Respectul făță de lumea creata (Ecologie creștină)

După învățătura creștină,întreaga creație este un dar al lui

Dumnezeu pentru noi,oamenii.De aceea,omul a fost creat în ziua a

șasea ,când toate celelalte erau deja create pentru a-l primi pe cel ce era

„coroana creației”,pe om .

Plămădit din aceeași țărână din care e făcut întreg universul,omul

se înrudește astfel cu toata natura, prin trupul său,fiind inițial legat de

restul creației.Dar omul a fost înzestrat și cu suflet,cu gândire,simțire și

voință proprie.De aceea, Adam a fost pus stăpân peste toată

lumea,aceasta fiind pentru el izvorul bunurilor materiale trebuitoare

vieții și materialul pe care-și va exercita întreaga activitate rațională.În

această calitate,omul a primit misiunea de a se ingriji de soarta întregii

creații,de a o stăpânii : Creșteți și vă înmulțițiși umpleți pământul și-l

supuneți;și stăpâniți peste peștii mării,peste păsările cerului,peste toate

animalele,peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot

pământul ! Apoi a zis Dumnezeu : Iată,vă dau toată iarba ce face

sămânță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță

în el .Acestea vor fi hrana voastră.(Fac.1,28-29)

Citim în continuare în Sfânta Scriptură că Dumnezeu le-a făcut pe

toate bune foarte (Fac.1,31).Din păcate,odată cu căderea omului în

păcat,a căzut și s-a pervertit și natura .Aceasta nu l-a mai recunoscut pe

om ca stăpân,revoltându-se în continuu contra lui,pedepsindu-l pentru

păcatul comis : Pentru că faptura ,slujindu-ți Ție ,Celui care ai făcut-

o,se încordează pentru pedepsirea celor nedrepții și se domolește spre

facerea de bine a celor care se încred în Tine.(Înț.Sol.16,24).De

asemenea ,și Dumnezeu a blestemat pământul pentru om,zicându-i :

Blestemat va fi pământul pentru tine ! Cu toată osteneala să te hrănești

din el în toate zilele vieții tale ! (Fac.3,17) blestem care a fost șters însă

prin Jertfa Mântuitorului.

Întreaga natură este mediul în care omul se împărtășește din

bunătatea lui Dumnezeu și din iubirea lui Dumnezeu,este unul din

mijloacele prin care El se revelează omului : Cerurile spun slava lui

Dumnezeu și facerea mânilor Lui e vestește tăria (Ps.18,1).

Omul a înțeles greșit stăpânirea sa sasupra naturii, exploatânnd mediul

natural în folosul său .Pe de o parte,civilizația modernă smulge cu o

mare viteză și amploare resursele Pământului pentru a-și asigura

bunăstarea ,iar pe de altă parte,otrăvește natura prin deșeuri ,favorizând

astfel distrugerea sistemelor naturale de regenerare.

Ecologiștii au tras de mult semnalul de alarmă,arătând că natura

este din ce în ce mai distrusă.Cataclismele naturale,seceta,încălzirea

globală,inundațiile,dispariția unor specii de animale sau plante ,toate

sunt efecte ale comportamentului nostru față de natură.Victima acestor

abuzuri este în primul rând omul,pentru că el are nevoie pentru a

supraviețui de un mediu înconjurător sănătos.

Omul ar trebui să știe că nu este stăpânul absolut al naturii,pentru

că el este creatorul ei.El nu este decât iconomul Proprietarului divin și,

de aceea,stăpânirea sa trebuie înțeleasă ca fiind una de protejare și nu

distrugere a ei.

Relația cu mediul din care omul a fost creat și în care a fost așezat

nu trebuie să se reducă doar la satisfacerea nevoilor sale egoiste.După

modelul Creatorului,omul trebuie să fie el însuși un creator.Dacă la

început pământul nu avea roade pentru că Dumnezeu nu trimisese peste

el ploaie și pentru că nu avea cine să-l lucreze (Fac.2,5).după ce a fost

făcut omul, el a primit porunca de a-l cultiva (Fac.2,15).Deci trebuie să

fie o împreună-lucrare între Dumnezeu și om : Dumnezeu dă

ploaia,omul cultivă pămânntul,scopul fiind unul și același :

rodirea,înfrumusețarea creației.

Datorită Bisericii este aceea de a sensibiliza omul modern și de a-l

face să înțeleagă că natura nu este ceva în exteriorul lui,ci parte din

el,având datoria de a o proteja ,de a o îngriji,atât pentru binele său

trupesc ,cât și sufletesc,fiindcă va fi judecat după felul cum a respectat

por9unca divină de a stăpâni pământul.