLOBALIZĂRII

Coordonator științific :

Conf. Univ. Dr. N. GH. ȘUTEU

Masterand

BUCUR Iulia-Maria

Sibiu, 2014

CUPRINS

I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

I.1. Generalități

I.2. Delimitări conceptuale

II. CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ TRANSNAȚIONALĂ,

TRANSFRONTALIERĂ ȘI FENOMENUL GLOBALIZĂRII

II. 1. Generalități

II. 2. Aspecte privind infracționalitatea

II. 3. Necesitatea cooperării internaționale

BIBLIOGRAFIE

  1. Gheorghe Nicolaie Șuteu, Globalizarea și dreptul internațional, Editura Paideia, București,

2005

  2. Miclea Damian, Cunoaşterea Crimei organizate, Editura "Pygmalion", Ploieşti, 2001;

  3. George Caropozy jr., William Balsamo, Istoria Secretă a Crimei Organizate din America,

Editura "Alfa", Bucureşti, 2002.

4. http://criminology.md/

5. www.criminologie.ro

6. www.academiadepolitie.ro

I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

I.1. Generalități

Fenomenul globalizării a fost considerat pe drept cuvânt,cel mai de seamă fenomencare caracterizează întreaga perioadă a organizării internaționale de după 1989.

O prestigioasă enciclopedie internațională definește globalizarea ca fiind ”integrarea crescând a economiilor din lume, în special prin intermediul comerțului și al fluxurilor financiare, precum și transmiterea culturilor și tehnologiilor.”

Un cunoscut autor americancare care a consacrat o ampla cercetare fenomenului globalizării, Thomas L. Friedman, apreciază că actuala eră a globalizării este un sistem internațional având propriile sale atribuții unice, ce contrastează foarte mult cu cele ale războiului rece. Astfel, sistemul globalizării nu este un proces înghețat , ci un proces dinamic, continuu, ideea motrice din spatele globalizării fiind capitalismul liber de piață.

Spre deosebire de sistemul războiului rece, globalizarea are propria ei cultură dominantă, care este și cauza acțiunii ei omogenizatoare, pâna într-un anumit grad. Globalizarea are propriile ei tehnologii definitorii: computerizarea, monitorizarea, digitalizarea, comunicarea prin satelit, fibrele optice și Internetul, care consolidează perspectiva definitorie a globalizării. „Dacă televiziunea și antenele paraolice au fost importante pentru democratizarea informației, extinderea Internetului le-a și depașit. Internetul este vârful democratizării informației: Internetul nu apartine nimănui, este total descentralizat, nimeni nu-l poate opri, el poate ajunge potențial în orice casă din lume și multe din principalele sale progrese s-au realizat prin colaborarea dintre indivizi - multi dintre ei nu s-au întâlnit vreodată, dar au lucrat laolaltă prin intermediul conectării, oferindu-și gratuit ideile”1

În acelașii timp, în opinia lui Friedman, globalizarea are și propria sa structură definitorie de putere. Sistemul globalizăriii este construit pe trei sisteme de forțe, care se intersectează și se influențează reciproc: echilibrul tradițional dintre statele naționale, cel dintre statele naționale și piețele globale si, în sfârșit, cel de al treilea – care este realmente cel mai nou echilibru – dintre indivizi și statele naționale.2

După părerea lui Thomas Friedman, deși globalizarea a devenit un fenomen autocuprinzător, ea nu a devenit totuși cu adevărat ”globală”. Există zone întinse în care avantejele globalizării nu se fac încă simțite. În acest sens, Chen Yuan, locțiitorul guvernatorului Bancii Centrale a Chinei, apreciază că ” În fiecare țară există o parte subdezvoltată. Chiar și în Statele Unite, dacă mergi cu mașina de la Washington în Sud spre Virginia, vei găsii zone montane cu sate izolate. Dar nu poti spune că această zonă nu cunoaște procesul globalizării. Acelașii lucru se întâmpla și în China”.

Globalizarea face mai mult decât să redefinească economia mondială și telecomunicațiile. Ea conturează și politicile internaționale și problemele de securitete. Si aici efectele sunt inegale.

