LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

68

Transcript of LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

Page 1: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã
Page 2: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

Habemus papam!

Conclavul Sfântului Scaun ahotãrât: noul papã este cardinalulgerman Joseph Ratzinger, penumele sãu de pontif Benedict alXVI-lea.Nãscut la 1927, în localitatea Marktlam Inn, noul papã are misiuneadificilã de a continua opera demare amplitudine lãsatã depredecesorul sãu, Ioan Paul alII-lea (vezi pag. 3)

European Challenge 2005

Sub aceastã denumire, în perioada 17-28 aprilie 2005, au avut locîn zona Bergen, din Germania, exerciþii de amploare la care auluat parte cca 4000 de luptãtori din Bundeswehr (toatecategoriile de forþe), dar ºi din alte 16 þãri europene.Scenariul imaginat solicita desfãºurarea unei „operaþii degestionare a crizei” sub mandat ONU, temele principale fiindrelaþiile de comandament în coaliþie, cooperarea cu autoritãþilecivile ºi ONG-urile, operaþiile în ajutorul pãcii. Desfãºurate atât pe teren cât ºi pe computer, manevrele s-audorit un model pentru organizarea conducerii multdiscutateiforþe militare europene, un exerciþiu fãrã precedent în Europa,aºa cum a declarat generalul Axel Bürgener, aflat la comandatrupelor participante.

L U M E A M I L I T A R Ă

L A Z IZiua Forþelor Armate ale Statelor Unite ale Americii estesãrbãtoritã în a treia sâmbãtã din luna mai. Aceastãformulã a fost introdusã în august 1949 de secretarulApãrãrii, Louis Johnson, ºi are drept scop sã permitãpopulaþiei sã-ºi exprime recunoºtinþa faþã de cei careservesc sub drapel.

Tratatul de aderare la UE

Luni, 25 aprilie 2005, preºedintele României, Traian Bãsescu, asemnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeanã, care urmeazãsã intre în vigoare la 1 ianuarie 2007, dupã ce va fi ratificat deparlamentele statelor membre ºi cele ale României ºi Bulgariei.Este încununarea unui proces început în iunie 1995 prindepunerea de cãtre þara noastrã a cererii oficiale de aderare, îndecembrie 1999 reuniunea ºefilor de state ºi guverne ale þãrilormembre ale Uniunii Europene a aprobat începerea negocierilorde aderare.

Page 3: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/20051

LUMEA MILITARĂsumar

Consiliul directorPreºedinte:General de brigadã Cãtãlin ZISUNicolae BOGHIANIonel CROITORUAlexandru MIHALCEAVasile POPANicolae SCURTULorena SECELEANUValentin TÃNASE

Director: Adrian PANDEA

Redactor-ºef: Liviu VIªAN

Senior editor: Vladimir ZODIAN

Redactori:Cristian CÂRLANGeorge MIHALCEAGelaledin NEZIRRadu VOINESCU

Marketing, PR: Narcisa GRÃDINARU

Layout, DTP, coperta: AP 2005

Culegere: Angela CORNOC Anca-Ruxandra PANDEA Stela PROCA Mihaela RÂMNICEANUMirela TOMA

Tiparul: Semne ‘94

Adresa redacþiei:Bulevardul Elisabeta nr. 24, sector 5,Bucureºti

Tel/Fax: (021) 314 78 01Tel.: 0721 767 813

0723 383 091

Responsabilitatea pentru informaþiile ºiopiniile exprimate în revistã revine înexclusivitate autorilor.

Laurenþiu Fulga – întregiri la o biografie / 55Noapte veneþianã / 58Zodia poeziei / 60Sat în bejenie / 62

azimut 21

mondo militare

puncte de vedere

maºina timpului

editura militarã

lumea militarã în dialog

biblioteca militarã naþionalã – 145

steaua ºi stelele sportului

portretul unei instituþii

societatea scriitorilor militari

lumea militarã literarã

Pragmatism în relaþiile euroatlantice / 2Papa Ioan Paul al II-lea / 3Obiectiv Marea Neagrã

Românii ºi Marea – perspective istorice în geopoliticã / 4„Noua ºi vechea” politicã a României la Marea Neagrã / 6

George F. Kennan / 8

Tutsi – mãrire, decãdere, renaºtere / 9Lungul drum al pãcii cãtre Palestina / 10Mapamond politic ºi militar / 10

Spovedania unui peace-keeper român / 16

Mai mult ca trecutul / 18Din fuga... maºinii timpului / 18Privind dincolo de orizont / 20Ceauºescu ºi colonelul Miclescu / 23Remember Ialta / 24Neguþãtorul de imagini / 28Bastonul de mareºal / 33

Cronica unui an aniversar / 35

Petre Rãileanu: A venit timpul sã reabilitãm viitorul / 36

Supracoperta unui eveniment / 41Citiþi la BMN / 43

Steaua: orizontul performanþei / 44

Cercul Militar Braºov / 46

Compania de poeþi, campania din Italia / 48Protectorii SSM / 49Cronica Salonului literar / 50Revista presei / 50Cronica literarã / 53

nr. 1 (2) / 2005

magazin editatde Societatea Scriitorilor Militari

ºi Direcþia Administrativã ºi Serviciidin Ministerul Apãrãrii Naþionale

ISSN 1584-7764

Page 4: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/20052

LUMEA MILITARĂazimut 21

Pragmatism în relaþiiletransatlantice

Mihai Zodian

Anul 2005 a început sub deviza depãºiriidificultãþilor în relaþiile transatlantice.Turneele întreprinse de preºedinteleamerican George W. Bush, de noul secretarde Stat, Condoleezza Rice ºi de cel alApãrãrii, Donald Rumsfeld, au fost descriseca o mânã întinsã de oficialitãþile de laWashington aliaþilor europeni. În acelaºitimp, schimbãrile de la Kiev ºi Chiºinãu auatras atenþia asupra necesitãþii angajãriiUcrainei ºi Republica Moldova cât maiaproape de comunitatea occidentalã.

Secretarul de Stat ºi ºeful Pentagonuluiau luat parte la reuniunile Consiliului Nord-Atlantic din 9-10 februarie 2005. CondoleezzaRice s-a folosit de ocazie pentru a pleda înfavoarea unei mai mari apropieri între cei doialiaþi. În timpul unui discurs þinut la Paris,secretarul de Stat a declarat cã este nevoiede un „nou început” în relaþiile trans-atlantice, care sã fie centrate în jurul„rãspândirii globale a libertãþii”. Discursulsãu a fost bine primit de oficialii europeni.

S-au înregistrat progrese ºi în ceea cepriveºte implicarea gradualã a AlianþeiAtlanticului de Nord în gestionarea situaþieidin Orientul Mijlociu. În cursul reuniunii de laBruxelles (9 februarie), Consiliul Nord-Atlantic ºi-a manifestat sprijinul în favoarea„procesului politic din Irak” ºi a consideratdepãºit momentul crizei dintre SUA ºi„nucleul dur european”. Efectivele misiuniide instrucþie vor fi suplimentate. Secretarulgeneral al NATO, Jaap de Hoop Scheffer aafirmat cã þinta este pregãtirea a 1 000 deofiþeri anual.

De o atenþie specialã a beneficiatmisiunea din Afganistan, prima operaþie dinafara regiunii euro-atlantice. Lansatã din2003, aceasta s-a bucurat de un succesrelativ, mai ales prin sprijinirea desfãºurãrii

alegerilor de anul trecut, deºi au existatunele critici. Consiliul Nord-Atlantic a decis,în februarie, o nouã extindere a zonei deresponsabilitate în vestul þãrii, prin preluareaa douã echipe de reconstrucþie americane ºiprin instalarea a alte douã grupãri.

Preºedintele G.W. Bush a ales Europa caloc de desfãºurare al primului sãu turneuinternaþional, dupã preluarea noului mandat,ca simbol al reconcilierii ºi al importanþeiacordate de Washington principalilor sãialiaþi. George W. Bush a luat parte la oºedinþã a Consiliului Nord-Atlantic, s-aîntâlnit cu reprezentanþii instituþiilor comu-nitare, a avut întrevederi cu liderii Belgiei ºiFranþei, apoi a purtat convorbiri cu ºefulguvernului de la Berlin, Gerhard Schroederºi cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.Desfãºuratã pe 22 februarie, reuniuneaºefilor de stat ºi de guvern ai statelormembre NATO a furnizat un prilej pentrureafirmarea oficialã a importanþei legãturiitransatlantice de securitate ºi a necesitãþiiîntãririi dimensiunii politice a organizaþiei.Liderii au pus accent pe elementele comune,iar subiectele de divergenþã au fost trecuteîn surdinã.

Summit-ul NATO de la Bruxelles amarcat ºi „reîntoarcerea” Ucrainei în rândul„comunitãþii statelor democratice”, dupãalegerea lui Viktor Iuºcenko. Noulpreºedinte a luat parte la o întâlnire specialãcu ºefii de stat ºi de guvern al þãrilor membreale Alianþei. Aceºtia ºi-au manifestatdisponibilitatea de a adânci parteneriatul cuKievul, mai mult chiar, de a accepta – atuncicând vor fi înregistrate suficiente progrese –Ucraina în NATO. La rândul sãu, ViktorIuºcenko a anunþat intenþia þãrii sale de aparticipa la Membership Action Plan.

Dincolo de evoluþiile pozitive, auintervenit noi subiecteîn care poziþiileStatelor Unite ºi alealiaþilor europeni nu aucoincis. Nucleulfranco-german al UEcontinuã sã militezepentru obþinerea unei„autonomii” strategicea europenilor. Can-celarul germanGerhard Schroeder atransmis, în cadrulConferinþei de la

München despre securitate, cã NATO „numai este principalul loc unde parteneriitransatlantici discutã ºi îºi stabilescstrategiile” (12 februarie). El a cerutînfiinþarea unei comisii care sã elaboreze unproiect de reformã a organizaþiei. Afirmaþiilesale au atras criticile unui numãr dedemnitari, inclusiv ale secretarului general alAlianþei. ªeful guvernului de la Berlin arevenit ºi a susþinut cã îºi menþine punctul devedere, bine primit la Paris ºi Moscova.Apelurile liderului german ºi ale pre-ºedintelui francez au fost reluate chiar ºi întimpul reuniunii din 22 februarie a ConsiliuluiNord-Atlantic.

O a doua problemã se referea la con-troversata intenþie a liderilor europeni deridicare a embargoului pe armament impusChinei. Începând din 2003, preºedintelefrancez s-a pronunþat pentru eliminareainterdicþiei, considerând-o desuetã. Înschimb, oficialii ºi opinia publicã din StateleUnite ºi Japonia au criticat vehement poziþiaeuropeanã. S-a argumentat cã mãsuraafecteazã interesele americane în Asia,securitatea Taiwanului ºi chiar credibilitateaeuropenilor în ceea ce priveºte promovarearespectãrii drepturilor omului. Recent, separe cã s-a ajuns la o apropiere a liniilorpolitice, statele UE acceptând o amânare aaplicãrii deciziei.

Relaþiile transatlantice au cunoscut oîncãlzire semnificativã o datã cu viziteleîntreprinse de înalþii oficiali americani înEuropa. Asistãm ºi la o deplasare aaccentului pe dimensiunile pragmatice alecooperãrii de securitate. Nu s-a ajuns la unconsens în ceea ce priveºte viitorul „MareluiOrient Mijlociu”, deºi consensul predominãîn abordarea problemei libaneze ºi a inter-zicerii „arsenalului nuclear iranian”.Europenii continuã demersurile pentruconstituirea unui pol de „putere globalã” pebãtrânul continent, dar între aspiraþiilepolitice ºi capacitãþile militare concrete semenþine un decalaj semnificativ. În contextulevidenþiat, autoritãþile de la Bucureºti, înfrunte cu preºedintele Traian Bãsescu, ºi-aufixat ca obiective centrale de politicãexternã satisfacerea angajamentelor faþã deNATO ºi UE ºi participarea activã laprocesele de securitate ºi democratizare dinBalcani ºi din bazinul Mãrii Negre. Summit-ul NATO de la Bruxelles (credit: www.nato.int)

Page 5: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/20053

LUMEA MILITARĂazimut 21

PapaIoan Paul al II-lea

Salutul Sfântului Pãrinte adresat românilor

„Mult iubiþi Fraþi ºi Surori, doresc sã vã salut cu cuvintele Apostolului Pavel cãtreRomani pentru a vã manifesta afecþiunea mea ºi bucuria profundã pe care o simtaflându-mã împreunã cu Beatitudinea Sa Patriarhul Teoctist, pentru prima datã înmijlocul vostru, aici în România. Vã mulþumesc pentru primirea voastrãsãrbãtoreascã ce izvorãºte din credinþa în Cel ce este mereu prezent acolo unde doisau trei sunt adunaþi în numele meu: Isus Cristos, Domnul Nostru (cf.Mt. 18,20).

Cristos însoþeºte dintotdeauna evenimentele Naþiunii române.Cum sã nu amintim, în fapt, cã evanghelizarea ºi formarea primelor comunitãþi

creºtine au coincis cu însãºi formarea strãvechiului ºi nobilului vostru Popor? Cumsã nu relevãm cu recunoºtinþã cã Evanghelia a pãtruns profund, încã de la înce-puturi, viaþa ºi obiceiurile sale, devenind izvor de civilizaþie ºi principiu de sintezãîntre diversele suflete ale culturii sale? Datoritã credinþei crestine, aceastã þarã,care este legatã de memoria lui Traian ºi de romanitate, dar care evocã chiar înnume Imperiul Roman de Rãsãrit ºi civilizaþia bizantinã, a devenit în decursulsecolelor o punte de legãturã între lumea latinã ºi ortodoxie, ca ºi între civilizaþiaelenã ºi popoarele slave.

Istoria credinþei voastre este reprezentatã semnificativ de picturile, prezente peatâtea faþade ale bisericilor voastre care, cu toate vânturile ºi ploile, continuã sãvesteascã iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. ªi Românii, în condiþiile istoricetragice, trecute ºi mai recente, au pãzit cu curaj darul credinþei creºtine, rezistândunor violente persecuþii ºi insidioase propuneri de a-ºi trãi viaþa fãrã Dumnezeu.

Mulþumind Domnului pentru multele mãrturii luminoase, înflorite pe pãmântromânesc, formulez urãri ca credinþa în Cristos sã se înrãdãcineze mereu mai multîn inimile voastre ºi sã strãluceascã în viaþa voastrã pentru a fi transmisã întreagãgeneraþiilor viitoare.

Dragi Români, Domnul sã însoþeascã drumul Poporului vostru spre al treileamileniu creºtin! El sã trezeascã în inimile voastre planuri ºi speranþe de bine ºi sã vãdãruiascã forþa pentru a construi civilizaþia iubirii, bazatã pe justiþie, pe solidaritate,pe angajarea pentru binele comun ºi pentru o convieþuire cu adevãrat fraternã.

În special, urez ca o crescândã înþelegere între toþi cei ce se onoreazã cunumele creºtin - Ortodocºi, Catolici de diverse rituri ºi Protestanþi de diferitedenumiri – sã fie ferment de unitate ºi de concordie în interiorul Patriei voastre ºi întot Continentul european.

Pacea lui Cristos sã fie pururea cu voi.Amin! Cristos a înviat!”

(Bucureºti, 7 mai 1999)

S-a stins din viaþã Papa Ioan Paul alII-lea (Karol Josef Wojtyla), una din celemai marcante personalitãþi ale sfârºituluisecolului al XX-lea, pontificatul sãumarcând o implicare fãrã precedent aSfântului Scaun în politica mondialã dinepoca contemporanã.

Sfârºitul Rãzboiului Rece este ºi va fi,fãrã îndoialã, legat de numele suveranuluipontif care ºi-a fãcut din lupta împotrivacomunismului un obiectiv primordial încãde la instalarea sa. Chiar dacã uniicomentatori îi contestã rolul de prim rangjucat în prãbuºirea comunismului în Europade est – atribuit lui Mihail Gorbaciov –, celpuþin evoluþia Poloniei natale în anii 80 i sedatoreazã în cea mai mare mãsurã.

Cele 99 de vizite pastorale întreprinseîn afara Italiei, deschiderile istorice pecare le-a fãcut – primul papã care a intratîntr-o moschee, dar ºi într-o sinagogã, carea mers la Casa Albã etc. –, mediatizarea ºipopularitatea extraordinarã de care s-abucurat pe întreg mapamondul i-auconferit dimensiunile unui erou al lumiiglobale.

România a jucat un rol important peagenda Papei Ioan Paul al II-lea, „GrãdinaMaicii Domnului” – sintagmã folositã deSfântul Pãrinte pentru a numi þara noastrã– fiind primul stat cu populaþie majoritarortodoxã vizitat de un suveran pontif (7-9mai 1999). Întâlnirile ºi convorbirile cu PreaFericitul Patriarh Teoctist, cu autoritãþileromâne, celebrarea euharisticã din ParculIzvor au fost momente istorice pe caleaapropierii între creºtini.

Page 6: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

Un faimos cãlãtor – mãcar cu gândul –din al XIX-lea veac, Jules Verne, remarcaexcepþionala însemnãtate a mãrilor ºi ocea-nelor pentru descoperirea ºi cunoaºtereapãmântului. Ceva mai aproape de vremurilenoastre, ºcoala medievisticã de la„Annales” sublinia importanþa marilordrumuri comerciale pentru „dezenclavarea”þinuturilor planetei. Acestor douã afirmaþiitrebuie sã li se adauge ºi viziunea lui NicolaeIorga, a drumurilor creatoare de stat, pentrua dispune de câteva concepte necesareabordãrii subiectului nostru.

Descoperitã de persani, care-i daunumele Axeina – Neagrã, colonizatã de grecidin timpurile lui Homer pânã la Herodot ºidevenitã, printr-o potrivire de cuvinte, PontulEuxin – Ospitalier, Marea Neagrã ºi cel maimare afluent al sãu, Dunãrea de Jos, audevenit astfel partea bazinului MediteraneiOrientale mai întâi, a întregii Mediterane maiapoi. Pe temeiul înfloririi coloniilorgreceºti – valorificatoare ale unuifundal continental de þãri ºipopoare, între care geþii înjumãtatea nordicã a Pontului Stâng(litoralul de vest) – s-a putut înfiripacu un secol înainte de Cristos„uniunea mithridaticã”, circum-ponticã, dominatã de regelePontului microasiatic, Mithridate alVI-lea Eupator (120 – 63 a.Chr.). Pefãgaºul acestei uniuni, armeleRomei ºi-au întins stãpânirea asupraPontului Euxin, stãpânire contestatãcu succes în anii 50 – 44 a.Chr de laOlbia la Apollonia, de enigmaticulrege al geto-dacilor, Burebista.

Politicii elenistice ºi romane dedominaþie a întregului bazin pontic ise opunea astfel aceea a ieºirilor la mare aleunor alcãtuiri politice sprijinite pe masivemuntoase ºi mari cursuri de apã.

Alãturi de Mediterana, Marea Neagrã areprezentat vreme de mai bine de un mileniuaxa marilor imperii roman ºi bizantin. Cuintermitenþe neglijabile pentru o asemeneaduratã, imperiile civilizaþiei greco-latine ºicreºtine au pãstrat mereu puncte de sprijinºi, prin flota lor, controlul asupra navigaþieiacestei mãri.

Din secolele VIII-X geografia istoricãînregistreazã, alãturi de lumea medite-raneanã, divizatã între Creºtinãtate ºi Islam,conturarea treptatã a Europei statelormedievale de la Atlantic pânã la bazinulMãrii Negre ºi al Balticei spre rãsãrit.

Venitã din alt mileniu, dominaþiabizantinã a Mãrii Negre a fost anihilatã lafinele secolului al XII-lea de afirmarea

statalã vlaho-cumano-bulgarã, împãrãþiaAsãneºtilor.

O datã cu Cruciada a IV-a (1204), înlocuitîn chiar esenþa sa, pentru mai bine dejumãtate de secol, de Imperiul Latin de laConstantinopol, Bizanþul restaurat încapitala sa (1261) nu a mai putut reveni înjumãtatea nordicã a Mãrii Negre decât prinîngãduinþa unor noi cuceritori – mongolii.

Invazia mongolã/tãtarã în Europaorientalã ºi centralã (1236 – 1241) a dus laînglobarea în a doua jumãtate a secolului alXIII-lea a bazinului Mãrii Negre într-o uriaºãdominaþie ce se întindea de la CarpaþiiOrientali ºi pânã la Oceanul Pacific.Strãºnicia administraþiei mongole, siguranþadrumurilor ºi încurajarea schimburilor aufãcut ca Marea Neagrã sã devinã, dupãfericita expresie a lui Gheorghe Brãtianu,„placa turnantã” a comerþului medieval de lacumpãna secolelor XIII/XIV.

Negustorii italieni ºi îndeosebi cei airepublicilor maritime Genova ºi Veneþia,privilegiaþi în Imperiul Bizantin, au profitat deconivenþa interesatã a stãpânitorilor mongolide la Sarai, pe Volga, pentru a „dezenclava”aceste þinuturi, ºi, în acelaºi timp, pentru a leinclude în marele comerþ european, timpuriucapitalist. Acesta beneficia ºi de lesnicioasaaxã de navigaþie est-vest a Dunãrii de Jos ºi,probabil de comunicaþiile fluviilor nordice –Siret, Prut, Nistru, Bug, Nipru.

Marea Neagrã ºi implicit þinuturile dinbazinul ei îºi pierdeau caracterul periferic .

În spatele cortinei stãpânirii mongole ºimãcar în parte eliberate de tendinþele deexpansiune ale Regatului Ungariei, grav lovitde invazia de la 1241, alcãtuirile politiceromâneºti din þinuturile carpato-dunãreano-pontice au început procesul de unificare,culminând cu afirmarea pe harta politicã a

Europei primuluipãtrar al seco-lului al XIV-lea aprincipatului ÞãriiRomâneºti subBasarab I (cca1319 – 1351/1352).Þara beneficiadesigur atât deexcepþionala va-loare a cãii co-merciale aDunãrii de Jos,cât ºi de dru-murile negoþuluioriental prin tre-cãtorile carpa-tine, ambele înd r e p t â n d u - s espre MareaNeagrã.

Aproape si-multan, izvoareleistorice menþio-neazã în legãturãcu Bizanþul o altãalcãtuire politicã pe litoralul Mãrii Negreavând reºedinþa în cetatea Caliacra,condusã de arhontele Balica. Din acestnucleu statal va evolua pânã în deceniul alnouãlea al secolului al XIV-lea despotatul luiDobrotiþã (1348 – 1385).

În sfârºit, dupã 1344, printr-o adevãratãacþiune de reconquista anti-mongolã –pornitã din Transilvania ºi Maramureº, încorelare cu marea politicã a regatelorcatolice ale Ungariei ºi Poloniei, la care seasociase ºi Þara Româneascã (post 1347) –,s-a început unificarea principatului româ-nesc al Moldovei. Independentã sub Bogdan I,cãtre 1365, sprijinindu-se pe Scaunul Papalîmpotriva pretenþiilor Ungariei de dominaþieîn zona est-carpaticã, Moldova a continuatreconquista pe contul sãu.

Pretenþiile ungare motivate ºi de consi-derente economice aveau antecedente încãde la cumpãna secolelor XII/XIII, ºi implan-tarea cavalerilor teutoni în sud-estul tran-silvan, în Þara Bârsei (1212 – 1225), urmãrisetocmai o expansiune spre Dunãrea de Jos ºiMarea Neagrã, asociatã speranþei unuisprijin, eventuale joncþiuni cu posesiunile dinPeninsula Balcanicã ale Imperiului Latin deConstantinopol (1204 – 1261).

Frântã vreme de aproape un secol deinvazia mongolã, mereu prezentã în ideo-logia politicã a monarhiei ungare,expansiunea spre Gurile Dunãrii ºi MareaNeagrã avea sã fie reluatã cu hotãrâtãstãruinþã de regele Louis I d’Anjou (1342 –

LUMEA MILITARÃ 1/20054

LUMEA MILITARĂazimut 21

O b i e c t i v M a

Românii ºi Marea

perspective istorice în geopoliticã

Sergiu Iosipescu

Page 7: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

1382). Ideea sedezvoltase în-tr-un plan deînfãptuire a uneilegãturi de laMarea Adriaticãla Marea Neagrãîn stãpânirea mo-narhiei angevine.Blocat la Adria-tica de Veneþia(1358), planul apãrut a fi quasiatins la MareaNeagrã prin înþe-legerea Curþii un-gare cu prin-cipele tãtarilor,Dimitrie, ce con-trola Gurile Du-nãrii ºi prin ac-ceptul principeluiÞãrii Româneºti,Vladislav IVlaicu, vasal re-gelui Louis I

(1367 – 1368).Înfrângerea regelui în rãzboiul sãu

contra þaratului de Vidin, tocmai prin inter-venþia principelui Vladislav I ºi a aliatuluiacestuia, despotul Dobrotiþã, a dus ºi lapreluarea în stãpânirea Þãrii Româneºti azonei de la nord de Dunãrea maritimã, a„Basarabiei”. Lichidarea prezenþei mongolela gurile Dunãrii a principelui Dimitrie a fostefectuatã în colaborare cu forþele despotuluide la Caliacra, Dobrotiþã.

În aceeaºi vreme ºi apoi profitânddecisiv de estomparea politicii ungare, odatãcu moartea regelui Louis I (1382), Moldova areunit ºi teritoriul de la Marea Neagrã subdomnia de la Suceava. Fundamentuleconomic al procesului fusese funcþio-narea „drumului moldovenesc” ce legamarele emporiu al Poloniei sud-estice,Lemberg/Lwów/Liov cu Marea Neagrã.Altminteri „drumul moldovenesc” –devenit sigur prin consolidarea domnieiromâneºti între Carpaþii Orientali ºiNistru – înlocuise „drumul tãtãresc” ºireprezenta ultimul tronson spre MareaNeagrã al cãilor comerciale ce veneaudin centrul ºi vestul Europei ºi de laMarea Balticã.

Aproape simultan, douã acteoficiale, ale cancelariei Þãrii Româneºtiºi Moldovei consfinþeau realizareaunificãrii teritoriale a celor douãprincipate româneºti de la MunþiiCarpaþi ºi pânã la Marea Neagrã.

Astfel, Mircea cel Bãtrân se intitula

la 1391 „din mila lui Dumnezeu voievodulÞãrii Româneºti, duce de Fãgãraº ºi Amlaº,comite de Severin, stãpân al Dârstorului ºidespot al þãrii lui Dobrotici”, iar la 1392,Roman al Moldovei începea hrisovul sãu cutitlul „marele singur stãpânitor, din mila luiDumnezeu domn, Io Roman voievod,stãpânind Þara Moldovei de la munte pânã lamare”.

Faþada maritimã româneascã se reali-zase astfel la finele secolului al XIV-lea, eaîntinzându-se de la limanul Nistrului pânã lasud de capul ºi cetatea Caliacra, în Balcaniimaritimi, având o întindere de peste 500 km.

Contextul geopolitic al marii unificãri –refluxul mongol, anarhia din Ungaria dupã1382, decãderea Imperiului Bizantin – s-amodificat însã dramatic o datã cu expan-siunea otomanã în Peninsula Balcanicã.

În ideologia rãzboinicã osmanã aplicatãrealitãþilor terenului, cucerirea sud-estuluieuropean era împãrþitã pe trei direcþii:„calea din stânga” – expansiunea spreGrecia peninsularã – Peloponez; „calea dinmijloc”, de-a lungul anticei via Aegnatia,spre þãrmurile albaneze ale Adriaticei ºi deacolo spre Italia; ºi, în fine „calea dindreapta”, spre Dunãrea de Jos ºi gurilefluviului.

Atinsã timpuriu, la finele deceniului nouãal secolului XIV, prin prãbuºirea sub otomania þaratului bulgar de la Târnovo, caleaDunãrii de Jos a fost disputatã vreme de maibine de un secol, Þara Româneascãsituându-se în prima linie a unei rezistenþecãreia nu i-au lipsit nici elementelecruciadei.

Faza finalã a expansiunii a fost pregãtitãºi înfãptuitã de sultanul Mehmed al II-leaFatih („Cuceritorul”) ºi a luat forma aca-parãrii economice ºi politico-militare abazinului Mãrii Negre în anii 1452 – 1484.

Primul pas a fost instalarea strictului controlotoman al Strâmtorilor prin fortificarea ºiformidabila dotare artileristicã a Bosforului(1452), definitivat de cucerirea Constanti-nopolului (1453).

În aceastã fazã, apãrarea libertãþii MãriiNegre, a Dunãrii de Jos împotriva expan-siunii otomane a revenit ºi ºi-a asumat-o cutemeritate Moldova lui ªtefan cel Mare (1457– 1504).

Rãzboiul românesc antiotoman din anii1473 – 1486 a fost cea de pe urmã tentativã aEuropei de sfârºit de ev mediu pentrupãstrarea în cadrul ei a bazinului pontic.Cetãþile româneºti ale Chiliei ºi Cetãþii Albeau fost ultimele debuºee libere ale mareluicomerþ european spre ºi prin Marea Neagrã.Cãderea cetãþilor pontice româneºti substãpânirea otomanã (1484) a fost efectul unuiuriaº cleºte strategic otomano-tãtar alecãrui braþe sudic ºi nord-estic trebuiau sã seînchidã tãind Moldova ponticã, ieºirearomâneascã la mare. Pentru a putea facefuncþional acest cleºte strategic, PoartaOtomanã a fost nevoitã sã-ºi subordonezemai întâi hanatul tãtãresc al Crimeei printr-oexpediþie navalã ºi terestrã în peninsulã(1475). Abili mânuitori ai acþiunilor indirecte,ªtefan cel Mare ºi consilierii sãi i-au opusprincipatul creºtin crâmlean de Theodoro,rezistenþa eroicã a centrului acestuia,Mangupul, întemeindu-se ºi pe participareaunui corp expediþionar moldovean.

O datã cu ocuparea Chiliei ºi CetãþiiAlbee, stãpânirea otomanã circumponticã aînceput sã se organizeze, Marea Neagrãfiind treptat, în etape (1484 – 1540 – 1684),închisã navigaþiei sub pavilion strãin ºi chiar,de la o vreme, oricãror alte nave decât celeale Imperiului Semilunei. Subordonareamilitarã, apoi economicã a bazinului pontic,efect al situaþiei geopolitice de la sfârºitul

evului mediu a influenþat ºi statutulinternaþional al principatelor româneintrate definitiv acum în „Casa Pãcii”imperiale otomane.

Reglementarea raporturilor întreimperiu ºi principate prin rãscum-pãrarea prin tribut a pãcii ºi chiarexistenþa unei alianþe asimetrice atransformat graniþa fierbinte întreEuropa creºtinã ºi stãpânirea musul-manã într-o frontierã permeabilãschimburilor comerciale, în fondchezãºia funcþionãrii sistemuluieconomic al Mãrii Negre.

La o privire de ansamblu, o certãconexiune se stabileºte între libertateaMãrii Negre ºi libertatea politicãromâneascã.

LUMEA MILITARÃ 1/20055

LUMEA MILITARĂazimut 21

r e a N e a g r ã

Hartã germanã a Mãrii Negre din secolul al XIX-lea

Page 8: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

TradiþiiMetodologia clasicã de analizã ne-ar

obliga sã coborâm cu investigarea surseloristorice spre sciþii nordici ºi grecii luiHerodot sau spre geto-dacii lui Burebista ºiflotele fluviale ºi maritime ale romanilor ºibizantinilor. Ar trebui sã ne referim ºi lacomponenta est-europeanã ºi ponticã aromânitãþii, precum ºi la splendida civilizaþiecu amprentã ortodox-bizantinã a bazinuluiMãrii Negre, din secolele VI–XIV. Am puteadezvolta subiectul universului etnico-civilizaþional de la Marea Neagrã, alînfruntãrilor ºi convieþuirii dintre români,bulgari, vechii ruºi, varegi, bizantini, armeni,georgieni, hazari, cumani, pecenegi, tãtari,genovezi, lituanieni, etc. sau de competiþiadintre Ortodoxie ºi Islam.

Mai aproape de noi sunt totuºi tradiþiileinaugurate de Basarabi în Muntenia ºiMuºatini în Moldova, în secolele XIV–XV,puþin înainte ca otomanii sã cucereascãConstantinopolul. În acele decenii,ascensiunea viguroasã a domniilor românes-a corelat cu accesul direct la MareaNeagrã, spaþiu al unui intens comerþinternaþional. Acest acces ºi controlul parþialal rutelor comerciale spre Europa Centralã ºiMarea Balticã ne-au asigurat prosperitateeconomicã, prestigiu european ºi alianþe cuputerile Occidentului. O datã cu pierdereaDobrogei, a Gurilor Dunãrii ºi a suduluiBasarabiei în favoarea Imperiului Semilunei,se poate considera cã Principatele Românes-au vãzut condamnate, într-un fel, la„provincializare”. Ca reacþie, ori de câte oris-au creat condiþii favorabile – sub MihaiViteazul (1593 - 1601) de pildã, – þara a fostdin nou împinsã spre mare. Spre aceeaºimare au coborât secole de-a rândul ºiarmatele puterilor vremii, de la Lituania,

Polonia ºi Ungaria pânã la Imperiul Rus.Concomitent, Franþa ºi Marea Britanie aufãcut din menþinerea prezenþei masive aotomanilor în Marea Neagrã ºi Strâmtori,axiome ale „echilibrului european”. Într-oastfel de iniþiativã, de stopare a marºuluiþarului Nicolae spre Constantinopol, în anii1853–1856 s-a ajuns la Rãzboiul Crimeii ºi lafavorizarea creãrii statului modern român,prin unirea Moldovei cu Muntenia.

În 1877 – 1878, România s-a angajat înRãzboiul de Independenþã alãturi de Rusia.Conflictul armat s-a desfãºurat împotrivaImperiului Otoman, în Balcani, Caucaz ºiMarea Neagrã, încheindu-se prin prãbuºireamilitarã a Turciei Imperiale. Doar acþiuneaconvergentã a Occidentului (Marea Britanieºi Imperiul German) a împiedicat transfor-marea Mãrii Negre într-un „lac rusesc”. LaCongresul de Pace de la Berlin, din 1878, s-arecunoscut independenþa de stat aRomâniei; statul modern a fost obligat sãabandoneze, totuºi, sudul Basarabiei, dar arecuperat Dobrogea. În consecinþã, în 1882 -1883, România – condusã de Carol I deHohenzollern – s-a raliat „blocului centraleuropean” (Imperiul German, ImperiulAustro-Ungar ºi Italia), în special pentru arezista presiunii þariste la Gurile Dunãrii ºi pelitoralul pontic. La sud de Dunãre, stateleslave gravitau în acea epocã în sfera deinfluenþã rusã ºi „panortodoxã”. Dinastia,partidele politice, elita economicã auacordat o atenþie particularã Gurilor Dunãriiºi Mãrii Negre. S-a construit o cale feratã ceunea Constanþa cu Bucureºtiul ºi Transilva-nia. S-au ridicat antrepozite, s-a dezvoltatportul Constanþa, s-a stimulat comerþulexterior, într-un sfârºit de secol XIX, cândRomânia era încã o „mare putere agrar-pe-trolierã”. În Marea Neagrã ºi pe Dunãre s-au

înfiinþat flotile militare, cea de la Dunãre fiinddeosebit de puternicã. Cu toate cã s-au per-petuat decalajele ºi tulburãrile interne,prestigiul politico-militar al RegatuluiRomâniei (din 1881) nu a încetat sãsporeascã pânã în preliminariile primuluirãzboi mondial; astfel, în 1913, marile puterieuropene ne-au recunoscut rolul regional încel de-al doilea Rãzboi Balcanic, încheiatprin Pacea de la Bucureºti ; în vara anului1914, la Constanþa, þarul Nicolae II a negociatcu regele Carol I poziþia României faþã deputerile ce se pregãteau de declanºareaprimului rãzboi mondial, acceptânddrepturile etnice ºi istorice asupraTransilvaniei (ca ºi Franþa ºi Marea Britanie).

Berlinul ºi Viena, la rândul lor, eraudispuse sã acorde o largã autonomieTransilvaniei ºi recunoºteau drepturileRomâniei asupra Basarabiei ºi dincolo delinia Nistrului. Centralii aveau planuri propriide luare sub control a Mãrii Negre alãturi deturci, germanii ajungând în 1918 în Caucaz.De fapt, toate marile puteri occidentale eraude acord cã România trebuia sã ocupe opoziþie importantã la Gurile Dunãrii ºi înMarea Neagrã; diferenþele apãreau atuncicând se dezbãtea problematica egidei subcare se conferea un astfel de rol ºi oasemenea misiune de occidentalizare astatului modern român. Nici Rusia imperialãnu respingea ab initio conferirea unui rol în-semnat României pe litoralul vestic al MãriiNegre. Condiþiile St. Petersburgului constauîn: facilitarea accesului Rusiei spre Balcaniºi, prin valea Dunãrii, pe direcþia EuropeiCentrale, explicaþie pentru faptul cã þarulîndemna România sã atace dispozitivul bul-garo-turc din Balcani.