1 Thomas L. Friedman, Lexus și măslinul.Cum să înțelegem globalizarea,Ed. Fundatiei PRO,București 2001,p.852 Ibidem, pp. 35-36

În lumea noastră în curs de globalizare, multe lucruri contradictorii se întâmpla simultan și vor fi prevăzute pe viitor.

Statele își pierd puterea, statele nu-și pierd puterea. Unele grupuri visează la unittate națională, unele abea au dobândit-o și membrii Uniunii Europene se mișcă dincolo de ea.

Depinzând de zonă, puterea legii este în ascensiune sau în scădere. Cultura locală este amenințată sau înflorește. Religia dispare treptat sau reânvie.

Țările de succes sunt ori ”libere”, ori ”parțial libere”, aceasta inseamnă democrații sau state ”blând” autoritare cu trăsături democratice, substanțale.

Parafrazând pe Thomas P., ”Type” O Neil, spune că ”televiziunea și internetul au globalizat toate politicile locale.

Aceste inovații de comunicație au avut multe efecte pozitive. Ele au facilitat publicarea abuzurilor autorităților, au difuzat norme ale democrației și drepturilor omului și au subliniat existența problemelor legate de mediu și a conflictelor regionale.

Profesorul Costică Voicu atrage atenția, pe drept cuvânt, că globalizarea înseamna triumful dereglării în locul supravegherii de către stat, triumful doctrinei politicii economice, a neoliberalismului, statul modern, pierzând controlul asupra economiei și finanțelor. În aceste condiții, statele naționale sunt obligate să cedeze masiv unele atribuții ale lor, economiile naționale fiind subordonate unor rețele transnaționale, fenomen ce dezavantajează – evident – statele și popoarele mai puțin bogate.

Aspectele economice negative ale fenomenului globalizării au determinat comunitatea internațională să examineze toate implicațiile și dimensiunile acestui fenomen, din dorința mai ales de a feri popoarele și națiunile mai puțin pregătite și dezvoltate tehnologic de implicațiile și consecințele negative pe care le implică fenomenul globalizării.

În Declarația Mileniului, șefii de state și de guvernare prezenți la cea de a 55-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. au specificat în cuprinsul acestui document, adoptat prin sonsens, că „… cea mai importantă provocare pe care o înfruntăm astăzi este de a ne asigura că procesul de globalizare va deveni o forță pozitivă pentru toate popoarele lumii. Și aceasta pentru că, deși procesul de globalizare oferă posibilități deosebite, în prezent beneficiile sale sunt împărțite inegal, iar costurile sunt inegal distribuite. Recunoaștem că țările in curs de dezvoltare și țările cu economie în tranziție înfruntă dificultăți deosebite față de această importantă provocare. Astfel, procesul de globalizare poate deveni cu adevărat universal și echitabil numai prin eforturi ample și susținute pentru a crea un viitor comun, bazat pe valorile umane comune, cu respectarea diversității lor. Aceste eforturi trebuie să includă politici și măsuri la nivel global care să răspundă nevoilor țării în curs de dezvoltare și cu economie de tranziție și care să fie formulate și adoptate cu participarea efectivă a acestora”.

I.2. Delimitări conceptualeFenomenul globalizării a interesat și interesează din ce în ce mai multă lume și

are un impact real pe mai multe planuri ale vieții economico-sociale. Profesorul Dumitru Mazilu reține ca principale accepțiuni ale globalizării:

-expresia concentrării puterii economice și financiare;

-asumarea de noi obligații;-„un colonialims modern”. Se face referire la „o noua revoluție industrială”,

”oportunități fantastice”, “creșterea economică”, creșterea exponențială a unui grup din ce în ce mai mic de oameni care pot să facă să crească sau să scadă cursurile în schimb, să prăbușească bursele.

În A National Security for a New Era, globalizarea este definită ca “process de accelerare a integrării economice, tehnologice, culturale și politice, alături de guvernare democratică, economie de piață, respectarea drepturilor omului, dynamism economic si revoluția comunicațiilor”.

Octavian Dumitrescu, fost șef de Direcție Cercetare din Statul Major General, arată ca nivelul global al mediului de securitate relevă mai multe tendințe cu influențe în planul securității,astfel:

Globalizarea – definită ca evoluția cea mai previzibilă a mediului de securitate internațional “nu pentru că este tot mai des și mai profund abordată în studiile de specialitate, ci pentru că evenimentele actuale anunță o astfel de evoluție”.

„Diversificarea actorilor globali de securitate este previzibilă în prezent având în vedere acțiunile concrete ale unor țari cu potențial economic si militar apreciabil.” În sprijinul argumentării acestei tendințe, autorul subliniază opinia unor specialiști ai Institutului S.U.A. pentru politică externă din care rezultă două componente ale acestei tendințe, și anume: completarea listei actorilor globali care, pe langă S.U.A. și Federația Rusă, se pare că va cuprinde Europa, Japonia, China, India și Iran; la nivel regional, se poate întrezării cristalizarea sau formarea a patru triunghiuri strategice: Europa cu actorii Uniunea Europeană, S.U.A. și Rusia, Orientul Mijlociu, cu actorii Rusia, Iran si S.U.A.; Asia, cu actorii S.U.A., Japonia și China; Eurasia, cu actorii Rusia, China și India.

“Proliferarea tehnologiilor relevă a treia tendință de evoluție a mediului de securitate global… Această evoluție ar putea avea următoarele implicații; creșterea gradului de <<permeabilizare>> a frontierelor naționale, în special în plan economic și social; schimbarea fizionomiei războiului, a conflictului militar în general, apariția și dezvoltarea unor noi capacități de supraveghere, selectare și lovire a țintelor, bazate pe tehnologii avansate; apariția și extinderea unor soluții de substituire a mijloacelor și procedurilor de lovire letale cu altele mai puțin letale sau neletale; creșterea, cel puțin teoretică, a numarului țărilor care pot atinge același nivel tehnologic inclusiv în planul securității și al acțiunilor militare.”

“Creșterea importanței actorilor nestatali va constitui, probabil, tendința cea mai consistentă”. Se relevă că organizații interne sau internaționale constituite pe diverse domenii vor continua să joace un rol important și că alte acțiuni apecifice terorismului au determinat apariția unor fenomene globale precum traficul de armament, produse strategice ori droguri.“Amplificarea presiunilor problemelor de mediu asupra proceselor militare și de securitate.”

“Globalizarea Ecologică” este utilizată în sensul de impact colectiv pe care îl au diferitele procese asupra sănătății sistemelor naturale ale planetei.

Cresterea populatiei ... este o tendință cu implicații imprevizibile în prezent. Aspecte mai importante în planul securității ar putea avea implicțiile creșterii populației globului, care ar putea ajunge în următorii 20-25 ani la aproximativ 8 miliarde de oameni, din care 1,86

miliarde în țările mai puțin dezvoltate si 0,37 miliarde în țările dezvoltate, cu doar doua țări cu peste 1 miliard de locuitori: China – aproximativ 1,4 miliarde și India 1,42 miliarde. Este probabil, apariția migrației din regiunile dens populate dar slab dezvoltate către regiunile mai slab populate, dar dezvoltate.

Iată, în continuare, și alte opinii interesante în legatură cu globalizarea, pe care le reproducem:

A National Security Strategy for a New Era, ca process de accelerare a integrării: economice, tehnologice, culturale, politice, alături de guvernare democratică, economie de piață, respectarea drepturilor omului, dinamism economic și revoluția comunicațiilor.

General Octavian Dumitrescu Șef Directie Cercetare din Statul Major General arată că nivelul global al mediului de securitate relevă mai multe tendințe cu influențe în planul securității, astfel:

-Globalizarea definită ca evoluția cea mai previzibilă a mediului de securitate internațional “nu pentru că este tot mai des și mai profund abordată în studiile de specialitate ci pentru că evenimentele actuale anunță o astfel de evoluție”.

-Diversificarea actorilor globali de securitate este previzibilă în prezent având în vedere acțiunile concrete ale unor țări cu potențial econimic si militar apreciabil.

-Proliferarea tehnologiilor relevă a treia tendință de evoluție a mediului de securitate global.

-Creșterea importanței actorilor nestatali va constitui, probabil tendința cea mai consistentă.