Perioada interbelicã – inauguratã prinvictoria alãturi de Antantã în primul rãzboi

LUMEA MILITARÃ 1/20056

LUMEA MILITARĂazimut 21

O b i e c t i v M a

„Noua ºi vechea”politicã a României

la Marea Neagrã

Atunci când Traian Bãsescu a anunþat cã, sub mandatul sãu de preºedinte, România va inaugura o politicãdistinctã ºi activã la Marea Neagrã, aproape toatã clasa noastrã diriguitoare – atât de preocupatã de jocuri ºicombinaþii postelectorale – ºi-a ascuns cu greu surprinderea. Foarte repede însã, ºi-au revenit diverse grupuride „analiºti” ºi personalitãþi independente, specializate în „scenarii subtile”. Pe alocuri, cuvântul de ordinerespectat de aceºtia a fost: România îºi complicã existenþa! În realitate, este de domeniul evidenþei cã româniiau o tradiþie culturalã, economicã, diplomaticã etc. la Marea Neagrã, precum ºi interese de prim rang,economice, politice ºi de securitate. „Dezgheþul democratic” din regiune din ultimii ani pare a favorizaparticiparea noastrã la edificarea unor raporturi regionale.

dr. Vladimir Zodian

Page 9: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

mondial ºi uni-ficarea deplinã aRomâniei – aconferit noi di-mensiuni politiciinoastre externe.Cu sprijinulFranþei ºi parþialal Marii Britanii,România s-atransformat înprincipalul „pi-lon” regional alOccidentului de-m o c r a t i c .Bucureºtiul eracentrul AntanteiB a l c a n i c e( R o m â n i a ,Grecia, Turcia,Iugoslavia) ºi alMicii Antante( R o m â n i a ,Iugoslavia, Ceho-slovacia). Oalianþã defensivãcu Poloniac o m p l e t asistemul regionalde securitate

dintre Mediterana, Marea Neagrã ºi MareaBalticã. În Marea Neagrã, România a trebuitsã se menþinã în defensivã politico-diplo-maticã în faþa unei Uniuni Sovietice din ce înce mai „revizioniste”; deºi autoritãþileromâne au refuzat sã participe la intervenþiaAntantei împotriva regimului bolºevic înBazinul Mãrii Negre (1918 – 1920), Moscovas-a considerat în stare permanentã de „rãz-boi nedeclarat”. La Bucureºti, grupul dinjurul lui Gh. Brãtianu a fundamentat istoricinteresul special al României la MareaNeagrã, exprimat ºi în cel de al doilea rãzboimondial.

Sub conducerea mareºalului Ion

Antonescu, România a aderat la Axã (ca ºiBulgaria ºi Ungaria în 1940) ºi a participat larãzboiul din Est, împotriva URSS (1941 - 1944).Ca ºi în primul rãzboi mondial, Reichul a vizatinstaurarea controlului propriu asuprabazinului Mãrii Negre, precum ºi penetrareaprin Caucaz, în Asia Centralã ºi apoi îndirecþia Iranului ºi a Indiei britanice.Conducãtorul de la Bucureºti a nutrit un timpiluzia cã putea sã poarte împotriva Sovietelorun „rãzboi paralel”, în alianþã cu Axa, darconcomitent ºi pe cont propriu. O iluzie, ca ºisolicitarea lui Antonescu ca trupele românesã fie angajate, la est de Nistru, exclusiv înoperaþii militare pe litoralul Mãrii Negre.Lovitura de stat de la 23 August 1944, exe-cutatã din ordinul regelui Mihai I, comandantsuprem al Armatei, a marcat încheiereaacestui, „fals rãzboi paralel” împotrivaURSS, dar ºi contra ansamblului NaþiunilorUnite. Imediat, s-a deschis „PoartaFocºanilor” (Balcanilor) pentru forþeleArmatei Roºii. Litoralul vest-pontic a fost luatsimultan sub control sovietic. Wehrmachtula pierdut un grup de armate la flancul sudical frontului de est ºi peste câteva luni, chiarºi rãzboiul. Armata Roºie a pãtruns adânc înBalcani ºi Europa Centralã. În Est s-ainstaurat comunismul de inspiraþie sovieticã,iar Marea Neagrã aproape cã s-a trans-format parþial într-un „lac roºu”.

În cursul Rãzboiului Rece, MareaNeagrã a devenit un „spaþiu de front”, dispo-zitivele strategice ale NATO ºi Tratatului dela Varºovia, aflându-se faþã în faþã, în alertãpermanentã. Americanii au întãrit Grecia ºiTurcia, sovieticii au „manevrat neconven-þional” în Strâmtori, Cipru, Iran etc. La unmoment dat, Moscova a plãnuit o integrareeconomico-politicã, inclusiv în nordul ºivestul Mãrii Negre (Planul Valev).

România de dupã 1968 a avut o atitudinepânã la un punct interesatã: a încercat un„joc propriu” în marginea „Imperiului Roºu”,ce includea relaþii mai deschise cu Turcia ºi

puterile occidentale; ºi-a construit o flotã demari dimensiuni, ce trãdau atât megalomanialui Nicolae Ceauºescu, cât ºi un anumesentiment de izolare în blocul rãsãritean,izolare ce ar fi trebuit spartã cu ajutorul uneiforþe navale comerciale (cu accent pepetroliere ºi mineraliere) care avea acces laMediterana ºi la Oceanul Planetar! Chiar ºiCanalul Dunãre – Marea Neagrã se încadraîn strategia respectivã, precum ºidezvoltarea unei supradimensionate bazepetroliere ºi petrochimice, în conexiune cucapacitãþile petroliere din Iran ºi din statelearabe.

Interese actuale ºi de perspectivãSfârºitul Rãzboiului Rece, destrãmarea

URSS ºi desfiinþarea Tratatului de la Var-ºovia, în contextul revoluþiilor democraticedin Est, au provocat însã repoziþionãri geo-politice la Marea Neagrã. Brusc, fãrã a fiînfrântã militar, Federaþia Rusã a pierdutlarga ieºire pe care o deþinea URSS lalitoralul pontic. Republica Moldova a ajunsindependentã. Turcia ºi Ucraina au devenitfoarte active în regiune, urmate de Bulgariaºi Georgia. Încã din anii 1990 – 1992 s-aorganizat Cooperarea Economicã la MareaNeagrã. Spre 1999, s-a cristalizat – în paralelcu CSI – organizaþia de cooperare GUUAM(Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan,Moldova). În 2003 – 2004, noi progrese aledemocratizãrii regiunii s-au concretizat înGeorgia ºi a Ucraina. Concomitent, investiþiiimportante occidentale au început sã punãîn valoare resursele locale ºi traseele detransport ale petrolului ºi gazelor naturaledin Bazinul Caspic spre UE.

Din 1993 – 1994, NATO ºi UE ºi-au fãcuttot mai evident simþitã prezenþa în Europa deEst ºi de Sud-Est, prin asocieri, parteneriate,acorduri economice. Comerþul s-a animatrepede în bazinul Mãrii Negre, liniilevechiului front de Rãzboi Rece au fost

LUMEA MILITARÃ 1/20057

LUMEA MILITARĂazimut 21

r e a N e a g r ã

În 2004, Ronald Asmus ºi Bruce Jackson publicau studiulÎn 2004, Ronald Asmus ºi Bruce Jackson publicau studiulMarea Neagrã ºi frontierele libertãþii, Marea Neagrã ºi frontierele libertãþii, în finalul cãruiaîn finalul cãruiasubliniau cã o nouã politicã americanã în zonã ar „puteasubliniau cã o nouã politicã americanã în zonã ar „puteapune bazele finalizãrii celei de-a treia etape a Europeipune bazele finalizãrii celei de-a treia etape a Europeilãrgite. Prima etapã a privit Polonia ºi grupul de lalãrgite. Prima etapã a privit Polonia ºi grupul de laViºegrad. A doua etapã ne-a adus ideea privind o EuropãViºegrad. A doua etapã ne-a adus ideea privind o Europãextinsã – aici intrând democraþiile de la Marea Balticãextinsã – aici intrând democraþiile de la Marea Balticãpânã în vestul Mãrii Negre. Astãzi, ne confruntãm cupânã în vestul Mãrii Negre. Astãzi, ne confruntãm cuprovocarea lãrgirii strategiei noastre privitoare laprovocarea lãrgirii strategiei noastre privitoare laEuropa, anume extinderea ei din Belarus, la nord, pânãEuropa, anume extinderea ei din Belarus, la nord, pânãîn estul Mãrii Negre, adicã în sud. Finalizarea procesuluiîn estul Mãrii Negre, adicã în sud. Finalizarea procesuluiconstruirii unei Europe întregi ºi libere ar fi un progresconstruirii unei Europe întregi ºi libere ar fi un progresnemaiîntâlnit în domeniul democraþiei, integrãrii ºinemaiîntâlnit în domeniul democraþiei, integrãrii ºisecuritãþii în regiunea euroatlanticã. Acest progres arsecuritãþii în regiunea euroatlanticã. Acest progres arpozitiona mai bine SUA si Europa în abordareapozitiona mai bine SUA si Europa în abordareaprovocãrilor din Marelui Orient Mijlociu. provocãrilor din Marelui Orient Mijlociu. ÎntrebareaÎntrebareacheie nu este dacã acest progres este dorit, ci dacã estecheie nu este dacã acest progres este dorit, ci dacã esterealizabil (subl.ns.)realizabil (subl.ns.) Ceea ce noi am învãþat din extinderileCeea ce noi am învãþat din extinderileNATO ºi UE ºi din experienþã de dupã 1994, dinNATO ºi UE ºi din experienþã de dupã 1994, dincoordonarea eforturilor instituþiilor noastre multilateralecoordonarea eforturilor instituþiilor noastre multilateraledin Balcani,este faptul ca o strategie plinã de înþelegeredin Balcani,este faptul ca o strategie plinã de înþelegerefaþã de Marea Neagrã corespunde perfect moduluifaþã de Marea Neagrã corespunde perfect moduluinostru de abordare.”nostru de abordare.”

Nave militare americane participante la un exerciþiu în Marea Neagrã (credit: www.nato.int)

Page 10: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/20058

LUMEA MILITARĂazimut 21

depãºite. Regiunea s-a deschis treptat spreBazinul Caspic, Orientul Apropiat ºi Mijlociu,China etc. Pe lângã procese benefice dedestindere ºi democratizare, alãturi de pro-iecte ºi programe de cooperare s-au înre-gistrat ºi conflicte interetnice ºi inter-religioase, rãzboaie secesioniste, nume-roase dispute teritoriale, inclusiv în Repu-blica Moldova.

În mod aparent nejustificat, România arãmas ani de-a rândul în expectativã vizavide Marea Neagrã, spre deosebire de Turcia,Ucraina, Bulgaria, Federaþia Rusã. Oexplicaþie ar fi cã liderii de la Bucureºti dedupã 1990 – lipsiþi practic de orice alianþãrealã – ºi-au concentrat atenþia îndeosebiasupra mãsurilor de prevenire a unorpericole ce decurgeau din imprevizibileleconflicte militare din fosta Iugoslavie ºi dinTransnistria. Abia din 1997 – 1999, cândoccidentalii înþeleg sã „redescopere”România, s-a schimbat parþial situaþia þãriinoastre. Un anumit exces de precauþiepoliticã faþã de statele ºi situaþiile din bazinulMãrii Negre, faþã de Republica Moldova apersistat însã la Bucureºti. Probleme cuUcraina au apãrut în delimitarea platouluimaritim ºi în Delta Dunãrii.

Astãzi, România, ca membrã a NATO ºicât de curând a UE, trebuie sã-ºi asume noiresponsabilitãþi. Din luãrile de poziþie aleactualilor guvernanþi reiese cã direcþiileeuropene ºi euro-atlantice suntconvergente: „axa” Bucureºti – Londra –Washington urmeazã sã materializezesuportul pentru politica noastrã desecuritate în Europa de Sud – Est ºi BazinulMãrii Negre; relaþia specialã cu nucleulfranco-german exprimã, în principal,solidaritatea culturalã, istoricã ºi economicãcu Europa Occidentalã, mai concretidentitatea noastrã autentic europeanã.

Pentru o naþiune temporar de „frontierã” aEuropei, convergenþa de interese ºi orientãripolitico-militare dintre puterile spaþiuluieuro-atlantic reprezintã o condiþie esenþialãde dezvoltare („rãzboaiele civile” inter-occidentale au afectat în general, direct ºigrav þara noastrã).

Înainte de orice, România are obligaþiade a-ºi preciza scopurile ºi obiectivele înregiune, de a le explica ºi discuta cu aliaþii ºipartenerii sãi ºi cu statele riverane. Româniaar putea astfel sã aducã noi contribuþii decooperare economicã bilateralã (inclusiv laGurile Dunãrii ºi în zona Insulei ªerpilor) ºimultilateralã (pe traseele petroliere ºi degaze naturale dintre Est ºi Vest sau încombaterea terorismului internaþional ºicriminalitãþii transfrontaliere). Printr-o poli-ticã de dialog ºi amiciþie în Est s-ar sprijinidirect soluþionarea unor conflicte ºi crizelocale (din Transnistria de pildã). Indivi-dualitatea culturalã ºi dezvoltarea comuni-tãþilor româneºti de dincolo de Prut s-arîncadra aºa mai eficient în dinamica relaþiilorbilaterale ºi multilaterale dintre România ºistatele din bazinul Mãrii Negre, cu accent peRepublica Moldova.

Concluzii- Controlul politic ºi militar asupra

Bazinului Mãrii Negre se asociazã custãpânirea rutelor comerciale dintre Europa,Asia Centralã, Orientul Apropiat ºi Mijlociu.Istoria consemneazã interesul constant almarilor puteri pentru regiune.

- Bazinul Mãrii Negre (bogat în hidro-carburi ºi alte resurse) a redevenit scenaunor transformãri geopolitice de anvergurã.Se consolideazã independenþa statalã aþãrilor riverane ºi se dezvoltã formule politicedemocratice. În acelaºi timp, regiunea seintegreazã tot mai vertiginos în procesele de

mondializare economicã, ca ºi Asia Centralãºi Orientul Apropiat ºi Mijlociu. NATO ºi UEpromoveazã strategii particulare de secu-ritate ºi cooperare în Marea Neagrã. Toateacestea impun o repoziþionare în context aRomâniei

- Noua politicã a României la MareaNeagrã are o tradiþie autenticã. Ea se înca-dreazã într-o concepþie ºi o practicã a dez-voltãrii convieþuirii interetnice, a relaþiilor custatele ºi naþiunile din Est, dintre Baltica,Mediterana ºi Bazinul Caspic. Astãzi nutrebuie decât sã se confere noi dimensiuniunor orientãri politice ce s-au cristalizat încãdin a doua jumãtate a secolului XIX.

- Demersul actual ºi de perspectivã alBucureºtiului este stimulat atât de extinde-rea proceselor de democratizare ºi stabili-zare în Est, cât ºi de implicarea în regiune aUE ºi NATO, în parteneriat cu Federaþia Rusãsau cu Ucraina. Occidentul agreeazã direc-þia respectivã a politicii româneºti (convor-birile preºedintelui Traian Bãsescu cu lideriiSUA, Marii Britanii, Germaniei, Franþei ºiItaliei).

- O nouã politicã activã a României laMarea Neagrã urmeazã sã acopere diversedomenii ale activitãþilor economice, relaþiilorculturale, politice, acþiunilor de securitate ºide contracarare a provocãrilor ºi ameninþã-rilor începutului de mileniu etc. Scopurile ºiobiectivele trebuie în mod obligatoriu core-late cu direcþiile prioritare UE ºi NATO, fãrãa-ºi pierde însã specificitatea.

- Printr-o corectã poziþionare în regiuneaMãrii Negre, România are o ocazie în plus dea strânge relaþiile cu Republica Moldova ºide a se adapta, la un nivel calitativ superior,la trendurile geopolitice ale epocii.

Unul dintre cei mai mari strategi ºidiplomaþi americani, George F. Kennan atrecut în nefiinþã, pe 17 martie, la vârsta de101 de ani. Numãrându-se printre fondatoriipoliticii de „îndiguire” a Uniunii Sovietice ºiai proiectelor de reconstrucþie a Europei ºiJaponiei, s-a distins prin sobrietatea ideilor,prin spiritul sãu combativ ºi stilul remarcabil.Lucrãrile sale i-au adus, de altfel, douãpremii Pulitzer.

Nãscut în 1904, dintr-o familie cuascendenþã scoþianã ºi irlandezã, G. F.Kennan a absolvit Universitatea Princeton în1925 ºi a intrat în corpul diplomatic, unde s-aspecializat, în scurt timp, în probleme ruseºti.

În februarie 1946, s-a remarcat princelebra „telegramã lungã”, de 8 000 decuvinte, în care analiza direcþiile de acþiuneale sovieticilor. Numit în fruntea nou createiunitãþi de planificare a Departamentului deStat al SUA, G. F. Kennan a fost unul dintreprincipalii creatori ai strategiei americane petermen lung de politicã externã, centratã pe„îndiguirea” Moscovei. Ideile sale au fostfãcute publice în aºa-numitul „articol X”(„The Sources of Soviet Conduct”), apãrut înrevista „Foreign Affairs”, în 1947.

Dupã ce a deþinut pentru scurt timppostul de ambasador la Moscova, GeorgeKennan a pãrãsit diplomaþia pentru Institutul

de Studii Avansate al Universitãþii Princeton,întorcându-se pentru câþiva ani, în calitatede ºef al misiunii americane de la Belgrad.Autor a numeroase cãrþi ºi articole, el aparticipat la toate marile dezbateriamericane, prezentând adeseori argumenteincomode, ca, de pildã, în cazul rãzboiului dinVietnam, sau al campaniei din Irak.

Fundamentul concepþiei sale desprerelaþiile cu Moscova rezidã într-o subtilãinterpretare a ideologiei marxiste ºi oprofundã cunoaºtere a istoriei Rusiei. În

viziunea sa, URSS reprezenta o ameninþareideologicã ºi politicã ºi mai puþin unamilitarã. Expansionismul sovietic era deter-minat de un sentiment al insecuritãþii cuorigini în slãbiciunile interne ale regimuluicomunist, în doctrina sa, dar ºi în tradiþiarusã. Politica calculatã, vicleanã ºi perse-verentã a Uniunii Sovietice cerea o replicãpe mãsurã din partea Statelor Unite,concretizatã într-o strategie pe termen lungde aplicare a „contraforþei” în spaþiile undeMoscova încerca sã-ºi extindã controlul.Mizând mult pe cartea naþionalismului, diplo-matul a anticipat cã rãspândirea comunis-mului va determina fricþiuni în „lagãrul so-cialist”, a cãrui naturã „policentricã” trebuiafolositã pentru diminuarea ameninþãrii sovie-tice. El ºi-a pus speranþe într-o eventualãstabilizare a evoluþiilor politice moscovite ºia unei posibile reforme interne a URSS, caresã conducã la sfârºitul competiþiei Est-Vest.Cele mai de succes materializãri ale ideilorsale au fost Planul Marshall, NATO, în ciudaunor rezerve, ºi alianþa cu Japonia. Totodatã,a contribuit ºi la dezvoltarea capacitãþiloramericane de „rãzboi politic” ºi la înfiinþareadirectoratului responsabil de acþiuniclandestine al CIA. (MZ)

George F.Kennan

Page 11: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/20059

LUMEA MILITARĂmondo militare

Populaþie rãzboinicã, stabilitã în urmã cuaproape 500 de ani în Rwanda, Burundi ºi înCongo de Est. Specialiºtii discutã încã petema originii lor, unii considerându-i unamestec între nomazi de „rasã albã” ºiafricani (au „nasul drept”). Pe teritoriilecucerite, tutsi au întemeiat regate condusede mwami, cu ierarhii rigide ºi armate foarteeficiente. Instituþiile tribale ºi gentilice ºi-aumenþinut influenþa pânã în prezent. Populaþiamajoritarã hutu a fost dominatã dur ºi tratatãca o „masã de sclavi.” Regele Kigeri VI,rwandez, s-a impus ºi în Uganda; a pusbazele unei armate semipermanente, înprima jumãtate a secolului al XIX-lea. ÎnBurundi, s-a distins regele N’Tare Rugamba,din dinastia Banyiginya, din acelaºi secol alXIX-lea. Astãzi, peste 12 milioane de tutsisunt rãspândiþi în Africa Subsaharianã, fiindcunoscuþi ca oameni foarte întreprinzãtori,militari, negustori, agricultori (crescãtori devite), intelectuali cu o excelentã conºtiinþãidentitarã.

În 1890, regele Mwezi Gisabo dinBurundi s-a vãzut obligat sã acceptestãpânirea colonialã germanã. ªase ani maitârziu ºi Rwanda trecea sub control german.Din 1918, Rwanda ºi Burundi au intrat subadministraþie belgianã, sub tutelã interna-þionalã. Germanii ºi belgienii au recunoscutîntâietatea aristocraþiei tutsi, în relaþiile cupopulaþia majoritarã hutu. Între 1959 - 1962,regatul Rwanda se prãbuºeºte, procla-mându-se republicã independentã. Elitapoliticã, militarã, culturalã, economicã tutsidevine þinta unor masacre civile (soldate cupeste 1,7 milioane morþi). Între 1973 - 1992,conducerea dictatorialã a preºedintelui J.Habyarimana provoacã un sângeros „rãzboide gherilã”, susþinut de cãtre populaþia tutsidin Frontul Patriotic Rwandez, în frunte cu P.Kagamé. Peste 600 000 de tutsi s-au exilat,mulþi dintre ei contribuind la instalarea laputere a preºedintelui ugandez Y. Museveni(1986); în contrapartidã, acesta din urmãpermite instalarea de baze tutsi pe teritoriulþãrii sale. Pentru aplanarea conflictuluidintre hutu ºi tutsi, Franþa detaºeazã omisiune militarã în Rwanda.

Burundi ºi-a proclamat independenþa totîn 1962 ºi a rãmas cu regim monarhic pânã în1966. Lupte între elita tutsi ºi hutu s-auînregistrat încã din 1961, dar s-au intensificatdin 1966. Preºedintele congolez, J. Mobutu aîncercat sã arbitreze între tabere în propriulsãu interes (1967). Între 1987 - 1993, P.Buyoya, tutsi, a deþinut funcþia de preºedinteal republicii. În octombrie 1993 a fostasasinat preºedintele M. Ndadaye, hutu, decãtre rebelii tutsi. Imediat s-au declanºatmasacre executate de armatã, poliþie ºicomunitãþile hutu. La 6 aprilie 1994 pre-ºedinþii C. Ntaryamira (Burundi) ºi J.Habyarimana (Rwanda) au fost uciºi derebeli tutsi. Masacrele se intensificã în

Burundi ºi iau amploare în Rwanda. În ultimulstat, sub conducerea colonelului T. Bogosorasunt exterminaþi peste 1 milion de tutsi. Cutoate acestea unitãþile tutsi - net superioaredin punct de vedere al comenzii, disciplineiºi spiritului militar - au trecut la ofensivã ºi îniulie 1994 au cucerit capitala Kigali. Peste 2milioane de hutu s-au refugiat, însã, în Kongo- Kinshasa ºi Tanzania (unde au încadrat oArmatã Popularã de Eliberare). Autoriimasacrelor au primit pedepse foarte dure ºis-a trecut la o politicã de „reconcilierenaþionalã” sub preºedintele P. Kagamé. Tutsiau revenit la putere ºi în Burundi, dupãlovitura de stat din iulie 1996, pregãtitã deP. Buyoya. Tenacitatea ºi spiritul lor orga-nizatoric i-au fãcut pe unii publiciºti sã-iconsidere pe tutsi, „israelienii Africii.”

În anii 1996 - 1998 a avut loc aºa-numita„ofensivã tutsi” în Congo. Folosind ca bazãde operaþii Rwanda, forþe tutsi susþin revoltaminoritãþii tutsi din Congo de Est ºi pe liderulrebel L. Kabila, care se opunea preºedinteluiJ. Mobutu. L. Kabila a obþinut victoria în mai1997 (cu susþinere tutsi, angolezã, namibianãºi zimbabwianã).

La scurt timp, L. Kabila a intrat în conflictcu tutsi ºi cu provinciile din est. Reizbucnindrãzboiul civil în Congo, trupele rebelecongoleze precum ºi cele din Rwanda,Burundi ºi aliata lor Uganda au luat subcontrol ºi estul þãrii, bogat în hidrocarburi ºidiamante. În replicã, ajutoare din Angola ºiZimbabwe au intervenit în favoarea lui L.Kabila. O conferinþã internaþionalã, desfã-ºuratã la Lusaka, în 1999, a stabilit un„program” de soluþionare democraticã aconflictului. Dupã asasinarea preºedinteluicongolez L. Kabila, puterea a trecut subcontrolul fiului sãu, J. Kabila, dar a reînceputºi rãzboiul civil (2000 - 2001). În 2003 acþiunilemilitare au încetat oficial, cu toate cãvicepreºedintele congolez A. Ruberwa, tutsirefuzã încã sã-ºi demobilizeze miliþia de lafrontiera cu Rwanda.

Pe fundalul rãzboiului civil din Congo -considerat de unii analiºti drept o consecinþãa „expansiunii” tutsi spre Atlantic - s-auînregistrat ºi noi tulburãri în Rwanda ºiBurundi. Rwanda a început sã se distanþezede Uganda (aliat de bazã al SUA ºi MariiBritanii) ca urmare a rivalitãþilor pentruzonele din Congo de Nord - Est. Concomitentinfluenþa anglo - saxonã a rãmas puternicã înþarã; Franþa a fost, însã, acuzatã de amestecîn Congo ºi de incitare la genocidul tutsi din1993 – 1994. Burundi s-a vãzut confruntat cuincursiunile gherilelor hutu, refugiate înCongo ºi Tanzania (Forþele pentru ApãrareaDemocraþiei ºi Forþele de Eliberare. Incur-siuni periculoase au avut loc în 2001 ºi 2003în zona Bujumbura. Acordurile de la Arusha(2000) prevãd ca tutsi ºi hutu sã ocupealternativ funcþia de preºedinte; armatarãmâne totuºi sub comandã tutsi, în Burundiºi Rwanda.

Experþii apreciazã cã elitele, forþelearmate ºi comunitãþile tutsi din Rwanda,Burundi, Congo, Uganda etc. sunt maioccidentalizate ºi mai avansate decât altepopulaþii din regiune. În ultimii ani, liderii lorpar sã se fi apropiat îndeosebi de guverneledin Washington ºi Londra. Se speculeazãfaptul cã elitele ºi guvernele tutsi ar sprijini„frontul anglo-saxon” din Africa Centralãangajat în competiþie economico-politicã cucercurile economice franceze. Confruntareaeconomico-politicã s-ar derula cu precãdereîn Congo (Republica Democratã). În aceastãþarã (care a pierdut 5 milioane de oameni înmasacre interetnice), facþiunile rebele ce aurenunþat temporar la acþiuni armate menþinraporturi de cooperare strânsã cu Uganda ºiRwanda. Valea Rift de la frontiera cu Ugandaºi Rwanda ar avea resurse de 1,2 miliardebarili petrol. Populaþia localã hema bene-ficiazã de protecþia armatei ugandeze ºi dinpartea companiei britanice Heritage Oil.

Aproximativ forþe ONU (conduse defrancezi), însumând 16 000 de luptãtori,încearcã sã menþinã stabilitatea în Congo deEst. Misiune contestatã neoficial de tutsi ºide liderul A. Ruberwa, instalat în bazafrontalierã Goma.

Tutsimãrire, decãdere,

renaºtere

V. R. Michaela

R Ã Z B O I N I C I F Ã R Ã F R O N T I E R E

Page 12: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200510

LUMEA MILITARĂmondo militare

Noua strategie de apãrare a Japoniei(decembrie 2004)Recent, la Tokio, au fost adoptate NouaCarte Albã a Apãrãrii ºi Programul militar2005 – 2009. Autoritãþile renunþã la o seriede prevederi restrictive militare dinConstituþie (1947). Se vor aloca 175 miliardeeuro pentru armatã, accentul punându-sepe calitatea mijloacelor de luptã.Conducerea niponã justificã mãsurilesporite de apãrare prin creºtereaameninþãrilor la adresa securitãþiiinternaþionale venite din partea R. P.Chineze ºi R. P. D. Coreene (dotatã cu noiarme rachetã), inclusiv de tensiunile sino-taiwaneze. Concomitent, în primele luni aleanului 2005, s-a dezvoltat cooperareastrategicã dintre Japonia, SUA, Coreea deSud ºi Australia, consideratã ocontrapondere la ascensiunea politico-militarã a Chinei în Asia de Est ºi de

Sud-Est. SUA vor acorda asistenþãantirachetã Japoniei (BMD). Guvernul dinTokio criticã posibilele exporturi UE detehnologie militarã în China. La 18 – 19februarie oficialitãþile americane ºi niponedeclarã cã Taiwanul constituie opreocupare „comunã de securitate”.

F. Rusã – relaþii cu statele din Asia de Sudºi de EstExporturile militare ruse – cifrate laaproximativ 5,7 miliarde dolari, în 2004 – sedirijeazã preponderent spre China, India,Asia de Sud-Est. Guvernul de la Beijingimportã atât armament de infanterie, cât ºimijloace de luptã blindate, avioane de luptã,rachete a.a., submarine. Atenþia s-adeplasat treptat spre tehnologia de vârf, încondiþiile în care funcþioneazã încãembargoul occidental asupra livrãrilor dearmament în China. În februarie – martie,relaþiile dintre F. Rusã ºi R. P. Chinezã auintrat într-o etapã nouã de încãlzire; s-arealizat astfel un fel de „parteneriatenergetic”, ce ar asigura Chinei parte dinneceasarul de hidrocarburi; experþii ruºi vorsprijini dezvoltarea forþelor navale ºiaeriene ºi manevre militare comune voravea loc în Peninsula Shandong.

Un rãzboi de deºert, vechi de 57 de aniLa 29 noiembrie 1947, Adunarea

Generalã ONU hotãra încetarea mandatuluibritanic în Palestina ºi înfiinþarea unui statarab ºi a unui stat israelian. Liga Arabã(Egipt, Transiordania, Siria, Liban, Irak,Arabia Sauditã) a refuzat, însã, sãrecunoascã legitimitatea rezoluþiei foruluiinternaþional. În aceste condiþii, autoritãþileevreieºti au proclamat independenþa statuluiIsrael, la 14 mai 1948. Ca efect, a izbucnit unprim rãzboi israeliano-arab (1948 - 1949), ces-a încheiat cu o „neaºteptatã ºi categoricãvictorie” a Israelului; în cursul luptelor,teritoriul viitorului stat palestinian a fostocupat de israelieni ºi iordanieni (Israelul iasub control 6 700 km2 din Teritoriile Palesti-niene, iar Iordania, estul Palestinei „bri-tanice”). Parte din populaþia palestinianã s-arefugiat în þãrile arabe vecine, mai ales înIordania ºi Liban. Statele beligerante ausemnat doar armistiþii (1949), aºa încât s-aluat doar o „pauzã în rãzboi”. Au urmatconflictele din 1956, 1967 ºi 1973.

Prin Rãzboiul de 6 zile din iunie 1967 –provocat de vecinii arabi – Israelul a ocupatPeninsula Sinai, Cisiordania, Înãlþimile Golanºi Ierusalimul de Est. Pe fundalul rãzboiuluicivil din Liban, forþe de elitã israeliene aupãtruns în aceastã þarã (6 iunie 1982), audecimat bazele Organizaþiei pentruEliberarea Palestinei (înfiinþatã în 1964) dinsud ºi centru ºi marile unitãþi siriene dinValea Bekaa; între 26 iunie – 3 septembrie1982, Beirutul a fost pentru scurt timp supusunei blocade complete. În final, israelienii s-au retras, sirienii preluând controlulLibanului ºi impunând un regim favorabilDamascului (150 000 creºtini s-au refugiat înexterior).

Dupã ce Egiptul a încheiat pacea cuIsraelul (1979) ºi a recuperat Sinaiul, a venitrândul palestinienilor sã intre masiv în luptã

în prima linie, pe propriul lor teritoriu. ÎnCisiordania ºi Fâºia Gaza s-a aprins, din 1987,Intifada (revolta popularã a palestinienilor),combinatã cu un adevãrat „rãzboi degherilã” susþinut de la bazele din Liban ºiSiria. Iordania a semnat pacea cu Israelul în1994. Structura politico – militarã israelianãs-a adaptat totuºi prompt acþiunilor de„insubordonare civilã violentã”, gherilã ºiantigherilã (1987 - 2004). Libanul, Siria ºiparþial Iordania au continuat sã alimentezerezistenþa anti-israelianã, un rol tot maievident revenind ºi grupurilor Hezbollah,agreate ºi de conducerea islamicã de laTeheran. Abia sfârºitul anului 2004 deschi-dea perspective încurajatoare pentru înce-tarea „rãzboiului arabo - israelian” izbucnitîn 1948.

Oamenii rãzboiului, oamenii pãciiCu toate cã nu exista o tradiþie istoricã

localã de rãzboi interetnic, începând cu 1947– 1948, arabii ºi israelienii au încruciºatarmele decenii de-a rândul pe un spaþiu deaproximativ 120 000 km2 (inclusiv PeninsulaSinai ºi Liban). Cauzele, scopurile ºi obiec-tivele confruntãrilor militare sunt atât localecât ºi regionale, raþionale sau iraþionale.Arabii, indiferent de orientare politicã, n-auacceptat existenþa unui stat israelian pe un„pãmânt sfânt”. Israelienii nu puteaurenunþa la un drept firesc ºi la o întreagãmoºtenire a „statalitãþii antice ºi biblice”.Arabii au privit Israelul ca pe o enclavãetnico-culturalã „ostilã”, pe care auasemãnat-o cu posesiunile cruciate din EvulMediu. Israelienii s-au considerat puternicameninþaþi cu exterminarea militarã, politicãºi fizicã, în condiþiile unui ritm galopant decreºtere a populaþiei arabe.

Cu o superioritate covârºitoare ca numãr(100 milioane faþã de 6 milioane), într-o primãetapã arabii au aruncat în luptã forþe armate

Lungul drum al pãcii

cãtre PalestinaIsraelienii ºi palestinienii se înfruntã cu arma în mânã, ºi nu numai, încã din 1947

- 1948. Rãzboiul le-a marcat adânc istoria recentã ºi psihologia. Astãzi, ambelepopoare par sã fi ajuns în pragul unei pãci mult aºteptate de comunitateainternaþionalã. A înþelege ºansele acestei pãci înseamnã a cunoaºte cauzeleconflictului, motivaþiile sale reale ºi jocul diferiþilor actori internaþionali.

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR

Cooperare nipono-americanã

Ruxandra Vidraºcu

Page 13: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200511

LUMEA MILITARĂmondo militare

Apropierea militarã ruso-chinezã sederuleazã pe fundalul amplificãriitensiunilor dintre Beijing, Taipei ºi Tokio.Demonstraþii antinipone au avut loc în Chianîn aprilie 2005. Aliat tradiþional al Moscovei, India abeneficiat constant de exporturi dearmament ºi de asistenþã militarã sovieticãºi rusã. Lungul conflict din Kashmir a fostexploatat de marile puteri pentru amanipula atât India cât ºi Pakistanul. Întimpul din urmã se înregistreazã însã undemers insistent al SUA pentrunormalizarea raporturilor dintre India ºiPakistan, consolidarea securitãþii regionale.Concomitent s-au diversificat ºi dezvoltatexporturile de armament american în India,inclusiv cooperarea militarã a Indiei cuIsraelul. O preocupare majorã a guvernuluidin New Delhi rezidã în crearea uneiputernice flote destinate spaþiului dinOceanul Indian de Est. În proximitateaacestuia, în Marea Chinei de Sud – bogatãîn resurse de hidrocarburi – nu contenescdisputele de delimitare a zonelor maritimeeconomice între R. P. Chinezã, Filipine,Indonezia, Vietnam, Malaiezia etc. StateleASEAN considerã India un fel decontrapondere la „dinamica ºicopleºitoarea” R. P. Chinezã, deºi SUAcontinuã sã garanteze stabilitateastrategicã a regiunii, în cooperare cu aliatulsãu de bazã, Australia.

Cooperarea nuclearã ruso - americanãS. Ivanov, ministrul rus al Apãrãrii, afirmãcã „noua strategie” a Federaþiei Ruse vaurmãri „menþinerea paritãþii nucleare” cuSUA (24 decembrie 2004). De asemenea,Moscova nu acceptã transformarea Coreeide Nord ºi a Iranului în puteri nucleare.Washingtonul ºi Moscova vor cooperastrâns în domeniul „controlului nuclear”chiar ºi în „protejarea în comun a siturilornucleare” (11 ianuarie 2005). - Nezavissimaia Gazeta (11 februarie 2005)avertizeazã cã scenariul unei alianþepolitico-militare „antihegemonice” întreFederaþia Rusã ºi R. P. Chinezã arreprezenta o „gravã eroare” ºi o „utopie”.

Preºedintele George W. Bush – Discursuride inaugurare a celui de al doilea mandat(20 ianuarie, 2 februarie 2005)Supravieþuirea libertãþii în SUA depinde totmai mult de succesul libertãþii în alte state.Cea mai bunã ºansã de pace pentru lumerezidã în extinderea libertãþilor la nivelglobal. SUA nu urmãresc sã-ºi impunãpropriul model de libertate. Popoarele însãtrebuie sã-ºi exprime în termeni propriivoinþa de a fi libere. De aceea tiraniatrebuie combãtutã oriunde în lume, alãturide întreaga comunitate democraticã.

regulate de mari efective, dotate cu blindate,nave, aviaþie, rachete, precum ºi formaþiunide gherilã. Israelienii le-au opus un sistemde tipul naþiune la arme, având efectivesuperioare din punct de vedere calitativ ºimijloace de luptã cu performanþeremarcabile. Într-o a doua etapã, s-a recursla gherilã, terorism ºi Intifada împotrivaIsraelului. Ambele tabere s-au dovedit brave,necruþãtoare ºi animate de spirit de sa-crificiu; cu precãdere israelienii ºi arabiipalestinieni au fãcut risipã de energie,resurse umane ºi materiale, în cãutarea uneivictorii decisive, imposibil totuºi, de obþinut.Statele arabe din prima linie au apelat în modregulat la ajutorul comunitãþilor arabe ºimusulmane din întreaga lume. Israelul aprimit sprijinul marilor democraþii occi-dentale, îndeosebi al SUA.

Rãzboiul de lungã duratã, pe care îlanalizãm în mod succint, a îmbrãcat ºi formecomplexe de „ciocnire violentã de civi-lizaþii”. Palestinienii par încã ataºaþi,inclusiv, structurilor tradiþionale de clan ºitrib ºi valorilor Islamului moderat sau radical.Multã vreme, naþionalismul laic a galvanizatmasele de luptãtori. Ultimele decenii s-auremarcat prin sporirea influenþei grupãrilorfundamentalist islamice (Hamas, JihadulIslamic, Hezbollah etc.), în detrimentul celorde orientare laicã ºi chiar arab - socialistã(Organizaþia pentru Eliberarea Palestinei).