-Amplificarea presiunilor problemelor de mediu asupra proceselor militare si de securitate.

-Cunoasterea populatiei este o tendință cu implicații imprevizibile în prezent.Kimberley I. Thachuk arată cum crima organizată, traficul de droguri si terorismul

sprijinit de Epoca Informațională cresc rapid, până în momentul în care ele formează un punct slab al globalizării, ce amanință securitateatuturor țărilor, inclusiv democrațiile dezvoltate.

-Globalizare nu stimulează neapărat integrarea sau stabilitaeta, așa cum au sugerat foiletonistul Thmas L. Friedman și economistul Dani Rodrik.

-Globalizarea pare să contribuie simultan la mai multe tensiuni care definesc epoca actuală a politicilor internaționale de exemplu:

a. fragmentare – integrare;b. localizare – globalizare;c. descentralizare – centralizare;

Globalizarea accelerează ritmul în care are loc schimbarea, dar, pe de altă parte, asigură un mediu favorabil multor tendințe de dezintegrare.

James N. Roseneau susține că aceste forțe simultane pentru integrare și dezintegrare constituie fragmentarea.

Globalizarea creează un nou context pentru exercitarea oficială și neoficială a puterii naționale. Din punct de vedere al impactului regional inegal al globalizării sunt formulate următoarele delimitări conceptuale;Richard L. Kugler descrie Europa ca pe un spectacol al globalizării pentru că adoptă norme regionale.F. Stephenn Larrabec scrie că în timp ce Europa se integrează, Rusia și vecinii ei raspund globalizării în mod contrar: dezintagrare politică.

Moises Naim și Carlos Lazada afirmă că situația economică actuală din America Latină combină binele, raul și urâtul – adică reformale de piață, sărăcia și crima;

În Orientul Mijlociu, cu cele mai sărace și cele mai șubrede economii, așa cum notează Kathleen Ridolfo, globalizarea este periculoasă și de neîncredere. Fundamentalismul islamic și naționalismul arab reprezintă doar lovituri parțiale la adresa globalizării. În Golful Persic, afirmă Shahram Chubin, globalizarea pune accent pe afacerile interne;

Richard P. Cranin scrie că globalizarea a avut foarte multe efecte pozitive în producerea reformelor de piață, democrației și creșterii rapide;

Thomas W. Robinson susține că globalizarea este o variabilă incomodă, și nu o dinamică fundamentală.

P. Francois Hugo explică faptul că Africa Sud-sahariană se află la răscrucea economiei mondiale moderne.

II. CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ TRANSNAȚIONALĂ, TRANSFRONTALIERĂ ȘI FENOMENUL GLOBALIZĂRII

II. 1. GeneralitățiDupă decembrie 1989, activitatea infracțională s-a diversificat dobândind și

dimensiuni transnaționale, transfrontiere, ceea ce accentuează preocuparea. Ministerul Administrației și Internelor de a lua parte activ la procesul de integrare europeană și euro-atlantică.

Recrudescența fenomenului infracțional implică cu necesitate întarirea cooperării în domeniul “Justiției și Afaceri Interne” cu accent pe cooperarea polițienească și dezvoltarea cadrului legislativ, atât în ce priveste incriminarea de noi fapte(penale), cât și în chestiuni procedurale, astfel încat instituțiile de resort să dispună de suficiente instrumente juridice.

Prin conținutul său, procesul de integrare europeană și euro-atlantică reprezintă un factor de sprijin pentru reforma structurilor Ministerul Administrației și Internelor, creând condițiile necesare pentru a răspunde provocărilor puse de noile forme de infracționalitate la adresa drepturilor și libertăților cetățenești, instituțiilor statului și regimului democratic de guvernare a țarii.

II. 2. Aspecte privind infracționalitateaFormele grave de infracționalitate, precum corupția, spălarea banilor, criminalitatea,

crima organizată, traficul de droguri, arme și carne vie, migrația ilegală etc. preocupă permanent autoritățile, facând obiectul principal al activităților din domeniul integrării europene și euro-atlantice desfașurate de Ministerul Administrației și Internelor.

Corupția reprezintă o problemă socială în statele post-comunitare, populația receptând-o ca un rezultat inevitabil al liberalizării. Prin urmare sprijinul cetățenilor pentru democrație și reforme de piață scade. De asemenea, oficialii aleși, o dată percepuți ca fiind corupți, pierd încrederea populației.

Activitățile grupurile crimei organizate și exportul profiturilor în afara țătii sărăcesc economia statului și subliniază reformele econimice.

Odată cu tranziția, cu marii sau mai micii investitori, cu dezvoltarea democtrației și economiei de piață, dupa 1989 s-a produs și un import de crimă organizată „tip Vest”.

Ca rezultat al naturii globale a piețelor si comunicațiilor, dominația grupurilor criminale în economiile multor state nu mai poate fi vazută ca un fenomen tranzacțional asociat cu dezvoltarea economică. Este mai degraba un fenomen care tinde să se permanentizeze.

Profiturile generate de traficul de droguri sunt atât de mari, încat grupurile criminale pot aduce atingeri stabilității economice a oricărei țări. Profiturile servesc drept armă puternică pentru grupurile criminale care caută să influențeze guvernele vulnerabile.

Grupurile criminale s-au implicat puternic in traficul internațional ilegal de arme. Acestea au profitat de imensele surplusuri de arme si reducerea controlului la frontiere, precum si de cererea de pe piețele de armament. Unele grupuri ale crimei organizate au dobândit și dezvoltat abilități tehnologice avansate ce le permit să-și conducă activitățile fară a ține un cont de frontiere, de monitorizarea agențiilor de aplicare a legii și a altor agenții guvernamentale.

Problema migrației – cauzată de sărăcie, crize politice, războaie civile, conflicte militare și deteriorarea mediului înconjurător - și-a facut loc în ultimii ani în dezbaterea internaționala privin globalizarea si implicațiile sale asupra securității statelor. Miscările de populații sunt percepute – de comunitățile gazdă si comunitățiile lor – ca amenințări la adresa bunăstării economice, ordinii sociale, valurilor culturale, religioase și stabilității politice. De asemenea, migrația, cu componenta sa de trafic ilegal de persoane, reprezintă o amenințare serioasă la adresa dezvoltării economice și sociale armonioase, intereselor naționale și securității interstatale.

Grupurile criminale au un caracter transnațional și chiar global din puncctul de vedere al comonenței și activităților lor. Dimensiunea transnațională este facilitată de apariția piețelor globale si comunicațiilor globale. De aceea pentru agențiile naționale de aplicare a legii, identificarea și monitorizarea unor asemenea grupuri este o problemă serioasă.

II. 3. Necesitatea cooperării internaționaleCresterea infracționalității, apariția amenințărilor neconvenționale, a “crimei

strategice” etc. impun cooperarea și coordonarea eforturilor internațonale în abordarea acestor fenomene, fiind necesare:

- dezvoltarea unui sistem structurat compatibil și consistent de acte normative;- investigarea, urmarirea și incriminarea elementelor crimei organizate;- facilitatea infractiunii și cooperării între organizațiile si persoanele angajate în

combaterea crimei organizate în scopul îmbunătățirii securității naționale;- colectarea, analiza și schimbul de informații despre crima organizată;- crearea și menținerea de baze de date accesibile;- dezvoltarea unor infrastructuri specializate, normative și instituționale, pentru a ajuta

instituțiile de aplicare a legii de monitorizare a “traseelor banilor murdari”, extrădarea infractorilor implicați în spălarea de bani și aducerea lor în justiție în statele competente;

- elaborarea/inițierea și dezvoltarea de măsuri interne și/sau internaționale pentru descoperirea și stoparea spălarii banilor și returnarea banilor în statele de origine;

- îmbunătățirea coordonării eforturilor în lupta împotriva crimei organizate între state și organizații pentru evitarea duplicării eforturilor și întărirea eficacității;

- abordarea la nivel regional si global a fenomenului migrației.

România se confruntă cu fenomene precum: crima organizată, traficul de droguri, corupția, migrația ilegală, a caror abordare depășește cadrul strict național, prin urmare instituțiile naționale cu competențe în aceste domenii trebuie să participe la acțiunile internaționale de combatere a infracționalității.