De cealaltã parte, Israelul s-a edificatrapid, respectând un model de dezvoltareoccidental democratic, dominat de partidelaice de centru-dreapta ºi stânga. Condiþiileconcrete ale înfiinþãrii ºi apãrãrii statului auimpus organizarea lui pe solide baze eco-nomice, politice ºi militare, pe strategiaripostei preventive armate preventive, gene-

rale ºi rapide. În paralel cu ascensiuneafundamentalismului islamic arab ºi arab -palestinian, a crescut influenþa dreptei radi-cale ºi a partidelor religioase în Israel.Motivaþia religioasã a alimentat deciconsiderabil conflictul armat, radicalizândgrupãrile beligerante ºi sporind gradul deviolenþã iraþionalã al ciocnirilor directe. ªipalestinienii s-au organizat tot mai evidentpe criterii militare, în taberele de refugiaþi ºiîn localitãþile din Fâºia Gaza ºi Cisiordania.

Lupta armatã, în cele mai diferite forme,a ajuns sã ocupe aproape un întreg spaþiu demanifestare al indivizilor ºi grupãrilor, atâtpentru arabii palestinieni, cât ºi pentruisraelieni. Prin urmare, rãzboiul s-a transfor-mat, pe nesimþite într-o „stare normalã” aambelor societãþi. Lui i s-au conferit motivaþiiºi interpretãri mult exagerate, în raport cumizele concrete teritoriale. Pentru arabi,rãzboiul împotriva Israelului se justificaemoþional ca o revanºã în faþa Occidentului,ca un instrument de „renaºtere naþionalã ºicivilaziþionalã”, dupã secole de stãpânireimperial-otomanã ºi colonialã. Israelienii, larândul lor, considerau cã victoriile militaredemonstrau capacitatea combativã ºi virili-tatea unui popor supus secole de-a rânduldiscriminãrilor etnice ºi religioase, ce auculminat cu Holocaustul din anii 1939 – 1945.Asemenea motivaþii, impregnate de exclu-sivism ºi misticã, au fost folosite deconservatori ºi ultraconservatori, dar ºi departidele de orientare socialistã. Apelul laele se încadra în logica asigurãrii suportuluipopular emoþional într-un efort armat deuzurã. Concomitent, motivaþiile emoþionalepermiteau elitelor conducãtoare sã punã însurdinã dificultãþi sau politici locale greºitede naturã economicã ºi administrativã, de la

crizele locurilor de muncã,pânã la corupþia la vârf. În modrepetat, în statele ºi societãþilearabe, mobilizarea naþionalã„împotriva duºmanului sionist”a torpilat democratizarea ºimodernizarea internã.

În realitate, înainte de 1947,palestinienii, libanezii,egiptenii, iordanienii ºiisraelienii au avut o sumedeniede experienþe civilizaþionalecomune. Astãzi, cel puþin,viitorul economic al regiuniipreponderent arabe nu poate fiseparat de Israel ºi Occident.Ura ºi fanatismul au pus însã însurdinã o astfel de abordarelogicã a relaþiilor israeliano-palestiniene.

Dimensiuni internaþionale ale unui conflict localLa o examinare superfi-

cialã, rãzboiul arabo-israelian

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR

Page 14: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200512

LUMEA MILITARĂmondo militare

Repoziþionãri americane în Asia de EstWashingtonul îºi concentreazã tot mai multatenþia asupra Asiei de Est ºi de Sud-Est, încontextul ascensiunii vertiginoase a Chineispre statutul de mare putere politico-militarã. În mod tradiþional americanii auîncurajat ºi susþinut o Chinã independentã,modernizatã din punct de vedere economic,„paºnicã ºi capitalistã”. Au acceptat sãsprijine chiar ºi o „Chinã comunistã”, atâttimp cât se opunea „expansionismuluisovietic” sau când pãrea sã evolueze spre„capitalismul de stat” ºi democraþie.Renaºterea unei „Chine imperiale” – ca ºi aunei Rusii imperiale – nu se integreazã însãîn scenariile agreate la Washington; oasemenea Chinã, în expansiune nu numaieconomicã, „sperie” întreaga Asie Centralã,de Est ºi de Sud-Est.Este contextul în care secretarul de Stat,Condoleezza Rice, a efectuat un turneufulger în India, Pakistan, Afganistan,Japonia, Coreea de Sud ºi China (martie2005). Administraþia G. Bush apreciazã cã:vecinii Chinei trebuie sã creeze prin eforturicoordonate, un mediu de securitate care sãîncurajeze un comportament pozitiv pe planinternaþional; Beijingul are probleme derespectare a drepturilor omului ºi deinflexibilitate faþã de Taiwan; ataºamentulChinei la securitatea internaþionalã poate fidemonstrat prin contribuþia sa marcantã ladezarmarea nuclearã a Coreii de Nord;susþinerea oferitã Japoniei în domeniiledezvoltãrii capacitãþilor sale militare„defensive” ºi participãrii la activitateaConsiliului de Securitate ONU, ca membrupermanent cu drepturi depline;îmbunãtãþirea parteneriatului SUA – India ºia relaþiilor dintre India ºi Pakistan;asigurarea prezenþei militare ºi NATO înAfganistan ºi Asia Centralã, democratizareaºi stabilizarea regiunii; combatereaterorismului internaþional ºi a forþelordestabilizatoare în Asia Centralã ºi de Sud-Est; crearea unui „front” de securitate SUA,Japonia, Australia în Pacificul de Vest;diversificarea cooperãrii în zona Asia –Pacific. Washingtonul atrage atenþia asuprapericolului lansãrii unei „curse aînarmãrilor” în Asia de Est. În acest cadru,C. Rice a subliniat responsabilitãþileamericane strategice în Pacific ºi„inconfortul” pe care l-ar provocaînlãturarea embargoului UE asupra livrãrilorde „arme inteligente” în China, fãrã a seobþine garanþii politice solide.

Tulburãri în America LatinãBolivia, Columbia ºi Peru traverseazã operioadã de recrudescenþã a tensiunilorsocial-politice ºi a acþiunilor de gherilã.Organizaþiile amerindienilor conduse de E.Morales ºi cele ale extremei stângi aublocat capitala bolivianã La Paz, solicitândnaþionalizarea companiilor de petrol ºi gaze,

pare o permanentã ºi epuizantã mãsurare deforþe între Israel, Egipt, Siria ºi Liban ºiformaþiunile de luptã palestiniene.Abordarea mai nuanþatã ºi mai largã aproblematicii respective evidenþiazãamplitudinile regionale ºi globale ale acestuirãzboi.

Pe de o parte, se remarcã transformareaIsraelului, în intervalul 1948 – 1967, în primaputere politico-militarã a regiunii. Atingereaºi menþinerea acestei poziþii a provocat oadevãratã cursã regionalã a înarmãrii ºirepoziþionãrii geopolitice. Rivale tradiþionalepentru spaþiul din Israel ºi TeritoriilePalestiniene, Egiptul ºi Siria au oscilat întrealianþã ºi disputã directã ºi prin intermediari.Adversari ai statelor arabe, Turcia ºi Iranulau favorizat, pânã spre 1980, Israelul. Conco-mitent, statele arabe, inferioare din punct devedere militar, au recurs la arma petroluluipentru a constrânge Occidentul sã exercitepresiuni asupra Israelului. În acelaºi timp,diverse minoritãþi etnico-religioase dinregiune (creºtini, druzi, kurzi etc.) s-au simþit

încurajate de victoriile israeliene, afirmân-du-ºi tot mai energic identitatea. Frontul arabsa fisurat treptat prin manifestarea unor maivechi opoziþii religioase ºi culturale întremusulmanii sunniþi, alawiþi, ºiiþi ºi wahabbiþi.

Pe de altã parte, permanentizareaconflictului local ºi mizele vizate au obligatmarile puteri sã se implice în mod direct ºiindirect în dispute. Iniþial, URSS ºi SUA aususþinut îndeosebi Israelul, spre deosebirede „puterile coloniale”, Franþa ºi MareaBritanie. Dupã declanºarea Rãzboiului Rece,conflictul israeliano-arab a fost integrat încomplexele confruntãrii Est – Vest. Ameri-canii ºi-au raliat „monarhiile conservatoare”ºi elitele reformatoare, sovieticii – „stateleprogresiste”. S-a ajuns astfel în situaþia încare nu se puteau identifica decât soluþiipolitice ºi militare de nivel internaþional,variantele lor locale fiind neaplicabile.Conflictele militare arabo-israeliene, însuccesiunea lor, s-au transformat aºadar înindicatori de referinþã pentru starea desecuritate a Orientului Apropiat ºi Mijlociu,de fapt pentru raporturile de putere dintre

• 3 aprilie 1949. Armistiþiu înCipru, dupã rãzboiulisraeliano –arab din 1948 –1949 (Egipt, Liban, Iordaniaºi Siria). Cisiordania ºiIerusalimul de Est trec laregatul Iordaniei. Israelul iasub ocupaþie 6700 km2 dinTeritoriile Palestiniene. • Rãzboiul israeliano-arabde 6 zile (5 – 10 iunie 1967).Israelul ocupã: Cisiordania,Peninsula Sinai, Ierusalimulde Est, Fâºia Gaza, ÎnãlþimileGolan. • Rãzboiul de Yom Kippurdin octombrie 1973• 26 martie 1979,Washington. Tratatul de

pace dintre Israel ºi Egipt.Peninsula Sinai revine întrefrontierele Egiptului.• 6 octombrie 1981.Asasinarea preºedinteluiegiptean Anwar El Sadat decãtre ultranaþionaliºti.Muhammad Hosni Mubarakdevine preºedinte prinreferendum ºi continuãpolitica de reglementarepaºnicã a problemeiisraeliano – palestiniene. • 15 noiembrie 1988.Consiliul NaþionalPalestinian (CNP,parlamentul în exil)proclamã „Statul PalestinianIndependent” în Cisiordania

ºi acceptã Rezoluþiile 242 ºi338 ale ONU, recunoscândastfel implicit existenþastatului Israel.• Decembrie 1988. YasserArafat, ºeful OEP în cadrulsesiunii ONU de la Geneva,recunoaºte dreptulIsraelului de a trãi „în pace”ºi declarã ca renunþãcomplet la terorism.• Octombrie 1991. Subpatronajul SUA ºi al URSSse reiau negocierile de pacedintre Israel, Siria, Iordania,Liban ºi Organizaþia pentruEliberarea Palestinei.• 1993 – 1994. Israelul ºiOEP semneazã acordurile

Acorduri ºi tratate de pace israeliano - arabe

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR

Vedere panoramicã a Nablusului

Page 15: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200513

LUMEA MILITARĂmondo militare

în cel mai bun caz mãrirea cotelor în banidestinate ajutorãrii categoriilor defavorizate.În Columbia s-au extins ciocnirile dintregherilele de extremã stângã FARC ºi trupeleguvernamentale. „Calea Luminoasã”,gherila peruanã, a redevenit iarãºi activã.Violenþele armate s-au intensificat pefundalul unor grave discrepanþe sociale;extrema stângã militantã este însã acuzatãde cooperare cu cartelurile cultivatorilor decoca ºi cu preºedintele „revoluþionar” alVenezuelei, Hugo Chavez, aliat al Cubeicastriste ºi adversar al SUA. Recent, H.Chavez a iritat la maximum administraþiaBush printr-un masiv import de „armeuºoare” din Federaþia Rusã ºi reducereainfluenþei transnaþionalelor petroliere.

Situaþia din Cecenia „Preºedintele” Aslan Mashadov ºi-a pierdutviaþa în confruntãrile cu forþele de securitatedin aceastã republicã a F. Ruse (8 martie2005). Conducerea militanþilor ceceni ºi uniicomentatori ruºi ºi occidentali afirmã cãdispariþia lui Mashadov va dãuna procesuluipolitic de securizare a Caucazului.

Orientul Apropiat ºi Mijlociu în curs dedemocratizare lentã- Tendinþe puternice de stabilizare ºideschidere cãtre democraþie se remarcã înIrak (alegeri generale în 30 ianuarie 2005),Arabia Sauditã (alegeri locale 9 – 10februarie), Iordania, Egipt (democratizareasistemului electoral) sau TeritoriilePalestiniene (alegeri pentru conducereaAutoritãþii Palestiniene, 9 – 10 ianuarie 2005).Bahreinul, Kuweitul, Arabia Sauditã,Yemenul, Egiptul, Iordania pledeazã pentru oabordare realistã a tematicii democraþiei înMarele Orient; punctul lor de vedere esteîmpãrtãºit de UE ºi parþial de SUA (hotãrârileForumului Viitorului, desfãºurat în Maroc, 10– 11 decembrie 2004). - Acþiunile teroriste rãmân ameninþãtoare înIrak, unde se depun eforturi susþinute pentrua împiedica transformarea ciocnirilor dintrecomunitãþile ºiite ºi sunnite în rãzboi civil.Consolidarea autonomiei kurzilor din Irakprovoacã neliniºtea sporitã la Ankara,Damasc ºi Teheran. În aceste condiþii iesecu atât mai mult în evidenþã rolul stabilizatorîn regiune al Coaliþiei Internaþionale ºi al UE;

blocuri de state la nivelurile regional ºiglobal. Logica de confruntare între blocurispecificã Rãzboiului Rece a alimentat, larândul ei, disputa localã din OrientulApropiat.

Dependenþele marcante ale complexuluilocal de securitate de tendinþele din com-plexele regionale ºi globale de securitate aureieºit ºi mai pregnant în evidenþã dupãîncheierea Rãzboiului Rece. DezmembrareaURSS ºi a Tratatului de la Varºovia, în 1990 –1991, s-a soldat cu o reducere a sprijinuluiinternaþional pentru aºa-numita „cauzãarabã”. Competiþia Est–Vest în spaþiulanalizat aproape cã a dispãrut. În schimb, s-a amplificat susþinerea oferitã arabilor deputerile islamice, în primul rând de ArabiaSauditã ºi de Iranul fundamentalist. Creº-terea influenþei occidentale americane ºieuropene – corelatã cu procesele demondializare economicã ºi democraticã – amodificat curând datele internaþionale alefundalului de conflict. Concret, intervenþiilemilitare americane ºi internaþionale în zonaGolfului s-au soldat cu reducerea puteriiIrakului, anihilarea orientãrilor „progresistsocialiste” ºi cu restrângerea libertãþii deacþiune a altor actori regionali musulmani.Inclusiv, societãþile arabe tradiþionale s-audeschis treptat spre Occident, piaþãmondialã ºi democraþie.

Unii analiºti considerã cã noua com-petiþie a marilor puteri pentru influenþã înregiune de aceastã datã s-ar purta cuarmele pãcii. Din 2000 – 2004, americanii aupreluat iniþiativa politico-diplomaticã, urmaþiîndeaproape de europeni. Sub umbrela ONU,s-a constituit un cadru nou de reglementarepaºnicã, având în compunere SUA, UE,Federaþia Rusã ºi Naþiunile Unite. Partenereºi concurente, SUA ºi UE s-au antrenat înmultiple activitãþi de negociere cu pãrþileimplicate ºi de favorizare a dialogului directisraeliano – arab ºi israeliano – palestinian.

Liga Arabã ºi mai cu seamã Egiptul ºiIordania au fost nemijlocit implicate înprocesul anevoios de pace. În paralel cunoile formule de promovare a pãcii, Siria ºiEgiptul ºi-au coordonat eforturile politico-militare, cu susþinerea precautã a F. Ruse.Pe teren, ºi dupã 1990 – 1991 au continuatluptele, exclusiv de gherilã, ºi acþiunile de tipterorist, greul efortului armat cãzând peformaþiunile radicale palestiniene. Din 2003,acþiunile cu caracter terorist ºi de gherilã auluat amploare ºi în proximitatea TeritoriilorPalestiniene, în Irak, în pofida unei puterniceprezenþe militare americane ºi interna-þionale. Acum însã, aproape toate pãrþileangajate sunt pe cale sã abandoneze soluþiamilitarã, înclinând spre acceptarea unoraranjamente de pace, însoþite de o multamânatã democratizare arabã ºi de serioasegaranþii internaþionale.

În mod cert, se preconizeazã transfor-marea Teritoriilor Palestiniene într-un statindependent, care va înlocui actuala largãautonomie statalã a Autoritãþii NaþionalePalestiniene (instauratã în 1993 - 1994). Auavut loc alegeri democratice în Fatah, OEP ºiAutoritatea Palestinianã, la cumpãna anilor2004 - 2005. Principala grupare radicalã,Hamas, înclinã sã participe la proceselepolitice din Teritoriile Palestiniene, deºiJihadul Islamic ºi Hezbollah solicitã con-cesii majore din partea Israelului ºi refuzãsã-ºi dezarmeze militanþii. Egiptul ºi Iordaniaºi-au dat acordul sã coopereze în modnemijlocit pentru garantarea securitãþii ºistabilitãþii în Fâºia Gaza ºi Cisiordania. Senegociazã încã participarea ONU, UE ºichiar a NATO la garantarea pãcii ºi stabi-litãþii locale ºi regionale. Aceste aran-jamente în curs de materializare depindtotuºi ºi de viitoarele evoluþii politico –militare, de atitudinea conducerii conser-vatoare de la Teheran ºi mai cu seamã deevenimentele din Liban, Siria ºi Irak.

de recunoaºtere reciprocãºi de autonomie în FâºiaGaza (362 km2, 800000locuitori) ºi Ierichon, caparte a Cisiordaniei (5600km2 ºi 1,1 milion locuitori).• Septembrie 1993. Acordpentru autoguvernare ºiputerile Autoritãþii NaþionalePalestiniene.• 13 mai 1994. Trupeleisraeliene se retrag dinanumite zone din Fâºia Gazaºi Cisiordania. • 26 octombrie 1994. Tratatulde pace dintre Israel ºiIordania.• 4 noiembrie 1994.Asasinarea premieruluiisraelian Yitzhak Rabin decãtre un fanatic religios.

• 24 mai 2000. Retragereaisraelianã din sudulLibanului.• Septembrie 2000.Palestinienii lanseazã ceade a II-a Intifadã (I-a în1987). Trupele israelieneintervin violent în TeritoriileAutonome Palestiniene.• Septembrie 2002.Cvartetul pentru OrientulMijlociu (SUA, F. Rusã. ONU,UE) adoptã Planul Palestina2005, de soluþionare aproblemei statuluiindependent palestinian.• 2004. Premierul israelian,A. Sharon lanseazã Planulde retragere militarã dinTeritoriile Palestiniene ºi dedesfiinþare a mai multor

colonii evreieºti. Seconstruieºte un zid desecuritate ºi se reducsensibil atacurile teroriste.- SUA lanseazã proiectuldemocratizãrii MareluiOrient, în care seîncadreazã ºi reorganizareaprin alegeri a autoritãþiiNaþionale Palestiniene. UEpromoveazã democratizarea„din proprie voinþã” aMarelui Orient îndezvoltarea Parteneriatuluiîn Mediterana.• Ianuarie – februarie 2005.Restructurarea democraticãa Autoritãþii NaþionalePalestiniene ºi armistiþiuisraeliano – palestinian.

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR

Aslan Mashadov

Page 16: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200514

LUMEA MILITARĂmondo militare

ONU ºi F. Rusã au de asemenea atitudini îndirecþia menþinerii sub control a celor maipericuloase evoluþii în regiune. - Riposte împotriva celulelor Al-Qaeda aufost consemnate în Kuweit, Arabia Sauditã,Yemen ºi Iordania. Amplitudinea actelor deterorism s-a redus vizibil în TeritoriilePalestiniene. Iranul negociazã cu UE viitorulprogramului sãu nuclear ºi se pregãteºte dealegeri „prezidenþiale”. Siria a începutretragerea militarã dintr-un Liban „retrezit lademocraþie”. Arabia Sauditã, Iordania ºiSiria atrag atenþia asupra pericoluluiformãrii unui „bloc ºiit islamic” iraniano-irakian.

Asia Centralã între imobilism ºi schimbareEforturi politico-militare pentrupermanentizarea cursului spre stabilitate ºidemocraþie în Afganistan. Guvernul dinKabul a oferit o „generoasã amnistie”luptãtorilor talibani. Generalul RashidDostum, fost ºef al gherilei uzbece, apreluat comanda forþelor armate. Luptesporadice cu „noii talibani” ºi diversificarearelaþiilor cu statele vecine. Pakistanultrebuie sã facã faþã luptelor cu Al Qaeda,rebeliunilor ºiite din nord-est, agitaþiilor din„zonele tribale” ºi din Balucistan ºicontestãrii regimului Musharraf de cãtreopoziþia islamicã ºi laicã. Acestora li seadaugã ºi gestionarea dificilã adiferendumului din Kashmir, cu India.Tadjikistanul ºi Kîrgîstanul cunosc însãviolenþe politice ºi ciocniri „de stradã” caurmare a alegerilor generale de la sfârºitullunii februarie 2005. Situaþia pare a sedeteriora în mod periculos în Kîrgîstan(„revoluþia lalelelor”) ºi Uzbekistan.

Mai nou, Libanul focalizeazã atenþiapresei internaþionale ºi a marilor diplomaþii.Situat între Israel, Teritoriile Palestiniene ºiSiria, în proximitatea spaþiului de conflict dinnord – vestul Irakului (zona sunnitã rebelã),Libanul se profileazã ca urmãtoarea scenã aciocnirii dintre noile tendinþe de demo-cratizare ºi remodelare geopoliticã, promo-vate de Occident ºi vechile structuri de„Rãzboi Rece”.

Þara are o suprafaþã de 10 400 km2, opopulaþie de 3,7 milioane locuitori ºi un PIBde 16 miliarde dolari. Populaþia se împarteîn: ºiiþi 34%, sunniþi 21,6%, creºtini 37,6% ºidruzi 7,1%. Independent din 1948, Libanul afost condus de creºtinii maroniþi pânã ladeclanºarea rãzboiului civil, între creºtini,musulmani ºi druzi, în 1975. În 1975, Siriaintervenea militar în favoarea musulmanilor,în 1978, Israelul ocupa zona de sud, susþinutde miliþii creºtine radicale opuse refugiaþilorpalestinieni ºi ºiiþilor Hezbollah, iar în 1982,Israelul organiza o amplã operaþie militarã ºibloca Beirutul. Între 1982 – 1984 s-a instalato temporarã misiune internaþionalã franco-americano-italianã, sabotatã de musulmaniiradicali ºi de Siria, cu ajutor sovietic. O nouãintervenþie sirianã în zona Beirut s-aînregistrat în 1987 ºi s-a ajuns la acordurilede la Taef, în 1989 (se menþin trupele sirienede „pace”, puterea se împarte între creºtini,preºedinte, sunniþi – premier ºi ºiiþi –conducerea parlamentului).

Alegerile generale din 1992 au dus lainstalarea guvernului Rafik Hariri, agreatiniþial de Damasc. Libanul s-a refãcut foarterepede din punct de vedere economic, dars-au menþinut tensiunile interne ºi ostilitateaunor largi categorii ale populaþiei faþã deSiria; personalitãþi ale opoziþiei ºi fosteiarmate au fost „eliminate fizic”, la sugestiaradicalilor musulmani ºi a Siriei. În plus, în1998, Damascul l-a instalat preºedinte peEmile Lahoud, iar ocupaþia militarã s-apermanentizat, deºi în 2000, Israelul aabandonat „zona de securitate” din sud.Rafik Hariri – acuzat cã s-ar fi orientat spreoccidentali ºi saudiþi –s-a vãzut constrânssã abandoneze puterea. La sugestia SUA ºia Franþei, Consiliul de Securitate ONU asolicitat, în decembrie 2004, în termeni fermi,încetarea ocupaþiei siriene în Liban ºidezarmarea miliþiilor locale (Hezbollah,adversar redutabil al Israelului).

La 14 februarie 2005, R. Hariri cãdeavictimã unui atentat, ºi Libanul a intrat bruscîntr-o nouã crizã politicã, opoziþia acuzândun complot sirian. Preºedintele G. Bush ºisecretarul de Stat, C. Rice, au adoptat un tonameninþãtor faþã de preºedintele sirianBashar al-Assad, iar F. Rusã, Germania ºiprincipalele state arabe au pledat oficialpentru încetarea ocupaþiei militare strãine ºidesfãºurarea de alegeri libere.

Partidele politice libaneze se structu-reazã pe clanuri, având în frunte ºefi tradi-þionali, semi-moderni, semi-feudali. W.Joumblatt conduce „þara druzilor” dinmunþii din sud, în calitate de ºef al Partidului

Socialist Progresist. Fost adept alDamascului, izgoneºte cu multã cruzimeclanul creºtin Chamoun din ªouf; dupã 1992se aliazã cu R. Hariri, liderul sunniþilorprooccidentali. Patriarhul maronit NasrallahGemayel reprezintã curentele creºtine mo-derate. Clanul Frangieh dominã zonelemaronite din nord ºi are orientareprosirianã. Sunniþii, în general nu dispun demiliþii, ocupând însã poziþii cheie în Tripoli,Saida, Beirut etc. Miliþiile creºtine„falangiste” au fost organizate de clanulGemayel. Clanul Chamoun se aflã în frunteacreºtinilor din sud, prooccidentali. GeneralulM. Aoun, liderul creºtinilor radicali a fostexilat în Franþa. Druzii, sunniþii familiei Hariri,creºtinii s-au constituit deja în „opoziþiapluralistã”, opusã ºiiþilor ºi prosirienilor.SUA ºi Franþa acþioneazã deschis de parteaopoziþiei, în vreme de Egiptul, Iordania ºiArabia Sauditã insistã pe lângã preºedinteleAl-Assad sã ordone retragerea trupelorsiriene, înainte ca Washingtonul sãtransforme presiunile economico –diplomatice într-o acþiune militarã directã,cu aprobarea ONU. Recent, forþele sirieneau început retragerea lentã, regimul Lahoud– Karamé fiind pus într-o situaþie foartedificilã. Demonstraþii anti ºi prosiriene scotpe strãzi sute de mii de oameni.

Principala forþã prosirianã rãmâneHezbollah. Aceastã grupare politico-militarãlibanezã acceptã pluralismul etnoreligios,având însã relaþii de colaborare strânsã cuDamascul ºi Teheranul. Hezbollahul arparticipa la procesele politice din þarã, fãrãa-ºi dezarma totuºi miliþiile. ªiiþii,concentraþi în sud ºi în Valea Bekaa auînlocuit sistemul autoritãþii semifeudale cudouã puternice partide moderne (miºcareaAmal - Nabih Berri ºi Hezbollah). Trebuieremarcat faptul cã Hezbollahul s-a opus cuarmele ºi prezenþei militare a refugiaþilorpalestinieni în Liban.

O posibilã victorie a „opoziþieipluraliste” în alegerile din primãvara 2005,combinatã cu replierea forþelor siriene, arfavoriza procesele de pace ºi stabilizare dinTeritoriile Palestiniene ºi Irak. Regimulbaasist de la Damasc ºi familia Al – Assad îºijoacã poate „ultima carte” de supravieþuireprin aliniere la noile tendinþe internaþionaledin „Marele Orient”. O condiþie esenþialã aacestei performanþe este contribuþia sa larestabilirea pãcii în Teritoriile Palestinieneºi Irak.

Siria baasistã între izolarea „sinucigaºã” ºi acceptarea pãciiSituatã între Turcia, Liban, Israel ºi Irak,

Siria joacã un rol aparte în proceselepolitico-militare din Orientul Apropiat ºiMijlociu. Având o suprafaþã de 185 180 km2,o populaþie de 17 milioane locuitori ºi un PIBde 15 miliarde dolari, þara se prezintã relativechilibratã din punct de vedere etno-religios: sunniþi 74%, ºiiþi, druzi, ismailiþi,14%, creºtini, 10%; arabi 90%, kurzi aproape10%. Din 1963, la putere se aflã Partidul

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR Cedeazã „frontul refuzului” din Liban ºi Siria?

Beirut, clãdiri pe fosta linie de demarcaþie

Page 17: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200515

LUMEA MILITARĂmondo militare

Baas (socialist), condus autoritar din 1970 defamilia Al-Assad. Aceastã familie face partedin minoritatea religioasã allawitã, caredominã politic Siria (aºa cu minoritateasunnitã controla, sub baasiºti, Irakul).Armata ºi serviciile secrete deþin poziþiicheie în societate. Siria a oscilat întreproiecte de „uniune” cu Egiptul ºi Irakul ºirivalitatea cu aceste state pentru întâietateîn „lumea arabã progresistã” (naþionalistã ºi„socialistã”). Raporturile cu Turcia au fostaproape constant ostile, ca ºi cele cusaudiþii wahabbiþi. Siria a participat la toaterãzboaiele arabo – israeliene, a pierdutÎnãlþimile Golan în 1967 ºi a ocupat Libanuldupã 1975. De asemenea, a avut relaþiiîncordate cu Organizaþia pentru EliberareaPalestinei ºi a acordat sprijin radicalilorpalestinieni (Hamas) ºi ºiiþilor libanezi. Cutoate cã sunt baasiºti, sirienii au ajutat Iranulcontra Irakului baasist în 1980 – 1988 ºi aumenþinut o alianþã constantã cu URSS ºi F.Rusã. Ulterior, s-a raliata la direcþia strate-gicã a puterilor occidentale în primul Rãzboidin Golf (1991), dar a privit cu ostilitate inter-venþia militarã SUA ºi aliatã în Irak, din 2003.Mai mult, se pare cã Siria a oferit asistenþãpoliticã ºi militarã gherilelor sunnite ºibaasiste din Irak, du[ 2003.

Ca ºi în trecut, între 2000 – 2004,Damascul a reconfirmat refuzul de a semnao pace serioasã cu Israelul ºi alianþa sa cuTeheranul ºi Moscova. În ultimele luni,sporind influenþa Egiptului în regiune,Hamasul a început, totuºi, sã se detaºezerelativ de Siria. În principiu, regimul Al-Assad se opune ºi proiectelor occidentalede democratizare a Marelui Orient ºi cautãsã speculeze diferenþele de orientare înpolitica externã, dintre SUA ºi UE, precum ºidintre SUA, UE ºi F. Rusã. Apropiereaamericano-francezã în problema Libanului,

participarea directã a Egiptului ºi Iordaniei laprocesul de pace din Teritoriile Palestiniene,detaºarea Libiei de „fronturile teroriste ºiantioccidentale”, progresele stabilitãþii ºidemocraþiei în Teritoriile Palestiniene punSiria baasistã într-o ipostazã foarte pericu-loasã.

Disproporþia de forþe faþã de israelieni ºioccidentali ºi izolarea relativã în lumeaarabã descurajeazã orice adevãratã rezis-tenþã armatã; pe de altã parte, „cedarea înfaþa Israelului” ar slãbi în mod decisivregimul baasist, cu atât mai mult cu cât niciîn interior baza sa popularã nu este la fel desolidã ca în trecut. În primul rând, Bashar al-Assad nu are personalitatea puternicã ºiabilitatea diplomaticã de excepþie a tatãluisãu. Concomitent, regimul autoritar s-a uzatprin forþa lucrurilor dupã aproape 35 ani demenþinere la putere. Preºedintele este con-testat de parte din familia sa, de generali,„conservatori”, de islamiºti, democraþi, mo-deraþi, kurzi etc. Sprijinul acordat gherilelorsunnite din Irakul de Nord – Vest, iritã SUA ºideopotrivã forþele ºiite dominante laBagdad. Nici ostilitatea kurzilor irakieni nupoate fi ignoratã la Damasc, în special dupãreprimarea durã a kurzilor sirieni în 2004.Cooperarea siriano-turcã împotriva nume-roasei populaþii kurde din sudul Turcieireprezintã alt element de acutizarea arelaþiilor kurdo – siriene; ºi dupã cum secunoaºte, în momentul de faþã kurzii irakienipar a fi devenit principalii aliaþi ai ameri-canilor în „þara dintre fluvii”… ScenariulDamascului s-ar axa pe o anumitãcooperare la realizarea pãcii între arabi ºiisraelieni ºi la democratizarea regiunii, înschimbul menþinerii unui „regim baasistmodernizat”.

Terorism ºi secesionism în Asia de Sud-EstDeºi nu are amploarea din Orientul Apropiatºi Mijlociu, lupta împotriva terorismului ºifundamentalismului islamic þine „capul deafiº” ºi în statele ASEAN ºi în Asia de Sud.Insulele Filipine sunt în continuare scenaînfruntãrilor dintre forþele guvernamentaleºi rebelii musulmani (Frontul Moro, JemaahIsslamiyah, Abu Sayyat). Indonezia nu ºi-arezolvat încã problemele extremiºtilorislamici ºi ale rebelilor din provincia Aceh.Malaiezia, în general, þine sub controlgrupãrile fundamentalist islamice, dar esteacuzatã de autoritãþile thailandeze deîncurajare a gherilelor musulmane din þaravecinã. Australia ºi Indonezia au încheiatnoi acorduri de securitate ºi combatere aterorismului. Tensiuni interne de tipsecesionist persistã în Sri Lanka, Birmania,Bangladesh, inclusiv în India de Nord-Est.Regele Nepalului, Gyanendra, a recurs lainstaurarea unui regim autoritar –condamnat de India ºi de Occident – pentrua combate militar rebeliunea „maoistã”.

Noi eforturi de stabilizare ºi democratizareîn BalcaniTensiuni în relaþiile sârbo-kosovare.Reformã lentã a instituþiilor în Bosnia –Herþegovina, mai ales în R. Srpska. Presiunisârbe asupra minoritãþii „vlahe” de peValea Timocului. Accentuarea unorimpulsuri de separare a Muntenegrului deSerbia, neagreate de UE. Croaþia rateazãînceputul negocierilor de aderare la UE dincauza insucceselor în cooperarea cuTribunalul de la Haga.

Noua Strategie de Apãrare a SUA (18martie 2005)Obiectivele fundamentale ale Strategieisunt: apãrarea SUA împotriva unui atacdirect (descurajare ºi apãrare), îndeosebiîmpotriva extremiºtilor ºi ameninþãrilor cuarmele de nimicire în masã; securitateastrategicã a libertãþii de acþiune la nivelglobal (promovarea securitãþii, prosperitãþiiºi libertãþii de acþiune a SUA ºi partenerilorlor, a accesului la regiunile cheie, a liniilorde „comunicaþii ºi la comunitatea globalã”);întãrirea alianþelor ºi a parteneriatelor(extinderea comunitãþii naþiunilor careîmpãrtãºesc principii ºi interese comune cuSUA), a capacitãþii de apãrarea statalã ºicolectivã; realizarea condiþiilor favorabilede securitate (contracararea în comun aameninþãrilor internaþionale).

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAROrganizaþii palestiniene- HAMAS (Miºcarea Islamicã de Rezistenþã). Înfiinþatã de ºeicul Yassin în 1987, prin

desprinderea unei grupãri din organizaþia promusulmanã Frãþia Musulmanã. Foloseºtelupta politicã ºi acþiunea armatã ºi urmãreºte crearea unui stat islamic palestinian (sunnit).Bine implantatã în Fâºia Gaza, unde deþine o influenþã considerabilã. Statul major exteriorse aflã la Damasc.

- ªeicul Yassin a fost „eliminat” de israelieni în 22 martie 2004, ca ºi succesorul sãu,Abdelaziz Al-Rantissi.

- JIHADUL ISLAMIC. Opereazã în principal în Fâºia Gaza. Statul major exterior se aflã laDamasc.

- ORGANIZAÞIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI. Cea mai cunoscutã gruparepalestinianã, de orientare naþionalist laicã. Nucleul central este reprezentat de FATAH,structurã creatã de Yasser Arafat în 1956. Din 1996, Arafat a devenit preºedintele Autoritãþii

Naþionale Palestiniene.Dupã dispariþia lui Yasser Arafat (10 noiembrie

2004), Mahmoud Abbas (foto) a fost ales preºedin-te al Autoritãþii Naþionale Palestiniene, acceptândacordul de pace cu Israelul ºi promovând proiectulstatului palestinian „independent ºi democratic”.Un armistiþiu israeliano – palestinian a fost realizatîn februarie - martie 2005. Israelul se va retrageunilateral ºi în etape din Fâºia Gaza ºi Cisiordania.OEP are o influenþã marcantã în Cisiordania, fiindputernic concuratã de Hamas în Fâºia Gaza.

Panorama Damascului

Page 18: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200516

LUMEA MILITARĂpuncte de vedere

Faptul cã în ultimii zece ani militariiromâni au început sã bântuie lumea prinlocurile cele mai frãmântate ale acesteia,cot la cot cu marile puteri ale lumii, aînsemnat un ºoc nu numai pentru întreagasocietate româneascã, dar chiar ºi pentruprotagoniºti. Proaspãt ieºit din deceniileinterminabilelor ºi angoasantelor ºedinþeobligatorii de învãþãmânt politico-ideo-logic, încã anesteziat de traumatizantavãlmãºalã revoluþionarã decembristã ºinãucit de interminabila tranziþie, oºteanulromân a fost rapid dezbrãcat de puturoasaºi þãpãnoasa rubaºcã sovieticã, a fostechipat cu o uniformã mozaic de luptã, is-au pus în mânã un pumn de dolari ºi afost trimis sã menþinã pacea ºi sãoblojeascã rãnile lumii alãturi de foºtii(pânã ieri) duºmani de moarte imperialiºti,prin colþuri ale mapamondului abia men-þionate în manualul de geografie: Kuweit,Somalia sau Angola.