Capacitatea instituțiilor de aplicare a legii, deci și a structurilor Ministerului Administrației și Internelor, de a combate fenomenele menționate, reprezintă o stuctură esențială pentru ca România să fie parte componentă a acestui „spațiu al libertății, securității, justiției” așa cum este definit în documentele Uniunii Europene. Așa cum relevă Liviu Mureșan în studiul Strategia de securitate națională și politica externă dupa 11 septembrie 2001, “S-a ajuns la o redefinire a alianțelor, așa cum le-am cunoscut până acum”. N.A.T.O. a ajuns să se reechilibreze pe prioritățile rezultate din desfășurarea campaniei antiteroriste.

La Bruxelles, constatăm că avem de-a face, la ora actuală, la sediul N.A.T.O., cu un segment care este afectiv alocat activităților desfășurate de Statele Unite, într-o deplină libertate de acțiune pentru lupta aceasta antiteroristă, cu un alt segment în care Statele Unite colaborează direct cu un număr redus de actori majori ai coaliției antiteroriste, și cu un al treilea segment, al celorlalti membri N.A.T.O.

Formula celor trei principali parteneri – Germania, Franța și Marea Britanie, care caută să se consulte, să se informeze reciproc -, nu ridică până acum probleme deosebite la N.A.T.O. În schimb, în cazul Uniunii Europene au existat reacții ferme din parte unor țări mici și mijlocii față de această formulă de consultare cu usile închise, chiar și atunci când se abordează probleme de maximă actualitate, cum ar fi lupta antiteroristă.

O extindere a spațiului de securitate care este gestionat de fiecare țară în parte cred că se înregistrează la ora actuală și privește și România. În prezent, consider că pentru România, spațiul de securitate care intersectează și că posibile acțiuni care ne pot afecta pornește din Statele Unite și ajunge până în China. Interesantă este aprecierea facută de autor referitoare la facptul că s-a ajuns pentru România,… în domeniul politicii externe, la o regulă pe care aș numi-o „regula 10-5-1”. Astfel, 10 capitale sunt acum importante pentru România, în 5 se face marea politică, într-una se hotărăste. Este o tema de reflecție și trebuie văzut cum se așează lucrurile. Totodată se integistrează noi forme de integrare, dincolo de integrarea clasică instituțională cu care am fost obișnuiți, care presupune eforturi coordonate ale unor state și instituții. Apar noi modalități, cum ar fi integrarea prin rețele. Astfel, Academiile Militare, Colegiul Național de Apărare sunt deja integrate european și euroatlantic,pentru că fac parte din niște consorții, se schimbă curricula, fac schimburi de cadre didactice, se realizează consultări periodice.

În ceea ce privește lupta antiteroristă, autorul menționat, președintele fundației EURISC scoate în evidență problema importanței Centrului Regional SECI, care poate fi folosit mai mult decât până în prezent decat prin dezvoltarea și largirea competențelor acestuia. În acest sens el arată: Un alt aspect care merită să fie menționat este cel al potențialului insuficient valorificat de cooperare existent in cazul Centrului Regional pentru

Combaterea Infracționalității Transfrontaliere de la București. Această nouă instituție are capacitatea de a extinde problematica ce a fost gandită inițial.

România are privilegiul de a găzdui din anul 1999 acest Centru. România a făcut un efort considerabil pentru a-l crea, a pus la dispoziție peste trei milioane de dolari penru ca Centrul să-și poată începe activitatea, iar el este la ora actuală un succes nu numai pentru România, ci pentru fiecare din țările care contribuie la acest proiect, și anume Albania, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Grecia, Macedonia, Moldova, România, Slovacia, Turcia, Ungaria și în curând Iugoslavia.

În acelașii timp, un risc major la adresa securității naționale în momente de criză pe plan internațional poate să devină neasigurarea fondurilor necesare pentru procesul de integrare europeană și euroatlantică. Dacă la momentul potrivit nu sunt asigurate fondurile pentru a putea realiza dotarea, participarea la anumite operațiuni, acesta poate fi cu adevărat un risc potențial la adresa securității naționale a țării respective.

În studiul “De la post-războiul rece la noua ecuație a echilibrului global. O scurtă privire catre starea mediului global de securitate și a impactului asupra securității naționale a României” se arată următoarele: “Cu certitudine, lumea Războiului Rece a fost o lume în echilibru; a fost, firește, echilibru bipolar, cu stările sale de existență, cu trăsăturile sale și cu consecințele sale. Post-Războiul Rece a însemnat, înainte de toate, o întoarcere spre dezechilibru.”

Autorii studiului abordează în mod neconvențional și foarte expresiv problematica tendințelor de viitor în perioada post-rșzboi rece. În susținerea acestor idei se aratș cș; Noul echilibru, cu foarte mare probabilitate, de această dată, nu poate fi decât, folosind termenii cu întreaga lor proprietate, un echilibru global, un echilibru macrosistem. Fenomenul globalizării este, din acest punct de vedere, incontestabil un fenomen real. Trăim într-o lume globală, în care lucrează riscuri globale, riscuri precum cele care au fost demontate teoretic, aici ... și care sunt de mare vizibilitate in prezent. Dar evaluarea lor este un proces care abia a început.

Așadar teoria unui echilibru global într-o lume a riscurilor globale pare a fi primă caracteristică a lumii în care trăim. Oaltă caracteristică a fost mai puțin vozibilă înainte de 1977, înainte de Madrid, deși semnale din această perspectivă veneau din interiorul Alianței. Avem vii în memorie discursurile lui Solana din perioada premergătoare Madridului, extrem de explicite din acest punct de vedere. În interiorul Alianței Nord-Atlantice s-au realizat transformări de profunzime și mutări masive de accent, în prim-plan instituindu-se o caracteristică probabil decisivă a acestei alianțe – N.A.T.O. ca nucleu al viitoarei structuri globale de securitate.

Continuându-și argumentele cu privire la fenomenul globalizării, respectiv al echilibrului global, se prezintă susțineri pro N.A.T.O. ca actor principal pe scena mondială arătându-se că: Deja în interiorul alianței este gândită ecuația echilibrului global și am spune că ea se află nu numai pe masa proiectanților, asta s-a întâmplat cu ani buni în urmă , nu numai în faza de testare de laborator, ea este deja testată decisiv pe teren.

În concluzie autorii studiului precizează că: Daca cele două caracteristici de mai sus, vizând noul echilibru, ca echilibru tendențial, sunt verosimile, și ele sunt testabile practic, din ele ar trebui să decurgă și alte consecințe.

Iar una dintre consecințe se transformă în caracteristică distinctă a noului echilibru. Astfel, dezechilibrele cronice care au pigmentat, care au ilustrat lumea post — Războiului Rece, care au intrat în turbulența masivă o soluție, către un tip de soluție care se configurează. Vom vedea dacă, într-adevăr, aceasta va fi soluția. Din punctul nostru de vedere, laboratorul cel mai semnificativ pentru testarea acestei idai este Orientul Mijlociu și problema palestiniană. Dialogul dintre părți a intrat într-o fază decisivă, sub presiune, evident sub presiunea forțelor care configurează noul echilibru global.

Credem că noul echilibru este generat și printr-o nouă relație, o nouă temperatură și o nouă intensitate a dialogului dintre N.A.T.O. și Rusia. În același sens se relevă: Expresia N.A.T.O. devine tot mai mult o expresie convențională. N.A.T.O. este tot mai mult <<noul N.A.T.O.>>, și ar fi extrem de important de știut ce este <<noul N.A.T.O.>>, indiferent dacă această expresie va lucra pe teren încă un an, încă 10 ani, încă 100 de ani. Alianța se transformă extreme de rapid și, în acest context, procesele trebuie ferite de miza abordărilor subiective. Este nevoie de protecția lucidă a noului context global de securitate. Avem o singură resursă cu adevărat importantă, care se adaugă celorlalte resurse cărora nu le negăm importanța. Credem că, în ultimă instanță, integrarea și implicarea noastră în noua lume care se naște, printr-o nouă ecuație a echilibrului global, este o problemă de inteligență națională.pe toată lumea.