Inevitabil, dupã ce s-a întors acasãdintr-o misiune de câteva luni într-una dinzonele fierbinþi ale globului (de acolo deunde mass-media au transmis nu o datãºtiri ºi reportaje terifiante), militarul romântrebuie sã facã faþã unei fireºti avalanºede întrebãri circumscrise lui „CUM A FOSTACOLO?” Cum ar putea rãspunde el maionest decât prin flegmaticul: „BINE, DARALTFEL”. În acest moment intervine –funcþie de personajul în cauzã – harul ºiorgoliul povestitorului, jocul memoriei,atmosfera locului ºi numãrul de paharedeja consumate, filtrul propriilor percepþiiºi al bagajului cultural individual.Indiferent ce, cum ºi cât va povestimilitarul român din viaþa lui de peace-keeper hãlãduind prin Bosnia, Kosovo,Irak, Afganistan, Congo, Georgia sauEritreea, interlocutorul sãu va înghiþi tot,pentru cã povestea vine de la unul carechiar „A FOST ACOLO DE-ADEVÃ-RATELEA”. Oricât s-ar strãdui bravul

nostru militar sã fie cât mai exact,complet, onest sau captivant cu poveºtileºi amintirile lui, ascultãtorul sãu tot nu vaputea înþelege altceva decât câteva cliºeedisparate provenind dintr-o realitate trãitã„de-adevãratelea”, într-o „altfel de lume”.

ªi totuºi, cum este sã fii peace-keeperromân?

A fi peace-keeper român presupunecapacitatea, conºtientã sau nu, de a trãisimultan în trei realitãþi diferite. Prima esterealitatea vieþii cotidiene din interiorulcampului multinaþional. A doua realitateeste cea de dincolo de gardul de sârmãghimpatã în care trãiesc localnicii dinteatrul de operaþii respectiv. Peste acestedouã se suprapune – adesea obsesiv –realitatea la fel de durã de acasã, dinfamilie, de la serviciu, de pe propriastradã. Nici una dintre aceste realitãþi nuse conjugã cu celelalte, dimpotrivã ele seconfruntã fãrã milã în sufletul ºi minteaoºteanului român, bombardat timp depatru sau ºase luni cu cele mai impre-vizibile ºi mai contradictorii situaþii.Clivajul acestor trei realitãþi constituie decele mai multe ori ºi cea mai abundentãsursã de stress, periculoasã pentru ceicare nu sunt capabili sã supravieþuiascãpe baza unei conºtiinþe ºi a unui com-portament dual (asemãnãtor celuipracticat în perioada comunistã): una esteîn suflet ºi în minte ºi alta este vorbarostitã ºi gestul afiºat în public.

Sã considerãm aºadar decorul primeirealitãþi. În tabãra multinaþionalã (fieacesta din KFOR în Kosovo sau din„Enduring Freedom” în Afganistan)oºteanul roman este hrãnit, cazat, tratat ºirespectat la fel ca ºi toþi ceilalþi militariaparþinând marilor sau mai micilor armateale lumii lângã care s-a nimerit sã trãiascãºi sã lucreze. Cam tot ceea ce vede în jurulsãu, adicã masa, cazarea, baia, calcu-latoarele, consumabilele, maºinile etc

depãºeºte tot ceea ce a fost el obiºnuit sãvadã în bãtãtura casei sau cazãrmii deacasã. În acest mediu internaþional, 100%cazon, oºteanul român descoperã cuuimire cã ºi într-un teatru de operaþii sepoate trãi îndestulat ºi civilizat, chiar ºi cuzâmbetul pe buze, cã omul ºi nevoile salesunt satisfãcute chiar înainte de a-i fisolicitat efortul ºi contribuþia, cã oricerealizare mai deosebitã sau orice iniþiativãbeneficã este imediat remarcatã ºirãsplãtitã, cã respectul se poate exprimaºi altfel decât prin vorbe de lemn saugesturi de operetã, iar faptul cã un generalmãnâncã la împinge tava la fel ca unsoldat, alãturi de care nu se sfieºte la oadicã sã bea o bere, nu-i diminueazã cunimic autoritatea primului, ci dimpotrivã.Acolo, în acele campuri multinaþionale –orânduite dupã reguli americane sauoccidentale – treaba-i treabã ºi este dusãpânã la capãt. Vorba-i vorbã ºi þine locadesea ºi de semnãturi ºtampilate.Cinstea-i cinste ºi face casã bunã cuonoarea. Acolo unde domneºte legea ºiordinea, adevãratul respect ºi grijaautenticã faþã de om (chestia aia desprecare politrucii fãceau spume la gurã întimpul ºedinþelor de partid de altãdatã)soldatul român aflã cã se poate munci ºitrãi ºi altfel. Sistemul occidental – spredeosebire de cel mioritic – stimuleazãefortul ºi succesul individului ca parteintrinsecã a reuºitei întregului colectiv.Meritele – ca ºi vinovãþiile – suntconsiderate individual ºi niciodatã nu suntdisipate colectivist asupra tuturor, adicã animãnui.

Din momentul în care pleacã înmisiune, dincolo de poarta campului,oºteanul român este lovit imediat de o altãrealitate, cea a unei zone lovitã de soartã(ºi istorie) în care nu mai regãseºte nimicdin decorul sãu de acasã. Dacã însãdescoperã similitudini (fapt de altfel destul

Spovedania unui peace-keeper român

Cãlin Hentea

Page 19: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200517

LUMEA MILITARĂpuncte de vedere

de frecvent mai ales prin teatrele deoperaþii ale NATO din Balcani)inevitabilele comparaþii ºi evaluãri nu suntdeloc în favoarea sa ca român, ce pretindecã provine dintr-o þarã europeanãcivilizatã. Spre exemplu mizeria cvasi-generalizatã de pe strãzile localitãþilor ºide pe margine drumurilor din Kosovo esteperfect compatibilã cu cea din cartiereleperiferice ale oraºelor româneºti; aceaºiechivalenþã ºi în ceea ce priveºtegrupurile de vânturã lume – ºomeri,ºmecheri, biºniþari, þigani, derbedei - de lacolþ de stradã sau din puzderia decafenele. Poate doar gropile de pedrumurile kosovare mãcinate zilnic detransportoarele blindate ºi camioanele demare tonaj ale KFOR sunt, culmea, maipuþine decât acasã, în România – þaracare se pregãteºte sã intre în UniuneaEuropeanã. Bucureºtiul, dar ºi alte marioraºe, reuºeºte sã-ºi pãstreze doar înzona centralã un aer european, prinedificiile moºtenite din perioada inter-belicã ºi pe care Ceauºeºcu nu a apucatsã le dãrâme.

Menþinând paralela cu situaþia dinKosovo, unde bombardamentele ºirãzboiul s-au terminat doar acum cinci ani,oºteanul român cu emblema KFOR pemânã nu poate sã nu sesizeze acelaºiînfloritor comerþ stradal la tarabã, comerþce susþine la Pristina, ca ºi la Bucureºti, osolidã economie subteranã ºi o explozivãevaziune fiscalã. Este adevãrat însã cã înRomânia se mai ºi munceºte pe ici pe colo,spre deosebire de Kosovo unde sevorbeºte de o ratã a ºomajului de peste60%, dar preþurile, fie ele în euro sau lei,sunt perfect compatibile. Apar ºi incitantediferenþe: spre exemplu, ceea ce-l uimeºtepe român pe strãzile oraºelor din Kosovoeste tinereþea incredibilã a majoritãþiipopulatiei – 65% sub 30 de ani, spredeosebire de România, unde bãtrânii cucapul plecat de grija zilei de mâine ºisacoºa cu trei legume ºi o pâine în mânãdominã trotuarele. Mai mult, mizeria dinKosovo continuã sã se menþinã într-unpermanent contrast cu miile de vilecontruite pe banii contribuabilului vest-european ºi lãsate neterminate, lacãrãmidã, dar printre care se plimba cudezinvoltura cohorte de maºini de luxfurate tot din Occident. Dacã aceºtia suntcâþiva dintre termenii de comparaþie arealitãþii româneºti faþã de cea din Kosovo,distanþele cresc exponenþial, pânã ladimensiuni suprarealiste în cazuldeºerturilor irakiene sau afgane, sau înjungla congolezã, care lovesc fãrã milãsimþirea peace-keeper-ului român.

În fine, peste toate aceste trãiriexotice se suprapune permanenta ºiobsesiva realitate de acasã, din þarã.Aceasta este formatã din problemele defamilie ale fiecãruia din cei plecaþi înmisiune, grijile ºi nevoile copiilor, soþiei,pãrinþilor. Tot în realitatea de acasã pevajnicul oºtean îl aºteaptã zâmbetelecondescendente ºi ameninþãtor supe-rioare ale colegilor de serviciu care,deoarece nu ºtiu mãcar o boabã deenglezã, sunt condamnaþi sã rãmânã lajugul din bãtãturã. Unica problemãproblemã s-a ales cel care ºase luni arãbdat nu doar imensul dor de casã, dar ºiarºiþa incredibilã a locului, terifiantul stresal misiunii ºi potenþialele boli endemicebãºtinaºe. Spre exemplu, un coleg – unuldintre „norocoºii” observatori ONU înjungla rãvãºitã de rãzboi civil din Congo –dupã ce a zãcut de douã ori de malarie ºia dormit cinci zile în urma unei muºcãturide muscã þeþe, în final o gânganie localãºi-a depus ouãle sub pleoapa ochiului sãudrept.

Au fost de asemenea ºi cazuri în carerespectivul oºtean a încercat sã propunãla locul lui de muncã ºi câte ceva dinconsiderabila experienþã pe care aacumulat-o: aproape invariabil el a fostrespins cu rânjete mai mult sau mai puþinvoalate de superioritate, conform secu-larului principiu mioritic ”Lasã, bã, cã ºtimnoi cum stã treaba, nu vii tu acum sã ne

înveþi pe noi”. În caz cã românul nostru seîntoarce acasã cu diplome ºi medaliiobþinute datoritã unor merite reale, de-adevãratelea, pentru toate câte le-a fãcutacolo ºi pentru sufletul pe care l-a pus în adovedi cã nu e cu nimic mai prejos deceilalþi, chiar dacã este mai sãrãcuþ lapungã, nu recepþioneazã vreun alt ecouacasã decât un comentariu mârâit degenul „Iatã, a mai venit unul care se dãmare, dupã ce s-a pus bine cu ãia”. Sã-lfereascã însã sfântul pe oºteanulromânesc sã facã acolo, în teatrul deoperaþii, o boroboaþã cât de micã –inevitabilele accidente de maºinãreprezintã cel mai clasic exemplu. În acestcaz, dacã nu are un „spate” puternic înþarã, este imediat mãtrãºit sau pus la indexca un paria. Nici acele nevoi specificeunei misiuni în strãinãtate, considerate înalte armate drept lucruri fireºti, precumasigurarea presei militare sau a poºtei nusunt percepute acasã altfel decât„mofturi”.

Cititorule! Acestea sunt realitãþile pecare le-am trãit eu, nu o datã. Poate cãlucrurile nu stau chiar aºa. Sau poate cãsunt ºi mai ºi. Totuºi, dacã nu le-ai trãit pepielea ta, crede-mã cititorule drag. S-arputea sã am dreptate. Mãcar „pe ici pecolo, prin pãrþile esenþiale”.

În fond, chiar ºi în mijlocul celei mai dure confruntãri, este vorba tot de viaþã

Page 20: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200518

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

La sfârºitul anului trecut, AsociaþiaAmericanã de Istorie (AmericanHistorical Association) a consacrat oparte importantã a conferinþei saleanuale dezbaterii unor abateri de laetica profesionalã ale unor istoriciamericani. Devenite adevãrate cazuri lanivel federal, datoritã intervenþiei mass-media, fraudele comise de cei incri-minaþi au impus comunitãþii istoriciloramericani sã reacþioneze. S-a luatatitudine, mai tranºantã sau mai conci-liantã, s-au scris mai multe cãrþi care auîncercat sã plaseze evenimentele într-operspectivã istoricã sau teoreticã. Ceipatru vinovaþi au avut mai mult sau maipuþin de suferit, deºi cazurile lor pot fi cugreu puse în aceeaºi oalã: doi dintre ei,Stephen Ambrose ºi Doris KearnsGoodwin au plagiat pur ºi simplu,Michael Bellesiles a fabricat date pecare le-a prezentat drept autenticepentru a-ºi susþine argumentaþia, iarJoseph Ellis s-a dovedit a fi mitoman,inventându-ºi un episod eroic într-obiografie academicã. Dacã Ellis e cãzutparcã la numãr în aceastã afacere, ceidoi plagiatori au fãcut un „job” strãvechiîntr-o lume nouã, dar cea mai peri-culoasã pare a fi manipularea la care a

apelat Bellesiles. Cu atât mai mult cu câteste vorba de o disciplinã care ºi-a fãcutun cult din recoltarea ºi redarea fidelã adatelor primare, exacerbând adeseavaloarea acestora în dauna demersuluiexplicativ teoretic.

Pe mãsurã ce luãrile de poziþie s-auînmulþit, a devenit tot mai evident cãdezbaterea pe teme de eticã avea unsubstrat mai adânc, dezvãluind destrã-marea unui pattern al istoriografiei. În„Past Imperfect” (inspirat titlu), PeterCharles Hoffer susþine cã dupã operioadã a consensului – caracterizatãprin aceea cã dã credit unitãþii în daunaconflictului –, istoriografia americanã atrecut, dupã 1965, la ceea ce se numeºte“noua istorie” sau “noua stângã”,depãrtându-se în mod vizibil de publicullarg ºi de ceea ce se cheamã „popu-larizare” sau „literaturã de consum”.Deºi în destule cazuri piaþa a fost ceacare la un moment dat a determinat ºiaria de interes a „noii istorii”, la nivelacademic ea s-a depãrtat decisiv deconsumatorul comun, adresându-seexclusiv elitelor. Este ºi motivul pentrucare anatema aruncatã asupra celorpatru nu le-a afectat acestora în nici unfel notorietatea, cota de piaþã.

Este ceea ce îl îndeamnã pe JamesJ. Sheehan, preºedintele AHA, sã afirmecã “ceea ce învãþãm din istorie depindeîn totalitate de modul în care o scriem”,regulile fundamentale ale unei cercetãriistoriografice demne de încredere fiind,în opina sa: adeziunea strictã la meto-dele de cercetare care sunt publice,transparente ºi supuse controlului critic;un angajament constant de a examinaorice dovadã, chiar dacã ea contrazicepropria argumentaþie; o cercetarecriticã a tuturor surselor, îndeosebi acelor acreditate la nivelul cunoaºteriicomune; lupta pentru depãºireapropriilor prejudecãþi ºi idiosincrasii;refuzul hotãrât de a crede în ceva doarpentru cã ne-ar plãcea sã fie adevãrat.

Inspirate cuvinte, înþelepte precepte.Totul are însã un aer uºor patetic. Înceea ce ne priveºte, am scris mai demult despre convingerea cã adagiicelebre, precum cel cu necesitateacunoaºterii istoriei pentru a nu fi con-damnaþi la repetarea ei, deºi repetate cuîndârjire de foarte multã lume, nu auvaloare decât pentru istorici. Pentru„decidenþi”, ca sã folosim un termenechivoc, asemenea învãþãminte au rol

Mai mult ca trecutul

• Comemorarea devastatoruluibombardament aliat asupraDresdei din februarie 1945 a datnaºtere la numeroase reacþiipolitice, mai ales la extremelespectrului politic din Germania.Cea mai surprinzãtoare noutateeste însã descoperirea unui do-cument care ar putea transfera oparte din responsabilitatea pen-tru bombaardament de pe umeriiAliaþilor pe cei ai liderilor celuide-al treilea Reich. Este vorbadespre scrisoarea unui soldatgerman dintr-o unitate de aviaþiecare intecepta traficul radio ºicare, dupã un raid minor ame-rican asupra Dresdei la 1 fe-bruarie 1945, le comunica rudelorsale data urmãtorului atacasupra oraºului: 13 februarie...

Acurateþea acestei previziuni anãscut ipoteza – deocamdatã,fantezistã – cã, din raþiunipropagandistice sau chiar dindorinþa paranoicã de a-ºi pe-depsi propriul popor, Hitler (sauHermann Göring) ar fi lãsatdeliberat Dresda pradã bombar-dierelor adverse. Cu alte cuvinte,o decizie de genul celei luate deChurchill în cazul bombardamen-tului german asupra Coventry-ului (motivaþia liderului britanicfusese protejarea surselor deinformaþii). Pânã acum însã, scri-soarea tunarului german anãscut mai multe întrebãri ºiaproape nici o certitudine • Isto-ricul american Bruce Cumingssusþine cã înlocuirea generaluluiDouglas MacArthur la comandatrupelor din Coreea (aprilie 1951)nu s-ar fi datorat deselor acte de

insubodonare ale acestuia faþãde liderii politici ºi militari de laWashington, ci dorinþei preºe-dintelui Truman de a avea uncomandant capabil sã gestio-neze rãzboiul în eventualitateafolosirii bombei atomice. Sã men-þionãm cã MacArthur solicitaseîn repetate rânduri permisiuneade a întrebuinþa arma atomicã ºicã înlocuitorul sãu a fost desem-nat generalul Matthew B.Ridgway. • ªi dacã tot a venitvorba de bomba atomicã, sã con-semnãm o altã ºtire uluitoare:totuºi, Hitler a avut la dispoziþietemuta „armã secretã” cu careîºi ameninþa adversarii ºi îºiîncuraja aliaþii ºi colaboratorii. Ocarte recent apãrutã în Germaniaºi devenitã best-seller, HitlersBombe, încearcã sã demon-streze cã, în realitate, Hitler a

câºtigat cursa pentru bombaatomicã. Autorul cãrþii, RainerKarlsch, un reputat istoricgerman, profesor la FreieUniversität din Berlin, a adusdovezi se pare consistente ºiincontestabile despre existenþaunui reactor nuclear, a poli-goanelor de testare a bombei, atestelor fãcute cu cobai umani...Deºi era vorba de ceea ce astãzise numeºte dirty bomb – undispozitiv explosiv „îmbogãþit” cumaterial radioactiv –, fãrã a aveaputerea de distrugere a bom-belor aruncate de americani laHiroshima ºi Nagasaki, bombaera suficientã pentru a opriforþele terestre care asediauGermania. Ameninþãrile lui Hitlernu erau aºadar simple elucu-braþii. Rezultatul rãzboiului a fostacelaºi, dar acum, dupã 60 de ani

Adrian Pandea

Din fuga... maºinii timpului

Page 21: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200519

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

pur decorativ-declamativ. Aºadar, neîndoim cã scrisã bine sau nu, lecþiaistoriei are vreun înþeles pentru ceidespre care îndeobºte se crede cã artrebui sã înþeleagã primii.

Dacã ne referim însã la istoriografiaamericanã, judecând de la distanþã ºi cumijloace de informare comune, se parecã este vorba de ceva mai mult decâtde obiºnuita gâlceavã a înþeleptului culumea. Tensiunea specificã unei naþiuniaflate în rãzboi a fãcut flamã ºi înistoriografie, curentul dominant, promo-vat la nivel academic, fiind supus unoratacuri deschise. Poate cea mai semni-ficativã apariþie este, judecând dupãtitlu, „Ghidul incorect politic al istorieiamericane” (The Politically IncorrectGuide to American History) de ThomasE. Woods Jr. Nu am citit cartea, am cititîn schimb ceea ce autorul însuºi a scrisdespre scopul acestei lucrãri: cã urmã-reºte sã rãstoarne toate interpretãrilestandard ale istoriografiei americane, înspecial ale celei subsumate „corecti-dunii politice”. În viziunea lui Woods,Rãzboiul de Secesiune a avut alte mo-tive decât eliberarea sclavilor,Woodrow Wilson a fost un preºedinteale cãrui retoricã ºi concepþie desprelume îl puneau adesea în contradicþiecu realitatea, F.D. Roosevelt a fostdeparte de a salva America cu politicaNew Deal-ului (este condamnat în ter-meni duri ºi pentru Operaþia Keelhaul,numele sub care istoria a reþinutpredarea prizonierilor din þãrile est-europene, în special sovietici, deþinuþi înGermania), Planul Marshall a fost defapt un eºec etc. Desigur, ataculdeclanºat asupra „liberalilor”, criticile

la care au fost supuse marile figuri aledemocraþilor, au condus rapid la con-cluzia cã Woods este doar un „neocon”(neoconservator). S-a gãsit imediat ºiun amãnunt biografic „murdar”, aparte-nenþa sa la „Liga Sudului”, o organizaþiecu accente rasiste, au fost contestatechiar diploma în istorie obþinutã laHarvard ºi doctoratul luat la Columbia.Cu alte cuvinte, a fost urmatã schemaclasicã a unui scandal de presã, fãcândsã disparã din centrul atenþiei motivuliniþial al dezbaterii; în schimb, cartea s-avândut foarte bine la cumpãna anilor.Curioºi, ne-am interesat ºi noi de Woodsºi am aflat cã face parte dintr-un institutal cãrui fondator se declarã oponent „alstatului centralizat, al rãzboaielor sale ºial socialismului sãu”. Ceea ce ºi explicãde ce chiar conservatorii s-au delimitatde el.

E greu sã apreciem de aici care vorfi urmãrile „afacerii Woods”, dacã vor fivreunele de importanþã pentru evoluþiaistoriografia americanã. Un lucru estecert însã: un anume pattern de explicarea istoriei americane este pus sub sem-nul întrebãrii ºi, probabil, mai devremesau mai târziu, va fi schimbat. Nu nereferim atât la „corectitudinea politicã”,chiar ºi pe malurile Dâmboviþei s-auînregistrat reflexe ale acestei atitudinicare îmbracã, în manifestãrile saleextreme, formele clasice ale dogmatis-mului ideologic (în acest punct, expe-rienþa noastrã de aproape 50 de ani„corectitudine” impusã faþã de o anu-mitã politicã ne dã dreptul sã exprimãmun punct de vedere pertinent). Darînainte de Woods, a mai fost o carte,scrisã de Michelle Malkin, care încercasã demonstreze cã internarea cetãþe-nilor japonezi de cãtre guvernul ame-rican a fost o mãsurã justificatã. Cu altecuvinte, explicaþii care au fãcut epocãsunt contestate pentru cã ar fi sacrificatadevãrul pentru niºte precepte ideo-logice. Timpul trebuie sã fie copt ºipermisiv pentru o asemenea provocare,altfel ajungi un paria, un marginalizat.

De aceea, credem cã istoria este ºiva rãmâne foarte tentantã pentru oriceîncercare de instrumentalizare ideolo-gicã. Politicienii adorã o asemenea ade-menire ºi, din acest motiv, dau din capaprobator atunci când istoricii vorbescdespre „necesitatea cunoaºterii isto-riei”. Dintr-o asemenea perspectivã,suntem condamnaþi sã rescriem perma-nent istoria pentru ca adevãrurile ei sãnu fie confiscate de ideologie.

de la terminarea sa, una dininterpretãrile istorice conside-rate axiomatice ar putea fi aban-donatã. Spun ar putea fiindcã,bineînþeles, au apãrut o sume-denie de replici • O altã cartecare a redeschis discuþiile de-spre un eveniment „clasat” atâtde istorie cât ºi de justiþie esteNemesis a britanicului RobertEvans. Acesta susþine cã SirhanSirhan, asasinul condamnat al luiRobert Kennedy, ar fi fost hip-notizat de un specialist al CIA,ulterior mort în condiþii neeluci-date pe deplin. Supoziþiile luiEvans constituie unul din moti-vele invocate în cererea de re-deschidere a procesului activis-tului palestinian închis laCorcoran, California. • Extrasedin jurnalul regelui britanicGeorge V, pânã acum inedite,

dezvãluie o ultimã tentativãîntreprinsã pentru a opri declan-ºarea primului rãzboi mondial. La31 iulie 1914 el i-a trimis þaruluiNicolae, vãrul sãu, o telegramãîn care îi solicita o revenireasupra deciziei de a da cursconflictului. Era prea târziu…• La 100 de ani de la bãtãlianavalã de la Tsushima, câºtigatã

de flota niponã în dauna Floteibaltice ruseºti, drapelul de luptãal amiralului Togo va fi returnatjaponezilor de o societate decaritate britanicã. Drapelulfusese dãruit britanicilor deamiralul Togo cu ocazia înco-ronãrii regelui George V. • Oexcelentã ºi amplã evocare abãtãliei pentru Budapesta din

1944-1945 publicãPeter Zack în MHQ.The QuarterlyMilitary Journal.Surprinzãtor, poate,pentru mulþi dintrenoi, este amintitã ºiparticiparea Corpului7 Armatã român laaceastã mare con-fruntare. Cu nume ºidate exacte. Totuºi,explicaþia datã ordi-

nului sovietic de retragere intem-pestivã a marii unitãþi române la15 ianuarie 1945 este publi-cisticã, dar nu ºi exactã. PeterZack scrie cã scoaterea din fronta Corpului 7 Armatã s-ar fidatorat nervozitãþii pe care i-ar fiprovocat-o mareºalului RodionMalinovski faptul cã simplaprezenþã a trupelor române ar fideterminat rezistenþa disperatã atrupelor ungare, pânã atunciprea puþin convinse sã lupte. Nucredem cã Peter Zack, altfel binedocumentat, a avut de unde sãafle cã era un tratament care afost aplicat românilor decomandamentele sovietice ºi înalte ocazii. ªi nu a fost dictat degrija pentru cuantumul ridicat alpierderilor suferite de trupelenoastre. (A.P.)

Page 22: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200520

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

Privind dincolo de orizontRobert L. Hutchings

Textul de mai jos reprezintã discursul rostit de Robert L. Hutchings, pe atunci preºedinteleConsiliului Naþional al Informaþiilor (National Intelligence Council – NIC), în cadrul unui seminardesfãºurat la Washington în martie 2004 (www.odci.gov/nic/speeches_strategic_challenges.html).Între timp, proiectul NIC 2020 anunþat de Hutchings a fost publicat sub titlul Mapping the GlobalFuture ºi diferã de cele prezentate mai jos mai ales în privinþa scenariilor. Vom reveni, într-unul dinnumerele viitoare, la aceastã lucrare pe care o considerãm exemplarã nu numai prin prismascenariilor analizate, cât mai ales pentru metodele folosite pentru analiza unui posibil viitor.Sã notãm cã dupã terminarea mandatului îndeplinit la NIC (februarie 2003 – ianuarie 2005),ambasadorul Robert L. Hutchings a revenit la Universitatea Princeton, la Woodrow Wilson School ofPublic and International Affairs.

Va mulþumesc pentru ocazia de a scrutaorizontul împreunã cu dumneavoastrã – prinprezentarea Proiectului nostru NIC 2020,prefigurat ºi de o serie de conferinþe anualeºi simpozioane dedicate examinãrii forþelorce vor prefigura lumea lui 2020.

Pentru cine nu ºtie, Consiliul Naþional alInformaþiilor (NIC) este un centru de gândirestrategicã, subordonat Directorului CIA, încalitatea sa de ºef al Comunitãþii deInformaþii în ansamblu. Noi suntem grupul dereflecþie al guvernului pentru politicaexternã; cel puþin aºa vãd eu rolul nostru.Deþinem atât mandatul, cât ºi capacitatea dea gândi strategic ºi dincolo de orizont ºisuntem în mai mare mãsurã potriviþi pentruaceasta misiune decât oricare altdepartament guvernamental.

O mare parte a muncii noastre estedominatã de probleme curente, în special desituaþia din Irak. Dar avem ºiresponsabilitatea unei perspective petermen lung.

ªi, aº spune, avem obligaþia specialã dea proceda astfel, pentru cã ne aflãm într-uncontext istoric special.

Dupã cum am spus ºi în alte împrejurãri,þara noastrã se confruntã cu o serie dealiniamente internaþionale mult mai fluide ºimai complicate decât oricând de laconstituirea, în 1949, a sistemului occidentalde alianþe. Suntem confruntaþi cu un fluxmajor în toate sferele de relaþii, pe care, înmod tradiþional, le considerãm vitale: cele cuUE, cu Asia de est ºi, desigur, cu OrientulMijlociu. Simultan, gestionãm o lupta globalãîmpotriva terorismului, ceea ce ne poartãprin regiuni ºi þãri pe care nu le-am inclus înlista noastrã de prioritãþi.

Toate acestea presupun o serie deprovocãri ºi cerinþe adresate serviciilor deinformaþii ale SUA. Ameninþãrile ºiproblemele cãrora le facem faþã în prezentsunt dispersate ºi globale ºi derivã din

rãdãcini culturale complexe. Înseamnã cãnoi trebuie sã asigurãm o acoperire crescutãatât ca întindere, cât ºi ca adâncime.

Referitor la toate acestea, trebuie sãcãutãm în afara guvernului pentru a gãsiexperþii necesari pentru proiectele noastre.În aceasta privinþã, NIC poate juca rolulfoarte sensibil de punte între experþii dinafarã ºi cei care fac politicã în interior.

Proiectul 2020În acea perspectivã, am lansat Proiectul

NIC 2020. Tentativa noastrã anterioarãTendinþe globale 2015 (Global Trends 2015),a constituit un efort imens de a aduce lamasa dialogului, pe tema viitorului, experþiguvernamentali ºi neguvernamentali. GT2015 a identificat ºi a tras concluzii despreliniile conducãtoare ale schimbãrii globale –ex. demografia, resursele naturale ºi mediul,ºtiinþa ºi tehnologia, economia globalã,guvernarea naþionalã ºi internaþionalã,sursele de conflict ale viitorului.

NIC 2020 intrã în vigoare o datã cuexpirarea lui GT 2015. Va fi diferit de acestaprin urmãtoarele:

- 2020 se va baza pe scenarii menite asesiza încotro duc aceste curente (tendinþe);

- va implica experþi din întreagã lume ºiva oferi o perspectivã globalã;

- se va baza pe web, utilizând un websitepentru dialogul global continuu.

La conferinþa noastrã inauguralã, aminvitat 25 de experþi din domenii diferite,pentru a ni se alãtura într-o explorare deanvergurã, în direcþii cheie.

- Printre ei se afla futurologi de marcã –longevivul ºef al proiectului de scenarii de laShell, ºeful „Proiectului mileniului” de pelangã ONU ºi directorul centrului RANDpentru studii futurologice.

- istoricul Harold James de la PrincetonUniversity, care a dat tonul cu prezentãri aleperioadelor incipiente ale „globalizãrii”.

- În plus, am invitat experþi în bio-tehnologie, tehnologia informaþiilor, demo-grafie, etnografie ºi energie, precum ºi maimulþi specialiºti regionali tradiþionali.

Sponsorizãm mai multe proiecte pe temeprecum: tehnologia ºi energia, schimbareanaturii rãzboaielor, proliferarea armelor dedistrugere în masã, schimbarea climei ºireacþiile globale faþã de dreptul depreempþiune al SUA. Mai organizãm ateliereregionale pe cinci continente cu ajutorulunor specialiºti din mediul academic, alafacerilor, guvernamentali, din partea unorfundaþii, ca ºi din spaþiul comunitãþiiºtiinþifice; astfel, acest efort va fi în întregimeglobal ºi interdisciplinar. Am împuternicitparteneri locali sã se ocupe de acesteafaceri, ajutându-i sa le punã pe picioare;apoi, noi vom ieºi din scenã, pentru caspecialiºtii sã acþioneze singuri, în vedereaidentificãrii direcþiilor-cheie ale schimbãrii ºia scenariilor ulterioare.

Proiectul 2020 fiind în desfãºurare,punem la dispoziþie note de discuþii, rapoartede conferinþã ºi alte materiale pe website.Sunteþi, deci, încurajaþi sã participaþi ladezbatere.

Ar putea pãrea nepotrivitã angajareaîntr-un asemenea demers futurologic, cândtrebuie sã facem faþã unor provocãri majoreprivind securitatea; totuºi, eu consider cãaceastã preocupare se integreazã înspecificul muncii noastre. De vreme ce neaflãm la începutul unei perioade de fluctuaþiimajore în sistemul internaþional – ºi cred cãîntr-adevãr aºa stau lucrurile, trebuie sãavem o viziune strategicã pe termen lung, casã fim deschiºi în faþa unor evoluþii pe care,altminteri, le-am putea rata.

Suntem obiºnuiþi cu schimbarea linearã,dar uneori ea este logaritmicã: aceasta seproduce gradat, fãrã ca ceva vizibil sã seîntâmple, dar brusc ºi neaºteptat se petreceschimbarea.

Page 23: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200521

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

- Prãbuºirea imperiului sovietic este unexemplu.

- Presiunile crescânde asupra Chinei potproduce, ºi ele, o schimbare dramaticã,imposibil de înþeles printr-o analizã linearã.

Aºa cum le spuneam ºi studenþilor meide la Princeton, analiza linearã te va pune înfaþa unei omizi mult transformate, dar, în niciun caz, nu vei avea de-a face cu un fluture.Pentru aceasta, îþi trebuie un cu totul alt felde imaginaþie. Sper ca proiectul 2020 sãproducã aceastã transformare ºi nu sãprezicã lumea din 2020 (ceea ce ar fi pesteputerile noastre), ci sã pregãteascã pentrugenul de schimbãri cu care ne-am puteaconfrunta.

Dupã aceasta punere în temã, am sã vãofer câteva indicii pe termen mediu, ce sedoresc a fi provocatoare în cel mai bun sensal cuvântului.

DirecþiiSã începem cu unele dintre forþele, care,

cu un anumit grad de probabilitate, vorprefigura lumea anului 2020. Exista un modelanalitic pentru fiecare direcþie (driver); sã leanalizãm în ordinea unei rigori descrescã-toare (sau pe baza unei „înceþoºãri cres-cânde”), conform modelului de mai jos.

Demografie: variabilele ºi calculele sunto adevãratã plãcere pentru mulþi dintre ceicare se ocupã cu predicþia. Japonia, Rusia ºicea mai mare parte a Europei vor aveapopulaþii îmbãtrânite, sisteme de pensii fãrãfonduri, sisteme de bunãstare socialãtensionate ºi forþã de munca tot mai redusã.Toate acestea vor însemna o creºtere lentãsau inexistentã a economiei acestor zone,iar în ceea ce priveºte Europa, aici se vaînregistra un aflux de populaþie musulmanã,care va umple golurile din rândul forþei demuncã.

- China, statul cel mai populat de pe glob,se confruntã cu douã provocãri demogra-fice: o creºtere uriaºã a populaþiei lucrã-toare vârstnice în urmãtorii 15 ani, ceea ceva presupune crearea masivã de locuri demuncã; dupã care, va urma un declinaccentuat al forþei de muncã ºi o creºtererapidã a populaþiei pensionare.

Inovaþiile în domeniul tehnicii suntimprevizibile prin definiþie; totuºi, cele dininformaþii si biotehnologie, inovaþiileºtiinþifice vor cunoaºte, în continuare, unritm accelerat. Revoluþia informaþiilor, pebaza computerului ºi a telecomunicaþiilor, seva amplifica în continuare – daca nuexponenþial, mãcar conform Legii lui Moore(puterea de procesare cu ajutorul PC pentruniºte costuri date se dubleazã la fiecare 18luni). Tot aici intrã ºi efectele de reþeadiscontinue – adicã „valurile” neregulatecare au caracterizat rãspândirea unor astfelde tehnologii sub forma telefoniei celulare ºia navigãrii virtuale.

Aceste tehnologii îi încurajeazã pe acto-rii neguvernamentali, altereazã distribuþiaputerii politice ºi tensioneazã guvernele ºisocietãþile lipsite de capacitate de adaptare.

- În Bolivia, þãranii care, pânã nu demult,nu puteau vedea sau comunica peste gard,

au ajuns de curând în vârful ierarhieipolitice.

ªi în biotehnologie se vor înregistraprogrese extraordinare, pe baza inovaþiilorDNA recombinatoare, cu profunde implicaþiijuridice ºi etice. Sunt posibile ºi creºterispectaculoase ale producþiei alimentare,dupã cum se pot înregistra ºi succesenebãnuite în prevenirea ºi eradicarea bolilor.Tot aºa de posibil este ca un virus modificatgenetic ºi cu putere de distrugere în masã sãajungã în mâinile unor grupuri mici sauindivizi.

Globalizarea, pe care noi o definim însensul economic al mobilitãþii forþei demuncã, a capitalului ºi tehnologiei, vacontinua, pentru cã sunt puþini cei care i-arputea încetini ritmul (dacã nu cumva þãri,precum Coreea de Nord, i s-ar opune cutoata puterea). În timp ce, în ansamblu,naþiunile se vor îmbogãþi, procesul acesta vaînregistra câºtigãtori ºi perdanþi relativi încadrul statelor. Exista ºcoli de gândirecompetitive, iar câºtigãtorii ºi perdanþii sevor înregistra din cadrul grupurilor formateaici. Conform modelului Samuelson-Stopler,atunci când doua þãri se deschid economicuna cãtre cealaltã, factorul deficitar alfiecãreia (ex. capital SUA versus mâna delucru indianã) va fi perdantul; pe cândconform modelului Ricardo-Viner, naturafracturii este sectorialã.

- În oricare din situaþii, perdanþii vorblama globalizarea pentru pierderile relative,chiar dacã aceste pierderi pot fi din cauzaschimbãrilor endogene de ordin tehnic,variaþiilor ciclice sau, pur ºi simplu, dinpricina ghinionului.

Forþele antiglobalizare au generatcautarea identitatii – conform teorieiImagined Communities a lui BenedictAnderson. Dupã Rãzboiul Rece, care s-adovedit a nu fi fost „sfârºitul istoriei”, amajuns sã fim martori ai escaladãriiconflictelor motivate etnic, a celor religioasesi a teoriilor despre o inevitabilã „ciocnire acivilizaþiilor”.

- Ascensiunea Islamului politic este unadintre aceste forþe, considerate factor alperioadei 2020, datorita expansiuniitineretului din unele þãri arabe, ºomajuluiobstinat ºi efectelor ortodoxismului

educaþiei religioase. Întrebarea deschisãeste dacã manifestarea este violentã saunonviolentã.

Cele de mai sus ne conduc la direcþiaguvernabilitãþii – capacitatea de adaptare aguvernelor pentru a beneficia de pe urmaschimbãrii economice ºi tehnologice rapideºi pentru a face faþã potenþialului impactdestabilizator al schimbãrii respective.Elitele tradiþionale din Orientul Mijlociu,America Latinã, Africa etc. s-au doveditpregãtite pentru noile presiuni politice.

- Sistemele politice care au pututrãspunde provocãrilor anilor ‘90 nu vor facefaþã lumii din 2020 dacã nu se vor adaptamult mai radical decât par sã o facã.

În fine, una dintre forþele conducãtoareale sistemului internaþional este ceea ce amputea numi problema puterii americane – nudoar în sensul utilizãrii ei (în mod just sauinjust), ci însuºi faptul de a deþine o astfel deputere fãrã egal. Ne aflãm într-o perioadãneobiºnuitã, poate unicã în sfera politiciiinternaþionale, în care dominaþia unei þãrieste atât de atotcuprinzãtoare.

De peste un an, noi, cei din NIC, angajãmteoreticieni specializaþi în relaþii interna-þionale pentru examinarea reacþiilorstrategice faþã de întâietatea americanã.Una dintre concluziile acestui grup deteoreticieni a fost cã reacþiile tip echilibru deputere tradiþional – aºa cum ne-ar îndemnasã credem ºcoala realistã – nu sunt posibilepentru cã alte state, sau chiar combinaþie destate, nu au puterea de a-ºi asuma astfel destrategii ºi pentru ca atitudinea Americii nueste suficient de coercitivã faþã demajoritatea lor.

- În orice caz, ne este clar ca unele stateînapoiate (rogue) ºi organizaþii teroriste vorîncerca sã-ºi ascundã relativa slãbiciuneprin finanþarea de „rãzboaie asimetrice” viainsurgenþe, jihaduri ºi procurarea de armede distrugere în masã.

Tendinþe regionaleO datã cu identificarea unelor dintre

direcþiile principale, proiectul 2020 va cãuta,în urmãtoarele trei luni, sã dezvolte imaginiregionale integrate, via ateliere, pe cincicontinente. Participanþii, din medii diferite,

Tablou de Alecu Ivan Ghilia

Page 24: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200522

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

vor fi chiar din regiunile vizate, astfel cã nuva fi vorba despre un experiment „made inthe USA”. Vor participa experþi regionali casã ne spunã ce gândesc. În continuare aveþiprezentate unele teme abordate pânã acum:

- în Europa, demografia ºi migraþia voravea un caracter crucial mai pronunþatdecât dezbaterile la ordinea zilei despreconstituþia europeanã, securitateaeuropeanã ºi politica de apãrare sauintegrarea a zece noi membri in UE.

- Rusia este confruntatã cu multeprobleme care îi pun la încercarecapacitatea de guvernare. Observatorii emitprognoze de la pesimiste pânã laapocaliptice; un studiu recent de la GoldmanSachs asupra „BRIC” – Brazilia, Rusia, Indiasi China – este foarte concludent.

- Asia de Est va fi dominatã deproblematica chineza. Va fi ea o putereregionalã benignã, cu ambiþii globalelimitate, sau ne aflãm într-o nouã erã acompetiþiei SUA-China?

- În America Latinã, presiunileantiglobalizare pot copleºi guverne slabe ºipot resuscita miºcãrile radicale de clasã.

- Demografia ºi boala, alãturi de oguvernare slabã, vor decide în continuareviitorul Africii. În aceasta zonã, biotehnologiaar putea o fi o carte sigurã, cu potenþial deechilibrare de pe urma lipsei de hranã ºi abolilor.

- În Orientul Mijlociu existã unele þãri încare nu va mai fi valabil contractul social,ceea ce va duce la liberalizarea schimbãrii înunele ºi la radicalism în altele. Evoluþiaviitoare a Irakului este, desigur,determinantã. A nu se neglija nici carteapãcii arabo-israeliene.

Scenarii globaleStadiul final al proiectului va fi acela de a

construi 3-4 scenarii globale. Este lãudabilca direcþiile ºi tendinþele regionaleinteracþioneazã în moduri esenþialmenteimprevizibile, astfel cã nici nu vom apuca sãproiectãm lumea 2020, ci, mai degrabã, sãexplorãm multiplele „viitoruri” corespunzândstandardelor ºi relevanþei decidenþilorpolitici. Teoretic, vã voi oferi trei posibilescenarii pentru a reflecta la modurile deoperare ale proiectului 2020.

Voi accentua acestea nu sunt predicþii,nici rapoarte guvernamentale oficiale.Scenariile ºi evenimentele sunt posibilitãþiviitoare, prefigurate pentru a ne deschidecãtre reflecþie. Ele nu sunt produse finite;sunt exemple de moduri de gândire despreviitor.

Pax Americana sau, dacã preferaþitermenul german, folosit de Metternich siKissinger, „SUA ca Ordnungsmacht” .Înacest scenariu, SUA s-au folosit deîntâietatea dobânditã dupa Rãzboiul Rece,pentru a prefigura, cu dificultate, o nouãordine globalã. Puterea SUA este vectorulcheie, totuºi nu este vorba despre un sistemdominat de americani, aºa cum unii sperau,iar alþii, dimpotrivã. Mai degrabã, sistemulreflectã o serie de angajamente necesarepentru a atrage cãtre acest sistem unele þãri

si pentru a le menþine în cadrul sãu. Înlimbajul economiei politice, SUA asigurã„bunurile publice” ale unei Pax Americana,pe care unii o considerã destul de profitabilãpentru ca sã se opunã liderilor americani.Deºi unipolar ca formã, sistemul este de fapto întreprindere multilateralã în care putereaamericanã este mult mai constrânsã decâtpe vremea RR.

Comerþul global ºi cel financiar conformPax Americana este mai eterogen,permiþând multe concesii pentruacomodarea ºi integrarea Chinei, Indiei,Indoneziei, Braziliei ºi a altor puterieconomice în curs de afirmare (…). Ele suntîn sistem, dar economia internaþionalã estemai puþin eficientã ºi profitabilã pentru SUA.Pe scurt, geopolitica mizeazã pe economie înacest scenariu. Sistemul internaþional esteunul liber, cu puteri regionale ºi organizaþiicare joacã roluri importante, în timp ce SUAjoacã rolul unui factor de echilibru din afarã.Alte state sunt libere sã-ºi urmãreascãpropriile interese ºi sã-ºi vadã singuri depropria securitate; aceasta în timp ce SUA îºisacrificã în mod voluntar unele dintreinterese de dragul „sistemului” ºi conduceriisale.

Lumea tip Davos. Este lumea imaginatãde elitele participante la Forumul EconomicMondial de la Davos, Elveþia. Globalizareaeconomicã nelimitatã, condusã de corporaþiimultinaþionale ºi guverne cu orientareeconomicã, se aflã la baza acestui scenariu.Puterile economice în curs de afirmare,conduse de China ºi India, considerã cã potevolua – ºi prospera – în cadrul regulilorexistente ale sistemului comercial global.Spre deosebire de scenariul anterior, aceºtiprotagoniºti joaca dupã regulile noastre – ºichiar învaþã sã o facã foarte bine. Ei nucâºtigã o putere comensurabilã în cadrulacestui sistem, nu urmãresc sã stabileascãregulile sistemului economic global, deexemplu; dar doresc sã-ºi oferedisponibilitatea atunci când turnuraeconomicã o cere. Economiile industrialeavansate ºi economiile în curs de afirmaresunt în egalã mãsurã la înãlþime în acestsistem, deºi acestea din urmã se dezvoltãaproape în ritm triplu fata de fostele þãriOECD. Se preconizeazã ca economiachinezã sã o depaºeascã pe cea a SUA (ceamai dezvoltatã din lume) pânã în 2020. Totuºi,nu totul merge ca pe roate în aceastãWalhala deschisã economiei. Se aud dejavoci ale perdanþilor relativi din cadrul acesteieconomii; câºtigurile sunt distribuite cugenerozitate, însã costurile se concentreazã,de regulã, sectorial, de multe ori regional.Mediul global suferã, deºi economiileindustriale avansate pot sã limitezeconsecinþele negative ale gazelor cu efectde serã ºi încãlzirea globalã, în timp ce, însã,þãrile sãrace devin tot mai sãrace. SUAprosperã conform acestui scenariu, deºirolul lor conducãtor este mult atenuat încontextul creºterii economice a puterilorrivale ºi al diminuãrii utilitãþii practice avastului lor arsenal militar. Alte þãri sunt mai

puþin înclinate sã ne urmeze recunoscându-ne rolul conducãtor, dar au ºi mai puþinemotive sã ne critice sau sã neobstrucþioneze. Lumea tip Davos este unsistem dinamic, deºi potenþial volatil, dincauzã cã multe forþe noi au apãrut brusc.Pânã în 2020, þãrile care s-au dezvoltat foarterapid trebuie fie sã realizeze o „stabilitatedinamicã”, fie sã intre în colaps intern.

Noua dezordine mondialã. Acestscenariu este mai complicat. Spre deosebirede primele douã, care au la bazã politica ºieconomia, acesta este rezultatul confluenþeiunor evenimente necorelate dar plauzibile,care conspirã sa perturbe ordinea globalã:

în Europa ºi Japonia, doua verisuccesive, ultrafierbinþi, precum vara lui2003, contribuie la „înverzirea” sceneipolitice. (Percepþiile publice sunt cele careînclinã balanþa, ºi nu dovezile ºtiinþifice).

Totodatã, progresele înregistrate debiotehnologie conduc la ascuþireaconflictelor globale pe tema organismelormodificate genetic; Europa se retrage într-un protecþionism verde si are tendinþe destabilire a ordinii, în timp ce SUA, China ºimajoritatea lumii dezvoltate încurajeazãbiotehnologia ºi rezistã Europei în cadrulWTO.

Între timp, SUA rãmân preocupate deterorismul internaþional ºi de conflictele încãnesoluþionate din Orientul Mijlociu. Celedouã dinamici devin tot mai incandescenteuna in raport cu cealaltã.

Economia SUA are de suferit, afectatãde- ºi contribuind la o secesiune economicãglobalã, ceea ce face sã aparã, în schimb,un nou protecþionism, întrucât þãrile ridicãbarierele tarifare, spre a-ºi proteja propriilelocuri de muncã.

Din cauza rivalitãþilor dintre SUA ºiEuropa, cooperarea internaþionalã seerodeazã rapid. NATO cunoaºte o oarecaredezordine – chiar în anul finalizãriiconstrucþiei noului sãu sediu de laBruxelles. Sistemul ONU este paralizat dincauza veto-urilor si contraveto-urilor,devenite deja rutinã. WTO nu maifuncþioneazã ca mecanism de soluþionare alitigiilor. UE pare sa meargã ca pe sârmã.SUA se descurcã destul de bine încomparaþie cu alþii în acest scenariu aldezordinii, dar evoluþia lor ulterioarã esteinfluenþatã la maximum de sistemul globalprofund divizat.

Concluzie În mod evident, se pot imagina multe alte

scenarii – al competiþiei SUA-China, alcreºterii regionalismului sau cel al eveni-mentelor apocaliptice, care fac ca nouadezordine mondialã sã parã doar o joacã decopii. M-am referit doar la trei scenarii, pecare le-am supus discuþiei, pentru cã elesunt destul de clare, conþin elementeparadoxale ºi de surprizã ºi, cu excepþiaparþialã a celui de-al treilea scenariu, nusunt nici roz sau negative 100%, ci seamãnãmult cu realitatea.

(traducere de Dana Constantin)

Page 25: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200523

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

Dupã demisia tatãlui meu, ultimulreprezentant al României la Londra înainteade al doilea rãzboi mondial, am primit vesteacã intrarea României în rãzboi de parteaGermaniei se datora intenþiei lui Hitler de aprelua rezervele de petrol, cu scopul de aaproviziona tancurile germane pentru inva-zia Rusiei. Din punctul de vedere al unuipatriot, atacul României, în alianþã cuGermania, contra URSS, care a avut loccâteva luni mai târziu, se justifica totalmente.Cu un an înainte, în iunie 1940, Stalin aocupat jumãtate din Moldova (Basarabia,dar ºi nordul Bucovinei) ºi a declarat-oRepublica Socialistã Sovieticã Moldove-neascã.

În acel moment m-am gândit la unchiulmeu, colonelul Radu Miclescu – cãsãtorit cuElza, sora tatãlui meu –, care, în semn deprotest faþã de cedarea fãrã luptã din iunie1940, demisionase din armata regalã, undefusese colonel ºi roºior în garda personalã areginei Maria, încheind astfel o carierãmilitarã promiþãtoare. Fiind destinat sã fiuadoptat de unchiul meu, care nu avea copii,am dezvoltat, poate ºi din aceasta cauzã, oadmiraþie nemãrginitã pentru el, visând cãera un erou din basme. Aceasta admiraþieera întreþinutã ºi de portretul sãu incon-fundabil: un bãrbat chipeº, purtând uniformeimpresionante ºi monoclu, trãind o viaþãextravagantã, dedicat sporturilor, mai alescãlãriei. Bucureºtiul dintre cele douã rãz-boaie, supranumit ºi „micul Paris”, era unoraº compus din imobile extravagante înstilul francez al baronului Haussman. Bisericimaiestuoase, cu turnuri rotunjite, hoteluri destil rococo ºi cafenele pe trotuar. Oraºul eraîncercuit de lacuri, parcuri ºi cartiere mãr-ginaºe, mahalaua Bucureºtiului, întinzându-se pânã la bordeiele þãranilor sãraci. Segãseau multe exemple de imitaþie aParisului: Arcul de Triumf în miniaturã,hipodromul, o copie a longchamp-ului,

aeroportul de la Baneasa, cladit în stilul Orly,unde am vãzut primul zbor Air France Paris -Bucureºti, aterizând într-o zi de iunie 1926.Eleganþa, poveºtile de scandal uºor exa-gerate, femeile uºoare, vinul, cântecul ºidansul erau atributele definitorii stilului deviaþã care caracteriza aceastã capitalã aEuropei de Est.

Casa unchiului meu era situatã aproapede Arcul de Triumf, pe calea celor bogaþi,numitã Pavel Kiseleff în onoarea generaluluirus de numele cãruia se leagã, cu bune ºi curele, perioada Regulamentului Organic. Casaa fost construitã de tatãl lui Miclescu în stilbrâncovenesc, fiind una din puþinele deacest gen în zonã. Era aproape unicã înarhitectura ei, cu un turn ornat într-o parte,restul casei înconjurând un salon imens,atingand acoperisul. Grãdinile foarte întinsecuprindeau un teren de tenis, grajduri pentrucai, o serã ºi un garaj, totul împrejmuit de ungard de fier. La poartã veghea o santinela înuniformã, pãzind casa în permanenþã.

Unchiul meu era descendentul uneivechi familii boiereºti din Moldova, înaintaºiilui batându-se, începând din secolul al XV-lea, împotriva invadatorilor poloneze, tãtari ºiruºi. Câþiva dintre ei au atins poziþii frumoaseîn ierarhia militarã ºi ecleziasticã la curteadomnitorilor moldoveni. Mama lui se trãgeadin neamul Cantacuzinilor, care se pretin-deau descendenþi ai ultimilor împãraþibizantini. În acele vremuri cãsãtoriile în sânularistocraþiei erau adesea tranzacþiifinanciare între familiile boieresti care aucondus þara pânã la primul rãzboi mondial.Miclescu a ales-o pe singura sorã a tatãluimeu, o familie originarã din Muntenia. Deºimai puþin bogatã, era o familie foarte veche.Pe de altã parte, Elza Florescu eradescendenta unui prim-ministru al PartiduluiConservator, generalul Ioan EmanoilFlorescu, care organizase armata românãmodernã la mijocul secolului al XIX-lea.

Mãtuºa mea studiase sculptura ºi vioarasub îndrumarea marelui compozitor GeorgeEnescu ºi a început sã cânte în camera demuzicã a Palatului de la Sinaia, sub încu-rajarea primei regine a României, Elisabetade Wied, mai bine cunoscutã sub pseu-donimul ei literar, Carmen Sylva. Împotrivasfaturilor tatãlui sãu, unchiul meu a decis sãintre în armata ºi a ales cavaleria. Bãrbatdotat, a fost admis la renumita ªcoalãfrancezã de la St. Cyr ºi, dupã reîntoarcerealui în þarã s-a înrolat în regimentul de roºiori„proprietate” a principesei Maria, faimos ºipentru uniformele roºu-aurii, desenate degeneralul Florescu.

Dupã declararea rãzboiului, în 1916,armatele germane, austriece, bulgare ºiturce au atacat România, au impus oretragere spre Moldova, unde, prin bãtãliistralucit purtate, armata românã a stabilizatfrontul. La comanda unui regiment decavalerie, unchiul meu a fost grav rãnit lapicior în batalia de la Oituz, ranã de pe urmacãreia a ºchiopãtat întreaga viaþã. A fostdecorat cu Legiunea de onoare a Franþei ºiavansat la gradul de colonel. Dupã rãzboi aramas comandant în multe garnizoane prinþarã ºi a petrecut câtva timp ca ataãat militaral României la Paris, unde mãtuºa mea auimit lumea plimbându-se cu o pisicã în lesãpe Champs Elysee. Unchiul meu iubeacursele de maºini; la bordul unui Citroen de-capotabil, a parcurs drumul de la Bucureºtila Paris, un lucru temerar la acea datã. Iubeaºi avioanele, fratele lui fiind unul dintre eroiiaviaþiei româneºti în primul rãzboi mondial(George Miclescu). Întors de la Paris, dãdearecepþii uriaºe în salonul casei sale. Ca ºicopil, îmi amintesc de aceste seri minunate,privind lumea din balconul salonului. Îl vãdchiar ºi acum cu monoclul sãu, în uniformãde galã, valsând cu femei elegante, fãrã sãfacã vizibil handicapul sãu de la picior. O altaimagine de care îmi amintesc este aceea

Ceauºescu ºi colonelul Miclescu

Radu R. Florescu

Page 26: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200524

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

când Miclescu saluta, la parade, regimentulde rosiori din care facuse el insusi parte. Erafoarte mandru de talentul sau ecvestru, elfiind cel mai batran membru a echipei olim-pice a Romaniei.

Aceasta viaþã ºarmantã a fost seriosafectatã de cãderea Franþei ºi de invaziaruºilor în Basarabia ºi în 1940. De departe, ela pus toate speranþele lui în talentulprietenului sãu de la St. Cyr, generalulCharles de Gaulle, care a creat ForþeleFranceze Libere dupã dezastrul de laDunkerque. În timpul ocupaþiei germane, arefuzat orice contact cu ofiþerii germani laCasa Armatei ºi s-a opus, prin veto, laintrarea germanilor în Clubul Ofiþerilor, undeera membru pe viaþã.

Speranþele renãscute în august 1944 aufost rapid destrãmate de evoluþia evenimen-telor politice ºi militare care au culminat cuocuparea þãrii de cãtre Armata Roºie ºi, înfinal, cu instaurarea comunismului. Planulsovietic implica distrugerea structuriieconomice, politice ºi sociale a României. Aurmat naþionalizarea proprietãþii private,colectivizarea fermelor, rusificarea limbii ºi aistoriei ºi reeducarea poporului pe principiimarxist-leniniste. Peste noapte, clasa boie-reascã ºi cea de mijloc erau considerate„origine socialã nesãnãtoasã” ºi reduse laun statut care le primejduia însãºi supravie-þuirea. Familia Miclescu a înþeles cã sta-linismul reprezenta cel mai necruþãtoradversar într-o confruntare intensã ºipersonalã, de care depindea supravieþuirea.Familia Miclescu ºtia cã are dreptul sãcâºtige aceastã confruntare pe viaþã ºi pemoarte. Vechea casã, o parte a casei, erasimbolul acestei rezistenþe personale. Aurefuzat sã plece din casã. Între timp, se

pregãteau pentru invetabila vizitã asecuritãþii. Obiectele de valoare, mai alescovoare, au fost ascunse, îngropate îngradinã sau în alte pãrþi. Beciurile casei,foarte extinse, erau ideale pentru a ascundeobiecte de artã, bijuterii de aur sau argint,picturi, statui; scrieri considerate „pericu-loase” au fost arse. Li s-au dat 24 de orepentru a evacua casa ºi a se muta într-unbloc dintr-o zonã mãrginaºã a Bucureºtiului.Dar cei care au venit sã-i dea afarã au fostîntâmpinaþi cu refuz. Drept pedeapsã,unchiul meu a fost închis pentru 3 luni, ca sãaibã timp de gândire. O pedeapsã uºoarã,raportându-ne la ceea ce se întâmpla tuturorcelor. Când s-a intors, ºi-a gãsit soþia mutatãla demisol, în camerele destinate iniþialservitorilor. Fuseserã expropiaþi ºi acumerau obligaþi sã plãteascã chirie guvernuluiîn propria lor casã. MunicipalitateaBucureºti avea un profit maxim din aceacasã, care era împarþitã în 7 apartamente.Partea principalã a casei era închiriatã unuipictor comunist ungur ºi familiei sale. Restulcasei era împãrþit în mai multe apartamentemici, camerele din subsol, fãrã ferestre, erauînchiriate unor þigani.

Chiar ºi aºa unchiul ºi matuºa mea aucâºtigat într-un fel bãtãlia lor. Miclescu eraprintre puþinii proprietari de case mari careau obþinut permisia sã stea in proprietatealui. Faptul cã mãtuºa mea a continuat sãcultive legume ºi fructe în grãdina lor, acummicºoratã, accentua importanþa proprietãþiiasupra grãdinii. Ceea ce însemna cã, înpofida naþionalizãrii, pãmântul pe care segãsea casa era în continuare al lor. Aceastãrezistenþã pasivã a Micleºtilor nu era menitãsa le creascã popularitatea în rândul celor-lalþi chiriaºi. Într-o bunã zi, cuvintele murdare

au degenerat în bãtaie, tratament în urmacãruia unchiul meu a ajuns la spital cucâteva coaste rupte. Când þiganii au gãsit însubsol portretul unui strãmoº al lui Miclescu,care a fost pe vremuri domnitor, au vanda-lizat tabloul, departe de a recunoaºte peprinþul Ipsilanti. Ura a luat forme ºi forme mailucrative: chiriaºii furau tot ce gãseau, înacord cu zicãtoarea „cine gãseºte pãs-treazã”.

În anii 50 dominaþia comuniºtilor aserviþiMoscovei a fost ameninþatã de grupul celoreducaþi în þarã, a caror intenþie a fost de adepãrta de ceea ce ei considerau oconducere strãinã ºi nepopularã. Autorii noiipolitici de comunism independent eraGheorghe Gheorghiu-Dej. Moºtenitorul sãu,mult mai ambiþios, un þãran din satulScorniceºti, care nu terminase nici liceul,era hotãrât sa amelioreze politica mentoruluisãu. El a jucat ºi rolul de figurã interna-þionalã, fapt care a accelerat independenþaRomâniei faþã de Moscova.

Dat fiind atmosfera mai relaxatã care aurmat acestei schimbãri, mi-am pus can-didatura pentru o bursã Fulbright în Româniaîn 1967. Dupã 28 de ani de corespondenþã cuunchiul ºi mãtuºa mea sosise momentul sã îirevãd în carne ºi oase ºi sã-mi pot da seamade lupta lor zilnicã pentru supravieþuire.Desigur am fost ºocat de condiþiile mizere încare trãiau, în decorul glorioasei lor case, pecare am recunoscut-o din afarã, chiar cufaþada stricatã, nereparatã. Acest peisajdezolant, trist, era dominat imaginea ofiþe-rului frumos, chipeº, cu monoclu , pe care îladmiram ca ºi copil. Deºi grizonat, cuochelari de miop ºi îmbrãcat în zdrenþe ºi cuschiopãtatul sãu destul de evident, vârsta ºisuferinþele îi mãriserã demnitatea, îi intensi-

AAccuumm ppaattrruuzzeeccii ddee aannii,, lliiddeerriiii SSttaatteelloorr UUnniittee,,MMaarriiii BBrriittaanniiii ººii UUnniiuunniiii SSoovviieettiiccee ss--aauu îînnttââllnniittppeennttrruu aa ddiissccuuttaa ddee aapprrooppiiaattuull ssffâârrººiitt aall cceelluuiiddee--aall DDooiilleeaa RRããzzbbooii MMoonnddiiaall ººii aa ttrraassaa lliinniiiilleeddeeffiinniittoorriiii aallee lluummiiii ppoossttbbeelliiccee.. ÎÎnnþþeelleeggeerriillee llaaccaarree aauu aajjuunnss,, iinncclluussiivv DDeeccllaarraaþþiiaa aassuupprraa EEuurrooppeeiiEElliibbeerraattee,, aannggaajjaauu ttooaattee cceellee ttrreeii gguuvveerrnnee îînnrreeccoonnssttrruuccþþiiaa uunnuuii ccoonnttiinneenntt ddeemmooccrraattiicc..

DDee aattuunnccii,, IIaallttaa aa aavvuutt uunn dduubblluu îînnþþeelleess.. PPeeddee--oo ppaarrttee,, eeaa rreeaammiinntteeººttee ddee uunn eeppiissoodd aallccooooppeerrããrriiii ddiinnttrree UUnniiuunneeaa SSoovviieettiiccãã ººii nnaaþþiiuunniilleelliibbeerree ppeennttrruu oo mmaarree ccaauuzzãã ccoommuunnãã.. DDaarr,, ppee ddeeaallttãã ppaarrttee,, IIaallttaa eevvooccãã,, îînn eeggaallãã mmããssuurrãã,, mmoottiivveelleeppeennttrruu ccaarree aacceeaassttãã ccooooppeerraarree nnuu aa ppuuttuuttccoonnttiinnuuaa –– ssoovviieettiicciiii nnuu ººii--aauu þþiinnuutt pprroommiissiiuunniillee,,aalleeggeerriillee nnuu aauu aavvuutt lloocc,, EEuurrooppaa aa rrããmmaass ddiivviizzaattãã..

DDee ccee eessttee IIaallttaa aattââtt ddee iimmppoorrttaannttãã aassttããzzii??NNuu ppeennttrruu ccãã nnooii,, îînn VVeesstt,, aamm vvrreeaa ssããrreeddeesscchhiiddeemm ddiissppuuttee vveecchhii aassuupprraa hhoottaarreelloorr,,ddeeppaarrttee ddee nnooii aacceesstt lluuccrruu.. MMoottiivvuull ppeennttrruu ccaarreeIIaallttaa rrããmmâânnee iimmppoorrttaannttãã eessttee ffaappttuull ccãã lliibbeerrttaatteeaaEEuurrooppeeii eessttee oo pprroobblleemmãã nneerreezzoollvvaattãã ((uunnffiinniisshheeddbbuussiinneessss)).. CCeeii ccaarree pprreettiinndd ccãã aaddeevvããrraattaa

cchheessttiiuunnee îînn ddiissccuuþþiiee aarr ffii rreepprreezzeennttaattãã ddee hhoottaarreessaauu tteerriittoorriiii ssppeerrãã ccãã pprroobblleemmeellee aaddeevvããrraattee ––ddeemmooccrraaþþiiaa ººii iinnddeeppeennddeennþþaa –– vvoorr ddiissppããrreeaa.. DDaarrnnuu vvoorr ddiissppããrreeaa..

EExxiissttãã uunn hhoottaarr,, ssiimmbboolliizzaatt ddee IIaallttaa,, ººii ccaarree nnuuppooaattee ffii lleeggiittiimmaatt nniicciiooddaattãã,, eessttee lliinniiaa ddeeddeemmaarrccaaþþiiee ddiinnttrree lliibbeerrttaattee ººii rreepprreessiiuunnee.. NNuu eezziittssãã aaffiirrmm ccãã ddoorriimm ssãã ddeessffiiiinnþþããmm aacceesstt hhoottaarr..PPrroocceeddâânndd aassttffeell,, nnuu ccããuuttããmm uunn aavvaannttaajj mmiilliittaarrppeennttrruu nnooii ssaauu ppeennttrruu aalliiaannþþaa oocccciiddeennttaallãã.. NNuunneeggããmm iinntteerreessuull lleeggiittiimm aall oorriiccããrreeii nnaaþþiiuunnii ppeennttrruusseeccuurriittaattee.. DDaarr nnuu eessttee lleeggiittiimm ccaa ppeennttrruu aa--þþiipprrootteejjaa nnaaþþiiuunneeaa ssãã ddeeppoosseeddeezzii oo aallttaa ddeeiinnddeeppeennddeennþþaa nnaaþþiioonnaallãã ººii ddee ttrraaddiiþþiiii.. IIaarr,, îînnppeerrssppeeccttiivvãã,, nnuu eessttee nniiccii mmããccaarr ssiigguurr......

MMuulltt dduuppãã IIaallttaa,, uunn lluuccrruu rrããmmâânnee ccllaarr:: cceell mmaaiiiimmppoorrttaanntt mmoodd ddee aa ffaaccee EEuurrooppaa mmaaii ssiigguurrãã eesstteeddee aa oo ffaaccee mmaaii lliibbeerrãã..

EEffoorrttuull nnoossttrruu ddee--aa lluunngguull cceelloorr 4400 ddee aannii aaaavvuutt ddrreepptt ssccoopp rreessttaauurraarreeaa ccoommuunniittããþþiiii nnaaþþiiuunniilloorreeuurrooppeennee.. PPeennttrruu aacceellaaººii þþeell nnee aannggaajjããmm aassttããzzii,,ddiinn nnoouu.. ((ttrraadduucceerree AA..PP..))

rememberIalta

Declaraþia lui RONALD REAGAN la 40 de ani de la încheierea

Conferinþei de la Ialta

Page 27: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200525

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

ficaserã umorul ºi îi conferiserã un fel deadâncime a filosofiei lui de viaþã. Ce m-aimpresionat înainte de toate a fost faptul cãunchiul meu îºi bãtea joc chiar ºi de regimulCeauºescu, care era mai tolerant, ceea ce elconsidera „o aberaþie temporarã a comu-nismului”. Dialogurile noastre se concentraupe explicarea contrastului între iarna stali-nismului ºi primãvara ceauºistã, care, întrealtele, permitea predarea limbilor strãine,altele decât rusa, în ºcoli. Mãtuºa mea adevenit profesoarã de englezã, iar unchiulmeu preda franceza copiilor clasei socialenoi. Eleva cea mai bunã era frumoasa fatã aartistului care ocupa reºedinþa principalã,Anca Szony, care a dezvoltat o admiraþiesincerã pentru profesorul ei, împãrtaºitã ºide mama ei, o frumoasã macedo-românã,care îi invita pe Micleºti în salonul casei,care devenise atelierul pictorului. Dupã

moartea prematurã a artistului Szony, oprietenie ciudatã s-a dezvoltat între noiistãpâni ºi Micleºti. Familia Szony a fostprima care i-a recunoscut pe Micleºti dreptproprietari.

În atmosfera mai relaxatã a acelor aniam vãzut ºi o redeºteptare a vieþii sociale aunchiului meu. Un mic garaj în spatele caseia fost transformat într-un salon de ceai, undecolegii de armatã ºi reprezentanþi aiprotipendadei de altã datã se întruneau lapatru dupã-amiaza, pentru un ceai chinezescºi o prãjiturã. Se vorbea mai mult desprebunele timpuri de odinioarã ºi, ocazional,despre un viitor mai bun care se întrevedeaîn profeþiile lui Nostradamus. Din când încând unchiul meu îndrãznea sã-l critice peCeauºescu. „Statuia dedicatã liberatorilorrusi este un scandal” zicea el. „Ea trebuiedinamitatã!” .

Din cauza vârstei lui înaintate, când scriala diferite reviste militare nu se aºtepta la unrãspuns sau o pedeapsã. Odatã, un coloneldin armata nouã, conformându-se precep-telor ideologiei luptei de clasã, a scris cã înprimul rãzboi mondial numai þãranii ºi mun-citorii se luptau cu curaj. Adresându-se ace-leiaºi reviste, unchiul meu a scris cã boieriierau ºi ei eroi ºi ca sã probeze afirmaþia sa aºchiopãtat pânã la sediul revistei ºi le-aarãtat rana de la picior din bãtalia de la Oituz.Foarte surprins, colonelul i-a cerut scuzeoficial.

Cea mai mare plãcere a coloneluluiMiclescu ºi a soþiei sale, care nu plecaserãdin Bucureºti din anii 40, au fost excursiilenoastre cu maºina în locuri cu mare însem-nãtate pentru familia noastrã. Cea maiemoþionantã ieºire a fost cea care a rãspuns

MICLESCU, Radu I. (1893 - 1990). Colonel decavalerie, ofiþer brevetat de stat major.Studii. Elev al ªcolii Speciale Militare de laSaint-Cyr, Franþa (1912-15 ian. 1914),absolvent al promoþiei 97 Montmirail;ªcoala de Tragere ºi Specialitãþi aCavaleriei de la Sf. Gheorghe (1921-1922);ªcoala Superioarã de Rãzboi din Bucureºti(1923-1925). A urmat ulterior cursurile delocotenent-colonel ºi de colonel de laVersailles. Grade. Sublocotenent – 1914,locotenent – 1916; cãpitan – 1917; colonel –1938; în rezervã – 1940; ºters din evidenþã –1945. Funcþii. Comandant de pluton în re-gimentele 8 ºi 4 roºiori (1916-1918), ca ofiþerde legãturã, a fost rãnit în bãtãlia de laOituz din iulie/august 1917.; ajutor de ataºatmilitar la Paris (dec. 1933-1936); comandantal Regimentului 8 cãlãraºi (1938-1940). Aprimit aprecieri excelente din partea ºefilordirecþi, generalii C. Ilasievici ºi M. Racoviþã,fiind perceput ca un „ofiþer cu mare sufletºi încãrnat devotament pentru oºtire”.Activitatea pe plan publicistic îi confirmã ºicalitãþi de teoretician militar. În viziunea saasupra apãrãrii naþionale, având la bazãprincipiul „naþiunii armate”, s-a pronunþatpentru o educaþie naþionalã sãnãtoasã,pentru o elitã româneascã militarã, politicãºi economicã responsabilã, pentrurealizarea unui potenþial ºtiinþific ºi materialcorespunzãtor rãzboiului modern, mai alesprin întãrirea industriei autohtone deapãrare. Studiu cu privire la apãrareanaþionalã (Bucureºti, 1929) reprezintã opledoarie pentru manifestarea unei înalteresponsabilitãþi ce revine tuturorcetãþenilor, nu numai armatei, pentru soartaRomâniei întregite în 1918. (dupã Maria Georgescu, Cadeþi români laSaint-Cyr, Editura Militarã, Bucureºti, 2002)

Page 28: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200526

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

invitaþiei stareþei de la Mânãstirea Þigãneºti,la câþiva kilometri nord de Bucureºti, clãdireavariatã de cutremurul din 1977. Când repa-raþiile s-au sfârºit, dupã tradiþie, mânãstireatrebuia resfinþitã printr-o ceremonie spe-cialã. Ca descendenþi ai familiei fondatoare amânãstirii, am asistat la ritual, fiind aºezaþilângã stareþã, episcop ºi o delegaþie românãde la muntele Athos. Uitându-mã la unchiulmeu, am observat lacrimile îi scãldau ochii întimpul serviciului religios.

Un moment important în perioada aceas-ta de destindere a fost decizia generaluluiCharles de Gaulle, un partizan al politicii denealiniere, sã facã o vizitã oficialã laBucureºti (1968). Prima vizitã a unuipreºedinte al Franþei dupã al doilea rãzboimondial era o recunoaºtere a politicii luiCeauºescu de independenþã faþã deMoscova. Dat fiind cã România avea olegãturi istorice foarte bune cu Franþa, fiind osorã latinã, s-au fãcut pregãtiri amãnunþitepentru aceastã vizitã importantã. Listainvitaþilor pentru recepþia oficialã eracompusã din fruntaºii artei, ºtiinþei, politicii,armatei. Fuseserã complet uitaþi ofiþeriiarmatei dinaintea comunismului, mulþi dintreei instruiþi în ºcolile militare franceze,decoraþi cu ordine ºi medalii franceze înprimul rãzboi. Era ºi cazul unchiului meu,care fusese ajutor de ataºat militar la Paris,bun prieten cu de Gaulle la ªcoala militarãde la St. Cyr. Unchiul meu ºi prietenul sãu,generalul Paul Teodorescu, au decis sãdevinã purtãtori de cuvânt ai ofiþerilor dinfosta armatã care primiserã invitaþii ºi auscris o scrisoare pe care au adresat-o luiCeauºescu, ministrului apãrãrii, AmbasadeiFranþei, ministerului de externe francez.Campania acesta a dat rezultate rapide.Ofiþerii de la gradul de colonel în sus, dinfosta armatã, mai ales cei cu legaþi deFranþa, au fost invitati la recepþiile oficiale.Un fost general, prieten cu de Gaulle, a avutsurprinderea de a primi conacul naþionalizatde guvern ºi, spre stupefacþia sa, a pututobserva cum membrii de partid se agitaupentru a-l remobila. De fapt erau pregãtirilepentru vizita lui de Gaulle la acest conac.

Eram de faþã în fostul salon al unchiuluimeu al pregãtirile febrile care au avut loc înpreziua recepþiei de la ambasada Frantei.

Anca fãcea machiajul matuºii mele, s-audeschis valizele învechite ºi mirosind anaftalinã, au fost cãlcate hainele decolorate,a fost reparatã uniforma de galã a colo-nelului. Era o experienþã care aducea amintede reasamblarea pieselor unui vechi puzzle.Au improvizat mult, dar pana la urmã a mers.Dacã mai adãugãm maºina oficialã care îiaºtepta în faþa casei, pãrea cã vechiul stil deviaþã a reînviat dupã mai multe decenii.

La Ambasada Franþei, pe cândCeauºescu vorbea cu de Gaulle, încercândsã-i rãspundã cu greu în româna lui semi-literatã, printr-un trãducãtor, unchiul meu -cu aplombul lui ºi cu limba francezã pe careo stãpânea la perfecþie -, i s-a adresatgeneralului de Gaulle, care l-a recunoscut. Eiau vorbit un timp oarecare despre lucruri noiºi vechi. Pentru Ceauºescu, suspiciosmereu, episodul a fost cel puþin neplãcut.

Din pãcate, baricadele tinerilor de laParis au scurtat vizita lui de Gaulle laBucureºti. Guvernul de Gaulle a cãzut. Pe dealtã parte, popularitatea lui Ceauºescu acrescut datoritã rezistenþei lui în faþa ruºilor.

Mai târziu, sprijinul pe care Ceauºescureuºise sã-l câºtige a început sã disparã,începând de la criza petrolului, cu creºtereadatoriei externe a României ºi diferenþa dince în ce mai pronunþatã dintre standardul deviaþã ºi statisticile artificiale pe care le scriaîn planurile cincinale. Rolul lui Ceauºescuera de mijlocitor între marile puteri ºi URSSera în scadere. Regimul a abandonattentativa de a arãta o faþã umanã, refuzândalternativa comunismului gulaº, practicat deunguri. Ceauºescu a adoptat o soluþie sinu-cigaºã, înfometând poporul numai pentru aplãti datoria externã a României.

Când opoziþia unora a devenit un pericol,liberalizarea de la sfârºitul anilor 60 a fostînlocuitã cu o politicã asemãnãtoare expe-rienþei staliniste din anii 50. Ca sã distrugã cemai rãmânea din individualism, Ceauºescu aadoptat modelul coreean de sistematizare,ce însemna distrugerea satelor, caseparticulare erau înlocuite cu blocuri oribile,inumane. În ultima instanþã, ca sa comple-teze aceasta unitate intre popor ºi guvern,Ceauºescu a creat cultul personalitãþii,pentru el ºi sotia sa, Elena. Ca sã marcheze„epoca de aur” a comunismului, dictatorul a

distrus o bunã parte din Bucureºti ºia construit Bulevardul VictoriaSocialismului ºi Casa Poporului, ocladire enormã, a doua ca mãrimedupã cladirea Pentagonului de laWashington. Aceste schimbãri eraufoarte vizible ºi m-au ºocat în 1986,trei ani înainte de Revoluþie. Inevitabilau afectat ºi modul de viaþã alunchiului meu. O lege nouã interziceastrãinilor sa stea cu familia lor,conversaþia cu strainii trebuia saraportatã securitãþii, telefoanele erauascultate.

Opresiunile de acest i-au determinat peunii sã evadeze din þarã, în cele mai inova-toare moduri. Un nepot al unchiului meu ºisoþia lui au fugit în Germania; o nepoatã,doctoriþã, a exploatat faptul cã soþul ei predacursuri la ºcoala medicalã din Casablancaºi, pretextând o vizitã, nu s-a mai intors.

Cea mai grea loviturã a unchiului meu afost plecarea Ancãi în SUA. Batrânii bolnavierau condamnaþi sã moarã pentru cãambulanþele nu mai veneau pentru cei caredepãºeau o anumitã vârstã. Miclescu a fostfoarte lovit de moartea camaradului sãu,generalu Paul Teodorescu, înmormântat într-o cripta a unei mânãstiri clãdite de el candera ministru, Manastirea Dintr-un lemn dinOltenia.

Deºi cei mai buni prieteni intimi erauplecati, Miclescu a decis sa ramânã în þarãîn pofida invitaþiilor noastre. El spunea în-totdeauna „fie pâinea cât de rea, tot maibunã în þara mea”. Soþii Miclescu îi îndem-nau pe copiii mei, prin scrisori, sã vina sãfacã o carierã în þarã. Fiului meu Radu îioferea adopþia dacã era dispus sã se nu-meascã Florescu-Miclescu. Spera de ase-menea ca prietenia lui Nicki cu Anca sã seîncheie cu o cãsãtorie si sã-i ofere moºte-nirea casei.

Problema bãtrâneþii era amplificatã prinlipsa de mâncare ºi condiþiile neigienice deviaþã. Locuinþa lor micã era afectatã de anide mizerie ºi neîngrijire, insectele erauvânate de cele cinci pisici ºi un câine.Mirosurile deveniserã groaznice. Dar ei nuvoiau sã-ºi abandoneze casa. Ideea de asupravieþui fizic devenise telul principal.Matusa mea a abandonat grãdina ºi nu maierau nici clienþo pentru meditaþii, ceea ceînsemna cã nu mai aveau bani. Cand seducea sã cumpere ceva, unchiul meu spu-nea cã era o experienþã asemãnãtoare uneipartide de vânãtoare, posibilul cumpãrãtornefiind nu era sigur ca va gãsi ceva. Pentrus-ºi domina acest gen de frustraþii, vorbeadin memorie despre plãcerea unei partide devânãtoare la mistreþi sau de un pescuit denisetru pe Dunare. Limitat de spaþiul micunde trãia, se refugia într-o lume imaginarã,precum morile de vânt ale lui Don Quijote,pentru a-ºi menþine spiritul viu.

Scrisorile mãtuºii mele aveau calitateaunei scrieri din „Alice în þara minunilor”. Eavedea România în culori roz, ca o „þarãaleasã de Dumnezeu pentru a-si facereºedinþe”. Dincolo de conversaþii sauîmpãrtãºirea unei glume ca sã râdem,colonelul citea din istoria României cuajutorul unei lupe, cu un singur ochi. Istoriadevenise vocaþia lui principalã. Prin faptul cãera prizonier în camera sa el a ales aviatia,ca unul din subiectele lui liberaratoare. Cu omiºcare de baston îºi închipuia ca pluteºtedeasupra norilor ºi dispãrea în albastrulcerului. În ultima mea cãlãtorie mi-a dat unmanuscris pe care l-am pãstrat, analizând

Bufetul, la ªosea

Page 29: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200527

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

situaþia politicã deprimantã, cu intuiþia luiextraordinarã, dar profetiza ani mai bunipentru viitor. Unul din cadourile mele a fostun aparat de radio care îl punea în contactcu lumea libera : BBC, Europa Libera, VoceaAmericii ºi Franþa lui iubitã. Acest lucru sepetrecea într-o perioadã în care televiziunearomânã era limitatã la douã ore pe searã,unde „geniul Carpatilor” þinea discursuri.

Într-una din ocaziile foarte rare cândunchiul meu sprijinit în douã bastoane ºiîncerca sã iasã din casã pentru o vânãtoarede cumpãrãturi de-a lungul strãzilorBucureºtiului, un Mercedes negru, cu ºofer,s-a oprit ºi o doamnã de vârstã medie a ieºitintrigatã de la vedererea nonagenarului. Eaera soþia ambasadorului Thailandei, deorigine francezã a cãrei reºedinþã era lacâteva case mai încolo. Voia sã-l ajute, dar afost refuzatã de colonelul mândru. Au fostschimbate cuvinte destule între ei ca sãtrezeascã interesul doamnei ºi, înimprejurãri dificile, s-a înfiripat o prietenie.În urmãtoarele saptãmâni, ea parca maºinala o oarecare distanþã ºi îl vizita pe Miclescunoaptea. A cumpãrat câteva din piesele luide artã.

În 1983 a fost una din cele mai crânceneierni în Bucureºti. Temperatura din case ºidin afarã nu se diferenþiau. Toate þevileexplodau ºi transformau saloanele înpatinoare. Lumea se îmbrãca bine pentru amerge la culcare, cu mãnuºi ºi pulovere delânã, înghesuiþi unul lângã altul pentru a seîncãlzi. Bãtrânii erau condamnaþi. În iarnaaceea am aranjat cu doamna thailandezã sãcumpere unchiului meu cel mai puternicradiator electric, care s-a dovedit salvatorpentru el. Mãtuºa mea nu a fost atât denorocoasã. În iarna lui 1984 a prins frig, niciun doctor nu era disponibil la un diagnostic.Într-o noapte a lunii decembrie a murit,camuflând durerea ºi admirând cerul fan-tastic pictat pe plafonul camerei. Pierdereasoþiei sale cu care împãrtaºise zilele bune ºicele rele a fost loviturã cea mai puternicãdin viaþa unchiului meu, care i-a adus în faþarealitatea unui gol imens. Chiar dacãavusese în viaþã lui multe legãturi cu altefemei, iubirea lui pentru matuºa mea eramult mai adâncã ºi mai profundã decât osimplã relaþie sexualã. O admira pentrucalitãþile ei, talentul artistic, curajul ºipatriotismul ei mai presus de toate. „Noiamândoi formãm un nucleu cu un singurobiectiv: de a servi în limita posibilitãþilornoastre România ºi poporul ei” - 12 ianuarie1985.

Cu moartea mãtuºii colonelul s-aadresat surorii lui Maria, o octogenarãeroicã ºi ea, campioanã de cãlãrie, ca sã îlajute. Ea l-a ajutat ºi pe celãlalt frateMiclescu, Gheorghe, fost pilot de aviaþie,care trãia în alta parte a Bucureºtiului. Cutimpul, activitãþile colonelului erau limitate în

a-ºi transporta corpul dintr-un scaun în patsi invers.

Mâna destinului este ciudatã, poateopera spiritualã a unui înger pãzitor, careluase forma unui ajutor neprevãzut. La orecepþie la Washington, fiul meu John l-aîntâlnit pe noul ambasador al SUA laBucureºti, domnul Kirk. În cursul conver-saþiei, fiul ambasadorului a povestit camama lui întâlnise un ofiþer român carelocuia la distanþã de trei case de reºedinþaambasadei ºi care era foarte interesat decai. Chiar înainte sã menþioneze numeleacestui colonel, fiul meu John ºi-a datseama cã era vorba de Miclescu. Acestlucru a generat o serie de vizite a doamneicare era fascinatã de unchiul meu ºi sora sa,Maria, vorbind nu numai despre rase de cai,dresaj, dar ºi despre stilul de viaþã înRomânia dinaintea rãzboiului. Acesteconversaþii au dat doamnei Kirk materialsuficient pentru un articol „Cai ºi speranþe”,publicat în SUA.

Ambasada americanã la Bucureºti, prindoamna Kirk, a asigurat unchiului meuhrana, medicamentele într-o perioadã grea aperioadei comuniste. În pofida perestoikãi alui Gorbaciov, revoluþia de catifea în Cehia,cãderea Zidului Berlinului, Ceauºescu, ca ºimulti alþi dictatori, a refuzat sã vadã reali-tatea. Unchiul meu care asculta toate staþiilede radio era la curent cu ce se întampla înlume, ca si alþi români, care aveau anteneleîndreptate spre alte capitale ale Europei.Chiar ºi la Chiºinãu se vorbea mai liber la oraaceea.

Lumea toatã era lipitã de televizor în 22decembrie 1989, când a cãzut Ceauºescu.Noi în America am împãrtãºit aceeaºibucurie ºi euforie în primele ore care auurmat cãderii lui Ceauºescu. Deºi era greu

de telefonat, am reuºit sã-l sun pe unchiulmeu. Emoþia era aºa de puternicã încâtconversaþia era dificila. I-am spus ca încurând voi veni cu un deputat american spreRomânia. Tot ce am înþeles de la unchiulmeu a fost sã îi aduc rozeta Legiunii deonoare, bereta franþuzeascã ºi o sticlã deºampanie. Cand am aterizat la Otopeni, pe 7ianuarie 1990, am avut impresia cã ceiaproape 50 de ani de dictaturã ºi comunisms-au dus, soldaþii ºi tancurile erau pe strãzi,strãinii vorbeau unii cu alþii pentru primadatã dupã ani de zile. Erau lumânãri înlocurile unde tinerii fuseserã omorâþi de aºa-ziºii teroriºti. Unii râdeau, alþii plângeau,fiecare a dat frâu liber sentimentelor. Eu amdecis sã mã duc pe jos pe trotuarul gãurit ºiîngheþat, de la Intercontinental pânã la casaunchiului meu. El mã aºtepta cu bastoaneleîn mana cu sora lui, Maria, aproape deradiatorul care mai funcþiona. Era întru-chiparea unui schelet care abia maifuncþiona. El mi-a vorbit cu o voce tremuratã,dar fermã, cã numai cu câteva sãptãmâniînainte de revoluþie veniserã experþi de laMuzeul de Artã care îi luaserã ce mairãmãsese din tablouri. O ambasada strãinãar fi exportat picturile lui.

Dupã aceea, cu mâna tremurândã aciocnit cupa de ºampanie ºi mi-a spus cã ºi-a completat formalitãþile pentru a reclamacasa. Avocatul spunea ca situaþia lui eracomplet diferitã prin faptul cã nu pãrãsisecasa niciodatã. Ne-am despãrþit sub auspiciitriumfale.

Cand am vizitat România în luna mai aaceluiaºi an, 1990, unchiul meu nu mai era.Murise în luna martie 1990, la vârsta de 97 deani.

Era un supravieþuitor al regimuluiCeauºescu.

Casa din Kiseleff, poate cea mai importantã mizã a confruntãrii Miclescu - Ceauºescu

Page 30: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200528

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

În perioada interbelicã, cinematograful abeneficiat de aportul unui numãr de cãrturariromâni care, înscriindu-se în miºcarea deidei europeanã, fie au dezbãtut în spirit criticstatutul social ºi estetic al celei de-a ºapteaarte (Mihail Dragomirescu, Tudor Vianu,George Cãlinescu º.a.), fie s-au implicatdirect în producþia naþionalã de filme (MihailSadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanuº.a.).

Nichifor Crainic – poet, eseist, profesorde teologie, doctrinar al gândirismului ºiconducãtor al revistei care a impus acestcurent, membru al Academiei Române – sedovedise reticent, insensibil la „uzina debasme” a timpului ºi secolului sãu.

În anul 1930, de pildã, fiind solicitat de laParis de Elena Vãcãrescu sã organizeze înRomânia juriul pentru decernarea premiilorComitetului Internaþional pentru DifuzareaArtei ºi Literaturii prin Cinematograf –CIDALC, Nichifor Crainic priveºte birocraticiniþiativa ºi nu se implicã în demersul propus,cu toate cã în juriile naþionale CIDALC eraupersonalitãþi marcante ale culturii europene:Thomas Mann în Germania, Paul Valéry înFranþa, John Galsworthy ºi Aldous Huxley înAnglia, F.T. Marinetti în Italia etc. (Primuljuriu naþional CIDALC s-a constituit în anul1933 sub preºedinþia dr. Ion I. Cantacuzino,critic, producãtor ºi istoric de film care ºi-adedicat întreaga viaþã cinematografieinaþionale). Activitatea sa publicisticã ºididacticã se aflã, de asemenea, în afaraoricãrui contact cu cinematografia, NichiforCrainic fiind, în toatã aceastã perioadã,strãin de jocul de lumini ºi umbre alecranului.

„Apropierea” lui de cinematograf estede sorginte mercantilã ºi s-a produs lavârsta de 52 de ani, în cele trei luni cât, dupãreprimarea rebeliunii legionare din ianuarie1941, a fost numit ministru al PropagandeiNaþionale în guvernul generaluluiAntonescu. Împrejurãrile implicãrii încinematografia româneascã sunt elocventrelevate în memoriile publicate sub titlul„Zile albe/Zile negre”:

„În anii celui de-al doilea rãzboi mondial,viaþa s-a scumpit peste mãsurã. Legãturiletot mai numeroase cu oamenii dinstrãinãtate deveneau costisitoare. În

Germania, mai ales, ziarele ºi revistele seocupau de mine cât de toþi conaþionalii meila un loc. Cine vizita România, þinea sã mãonoreze ºi pe mine cu atenþia lui. Nece-sitãþile relaþiilor sociale covârºeau resurselemele materiale. A trebuit sã cumpãnescnuieluºa fântânarului pe deget ca sãdescopãr izvoare noi... Multiplele mele relaþiinecesitau cheltuieli, pe care n-aveam deunde sã le fac. Ce fericit lucru e sã fii ano-nim! Trãieºti cum poþi ºi nu te ºtie nimeni.Dar când îþi nãvãlesc în casã strãini, de marevazã, sãrãcia ia un aspect de jenã naþionalã;trebuie sã-i omeneºti în calitatea ta deromân. Astfel am fost nevoit sã mã fac ºicinematografist: am devenit preºedinteleCooperativei «Filmul românesc», careexploata mai multe sãli de spectacole înCapitalã. Pânã atunci nu cred sã fi vãzut întotal zece filme... M-am apucat sã studiezcinematografia ca sã mã pun la curent: felde fel de aparate de comandat sau dereparat, filme de ales ºi închiriat, regimulfiscal, un complex de lucrãri ºi de specialiºticare alcãtuiesc, laolaltã, cinematografia.Cum nu cunoºteam celebritãþile artistice,care dau atracþie filmelor, fiica mea mi-a fostde mare folos. Urmãrea publicaþiile italieneºi germane ºi-mi alcãtuia lista de pelicule cese pregãteau peste hotare, în vedereaachiziþionãrii pentru sãlile Cooperativei...

Am luat drumul strãinãtãþii ca sã achizi-þionez filme bune. Cele italiene aveau în-deosebi cãutare ºi tocmai de aceea nu maigãseam. La Roma, am intervenit pe calepoliticã sã obþin filme... Peste doi ani eramspecialist în cinematografie. A trebuit sã mãimprovizez negustor de imagini ca sã fac faþãunui om cu oarecare prestigiu în folosul þãriisale”.

Societatea „Filmul românesc”

Dupã abdicarea lui Carol al II-lea ºiaccederea „Gãrzii de Fier” la putere, încadrul regimului Antonescu, legionarii aucreat o mulþime de instituþii paralele cu celedeja afirmate în viaþa româneascã, atât înscopul acaparãrii a cât mai multor pârghiiale statului, cât ºi pentru a rãsplãti cu funcþiiºi demnitãþi oamenii devotaþi „Miºcãrii”. Înacest sens, în paralel cu Oficiul Naþional

Cinematografic a fost înfiinþatã „CooperativaCinematograficã Legionarã”, avându-l înfrunte pe regizorul Horia Igiroºanu.

Prin acþiuni de adversitate fãþiºã faþã deinstituþia cinematograficã oficialã, prinatacuri violente ºi denigratoare la adresaconducerii ºi personalului ei, prin producþiirealizate în mod anarhic ºi neprofesional, caºi prin rechiziþia ilegalã a multor cinema-tografe, noua „cooperativã legionarã” cãutasã se afirme prin forþã, urmãrind sã tulbure ºisã compromitã activitatea ONC-ului ºi, înfinal, sã-l absoarbã ºi sã-l transforme într-unorganism pur legionar.

Aceastã încercare de uzurpare a ONC-ului a încetat, desigur, în ianuarie 1941, când,dupã rebeliune, generalul Antonescu îladuce la cârma Ministerului PropagandeiNaþionale, în locul ministrului legionar Al.Constantinescu, pe Nichifor Crainic.

Între alte mãsuri de destructurare ainstituþiilor legionare, noul ministru al pro-pagandei scoate Cooperativa Cinemato-graficã Legionarã de sub tutela „Gãrzii deFier” ºi o transformã în Societatea „FilmulRomânesc. „Societatea era într-o dezordinedesãvârºitã. Înfiripare originar legionarã, eapãstra încã în toatã structura debandada ºianarhia iniþialã. Membrii cooperatiºti ºiconducãtorii se certau între ei, se bãteau caorbii, se acuzau de furturi ºi se reclamau uniipe alþii autoritãþilor. A trebuit sã elimin 200 demembri ºi 64 de salariaþi necinstiþi. Cred cãerau scursura legiunii. N-am cunoscutniciodatã tineri mai agramaþi, mai incorecþi,mai leneºi ºi mai lipsiþi de caracter. Aceºtiatrebuia sã reînvieze România, fãcând-o casoarele sfânt de pe cer? Din tot ce fuseseMiºcarea nu le rãmãsese decât o morgãcomicã în raport cu imbecialitatea lor”.

În aceste împrejurãri, Nichifor Crainicpreia, prin „cumul”, atribuþiile directoruluigeneral, implicându-se personal inclusiv înproblemele administrative ale societãþii.

La sfârºitul lunii mai 1941, în perspectivadeclanºãrii rãzboiului antisovietic, þinândseama de rolul ºi misiunile propagandei înnoile condiþii, generalul Antonescu îl înlo-cuieºte de la conducerea MinisteruluiPropagandei pe Nichifor Crainic cu MihaiAntonescu, vicepreºedinte al Consiliului deMiniºtri ºi ministru de externe.

Neguþãtorul de imaginiViorel Domenico

Page 31: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200529

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

Conflictul cu Maria Antonescu

Dupã debarcarea sa, Nichifor Crainicrãmâne sã gestioneze afacerile Societãþii„Filmul românesc”, iar pentru a-ºi întãripoziþia înfiinþeazã un consiliu deadministraþie, care îl va alege preºedinte.

Numai cã, între timp, începuse rãzboiul,iar soþia Generalului-Conducãtor, MariaAntonescu – aflatã în competiþie cu ReginaMamã Elena, care patrona „Crucea Roºie”din România – înfiinþeazã propria organizaþieumanitarã, „Consiliul de Patronaj”, având casimbol „Crucea Albastrã”. Noua structurãavea, însã, nevoie de fonduri, iar cine-matografia, îndeosebi prin difuzarea filmelor,putea sã i le ofere. Ca atare, s-a pornit unrãzboi, la început, surd, apoi fãþiº pentrupreluarea de cãtre Consiliul de Patronaj alSocietãþii „Filmul românesc”, care deþinea înproprietate sau în gestiune un sistem viabilde achiziþie ºi distribuire a filmelor, ca ºimulte sãli de cinematograf atât în Capitalã,cât ºi în þarã. Începe, aºadar, un rãzboi alnervilor prin care preºedinþia antonescianã,la sugestia ºi sub „patronajul” primeidoamne, urmãrea eliminarea lui NichiforCrainic din „negustoria de imagini”.

„Cele mai mari dificultãþi le-am întâm-pinat de la Preºedinþia antonescianã.«Consiliul de Patronaj», prin Veturia Goga ºiMaria Antonescu, cele douã muze tomnaticeale Conducãtorului, voia sã punã mâna pecinematografele «Filmului românesc».Existau în Bucureºti cinematografe de evrei,de armeni, de supuºi turci, de nemþi, debrânzari ºi de geambaºi. Nu interesau.Trebuia distrus «Filmul românesc».Anchetele poliþiei au început. Se þineau lanþ.Jumãtate din funcþionari lucrau, cealaltãjumãtate erau anchetaþi. Uneori sediulcooperativei era întreg ocupat de agenþi ºide inspectori... Alcãtuiam memorii pestememorii, documente, pentru a înfruntaloviturile. La un moment dat, vãzând cãanchetele nu izbutesc, mi-au fost trimiºi înlagãr, fãrã nici un motiv, toþi funcþionariisuperiori ai Cooperativei. Era de sãrbãtorileCrãciunului, zilele cele mai bune, dar ºi celemai grele ale cinematografiei. Am þinutsingur locul tuturor, dar n-am cedat”.

N-a cedat, pentru cã Nichifor Crainic,omul implicãrii totale în orice demers în carese angaja, cu temperament de luptãtorincapabil sã accepte înfrângerea, deveniseîntre timp cinematografist în toatã putereacuvântului, aºa cum el însuºi se defineºte înMemorii. Mai mult chiar, pentru meritelesale în domeniu, Asociaþia importatorilorromâni de filme l-a ales preºedinte.

În acelaºi timp devenise „purtãtor decuvânt” al cinematografiei naþionale înrelaþie cu partea germanã. Astfel, în cadrulmanifestãrilor organizate de AsociaþiaRomâno-Germanã, sub genericul „Germania

de azi”, Nichifor Crainic a conferenþiatdespre „Cinematograful german de astãzi”,într-o serie de iluºtri cãrturari români: TudorCiortea (Muzica germanã), Ion MarinSadoveanu (Literatura germanã contem-poranã), Al. Tzigara-Samurcaº (Plastica ger-manã), N. Bagdasar (Noua filosofiegermanã) º.a.

Cu toate acestea, ºicanele provocate dinumbra Consiliului de Patronaj – nu doar dePoliþie, ci ºi, ulterior, mai ales, de Ministerulde Finanþe, prin impunerea arbitrarã ataxelor pe spectacol – continuau fãrã ºansede încetare.

Cinema „Elysée”

La 13 iunie 1942, Nichifor Crainic seadresa ºefului Marelui Stat Major: „Încã dinprimele zile ale existenþei sale, Societateacooperativã culturalã «Filmul Românesc» aînþeles cã, prin mijloacele pe care le posedã,sã fie de folos oricãrei acþiuni depropagandã naþionalã ºi îndeosebi Armateicare, în paralel cu instrucþia tehnicã,desfãºoarã mai ales astãzi o largã ºisãnãtoasã operã de instrucþie spiritualã înrândul ostaºilor noºtri.

În acest scop, am fost printre cele dintâiinstituþiuni particulare care au organizat la

spitalele de rãniþi spectacole de filme,reprezentaþii teatrale, conferinþe etc., înspiritul uriaºei lupte pe care o duce Naþiuneanoastrã împotriva duºmanilor Crucii ºi aiLuminei.

Am pus, de asemenea, la dispoziþiadomnilor ofiþeri de stat major cel mai maredin cinematografele noastre (Scala) pentruproiectarea jurnalelor instructive de rãzboi ºia filmelor cu caracter strategic. Ulterior,compania noastrã de operetã ºi revistã«Filmul românesc» organizeazã spectacoleîn spitalele din Capitalã ºi stã totdeauna ladispoziþia Secþiei de Propagandã a M.St.M.pentru orice fel de reprezentaþii destinateîndulcirii zilelor de suferinþã a celor care ºi-au vãrsat sângele pentru Gloria ºi DreptateaRomâniei de mâine.

În ultima sa ºedinþã, Consiliul de admi-nistraþie al acestei cooperative a hotãrât cacinematograful «Elysée» – care a mai fostafectat pânã acum câteva luni de zilespectacolelor pentru tineretul nostru studios– sã fie pus la dispoziþia Domniei Voastrespre a se putea organiza acolo reprezentaþiigratuite pentru rãniþii care se pot deplasa ºi,în genere, pentru ostaºii oricãrei unitãþi dinsau în trecere prin Capitalã – aceasta pânãla 1 octombrie 1942.

Nichifor Crainic

Page 32: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200530

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

Spectacolele vor fi compuse din filme cucaracter educativ, jurnale ONC, precum ºi cumici comedioare, reviste, fragmente deoperetã jucate de elemente ale companiei«Filmul Românesc».

Faþã de aceastã ofertã, M.St.M. aduce,la 9 iulie 1942, „cu onoare, domnului NichiforCrainic cele mai cãlduroase mulþumiri. prinaceastã iniþiativã, ostaºii se vor instrui ºirecrea privind în lumea ecranului filmele cuimagini din lupta contra bolºevismului,precum ºi filmele distractive pe care aþibinevoit a ni le pune la dispoziþie”.

„În urma aprobãrii domnului ministru alapãrãrii naþionale ºi în legãturã cu repre-zentanþii Societãþii cooperative «FilmulRomânesc», Biroul cinema al M.St.M. astabilit, la 8 iulie 1942, urmãtoarele:

Reprezentaþiile cinematografice voravea loc în fiecare zi la trei serii:

- Intrarea va fi cu totul gratuitã;- Primele douã reprezentaþii vor fi rezer-

vate unitãþilor ce vin cu frontul ºi, în limitalocurilor (300), se va completa cu gradeinferioare ce vin separat. Reprezentaþia atreia va fi rezervatã ofiþerilor cu familiile lor;

- Miercurea ºi sâmbãta, prima reprezen-taþie va fi destinatã trupei, iar celelalte douãvor fi rezervate ofiþerilor ce vin cu familiilelor, reprezentându-se unul din filmele cesunt în premierã la sãlile ce aparþin SocietãþiiFilmul Românesc (Scala, Victoria, Regal,Paradis);

- Duminica – elevii ºcolilor militare ºisubofiþerii cu familiile lor;

- Comandamentul Militar al Capitaleiurmeazã a întocmi un program sãptãmânalpe unitãþi dând dispoziþiuni fiecãrei unitãþi înparte – faþã de efectivul ce îl are, la cereprezentaþii va lua parte; acest program vafi trimis cu anticipaþie. De asemeni, Coman-damentul Militar al Capitalei va da un ordincircular punând în vedere ofiþerilor ºisubofiþerilor orele ºi zilele când pot lua parteºi dispoziþiuni asupra persoanelor ce îiînsoþesc;

- Secþia Propagandã trebuie sã detaºezeun subofiþer ºi un grad inferior care sã steaîn fiecare zi de la 14,30-21,30 la intrare, fiindun organ de control ºi menþinerea ordinei.

Tot acest subofiþer va þine evidenþa unitãþilorºi gradelor inferioare ce vin separat, precumºi a ofiþerilor, subofiþerilor ºi a persoanelorce îi însoþesc, înscriind într-un registru“.

Alte mãsuri organizatorice:-„Partea artisticã a programului este for-

mulatã ºi asiguratã prin grija SecþieiPropagandã” ºi se schimbã sãptãmânalconþinând: un film de lung metraj (distractivsau de propagandã) precum ºi o completare(jurnale de rãzboi ºi actualitãþi).

- „Dorinþa domnului ministru al apãrãriinaþionale este de a participa cât mai mulþiofiþeri de la toate ministerele, coman-damentele, serviciile, unitãþile ºi ºcolilemilitare din Capitalã”9.

- „Comenduirea Pieþei va delega întot-deauna agenþi acoperiþi care vor urmãri a nuse face propagandã cu diferite scopuriprintre ostaºi”10.

- „Þinuta zilei: cu cizme sau pantofi ºisabie. Ofiþerii de rezervã care nu au sabie, cucenturã ºi baionete„11.

„În aceste condiþii, miercuri, 15 iulie1942, orele 18.00, în prezenþa domnuluigeneral Constantin Pantazi, ministrul apãrãriinaþionale, a domnului profesor universitarNichifor Crainic, preºedintele Consiliului deadministraþie al Societãþii Cooperative «Fil-mul Românesc», precum ºi a numeroºidomni generali, ofiþeri superiori ºi inferioridin cadrele M.St.M. ºi ale MinisteruluiApãrãrii Naþionale a avut loc inaugurareacelui dintâi Cinematograf al Armatei în sala„Elysée” din strada Doamnei nr.11, cedatãde cãtre Societatea Filmul Românesc îm-preunã cu toate aparatele, instalaþiile ºipersonalul necesar pentru reprezentaþiidestinate ostaºilor noºtri, în scopul instruiriilor spirituale – filmul fiind, poate, cel maiindicat sã adânceascã ºi sã statorniceascãspiritul insului luptãtor în comunitatea devitejie a Patriei române”.

Cu toate cã Cinematograful „Elysée”fusese pus la dispoziþia armatei, iar filmeleerau vizionate de militari „cu totul gratuit”,Societatea Filmul Românesc continua sã fieimpozitatã. În aceastã situaþie, NichiforCrainic se adreseazã iarãºi armatei:

„Reprezentaþiile cinematografice suntimpozabile dupã legea impozitului pespectacole. Articolele 1 ºi 3 din lege prevãdcã impozitul se percepe de la fiecarepersoanã, în proporþie de 35 la sutã din preþullocului, indiferent dacã intrã sau ia parte cuplatã sau gratuit; iar perceperea impozituluise face de întreprinzãtori care sunt obligaþia-l vãrsa anticipat în Casele Statului.

Articolul 16 dispune ca „persoanele su-puse acestui impozit îl vor plãti în mâinileîntreprinzãtorilor care – pentru încasarea lui– sunt þinuþi sã elibereze bilete oficiale, lacare au plãtit anticipat „impozitul”. Iar prinarticolul 42, se stabileºte un impozit fixasupra filmului care variazã dupã numãrulcinematografelor la care filmul a fostreprezentat.

Din toatã economia legii, rezultã cãacest impozit pe spectacole se percepe dinpreþul biletului de intrare plãtit de spectator.

Or, în cazul hotãrârii Consiliului de Admi-nistraþie al Cooperativei „Filmul Românesc”de a pune la dispoziþia M.Ap.N. Cinema-tograful „Elysée” pentru a se da reprezen-taþii cu filme patriotice ºi jurnale de rãzboi înfaþa ostaºilor ºi rãniþilor aflaþi în Capitalã – înmod cu totul gratuit, adicã fãrã încasareanici unei sume de la aceºti spectatori, cutoate cã Societatea noastrã suportãcheltuielile de regie – cred cã nu esteaplicabil impozitul în chestiune, neexistândîn speþã nici un bilet de intrare, nici contra-valoarea lui ºi, deci, nerezultând nici oîncasare de sumã de la spectatori. Pe de altãparte, aceeaºi lege, prin articolul 57, prevedescutirea de impozite a filmelor – jurnale,vederi dupã naturã ºi a filmelor ºtiinþificedacã ele se ruleazã la reprezentaþii cu filmeimpozabile.

Trebuie sã observãm însã cã dacã legeaîn chestiune a fost întocmitã în vremurilenormale – când într-adevãr asemeneagesturi filantropice ca acelea ale Coope-rativei noastre nu erau utilizate – astãzi,când întreaga Naþiune ia parte la noua luptãde dezrobire ºi pentru respectul drepturilorRomâniei ºi victoria creºtinismului împotrivabarbarilor pãgâni, socotim cã ºi Ministerulde Finanþe ar trebui sã aprecieze la justa eivaloare fapta noastrã româneascã atât deutilã Armatei care apãrã Þara, jertfeºte viaþaºi risipeºte sângele fiilor ei pe câmpul deonoare, în interesul general al Neamului. Cualte cuvinte, sã se þie seama de necesitãþilepropagandei patriotice ºi de însufleþire cenoi înþelegem sã întreþinem în aceste vremuriistorice când fiecare cetãþean – chiar din ceirãmaºi în zona interioarã – ar trebui sã simtãºi sã participe, mãcar cu sufletul, la faptelede vitejie cu cari ostaºii Armatei Române audus faima ei peste hotare; cei care suntîncadraþi în organizarea administrativã sãlase rigiditatea legilor pentru vremurile deliniºte, iar acum sã înþeleagã cã ºi Statul

Un recent articol din USA Today observãcreºterea spectaculoasã a filmelor derãzboi produse de Hollywood – angrenândnume celebre, ca Harrison Ford sau JamieFoxx, recentul câºtigãtor al Oscarului –, caºi a emisiunilor TV ºi a jocurilor pecalculator cu acelaºi subiect. Cele maimulte susþin, explicit sau implicit, efortul derãzboi al SUA; existã însã ºi producþii anti-rãzboinice, al cãror vârf este Fahrenheit9/11. Generalul (r) Wesley Clark: „Rãzboiuleste brutal. Chiar filme de rãzboiexcepþionale, precum Salvaþi-l pe soldatul

Ryan, nu sunt potrivite pentru oricine.Dreptul de a decide în aceastã privinþãrevine fiecãruia în parte. Acest drept a fostapãrat cu sacrificiul luptãtorilor perso-nificaþi în film ºi al tuturor celor care auluptat în forþele armate americane.”Intervenþia generalului, acum om politic, afost generatã de faptul cã, datoritãintervenþiei unui grup de presiune ºi a lipseide reacþie a unui fel de CNA al americanilor,filmul menþionat anterior nu a putut fi difuzatde staþiile regionale ale ABC de ZiuaVeteranilor (11 noiembrie). (AP)

Filmul ºi rãzboiul

Page 33: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200531

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

trebuie sã încurajeze opera de înãlþaresufleteascã pornitã din iniþiativa unei între-prinderi particulare, pur româneascã!...

Sunt de pãrere sã se intervinã personalde la domnul general Stoenescu, ministrulfinanþelor, care suntem convinºi cã vainterpreta cu totul altfel asistenþa noastrãculturalã ºi patrioticã faþã de scumpii Ostaºiºi Rãniþi, decât Serviciul Spectacole de laacest Minister”13.

Ca urmare a acestei intervenþii, MareleStat Major se adreseazã MinisteruluiFinanþelor la 16 iulie 1942:

„Dat fiind cã reprezentaþiile cinema-tografice din sala „Elysée” sunt organizatepentru o perioadã de timp limitat (15 iulie - 1octombrie) ºi exclusiv pentru ofiþeri, trupã ºirãniþi, cu filme având drept scop desãvâr-ºirea educaþiei naþional-patriotice a osta-ºilor, fãrã a se percepe vreo taxã de intrare,ele ar putea fi asimilate cu reprezentaþiilecinematografice organizate de Oficiul«Muncã ºi Luminã» exclusiv pentrumuncitori ºi care sunt scutite de impozitconform articolului 15, litera „C” din lege”.

La acest argument, Ministerul Finanþelorcedeazã ºi, la 18 iulie 1942, comunicãM.St.M. cã „dacã aceste reprezentaþiicinematografice vor fi organizate exclusivpentru subofiþeri, trupã ºi rãniþi cu filme depropagandã naþionalã ºi patrioticã fãrã a sepercepe o taxã de intrare, Ministerul aprobãîn mod excepþional scutirea de impozitul fixpe spectacole prin asimilarea cu reprezen-taþiile cinematografice organizate de Oficiul„Muncã ºi Luminã” exclusiv pentru mun-citori”.

Adevãrul este cã la spectacole parti-cipau ºi ofiþerii, iar intrarea nu era chiar atâtde... gratuitã! Fiecare unitate militarã plãtea„câte un leu de fiecare ostaº ce venea cufrontul”; militarii care veneau separat – câte5 lei, iar miercurea ºi sâmbãta – reprezen-taþiile de la orele 20 pentru ofiþeri ºi familiilelor erau taxate la un preþ de 5-10 lei biletul, înfuncþie de loc. Aceºti bani erau vãrsaþi încontul Societãþii Filmul Românesc pentru„acoperirea cheltuielilor de întreþinere asãlii”.

În cele aproape trei luni cât a duratactivitatea Cinematografului Armatei s-auorganizat 208 spectacole la care au asistat52.416 spectatori. Dintre filmele documen-tare prezentate, cap de afiº au fost „Rãzboiulsfânt” (33 de reprezentaþii între 15 iulie – 31iulie) „Mareºalul pe front” ºi „CãdereaSevastopolului”. Sãptãmânal rulau câtedouã filme artistice. Câteva titluri: „AsediulAlcazarului”, cu care s-a inauguratcinematograful Armatei, „Submarinul A 103”,„Femeia necunoscutã”, „De la Alcazar laMadrid”, „Femeia, eterna poveste”,„Bismarck”, „100 de scrisori de dragoste”,„Oameni în primejdie”, „Stukas”, „CoanaLuna”, „Misterul din Santana”, „Sângele

care nu iartã”, „Postul de alarmã nr.5”,„Nostalgie”, „Macario Cow-boy”, „Femeiaîndãrãtnicã”, „Nãluca mãrilor” etc.

Cu toatã contribuþia sa ineditã ºisingularã la opera de susþinere a moraluluiarmatei, regimul nu l-a iertat pe NichiforCrainic pentru simpatiile sale legionare (aeliminat incompetenþele, dar l-a pãstrat înconsiliul de administraþie pe ºeful coope-rativei Filmul legionar, Horia Igiroºanu, darºi pe Porsena etc.), continuând sã boicotezeactivitatea Societãþii în fruntea cãreia seafla.

Îndurerat ºi indignat peste mãsurã deºicanele ºi repetatele nedreptãþi sãvârºiteîmpotriva sa, însingurat ºi rãtãcit într-unhãþiº birocratic fãrã... cap ºi coadã, la 29 iulie1943, Nichifor Crainic se adresa, dezolat,Marelui Stat Major... „La alte case de filme,printre care ºi strãine, s-a rechiziþionatnumai câte un film, pe când nouã –cooperativa româneascã ºi cu mijloacemodeste – ni se rechiziþioneazã deodatãdouã filme, care sunt în curs de programare,cauzându-ne astfel mari prejudicii...

Suntem de acord cu rechiziþionarea, darîntrebaþi-ne ºi pe noi...vã punem la dispoziþiedin filmele noastre....

„Filmul românesc”...în derivã

În aceeaºi situaþie dramaticã se zbãteasocietatea ºi în prima parte a anului 1944. Înjurnalul sãu, Ioan Hudiþã, secretar generaladjunct al Partidului Naþional Þãrãnesc ºimembru al consiliului de administraþie alSocietãþii „Filmul românesc”, radiografiastarea de fapt a momentului.

27 martie 1944. ªedinþã la „FilmulRomânesc”. Rezolvãm probleme deadministraþie. Încasãrile merg prost. N-avemfilme bune ºi nici publicul nu mai frecven-teazã cinematografele de când cu exerciþiilede alarmã ºi bejenia populaþiei dinBasarabia, Bucovina ºi Moldova de Nord.

Bietul Nichifor Crainic e negru desupãrare. Cine ºi-ar fi închipuit sã ajungemaici?!

Marþi, 13 iunie 1944. ªedinþa de la FilmulRomânesc þine o orã. N-avem aproape nimicde rezolvat. Încasãrile merg foarte prost ºiprobabil va fi ºi mai greu dacã mai þinerãzboiul ºi anglo-americanii continuã bom-bardarea Capitalei. Crainic ºi-a prezentat înscris demisia lui de la preºedinþia Consiliuluide administraþie ºi insistã mult sã accept euacest post.

Îmi spune cã eu trebuie sã primescneapãrat preºedinþia cãci altfel ea va fi luatãori de Porsena ori de doctorul Florescu „doiescroci deopotrivã de mari ºi de cinici”, încaz cã n-o primesc, el mã sfãtuieºte sã mãretrag din cooperativã, cãci altfel „voi ficompromis, aceºtia doi fiind niºte hoþi fãrãpereche”. „Atunci rãmâi dumneata pre-ºedinte mai departe, cãci eu nu pot primi”,i-am rãspuns. A rãmas sã se mai gândeascã.

Sâmbãtã, 24 iunie 1944. ªedinþã între 5 ºi6 la Filmul Românesc. Discutãm mai multpoliticã, întrucât chestiunile administrativele-am lichidat repede, societatea fiind pedrojdie, „gata sã tragã oblonul”, cum ziceCrainic. L-am lãsat pe Crainic, Porsena ºidoctorul Florescu sã se rãfuiascã între ei pechestiunea greºelilor fãcute de Consiliul deadministraþie de a nu fi procurat din timpfilmele necesare din strãinãtate pentrucinematografele noastre. Crainic reproºeazãlui Florescu ºi lui Damian, care s-au opus lacomanda fãcutã de el Cinematografieiitaliene în 1943, de a pune la dispoziþiaFilmului Românesc filmele necesare „pentrucel puþin doi ani”. „Comanda dumitale eramult prea scumpã pentru societatea noastrã,care nu avea nici bani ºi nici creditulnecesar pentru un împrumut atât de mare laBanca Naþionalã”.

„Veþi purta rãspunderea pentru fali-mentul inevitabil care paºte societatea”, i-a

Der Untergang (Prãbuºirea, tradus înenglezã Downfall) este un film germandespre ultimele zile din viaþa lui Adolf Hitlercare a stârnit numeroase controverse. Nunumai personajul central – cu rating încã deinvidiat, vezi recenta situare a lui MeinKampf în topul vânzãrilor de carte din Turcia–, ci ºi, mai ales, maniera în care esteprezentat amurgul regimului nazist aresuscitat dispute mai vechi, temeri dar ºinumeroase cliºee ideologizante. Sã notãmcã în rolul principal feminin, Traudl Junge,stenografa lui Hitler, joacã Alexandra MariaLara, fiica actorului Valentin Plãtãreanu. œTureþkii gambit (Gambitul turcesc) este titlulunui film rusesc de mare succes comercial(locul doi la încasãri în Federaþia Rusã, dupã

Alexandru de Oliver Stone: peste 1 milion despectatori în prima sãptãmânã de difuzare!),a cãrui acþiune este plasatã în timpulrãzboiului ruso-româno-turc din 1877-1878.Scenariul filmului este inspirat de carteaomonimã a scriitorului Boris Akunin, unbest-seller, tradusã ºi în limba englezã.Pelicula a atras însã riposta oficiosuluiarmatei ruse, Steaua Roºie, care aincriminat faptul cã generalul Skobelev, înloc sã fie prezentat ca un erou, este zugrãvitca un dandy... Oricum, autoritãþile s-auimplicat în producþia unui fel de Rambo destepã (Licinâi nomer), desigur maior FSB ºiacþionând, cum s-ar fi putut altfel?, înCecenia. Fãrã probleme de interpretare aistoriei... (AP)

Filmul ºi istoria

Page 34: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200532

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

rãspuns Crainic. „Societatea nu se maipoate echilibra de când cu contracteleoneroase pe care le-ai încheiat dumneataluând niºte comisioane grase ºi angajândsocietatea în cheltuieli peste posibilitãþileei”. A ieºit scandal. Crainic s-a repezit sã-lloveascã, strigându-i „hoþ ºi bandit”, însã l-aîmpiedicat Porsena, care le-a spus laamândoi cã pe noi, cei intraþi de curând înaceastã cooperativã, nu ne intereseazãtrecutul ei ºi dacã au ceva de împãrþit n-audecât sã se adreseze justiþiei. Eu am puscapãt acestei certe declarând cã astfel decerturi nu rezolvã nimic ºi cã toate neno-rocirile abãtute asupra societãþii noastre nusunt decât consecinþele unui rãzboi neno-rocit, pierdut, care a fugãrit populaþiaCapitalei în toatã Muntenia, lãsând goalecinematografele noastre. „E de vãzut dacãnu vom fi siliþi sã le încheiem pe toate, în cazcã mai continuãm rãzboiul”.

Joi, 17 august 1944. La 5 sunt la FilmulRomânesc. Sunt prezenþi toþi membriiConsiliului de administraþie, afarã de Crainicºi Dragoº Protopopescu. Damian ne citeºtescrisoarea lui Crainic prin care acestademisioneazã „irevocabil pe data de 1septembrie” ºi roagã Consiliul sã mã aleagãîn locul sãu; „persoana lui Hudiþã fiind ceamai indicatã în împrejurãrile de azi”. DeclarConsiliului cã pentru moment nu mã potdecide sã accept acest post ºi propun sã seamâne luarea unei decizii pânã la ºedinþaviitoare, pe care o fixãm pentru joi, 24 augustora 6 p.m.”

ªedinþa n-a mai avut loc. Schimbarea demacaz de la 23 August a însemnat ºi declan-ºarea unei cruciade bolºevice împotrivavalorilor naþionale. Tonul denunþurilor ºi aldemascãrilor l-a dat ziarul „Dreptatea”,

oficiosul Partidului Naþional Þãrãnesc careavea „sã socoteascã toate ascunziºurile, sãcotrobãie prin toate hrubele întunecate încare zac uneltele unei generaþii de imbecili”pentru „a denunþa opiniei publice pe toþivinovaþii dezastrului din ultimii ºase ani”.Între aceºti „ºacali puºi la stâlpul infamiei”(Constantin Noica, Emil Cioran, MirceaEliade, dirijorul George Georgescu,I.Al.Brãtescu-Voineºti, Mihail Ralea, C.Rãdulescu-Motru, Liviu Rebreanu, LucianBlaga, Ion Barbu º.a.) se afla ºi NichiforCrainic, care era stigmatizat de ziarulþãrãnist (Unde erai tu, Ioan Hudiþã?!), cu oviolenþã revoltãtoare: „Fiindcã ne-am propussã facem pomelnicul tuturor slugilor naziste,nu putem trece cu vederea fãrã a comite onedreptate strigãtoare la cer pe frateleNichifor Crainic, ortodox de profesie,specialist în pãcate lumeºti ºi partizannedezminþit al doctrinelor aristocrate. De larãzboiul celãlalt ºi pânã la acesta... demo-craþia n-a avut duºman mai neîmpãcat ºisusþinãtor mai aprig al teoriei ierarhiilornaturale decât fiul lui Dobre Cãldãraru dincomuna Bulbucata, satul Gãunosul, judeþulVlaºca, fiu care dupã cum vedeþi ºi-a trãdatneamul ºi pãmântul ca sã slujeascã pe boierila Bucureºti... N-a fost moment delicat înviaþa publicã ºi militarã a Reichului din ultimiiani, în care Nichifor Crainic sã nu iasã peprimul plan, pentru a-ºi spune cuvântul ºi acontribui la Victoria finalã”.

În aceste condiþii, stigmatizat ºi hãituitmai întâi, apoi judecat în lipsã ºi condamnatla muncã silnicã pe viaþã, Nichifor Crainicîncepe sã peregrineze trãind ascuns prinmãnãstirile ºi satele Transilvaniei, pânã înmai 1947 când se predã autoritãþilor.

În cursul anchetei, fiind acuzat ca „odios

criminal de rãzboi... care a fugit cu trupelenemþeºti ºi a fãcut parte din guvernulfantomã al lui Horia Sima”, Nichifor Crainicaducea ca argumente în apãrarea sainclusiv activitatea desfãºuratã în cinema-tografie:

„Ca preºedinte al societãþii Filmulromânesc, am rulat fãrã deosebire ºi filmeleevreilor, ferindu-i sã fie exploataþi de uniisubalterni nãrãvaºi.

Ca preºedinte al „Asociaþiei impor-tatorilor de filme” – evrei ºi români, le-amfixat cele mai mari înlesniri la scãdereataxelor împovãrãtoare ºi la import, lucrândtoate aceste înlesniri cu d. Eskenasz, de lacasa „Continentul” ºi cinematograful„Fantasio”. Nu mai vorbesc de evreii pe carei-am ocrotit în cadrele MinisteruluiPropagandei unde i-am gãsit funcþionari”.

Zadarnic însã. Deºi nu i s-a intentat niciun proces, fãrã vreo hotãrâre judecãto-reascã, Nichifor Crainic a fost trimis încelulele închisorii din Aiud, unde a pãtimittimp de 15 ani, pânã în anul 1962.

Prezenþa lui Nichifor Crainic în cinema-tografia românã, efemerã ºi nulã din punctulde vedere al creaþiei ºi producþiei de filme,echivaleazã cu o rãtãcire de moment. Acestderapaj în lumea de lumini ºi umbre, însã, i-amarcat profund biografia, legându-i dramaticultima perioadã a vieþii – o viaþã de cãrturarcu vocaþie de întemeietor – de o artã în carevedetismul, mondenul ºi comercialul faclegea. Un destin frânt pe lama de cuþit apeliculei, o viaþã de ascet pânditã decãderea în derizoriu.

Cu alte cuvinte, nu o contribuþie la istoriafilmului românesc, ci un subiect de film.

Filmul de rãzboi, reportajul cinematograficau fãcut parte din arsenalul de luptã alputerilor combatante în cel de-al doilea

rãzboi mondial

Page 35: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200533

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

În România, ca ºi în alte þãri europene,demnitatea sau rangul de mareºal reprezintãcea mai înaltã treaptã în ierarhia gradelormilitare.

În þara noastrã, acest rang s-a acordatpentru prima datã regelui Ferdinand Icomandantul armatei, pentru contribuþia sala reîntregirea neamului. Se dovedea astfelcã þara ºtia sã-l cinsteascã pe primul rege alRomâniei întregite ºi „cã s-a afirmat ca oputere de mare însemnãtate în concertulmarilor puteri ale Europei, cãci numai acestenaþiuni au dreptul sã aibã Mareºali”.

Ceremonia a avut loc la 1 Decembrie1918, ziua în care a intrat în Bucureºti armataromânã victorioasã avându-i în frunte peFerdinand, familia regalã, oficialitãþilemilitare ºi civile, ganeralul Berthelot. Dupãce cortegiul a strãbãtut traseul de la garaMogoºoaia, Arcul de Triumf (construit ad-hoc lângã Athenée Palace), Calea Victoriei ºistatuia lui Mihai Viteazul, s-a oprit în faþaPatriarhiei, unde mitropolitul Pimen alMoldovei a oficiat serviciul religios pentru

aceastã mare sãrbãtoare. La sfârºitulslujbei, ministrul de rãzboi, generalul EremiaGrigorescu alãturi de generalii ConstantinPrezan, ºeful Marelui Stat Major, ºi decomandanþii oºtirii s-au aºezat în faþaregelui. Generalul Eremia Grigorescu a datcitire primei cãrþi de mareºal ºi a înmânatregelui, simbolul acestui rang – bastonul demareºal. Era de forma unui cilindru acoperitcu catifea purpurie, împodobit cu acvilecruciate ºi capete de bour cusute cu fir aurit.Capetele erau obturate cu douã capacetronconice.

Ornamentaþiile bastonului au fostrealizate de pictorul Costin Petrescu.

Rangul de mareºal, devenit elementconstitutiv al realitãþii româneºti (o datã cuFerdinand I Întregitorul), a fost legiferat îniunie 1930, când Parlamentul a votat Legearelativã la crearea demnitãþii de Mareºal alRomâniei, 1930.

Conform legii, „demnitatea” de mareºalera onorificã ºi putea fi conferitã generalilorde corp de armatã care deþinuserã funcþia

de ºef al MareluiCartier General saude comandant titularal unei armate înRãzboiul pentruîntregirea neamului.Ulterior „un statuturma sã precizezeuniforma, insignele ºicelelalte detalii deordin protocolar”.

Abia acum s-aputut realiza dorinþaregelui Ferdinand I,care în 1918 i-a spuscelui care îi înmânaCartea de Mareºal „secuvine ºidumneavoastrã, celorce aþi comandat armataîn rãzboiul nostru, sã fiþiînãlþaþi la rangul demareºal”.

În 1930 au devenitmareºali regele Carol alII-lea, generaliiAlexandru Averescu ºiConstantin Prezan.

Muzeul MilitarNaþional deþine înpatrimoniul sãu bastonulcelui de-al treilea mareºalal României, AlexandruAverescu (1859-1938),personalitate marcantã avieþii militare ºi politice.

Nãscut la 9 martie 1859, în satul Babele,din judeþul Ismail, tânãrul AlexandruAverescu s-a înrolat ca soldat voluntar înRegimentul 5 Cãlaraºi. La 18 ani a participatla rãzboiul pentru independenþã din anii1877-1878, înaintând constant în ierarhiamilitarã. ªef de promoþie a ºcolii divizionarearma cavalerie (1881), elev al ªcoliiSuperioare de Rãzboi din Torino (1884-1886),profesor de geografie militarã la ªcoala deOfiþeri de Cavalerie (1892), director al ªcoliiSuperioare de Rãzboi (1894-1895), ataºat

Bastonul de mareºalCornelia König

Aleaxandru Averescu primeºte bastonul de mareºal de la Regele Carol al II-lea, la rândul sãu purtãtor al acestui însemn

Page 36: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200534

LUMEA MILITARĂmaºina timpului

militar la Berlin (1895-1898), comandant alRegimentului 4 Roºiori ajunge la gradul delocotenent-colonel. În anul 1901 a fostavansat colonel, în 1906 general de brigadãajungând în anul 1911 ºef al Marelui StatMajor. În anul imediat urmãtor devinegeneral de divizie, iar în 1913 a participat lacampania din Bulgaria în calitate de ºef alMarelui Cartier General. Ascensiunea sa acontinuat în timpul primului rãzboi mondial,când i s-a încredinþat comanda Armatei a 2-a, cu gradul de general de Corp de Armata. Afost artizanul succeselor repurtate laMãrãºti ºi Oituz. Pe linie de stat, a ocupatfuncþiile de ministru de rãzboi în 1907 ºipreºedinte al Consiliului de Miniºtri ( 29ianuarie/11 februarie - 5/18 martie 1918, 13martie 1920 - 17 decembrie 1921, 30 martie1926 - 4 iunie 1927) ca lider al PartiduluiPoporului. Scriitor ºi publicist de o valoareremarcabilã în presa militarã, a fost membrual Academiei Române.

Bastonul de mareºal a fost comandat laParis, o datã cu cele care au fost acordateregelui Carol al II-lea ºi generaluluiConstantin Prezan.

Bastoanele costau în total 67.500 francifrancezi, echivalând cu 447.578 lei, sumaurmând a fi achitatã în douã tranºe. Laaceasta se adãugau ºi taxele vamale ºi detransport, în final valoarea lor fiind de 500.000lei.

Decizia Consiliului de Miniºtri din 12septembrie 1930, deschidea un creditextraordinar bugetar de 500.000 lei, atribuitbugetului Ministerului Armatei, „pentrucumpãrarea prin bunã învoialã a treibastoane de mareºal de la Casa Falise dinParis pentru Majestatea Sa Regele ºi DomniiMareºali Prezan ºi Averescu.” Acestea aufost aduse în þarã de cãpitanul medicMihãilescu Gheorghe.

La câteva luni dupã întronarea sa, Carolal II-lea a dat ordin sã se organizeze pentru

prima datã dupã Unire, manevre (aplicaþii cutrupe) regale în Transilvania (22-29 octom-brie 1930), considerate contextul potrivitpentru o ceremonie de amploare desfã-ºuratã la Sighiºoara, în care regele Carol alII-lea a fost înãlþat la rangul de mareºal,ministrul de rãzboi înmânându-i cartea ºibastonul simbolic. La rândul sãu, suveranul aconferit însemnele rangului generalilorAlexandru Averescu ºi Constantin Prezan.

Ulterior, în 1941, au devenit mareºaliregele Mihai I ºi Ion Antonescu, iar pe lamijlocul anilor 80 autoritãþile comuniste aucochetat un timp cu ideea de a acorda acesttitlu lui Nicolae Ceauºescu.

Bastonul de mareºal a lui AlexandruAverescu a intrat în colecþia Muzeului MilitarNaþional în anul 1960, fiind confiscat deMinisterul Afacerilor Interne, care comunicamuzeului cã trimite „un baston de metalgalben, îmbrãcat în pluº roºu ºi o cutie decarton roºie ce au aparþinut fostului mareºalAverescu, acesta fiind confiscat de lanumitul Ion Iliescu”.

Bastonul este din aur cu titlul de 750%având poinçon-ul specific obiectelorpreþioase franþuzeºti exportate. Are formaunui tub cilindric, cu douã capacetronconice la capete, lung de 49,7 cm. Pe oporþiune de 39,9 cm este îmbrãcat în catifeapurpurie (astãzi roasã de vreme) pe caresunt brodate cu fir auriu tip canetil, acvile ºicapete de bour, dispuse în ºiruri verticale,alternând 4 acvile ºi 5 capete de bour.

Tubul este obturat la capete de douãcapace tronconice, goale pe dinãuntru,filetate la diametrul mic.

Capacul superior (h = 4,7 cm, D = 5,3 cm,d = 4,2 cm) este decorat cu frunze de acantaºezate pe trei cercuri orizontale, sub carese aflã inscripþia <NIHIL SINE DEO>. Pe bazamare a capacului se aflã stema mare aRomâniei, încadratã de douã cununi dinfrunze de laur, unite printr-o panglicã simplã.

Capacul de jos (h = 4,3 cm, D = 5,1 cm, d= 4,2 cm) este decorat cu frunze de viþã devie, alternând cu registre înguste, verticaledin frunze de laur, toate susþinute de treicercuri orizontale. Sub acestea se aflãinscripþia <MÃRêTI - 1917>.

Pe baza mare a capacului se aflã cruceaOrdinului Mihai Viteazul cu cifrul încoronat alregelui Carol al II-lea. Crucea esteamplasatã pe douã cercuri concentrice, celdin interior este punctat, iar pe cel dinexterior se aflã incizatã inscripþia cu numeleatelierului în care a fost realizat <FALIZE.ANCIENS . JOAILLIERS. DE. LA. COURONNE.DE. FRANCE.>. Toate acestea sunt încercuitecu o cununã continuã de lauri.

Bastonul are greutate totalã de 730,88grame, distribuitã astfel: tubul 464,81 grame,capacul superior 136,7 grame ºi capaculinferior 130 grame.

Actualmente piesa se aflã expusã însectorul de istorie contemporanã militarã alexpoziþiei de bazã a Muzeului MilitarNaþional.

Rangul de mareºal presupunea un locspecial la ceremoniile oficiale, portul ºisalutul cu bastonul de mareºal.

La ceremonii ºi serbãri oficiale, mareºaliistãteau imediat dupã foºtii regenþi, primul-ministru ºi Patriarhul Þãrii.

Bastonul de mareºal putea fi purtat laþinuta de ceremonie, la parade, reviste,inspecþii la corpurile de trupã, oricare ar fiþinuta ºi dupã ordine speciale.

Mareºalii datorau salutul lor: drapelelorºi stindardelor, capilor statelor, membrilorfamiliilor regale ºi princiare, Sanctitãþii SalePatriarhul Þãrii ºi rãspundeau la onorultrupelor.

Bastonul se þinea în mâna dreaptã, laaproximativ 2/3 din lungimea lui, socotitã dejos în sus. La cãlãrie bastonul se þinea lamijlocul lui. Când mareºalii asistau cãlare ladefilare, luau poziþia de repaus a bastonului,apucându-l la 2/3 din lungime ºi sprijinindcapãtul de jos pe faþa anterioarã a coapseidrepte.

Salutul cu bastonul de mareºal se faceaîn modul urmãtor:

Se ridica bastonul pânã în dreptulobrazului, mâna la înãlþimea bãrbiei, seîndoia mâna în terþã spre dreapta, cu un gestlarg ºi hotãrât, se pãstra aceastã poziþietimpului voit.

Astãzi prin Legea 80/1995, articolul 2, seprevede acordarea gradului de mareºal, decãtre preºedintele României, în timp derãzboi, generalilor de armatã, pentru meriteexcepþionale.

Capacele bastonului de mareºal care i-a aparþinut lui Alexandru Averescu

Page 37: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200535

LUMEA MILITARĂ

La sfârºitul anului trecut, la Cercul Militar Naþional, EdituraMilitarã a lansat cartea Luptele Wehrmachtului în România.1944, scrisã de locotenent-colonelul Klaus Schönherr,cercetãtor la Serviciul german de Cercetare a IstorieiMilitare. Apãrutã sub sigla Institutului pentru Studii Politice deApãrare ºi Istorie Militarã, cartea este o contribuþie majorã laistoriografia militarã ºi s-a bucurat de cronici elogioase înrevistele de specialitate ºi de o bunã primire din parteapublicului cititor. La lansare au vorbit colonelul dr. Petre Otu,Alesandru Duþu, Elena Matei (traducãtoarea cãrþii), FlorinConstantiniu, Adrian Pandea, iar prezenþa ºi discursulautorului au conferit evenimentului un caracter aparte.

Lansarea volumului Generalul Ioan Emanoil Florescu –organizator al armatei române moderne, semnat de reputatulistoric Radu R. Florescu, urmaº al generalului, sosit specialdin Statele Unite pentru acest eveniment, ºi apãrut la EdituraMilitarã într-o nouã colecþie – „Lideri militari”, a prilejuit oadevãratã desfãºurare de erudiþie ºi ataºament faþã devalorile naþionale în acord perfect cu cele occidentale. Auvorbit despre lucrare ºi despre personalitatea generaluluiFlorescu academicianul Cornelia Bodea, generalul maior (r)dr. Mihail E. Ionescu, directorul Institului pentru Studii Politicede Apãrare ºi Istorie Militarã (sub a cãrui egidã a apãrutcartea), Adrian Pandea, directorul editurii, în faþa uneiasistenþe selecte – academicienii Dan Berindei, ªtefanªtefãnescu, Florin Constantiniu, specialiºti în istorie generalãºi istorie militarã, cititori pasionaþi ai domeniului, jurnaliºti lapublicaþii ºi canale de televiziune importante.

ªeful Statului Major General, generalul Eugen Bãdãlan, apublicat volumul Sensul transformãrii, lucrare caremarcheazã debutul noii colecþii a Editurii Militare Gândireamilitarã româneascã. Lansarea a avut loc cu ocaziamanfestãrilor prilejuite de acordarea premiilor revistei cu titluomonim, al cãrei redactor-ºef, Costinel Petrache, este ºicoordonator al colecþiei. În faþa unei asistenþe numeroase, înfrunte cu ministrul apãrãrii naþionale, Teodor Atanasiu,secretarii de stat Ioan Ion ºi Marius Bãlu, despre carte auvorbit Virgil Cândea, Florin Constantiniu ºi Adrian Pandea.

Un eveniment care s-a bucurat de solemnitatea fastuoasãdar ºi de încãrcãtura de emoþie cuvenite: lansarea volumuluimonografic Eroul Necunoscut. Istorie trecutã ºi recentã, deValeria Bãlescu, apãrut la Editura Militarã. În ambianþa sãliide Marmurã a Cercului Militar Naþional, în prezenþa unorpersonalitãþi ale vieþii politice ºi culturale, militari, ziariºti, aunui numeros public au rostit aprecieri despre carte, ca ºidespre importanþa acestui simbol pentru poporul român,Î.P.S. Teoctist, Patriarhul României, academicienii DanBerindei ºi Florin Constantiniu, generalul Marin Dragnea,preºedintele Asociaþiei Naþionale a Veteranilor de Rãzboi.Muzica Reprezentativã a Armatei, sub bagheta coloneluluiIonel Croitoru, a intonat „Imnul Eroului Necunoscut“, lucrareacompusã de colonelul Ion Vlãduþã, fost inspector al MuzicilorMilitare în anii de început ai secolului trecut.

Cronica unui an aniversar

Page 38: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200536

LUMEA MILITARĂlumea militarã în dialog

PETRE RÃILEANU:„A venit timpul sã reabilitãm viitorul“

Nãscut în 1951 la Brãila, pe Bulevardul Cuza, una dintre cele douã mari artere care încep ºi se terminã laDunãre. Un oraº a cãrui geometrie riguroasã ºi surâzãtoare nu poate lãsa indiferent pe nimeni. Cãlinescu i-adedicat poate cel mai frumos elogiu, în stilul lui grandilocvent dar plin de miez.

ªcoala generalã ºi liceul „Nicolae Bãlcescu“, la Brãila, apoi studii de litere la Universitatea din Bucureºti. Dupã un scurt interludiu de profesor navetist la Iveºti, a exersat pânã acum douã meserii: editor (redactor ºi,

dupã 1990, ºef de redacþie ºi redactor ºef) ºi jurnalist radio, la început chiar cu ziua, apoi integrat.Urmeazã stabilirea în Franþa, un an de DEA (Diplôme d’étude aprofondi) la Sorbona, care-l ajutã nu sã uite ci

sã reorganizeze ºi sã recicleze ceea ce credea cã ºtie. Din 1994 intrã la Radio France Internationale din Paris,veritabil Turn Babel – emisiuni în 20 de limbi. Cunoaºte noi locuri, oameni, idei, feluri de a fi în lume. Absoarbecât poate ºi se lasã absorbit de solul primitor pe care a cãzut.

Un arbore inversat, cum ar spune Basarab Nicolescu, ale cãrui rãdãcini rãmase în aer se vor adapta lafuncþia de ramuri, în timp ce ramurile, în pãmânt, devin rãdãcini.

Interviu realizat deRadu Voinescu

Page 39: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200537

LUMEA MILITARĂlumea militarã în dialog

Stimate Petre Rãileanu, sunteþi unuldintre scriitorii români afirmaþi înFranþa. Cãrþile dumneavoastrã decriticã ºi eseisticã, intervenþiile îndiferite publicaþii contureazã o carierãliterarã frumoasã, la care – de ce sã n-orecunoaºtem? – nu sunt mulþi cei careacced. Drumul acesta a început – poatee bine sã reamintim – cu o cartepublicatã la Editura Militarã, un eseuinteligent ºi sofisticat – în sensulpozitiv, se înþelege – despre literaturaeroicã. Acea carte se numeºte Corabialui Ghilgameº. Ce v-a determinat sãabordaþi o astfel de temã? Sã fi fostdoar faptul cã pe atunci eraþi ofiþer ºiredactor la editura armatei?

– Într-o oarecare mãsurã, da.Imaginarul colectiv a identificat armatacu ideea de eroism, în care tentanaþionalã e foarte prezentã. Situaþia s-aprelungit pânã târziu în epoca modernã,acompaniind procesul de formare astatului naþional: Rãzboiul de indepen-denþã, Primul rãzboi mondial. Regimulcomunist, dupã o primã perioadã deglorificare a Armatei Roºii, a crezutoportun sã reînnoade cu vechea tra-diþie, cel puþin la nivelul discursului.Propaganda oficialã identifica „noua“armatã cu ideea de eroism, însã acestaera deturnat pânã la caricaturã, impreg-nat, cum era, de poncifele ideologieipartidului unic. Istoricii s-ar putea pro-nunþa cu mai multã competenþã, obser-vaþiile mele sunt ale unui «corp strãin»situat pentru o vreme la margineainstituþiei, dar aceasta este de multe oriºi cea mai bunã poziþie pentru a observaun fenomen. De aceea, nu cred sã mãînºel spunând cã, la fel ca toatecelelalte instituþii, ºi acest corp de pro-fesie a fost grav alterat ºi deturnat de laspecificitãþile sale. In linii mari, armataera scindatã într-o componentã completproletarizatã, care asigura marileºantiere: Canalul, „Casa Poporului“ etc.,ºi o a doua, poate ºi mai mare, formatãdin funcþionari ideologici.

Sistemul în care trãiam semãna cu oficþiune grosolanã, a cãrei regulã debazã era mimarea adevãrului, numaicã discursul ambiant avea pretenþia dea fi chiar realitatea. De aceea, oriceincursiune în lumea convenþiilor literareconþinea în mod inevitabil o dozã deironie. De altfel, cititorul dintr-un altspaþiu cultural sau chiar cititorul românde peste zece ani, dacã nu chiar cel de

azi, ar putea fi surprins de aspectulludic-nonºalant al unei pãrþi importantea literaturii din România anilor ’80. Mãîntreb chiar dacã cititorului cu pricinaliteratura respectivã i-ar mai spuneceva, având în vedere cã acele coduriale complicitãþii spontane autor-cititorau dispãrut. Dar mai cred cã lucruriletrebuiesc puse într-un context mai larg.Cultura românã a moºtenit o viziuneambivalentã despre lume: Rãul e fratecu Binele, prezenþa Rãului e la fel deimplacabilã ca succesiunea anotimpu-rilor, singura modalitate de a-l «com-bate» este de a-i pune în faþã propriacaricaturã. Am pus cuvântul combateîntre ghilimele, pentru cã din aceastãcaricaturizare nu lipsesc anume note desimpatie. Deriziunea ºi autoderiziunea,gustul pentru relativism sunt înscrise încodul genetic al literaturii române. Nu ede mirare cã în timp ce alte literaturiîncep cu epopei eroice sau chansons degeste, istoria literaturii române înregis-treazã încã de la începuturile ei overitabilã comedie a literaturii. E vorbade Þiganiada lui Ion Budai-Deleanu,capodoperã a aºa-zisei literaturi de gra-dul al doilea, cu alte cuvinte, o ficþiune aficþiunii, în care sunt manipulate cu ouimitoare dezinvolturã toate procedeeledin arsenalul a ceea ce se numeºteastãzi postmodernism, uitându-se cuprea mare uºurinþã cã ele erau curenteîn secolul al XVIII-lea, un secol al Lu-minilor, al tuturor libertãþilor ºi chiar allibertinajului.

Proiectul cãrþii Corabia luiGhilgameº mi s-a lãmurit pe mãsurascrierii ei. Aveam la început în minteaceastã vastã metaforã din Homer,„bãrbaþii Ares ºi fabricanþii de ecouri“,frapat de caracterul ei exemplar ºidefinitiv: ea pune pe picior de egalitatepe rãzboinici, cu alte cuvinte pedeþinãtorii puterii efective, cu poeþii ºirapsozii, cei care deþin secretulimortalitãþii. Toposul literar – arme ºilitere – va face o uimitoare carierãartisticã ce va menþine în echilibru timpde mai multe secole, pânã în pragulmodernitãþii, protagoniºtii celor douãserii paradigmatice. Formele literare s-au modificat, iar valorile vehiculate aucunoscut codificãri diferite. Readu-cerea în discuþie a acestui topos era înochii mei o formã de a sublinia forþa ºiprestigiul literaturii ºi, deci, o revanºã aacesteia. Cu siguranþã, mulþi dintre noiam exagerat importanþa literaturii, dar

aceastã exagerare rãspundea uneinecesitãþi reale ºi era în acelaºi timp unprogram.

Dar n-aº vrea sã se înþeleagã cãscrierea unei cãrþi e ghidatã numai deconjuncturi exterioare. Lecturile,studiul, reflecþia ne permit o mai bunãcunoaºtere de sine ºi descoperireaunor afinitãþi durabile. Scriind Corabialui Ghilgameº am fost acaparat de o„temã“, cãutarea imortalitãþii, care mi-aschimbat radical felul de a mã situa înraport cu literatura.

– Aþi lucrat în cadrul EdituriiMilitare în perioada ei de glorie, ca sãspun aºa, atunci când îºi câºtigase unanumit prestigiu în lumea editorialã ºiculturalã româneascã. Aþi putea trasa,în câteva cuvinte, ceea ce credeþi cã arputea fi o explicaþie a statutuluiacestuia special, important pentruistoria unei instituþii care anul acestasãrbãtoreºte 55 de ani de existenþã?

– Editura Militarã a fost înfiinþatã, caºi în celelalte þãri din zona de influenþãsovieticã, pentru a asigura difuzareapropagandei politice în armatã. Multãvreme, producþia literarã a fost insigni-fiantã ºi marginalã, tocmai datoritãfidelitãþii faþã de acest principiu. O breºãs-a creat prin venirea în editurã, la înce-putul anilor 1980, a colonelului DumitruRãdulescu. Din punct de vedereadministrativ era o retrogradare, dar ela ºtiut sã facã din acest „exil“, deseoriutilizat pentru a-i þine la distanþã perebeli ºi pe incomozi, punctul de plecareal unei extraordinare aventuri,instaurând un spaþiu de libertate ºi deemulaþie într-o instituþie somnolentã, cedevenise un fel de Casã de asigurãri peviaþã pentru câþiva autori mediocri, darfoarte „pe linie“. Înþelegerea între noi afost de la început totalã ºi a funcþionatastfel timp de zece ani cât am lucratîmpreunã. Nu aveam deloc aceeaºiformaþie, veneam din orizonturi diferite,dar am constatat cã doream cu aceeaºiintensitate acelaºi lucru: sã publicãm„literaturã adevãratã“. A fost de acordcu toþi autorii pe care i-am propus, înprimul rând tinerii optzeciºti, începândcu Mircea Nedelciu ºi primul sãuroman, Zmeura de câmpie. Pentru untânãr prozator strãlucit ºi noncon-formist, cum era el, editarea unui romanîn treizeci de mii de exemplare însemnadobândirea unui statut de scriitor ce se

Page 40: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200538

LUMEA MILITARĂlumea militarã în dialog

putea situa pe picior de egalitate cu«seniorii» care dominau tot într-osocietate ce semãna tot mai mult cu ogerontocraþie. Am fãcut acelaºi lucru ºicu alþi autori din aceeaºi generaþie:Sorin Preda, Ioan Lãcustã, ConstantinStan, Alexandru Vlad, Tudor DumitruSavu; mai tîrziu Nicolae Iliescu ºiGeorge Cuºnarencu. Schimbarea eraatât de radicalã, încât primii surprinºi depropunerea de a publica la EdituraMilitarã erau chiar autorii cãtre care mãîndreptam, gândind cã profilul lor nu sepotrivea cu acela de pânã atunci alediturii. De aceea, mã grãbeam sã leprecizez cã ceea ce le ceream era ocarte scrisã din perspectiva uneidepline libertãþi interioare, care sã-ireprezinte fãrã rezerve. Când ceream ocarte lui Costache Olãreanu sau luiMircea Horia Simionescu era pentru cãvoiam sã public un adevãrat CostacheOlãreanu ºi un veritabil MHS, angajân-du-mã, totodatã, în a le asigura unminimum de tracasãri. Chiar dacã nureuºeam sutã la sutã, cum a fost cazulcu „În lume nu-s mai multe Italii“ –cenzorul de la Consiliul Culturii a fostintratabil. Ludicul ºi inventivul autor alAsediului locului comun a gãsit variantaArcadii, dar nici ea n-a trecut. La fel, atrebuit sã renunþ, ºi autorul a fost deacord, la un vers cu valoare de emblemãironicã: „Epoci de aur îºi dau arama pefaþã“. Talentul lui Traian T. Coºovei, cãciel era autorul, n-a ieºit cu nimic diminuatprin aceastã eliminare forþatã, cu atâtmai mult cu cât volumul lui – o reeditaremascatã de câteva inedite, cãci autoriiîn viaþã nu puteau fi reeditaþi decât cuaprobarea Comitetului Central – conþi-nea reflecþii grave, mai puþin trans-parente însã. În afarã de cãrþile pe carele publicam fãrã entuziasm, mergeam sãne cãutãm autorii, în conformitate cu

profilul pe care voiam sã-l imprimãm„mãrcii“ noastre: o literaturã vie, inte-ligentã, subtilã, adesea excesiv desubtilã, dar în condiþiile de atunci sub-versiunea nu putea fi decât intensestetizantã.

– Se întâmplã sã discut, din când încând, cu scriitori care îºi aduc amintecã în anii ’80 editura devenise un fel deliman pentru cei care nu reuºeau sãpublice în alte pãrþi din cauza condi-þiilor aspre ale cenzurii. Cum se puteaca într-o editurã teoretic mai expusãcontrolului sã aparã cãrþi privite decontrolorii ideologici cu o anumitãsuspiciune?

– Cred cã e unul din paradoxurilesocietãþii în care am trãit: ducând lacote extreme paranoia pericolelor imi-nente ºi omniprezente, multiplicândinstituþiile, funcþiile ºi metodele desupraveghere, le condamna la inefi-cienþã, suscitând corespunzãtor, departea cealaltã, fantezie ºi emulaþie. Darmai e ceva ce s-a putut constata, cuexcepþiile inerente, în toate editurile,puþine câte erau: cei care lucrau înacest domeniu erau cu adevãrat ataºaþimeseriei lor, pe care încercau sã oexercite la un nivel de demnitate profe-sionalã. Convingerea mea este cã dacãfiecare, în postul lui, oricât de modest, arfi fãcut la fel, dezastrul social ºi moral nuar fi luat proporþiile pe care le ºtim.

– Cu vreo câþiva ani în urmã, unautor a cãrui carte a apãrut subîngrijirea dumneavoastrã, DumitruConstantin, se plângea, la o emisiunetelevizatã la care ne-am aflat împreunã,cã i-aþi cenzurat Inteligenþa materiei.Culmea este cã nouã, tuturor, ni sepãruse atunci cã lucrarea aceea fãceanotã aparte în peisajul editorialromânesc, se detaºa prin îndrãznealã ºiprin profesarea unor idei care nu erautocmai cele de toatã ziua.

– Cred cã în împrejurarea pe care oevocaþi, autorul în chestiune a fostmanipulat de propriul sãu temperamentºi a cedat ºi el tentaþiei supralicitãriiipostazei de victimã. Îmi amintesc cã laprocesele câtorva dintre colaboratoriiapropiaþi ai lui Ceauºescu, pe careteleviziunea le transmitea noapteatârziu, zbirii de pânã mai ieri se pre-zentau ºi ei plângãcios ca victime ale

Titluri publicate:

Corabia lui Ghilgameº, eseu, EdituraMilitarã, 1990; L’Avant-garde roumaine,Editura Fundaþiei Culturale Române,Bucureºti, 1996, urmatã de versiuneaamplificatã în limba englezã, în 1999; IubiteFondane… scrisori inedite. Ediþie alcãtuitãîn colaborare cu Michel Carassou, EdituraVinea, Bucureºti, 1998; Fin de siècle. Unnou început. Interviuri, Editura Du Style,Bucureºti, 1999; Fundoianu/Fondane etl’avant-garde. În colaborare cu MichelCarassou, Editura Paris-Méditerranée,Paris, 1999; Herold. Maltraité de peinture.Traducere din limba francezã, studiuintroductiv ºi note, Institutul pentruCercetarea Avangardei Române ºiEuropene – ICARE, Bucureºti, 2001;Europa mon amour, eseuri sub forma unuijurnal de cãlãtorie, Editura FundaþieiCulturale Române, Bucureºti, 2003;Gherasim Luca. Monografie, colecþia „Lesétrangers de Paris/Les Roumains deParis“, Editura Oxus, Paris, 2004,

Opere colective:Le surréalisme et l’amour,

Gallimard/Electa, Paris, 1997; La littératurede l’absurde ou Le salut par le style, înTristan Tzara, le surréalisme etl’internationale poétique, eseu, Editural’Harmattan, Paris, 2000; Une Europecomme à contre-temps , eseu, în volumulcolectiv Ruptures, Editura Autrement,Paris 2003; Constantin Brâncuþi. L’œuvreroumaine/Operele din România, Prefaþã laalbumul realizat de fotograful NicolaeSãndulescu, text de Jacqueline Delaunay-Hologne, coeditare Paris-Méditerranée ºiInstitutul Cultural Român, Paris ºiBucureºti, 2004.

Page 41: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200539

LUMEA MILITARĂlumea militarã în dialog

„Tiranului“ ºi „Tiranei“. Dar autorulnostru nu se înscrie în aceastã zonã.Sunt mulþi cei care au sperat, de la oasemenea manevrã dubioasã, o repozi-þionare mai avantajoasã a statutului lorsocial ºi o anesteziere a unei culpabi-litãþi difuze de care probabil nici nu erauîntotdeauna conºtienþi. Unii ne-au sur-prins, alþii n-au fãcut decât sã confirmeceea ce ºtiam sau doar întrevedeam.Primii ani ai interminabilei tranziþiiîncepute în 1990, cu tot cortegiul lor dedificultãþi ºi mizerii, au funcþionat ca unrevelator al caracterelor.

Cu Inteligenþa materiei am fãcut,practic, primii paºi în meseria pasio-nantã de redactor de editurã. Eram înredacþia de ºtiinþã, compusã din ex-celenþi profesioniºti, printre care tineriiveterani Dumitru Nicolescu ºi MiºuRãileanu, care m-au adoptat priete-neºte. Manuscrisul data, cred, de câþivaani; arãta, în orice caz, ca o relicvã uzatãde lecturile repetate ºi intervenþiile suc-cesive. Nu prea erau speranþe sã devinão carte. La început, am crezut ºi eu la fel,dar subiectul era interesant – era vorbade fenomene paranormale ºi de formeleinteligente de organizare a lumii vii – ºipe alocuri, printre incoerenþe ºi incon-gruenþe, scoteau capul printre rânduricâte o frazã percutantã sau reflecþii de oindiscutabilã originalitate. Mi s-a acor-dat, din fericire, un termen rezonabil ºi,mai multe sãptãmâni la rând, sau poateluni, am lucrat cu autorul, uneori zi de zi,la mine acasã, dupã orele de program,asupra acestui manuscris care înce-puse sã devinã puþin ºi al meu. Pentru asalva perlele pe care le conþinea textulsituat între eseu, literaturã de vulgari-zare ºi operã ºtiinþificã trebuia ferit deexcesele ce l-ar fi transformat într-un„cabinet de curiozitãþi“ din sfera ma-gazinului popular. Dupã dispute, ame-ninþãri, renunþãri, întreruperi ºi reluãri,am dus lucrul pânã la capãt ºi cartea aieºit în lume cu o copertã cu adevãratinspiratã, conceputã ºi desenatã deFlorin Creangã. A fost din primele zile unmare succes º dupã primul tiraj de zecemii de exemplare, s-au mai tras, dupãobþinerea tuturor aprobãrilor, încãatâtea. Peste puþin timp, când a izbucnitisteria provocatã de ceea ce s-a numit„Meditaþia transcendentalã“ directorulm-a convocat de urgenþã ºi din tornadade þipete ºi invective am înþeles cã suntpasibil de a fi dat afarã din slujbã pentrucã am publicat o asemenea carte

desemnatã în cercurile cele mai înaltedrept îndreptarul teoretic al „ãlora“.Nimic nu ne mai putea salva, nici pemine, nici pe autor ºi nici pe director,nici mãcar mãsura de precauþie pe careacesta din urmã ºi-o luase, sub formaunei prefeþe cerute unui academician cutrecere, prefaþã împãnatã cu citate dinNicolae Ceauºescu. Ne-a salvat, poate,pânã la urmã, abilitatea directorului –despre ale cãrui ieºiri furioase n-amºtiut niciodatã dacã erau reale sau

jucate, ca sã se audã unde trebuia – ºi,în orice caz, ne-a „salvat“ faptul cã nicieu ºi nici autorul nu figuram pe listeleparticipanþilor la enigmaticele reuniunitranscendentale.

Am povestit acest episod pentru arãspunde la întrebare, dar ºi pentru aconstata o dezamãgire: acest gen deîntâmplãri sunt dintre cele care creeazãsolidarizãri ºi chiar prietenii durabile. Cucei mai mulþi dintre autorii cu care amlucrat am avut sentimentul cã ne situãmde aceeaºi parte a baricadei.

– În 1992 v-aþi instalat în Franþa. Aþicontinuat sã publicaþi în þarã, sã men-þineþi legãtura cu lumea literarãromâneascã. Cum resimþiþi felul acestade a trãi în douã culturi, de a gândi ºiscrie folosind douã idiomuri? Sau,pentru a prelua o interogaþie a dumnea-voastrã din Europa, mon amour,„scriitorul care se exileazã din propriaþarã pentru a se instala într-o nouãculturã îºi pierde identitatea sau îºiadaugã încã una?“

– Vastã chestiune! Rãspunsul va fiîntotdeauna diferit, în funcþie de per-sonalitatea celui în cauzã, de motivaþii ºiaºteptãri, de „intensitatea idealisticã“

ce însoþeºte un asemenea gest. Eu nusunt nici un exilat, nici un imigrant încãutare de bunãstare materialã.Plecarea în Franþa a fost urmarea maimultor întâlniri ºi a unei opþiuni. Coin-cidenþa dintre „o cauzalitate externã ºi ofinalitate interioarã“. Hazardul obiectiv,cum ar fi spus suprarealiºtii. Nuglumesc decât pe jumãtate. Plecând laParis, am avut ideea cã pãrãsescprovincia pentru a mã instala în capitalã.Aºa cum la nouãsprezece ani am pãrãsitBrãila natalã pentru Bucureºti, cuconvingerea clarã cã nu mã voi maiîntoarce. Prima cãlãtorie în Franþa mi-aconfirmat importanþa pe care o aulibertatea ºi demnitatea individuluiatunci când ai gustul acestor valori.Pânã atunci putusem obþine pojghiþa lor,crusta subþire, firavã, atât cât era posibilîn condiþiile date. Dupã Revoluþie – nuvorbesc de evenimentele din decembrie1989 ci de ansamblul schimbãrilor inter-venite dupã aceea – am simþit cã pentruo vreme – imposibil de apreciat ceînsemna concret, în zile, în ani, în viaþãaceastã sintagmã – va trebui sã nemulþumim cu o fantomã a libertãþii ºi ademnitãþii.

Cât despre a scrie într-o altã limbã,Mircea Eliade noteazã în Jurnalul sãu,imediat dupã rãzboi, mãrturia poetuluiIlarie Voronca, pentru care a scriepoezii într-o altã limbã era o tragedie.Chiar Eliade, care începuse sã-ºi scrie,de nevoie, cãrþile de eseuri în francezã,se întreabã ce ar putea realiza într-olimbã ce i se refuzã îndatã ce încearcãsã imagineze, sã viseze, sã se joace? Cutoate cã tot el spune cã între lamentãrilelui Ovidiu, exilatul anului 8, ºi Dante,care a profitat de anii de exil pentru a-ºidesãvârºi opera, opteazã pentru mo-delul Dante. Cred cã nu e inutil deprecizat cã o limbã nu e doar lexicul plusun ansamblu de reguli gramaticale maimult sau mai puþin complicate. O limbã emai ales o privire asupra universului. Ascrie într-o altã limbã înseamnã a tesitua într-o altã concepþie despre lume.Nu e de mirare cã singura limbã în carecâþiva scriitori români au avut acces launiversalitate este franceza. Limbafrancezã ºi în general cultura francezãau fasonat cultura românã modernã. Nue vorba de colonizare, cum scriaFundoianu în anii ’20 ai secolului trecut,ci de asimilarea lentã – chiar incompletã– a unui model, de afinitãþi ºi de osolidarizare în destin. Acest ciclu s-aîncheiat ºi operele, ca ºi creatorii lor, se

Despre sine: „Nu mãconsider un scriitor. Suntmai curând un hedonist înlumea artelor ºi a reflecþiei,cu anume disponibilitãþipentru cercetare ºi înzestratcu simþ moral. Cred cã celmai bun conþinut al uneiopere este forma.“

Page 42: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200540

LUMEA MILITARĂlumea militarã în dialog

înþelege, au rãmas prizonierii „miculuicontext“. Milan Kundera, scriitorul cehcare trãieºte de mai multe decenii înFranþa, a publicat recent o carte în careanalizeazã aceste chestiuni. El spune cãsentimentul de posesiune pe care-l areo naþiune faþã de artiºtii sãi funcþioneazãca un „terorism al micului context“, carereduce sensul unei opere la rolul jucatde ea în propria þarã. Au existat ºi vormai exista, cu siguranþã, din motivelecele mai diverse, români, cehi, polonezi,bulgari, albanezi etc. care sã scrie, sãzicem, în francezã, dar în aceste cazuriavem de-a face cu aventuri personale,ele nu rezolvã problema micului context.

ªi experienþa la nivelul identitãþiirãmâne tot personalã. Trãind la modulintegrat într-o altã þarã, atât cât eposibil, îþi adaugi o altã identitate, dar nula modul acumulãrii – ca ºi cum ai aveadouã paºapoarte, ceea ce nu e rar –, cial unei sinteze subtile.

– Cartea dumneavoastrã de inter-viuri, Fin de siècle: un nou început,aduce în discuþie o chestiune care lavremea în care ea a fost realizatã þineade un viitor mai mult sau mai puþinîndepãrtat. Convorbirile cu perso-nalitãþi importante ale culturii franceze– François Furet, Catherine Durandin,Elisabeth Roudinesco, Edgar Morin,Maurice Nadeau, Dominique Fernandezºi alþii – pun în discuþie chestiuneapluralitãþii, a unei lumi europenedeschisã multiculturalismului dar ºiataºatã unei tradiþii de un anumit fel,tradiþie pe care o percepem ca fiindparþial comunã, parþial tipicã uneinaþiuni anumite. În ce mãsurã vedeþiconfirmate sau infirmate acum dupã cemileniul al treilea a început, reflecþiileºi anticipãrile de la finele celuilalt?

– Cred cã aceste chestiuni sunt maiactuale ca oricând ºi ele vor da un sensviitorului. Europa este o unitate îndiversitate. Aºa cum stau lucrurile, defapt, la nivelul fiecãrei þãri în parte. ªi eucred cã viitorul aparþine realitãþiidefinite de sintagma Statele Unite aleEuropei. Dupã principiul vaselor comu-nicante, fiecare stat va ceda o parte desuveranitate ºi din atribuþii noii entitãþicare ne conþine ºi ne reprezintã pe toþi.Acelaºi lucru se va întâmpla ºi la nivelulidentitãþii. Spre deosebire de identitãþilenaþionale, care se construiesc ºi sedefinesc prin opoziþii – e destul sã privimspectacolele provocate de competiþiilesportive, sau altele, între naþiuni, pentrua nu vorbi de rãzboaie – identitatea

europeanã se construieºte prin conver-genþã. Omul va putea redobândi dimen-siunea pe care a avut-o în Grecia anticãsau în Renaºtere.

– Anul trecut aþi publicat o cartedespre Gherasim Luca într-o colecþienouã, a unei edituri curajoase, o colec-þie care, poate în secret, poate deschis,mulþi intelectuali din þarã ar fi sperat cãva exista într-o zi. Colecþia se cheamãLes Roumains de Paris ºi apare subcoordonarea lui Basarab Nicolescu laeditura parizianã Oxus…

– Este un proiect admirabil, nu numaipentru cã aduce în prim-plan România,opunând realitãþi de un alt ordinstereotipului de receptare care s-ainstalat în Occident – cuvântul românapare cel mai adesea în contextulrelatãrilor despre copiii strãzii, sãrãcie,înapoiere, cerºetorii din metrou,minoritãþi discriminate etc. – dar ºipentru cã autorii ºi artiºtii de care seocupã monografiile apãrute – Cioran,Fondane, Gherasim Luca, VictorBrauner, Brâncuºi, Mircea Eliade,Claude Sernet, Tristan Tzara; urmeazã încurând Ionesco ºi Panait Istrati – suntprecursorii omului european de care amvorbit mai înainte. Nu e vorba de a oferiamatorilor încã un prilej de mândrienaþionalã sau de a recupera aceºtiautori în scopuri de imagine ci de oinvitaþie la cunoaºtere, reflecþie ºiemulaþie. În mod inexplicabil, acestproiect, unic din câte ºtiu, ca amploareºi importanþã, remarcat ca atare demedia din Franþa, n-a suscitat înRomânia, cu foarte puþine excepþii,decât un interes mediocru. Fatalitateamicului context n-a ajuns la data deexpirare.

– Ce credeþi cã ar mai fi de fãcutpentru cunoaºterea autenticã a oame-nilor de culturã, a artiºtilor români careau constituit, cu o expresie a lui RobertSabatier, din Histoire de la poèsiefrançaise, acel „etonnant phénomène“ce a alimentat ebuliþia culturii francezeîn secolul care a trecut ?

– Iniþiativele ºi ocaziile nu lipsesc,cultura francezã îºi cultivã cu grijãmemoria. Recent, am participat laîntâlnirile prilejuite de le Printemps despoètes/Primãvara poeþilor, unde am fostinvitat sã prezint, de fiecare datã în faþaunui public numeros ºi deosebit dereceptiv, poeþi români care au scris înfrancezã. La toamnã vor fi invitaþi înFranþa 12 scriitori români în cadrul aceea ce se cheamã aici Les bellesétrangères, frumoasele în chestiunefiind literaturile strãine. Dar acesteasunt proiecte franceze. Ar fi normal caele sã-ºi gãseascã un corespondent înaltele, venite din România, ca rezultat alunor consultãri ºi cooperãri perma-nente. Din pãcate, astfel de iniþiative nusunt decât sporadice, izolate, lipsite deanvergurã ºi impregnate de un preaapãsat spirit local.

– N-am sã vã pun întrebarea pre-vizibilã, întrebarea-cliºeu: Cum vedeRomânia de la Paris scriitorul ºijurnalistul Petre Rãileanu…

– Aº rãspunde în douã cuvinte: cusperanþã.

– … aº vrea sã ºtiu mai curând câteceva despre proiectele dumneavoastrãîntr-o Europã de dincolo de pragul lui2007, o Europã în care ne putem cãutarãdãcinile culturale sau se presupunecã ne vom putea croi viitorul fãrã a maiþine seama de convenþia frontierelor.

– Am mai multe proiecte, de cãlãtoriiºi de cãrþi, ºi ele merg chiar în sensulafirmaþiei din întrebarea dumnea-voastrã. Pe care vã propun sã o pãstrãmca pe o frumoasã concluzie a dialoguluinostru. Mai ales cã ea ne îndeamnã sãne raportãm la viitor. Existã popoare înmentalul cãrora viitorul este odimensiune absentã. Scriitorul LeonardoSciascia spune cã în dialectul sicilianverbele sunt defective de viitor. Nu ecazul limbii române, dar am impresia cãviitorul este absent din mentalulromânesc. A venit, cred, timpul sãreabilitãm viitorul.

Page 43: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200541

LUMEA MILITARĂbiblioteca militarã naþionalã

Zi de referinþã în istoria îndelungatã ºiprestigioasã a Bibliotecii Militare Naþionale,25 mai 1860 reprezintã data la care prinOrdinul de zi pe toatã Oastea nr.93, ministrulde rãzboi, colonelul (mai apoi generalul) IoanEmanoil Florescu, având în vedere mareadezvoltare ce urma a o lua în viitor BibliotecaMinisterului de Rãzboi ºi simþind, totodatã,„de a sa datorie a întocmi îngrijirea ºicontrolul” acesteia, fixeazã o serie de mãsuricare sã dea un caracter profesional superioractivitãþii noii instituþii, în care „orice ofiþer(...) are dreptul de a consulta cãrþi”. Pestecâteva zile, la 13 iunie 1860, în Ordinul deÎnfiinþare, se precizeazã cã „în viitorbibliotecile Ministerului de Rãzboi ºi aªcoalei Militare nu vor forma decât una ºiaceiaºi”, urmând ca „ºcoala militarã îndatãva preda cãrþile ºtiinþifice ce coprindebiblioteca sa” custodelui – sublocotenentulGrigore Panaiotescu (Cantili) din StatulMajor General – „rânduit întru aceasta” prinactul precedent, iar „aceste biblioteciîntrunite se vor ataºa la Statul MajorGeneral”, pentru „cumpãrãtoarea de cãrþi”ºi „abonament la jurnale” alocându-se sumade 40.000 lei („Monitorul Oastei” nr.47, 28noiembrie 1860, p.803).

Mãsurile acestea nu sunt altceva decâtaplicarea în structurile organismului militar,aflat în plin proces de transformãrimodernizatoare, a ideii domnitoruluiAlexandru Ioan Cuza, cã „în educaþiuneapoporului, bine condusã, se aflã cele maibune garanþii de ordine, de progres ºi depatriotism luminat” („Instrucþiunea publicã”,ianuarie 1860, p.5-6). În exprimarea lui IoanEmanoil Florescu, nobilul deziderat capãtãvalenþe care ºi astãzi sunt de o certã valoareºi actualitate: „Instrucþia oastei este cel maiprincipal (sic! – n.n.) element care poatepune o armatã pe piciorul dorit”, acela de apregãti luptãtori gata de „a pãstraindependenþa þãrei, obþinutã cu sângele celmai preþios al poporului nostru” („MonitorulOastei”, nr.10, 1 aprilie 1860, p.149).

Pentru noua Bibliotecã a Ministerului deRãzboi aceastã apreciere, având funcþie decerinþã principalã, a constituit suportuldezvoltãrii, al „înfloririi” ei permanente,întrucât, „dupã trebuinþã”, „s-au cumpãratneîncetat uvraje” – „cele mai neapãrate lastadiul noilor organizãri ce s-au introdus înoaste” – în fapt volumele cele mai „renumite,

tratând despre sciinþa, arta ºi istoriamilitarã”, aºa cum se menþioneazã într-unimportant articol care, la doar patru ani de laînfiinþarea instituþiei, relevã istoricul ºiorganizarea acesteia, dar mai ales readuceîn actualitate ideea necesitãþii ºi utilitãþii ei,atât pentru ofiþerii de la nivelurile superioareale comenzii (pentru care bibliotecaconstituie nu „numai un ajutor spre a-l puneîn stare sã pãºeascã singur în studiulcunoºtinþelor ce trebuie sã dobândeascã”, ciºi unul menit a-i înlesni contactul cu cãrþilenecesare spre „a rãspândi astfel instrucþia încorpuri”), cât ºi pentru aceia care îºidesfãºoarã activitatea în alte garnizoane dinþarã, unde acuitatea înfiinþãrii de bibliotecise simþea dincolo de orice alt considerent(Eustaþiu Pencovici, Bibliotecele militare, în„România militarã”, nr.2 / 1864, p.235-244).Sau cum spunea cu peste ºapte decenii maitârziu un alt iubitor al cãrþii: „Ofiþerul e un omde arme, de câmp, de luptã. În domeniulcãrþii el are nevoie de textele cari în timp depace îi dau în mic atmosfera de rãzboi,pentru care se pregãteºte pe el ºi pe ai lui învederea jertfei supreme” (OctavVorobchievici, Ofiþerul ºi cartea, în idem,

nr.7-8 / 1937, p.73). Acestor achiziþii ºiabonamente trebuie sã le adãugãmnumeroasele donaþii fãcute în timp de mulþidintre beneficiarii bibliotecii – ofiþeri cudragoste de carte –, între care îi putemenumera pe generalii Al. Tell, Gh. Gheorghiu,C. Vârtejanu, Iacob Teclu, V. Stãnculescu,Gh. Cernat º.a.

Martore ale acestei spectaculoasecreºteri cantitative ºi calitative a volumuluicolecþiilor sale sunt, pânã în pragul veaculuitrecut, cataloagele bibliotecii, tipãrite în anii1867, 1877 ºi 1898, organizate în conformitatecu conceptele biblioteconomiei vremii, dupãmodelul celor din Franþa ºi Belgia. Acestecataloage sub formã de volum, ca ºi cele deastãzi, pe fiºe, aduc cea mai vie mãrturieasupra fondului de publicaþii: lucrãri depatrimoniu (celebra cronicã polonã a luiMartin Cromer, tipãritã la Basel în 1555,câteva volume ale colecþiei istoriceTheatrum europaeum scoase la Frankfurt amMain între anii 1662- 1717, Analele cro-nicarului bizantin Ioan Zonaras într-o ediþieveneþianã din 1729, cele 19 tomuri de operepostume ale regelui Prusiei, Frederic al II-lea, apãrute la 1789 la Amsterdam º.a.),primele regulamente militare româneºtitipãrite, unele, în tipografia lui Ioan HeliadeRãdulescu, altele în cea a Colegiului Sf.Sava, un Regulament Organic avândaplicatã ºtampila primei biblioteci militareromâneºti, cea iniþiatã la Iaºi în 1845 deDimitrie Sturdza, lucrãrile elitei gândiriimilitare româneºti – G. Adrian, Al. Averescu,Fl. Þenescu, I. Sichitiu – ºi strãine – H.Jomini, A. Beaufre, Liddell Hart etc. –, lucrãride referinþã precum balanþe militare, anuareSIPRI, enciclopedii de profil etc.

Tot dupã astfel de modele ilustre s-auredactat ºi regulamentele de funcþionare ainstituþiei, epocã fãcând cel elaborat în 1898de istoricul Nicolae Densuºianu – director albibliotecii în perioada 1884-1911 –, valabilpânã în anii ‘30 ai veacului trecut (MihaiPopescu, Nicolae Densuºianu – biblio-tecarul Ministerului de Rãzboi, în“Biblioteca”, nr. 6-8 / 1995, p. 216-217; Gh.Popescu, Conceptul biblioteconomicmodern la baza organizãrii bibliotecilormilitare româneºti, în culegerea Dinistoricul bibliotecilor militare româneºti,Bucureºti, 1971, p.61-71).

Supracoperta unui eveniment

Colonel (r) dr. ing. Alexandru Mihalcea

Directorul Bibliotecii Militare Naþionale

Page 44: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200542

LUMEA MILITARĂbiblioteca militarã naþionalã

Pornind de la aceastã realitate (fonduride publicaþii adecvate orizontului deaºteptare al sistemului militar, organizareºtiinþificã modernã), biblioteca ºi-a cãpãtatun meritat statut de instituþie de interesnaþional, conferit în ianuarie 2001 deOrdonanþa de Urgenþã a GuvernuluiRomâniei privind organizarea ºi funcþionareaMinisterului Apãrãrii Naþionale.

Dar „înflorirea” Bibliotecii Ministeruluide Rãzboi nu s-a manifestat doar în interiorulei. Ea s-a dezvoltat în armonie cu edificareaîn timp a unui adevãrat sistem (ce-ºipãstreazã valabilitatea pânã azi) de biblioteciîn întreaga structurã militarã naþionalã (L.Bârzotescu, Bibliotecile militare, în„România militarã”, nr.5 / 1912, p.516-522 ºiRadu Dinulescu, Bibliotecile militare, înidem , nr.10/1928, p.77-81). Astfel, au începutsã fiinþeze aºezãminte asemãnãtoare îndiferite garnizoane la corpurile de trupã(prima fiind cea de la Craiova din 1865; cf.Petre Florea, Prima bibliotecã de regimentdin oºtirea româneascã, în “Biblioteca”, nr. 6/ 1998, p. 185-186), la cercuri militare (D.Simionescu, Cercurile militare, Bucureºti,1908) ºi la ºcolile militare (inclusiv, începândcu anul 1889, la ªcoala Superioarã deRãzboi, cf. D. Stavarache, BibliotecaAcademiei de Înalte Studii Militare, în“Biblioteca”, nr. 7 / 1996, p. 184-185).

Din pãcate, vicisitudinile istoriei ºi-aupus o amprentã, de multe ori, nefericitã ºi peactivitatea bibliotecilor din armatã, inclusivpe cea a instituþiei noastre. În timpul primuluirãzboi mondial ºi în perioada de dupã acestaasistãm la o evidentã crizã datoratãrapturilor fondurilor de publicaþii, adistrugerii clãdirilor ºi mai apoi a micºorãriidrastice a alocaþiilor bugetare, care audevenit insuficiente pentru o dezvoltare acolecþiilor în conformitate cu nevoile din ceîn ce mai stringente ale evoluþiei pe noicoordonate a organismului militar.

Anii ’40 au venit ºi ei cu noi neajunsuri ceau culminat cu schimbarea orientãrii politicea statului de dupã 1944. Ca urmare, biblio-

teca a fost silitã sã execute mãsurile draco-nice fixate sub acoperirea Comisiei Aliate deControl de cãtre Armata sovieticã deocupaþie (vezi doar un singur exemplu: Ordi-nul circular al Secþiei a 5-a M. St. M. nr.842280 din 26.02.1946 cãtre toate garnizoa-nele, comandamentele, unitãþile corp aparte,ºcolile ºi stabilimentele militare), de curãþirea fondului de publicaþii de literatura fascistãºi antisovieticã, etichetã sub care se cuprin-deau, în fapt, aproape toate cãrþile ºi pe-riodicele apãrute în vechiul regim. Dupãaceastã vandalizare, instituþia bibliotecarã afost supusã unui vast program de intoxicarecu literaturã exclusiv sovieticã, în paralel cuo excesivã ideologizare comunistã, avânddrept þel transformarea bibliotecii într-un ...centru de educaþie politicã, patrioticã,revoluþionarã (“Biblioteca”, nr. 4 / 1984, p. 12-13).

Începând cu decembrie 1989, BibliotecaMilitarã Naþionalã, ca instituþie militarã,cultural-ºtiinþificã ºi educaþionalã, are caatribuþie principalã aplicarea în domeniulsãu de responsabilitate a strategieiMinisterului Apãrãrii Naþionale cu privire laconceperea ºi organizarea activitãþiibiblioteconomice proprii ºi din armatã,asigurând cu prioritate serviciile deinformare documentarã pentru utilizatorii

din organismul militar românesc ºi pentru toþicei ce se aratã a fi interesaþi de aria sa depatrimoniu (care s-a completat, ca sã dãmdoar un singur exemplu, cu principaleleenciclopedii ale lumii – Universalis, Axis,Britannica, Americana etc.). Conservândfrumoasele tradiþii militare de culturãacumulate de Armata Românã pe întregulparcurs al devenirii ei, Biblioteca MilitarãNaþionalã se integreazã prin modalitãþispecifice în gestionarea imaginii oºtiriiromâneºti ºi a legãturilor acesteia cusocietatea civilã. Ea ºi-a regãsit, astfel, onouã înfãþiºare ºi o nouã menire, intrând peun nou fãgaº determinat de implicareanemijlocitã a Armatei Române în procesul deedificare a societãþii democratice, dar maiales în cel de integrare în structurile euro-atlantice de securitate.

Fondurile ei tradiþionale, pãstrateaproape ilicit, conþinând tezaurul gândiriimilitare româneºti a trecutelor vremi, îºigãsesc în acest context, printr-o binevenitãºi intensã consultare (numai în 2004 ceiaproximativ 50.000 cititori frecvenþi ausolicitat aproape 275.000 de publicaþii), outilitate de netãgãduit, aducând noilorabordãri teoretice argumentul continuitãþiipreocupãrilor de modernizare ºi organizaremilitarã în conformitate cu mersul firesc alideilor pe plan internaþional. Acestor cãrþi leînsumãm astãzi importante volume ºtiinþificede referinþã ale gândirii militare mondiale(inclusiv celebrele cataloage anuale Jane’sde armament ale principalelor arme ºicategorii de forþe armate). Iar printr-un activºi judicios sistem de promotion (buletinebibliografice, informãri documentare, biblio-grafii, buletine expres-informaþia difuzatestatelor majore ºi altor structuri cu atribuþiidecizionale sau de cercetare ºtiinþificã,rubrici speciale în mass-media militare) deconþinutul celor peste 220.000 de volume ºi alcelor peste 100 de colecþii de periodiceaflate astãzi în rafturile bibliotecii (obþinuteprin abonamente sau ca rezultat alschimburilor cu strãinãtatea) beneficiazã un

Ordinul „Meritul Cultural”, în rang de Comandor, primitanul trecut de Bibilioteca Militarã Naþionalã

Page 45: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200543

LUMEA MILITARĂbiblioteca militarã naþionalã

mare numãr de cadre ºi specialiºti,interesaþi în materializarea dictonuluipotrivit cãruia “sabia nu trebuie sã slujeascãla tãiatul foilor cãrþii, ci cartea trebuie sãslujeascã la ascuþirea sabiei”. În plus,Biblioteca Militarã Naþionalã se aflã în plinproces de informatizare în conformitate cureglementãrile militare ºi cu standardele debibliologie ºi de ºtiinþa informãrii, activitatecomplexã ce urmãreºte cu necesitateînnoirea instrumentarului de lucru cuutilizatorii în scopul stringent al operativitãþiidocumentãrii temelor de cercetare, alcreºterii calitãþii acestei laturi intrinseci arelaþiei bibliotecã-armatã.

Astãzi, reînnodând firul tradiþiei,Biblioteca Militarã Naþionalã îºi dezvãluiecu pregnanþã rostul ei firesc de activã ºinecesarã componentã a complexuluiansamblu de conºtientizare a responsabi-litãþilor ce revin personalului armatei înpregãtirea pentru apãrarea þãrii, de înþe-legere a sensurilor libertãþii, de cultivare a

sentimentelor iubirii de patrie, a respectuluifaþã de eroii neamului, de satisfacere atrebuinþelor spirituale în vederea obþineriiperformanþei militare, de conservare,depozitare ºi, mai ales, de valorificare apatrimoniului de inteligenþã al oºtirii.Concomitent, instituþia concurã laînfãptuirea procesului de cunoaºterenuanþatã a poziþiei ºi importanþei sistemuluimilitar românesc, a misiunilor legitime,democratice ºi constituþionale ale forþelornoastre armate. Biblioteca are, totodatã, oînsemnatã parte de contribuþie la creºtereanivelului de culturã din armatã, cuconsecinþe pe mãsura volumului investiþiilorsufleteºti acumulate în timp, în îmbunãtãþireaclimatului de camaraderie, de ordine ºidisciplinã, în stabilirea unor relaþiiinterumane bazate pe respect, onoare ºimoralã (Th. Rãdulescu, Bibliotecile dinarmatã pe traiectoriile reformei, în„Biblioteca”, nr.5 / 1998, p.133-134).

În luna iulie 2004, Bibliotecii MilitareNaþionale i-a fost conferit, prin decret alPreºedintelui României, Ordinul „MeritulCultural”, în grad de „Comandor”, pentruprodigioasa activitate de pãstrare ºivalorificare a tradiþiilor militare româneºtidin cultura scrisã, pentru contribuþia avutãla crearea unei bune imagini publice aArmatei Române atât pe plan intern, cât ºiinternaþional. („Monitorul Oficial alRomâniei”, partea I, nr.633/13.07.2004, pag.2).

Din toate acestea decurge implicitpledoaria asupra necesitãþii ca BibliotecaMilitarã Naþionalã, alãturi de celelalteinstituþii similare din armatã, sã se moder-nizeze sub toate aspectele (aducerea infor-maþiei de specialitate la zi, informatizareastocãrii ºi accesului la aceasta), pentru aavea privilegiul de a se afla, cu autoritate, înpas cu cerinþele prezentului ºi viitorului înserviciul ºtiinþei ºi culturii.

BALDRY, Dennis –The History of Aviation. (Istoria aviaþiei). London, Chancellor Press, 2003.192 p. cu ilustr. Indice, p. 188-192.Compendiu privind evoluþia aviaþiei mondiale de la origini pânã în zilele noastre. Prezentaresistematicã a diversificãrii aviaþiei militare ºi a celei comerciale, a avioanelor uºoare ºi „deafaceri”, a elicopterelor ºi avioanelor cu decolare verticalã, a avioanelor neobiºnuite. Scurteinformaþii privind rolul activitãþii lui Traian Vuia la începuturile aviaþiei franceze, europene ºimondiale.

HALBERSTADT, Hans – Army. The U. S. Army Today. (Armata de uscat a Statelor Unite aleAmericii astãzi). Rochester, Kent, Grange Books, 2003. 192 p. cu ilustr. Referinþe (clasice ºi peInternet), p. 188-190. Indice, p. 192.Trecere în revistã a ritualurilor, cãilor ºi metodelor de instrucþie, de obþinere a calificãrilor ºiavansãrilor în grade ºi funcþii, a înzestrãrii trupelor de infanterie, de blindate, de artilerie, deaviaþie (din cadrul armatei de uscat), a forþelor pentru operaþiuni speciale. O veritabilã cartede vizitã a celei mai mari, mai bine echipate ºi mai bine instruite armate de uscat din lume.

ISAACS, Jeremy; DOWNING, Taylor – Cold War. For 45 Years the World Held its Breath.(Rãzboiul Rece. Timp de 45 de ani lumea ºi-a þinut rãsuflarea). London, New York, Toronto,Bantam Press, 1998. X + 438 p. cu ilustr. ºi h. Bibliografie, p. 423-425. Indice, p. 429-438.Folosind materialul ilustrativ al unui serial de televiziune în 24 de episoade, autorii prezintãprincipalele evenimente politice, diplomatice, militare ºi culturale din perioada RãzboiuluiRece (1945-1989), rãzboaiele din Coreea, din Vietnam ºi alte conflicte regionale ºi locale,precum ºi filmele ºi literatura epocii. Numeroase referiri la România.

DURCH, William J. Constructing Regional Security. The Role of Arms Transfers, ArmsControl, and Reassurance. (Construind securitatea regionalã. Rolul vânzãrilor de arme,controlul armamentelor ºi reasigurarea). New York, Palgrave, The Century Foundation, Inc.,2000. XVI + 369 p. cu schem. ªi tab. Bibliografie, p. 333-353. Indice, p. 355-368.Perspectivã generalã ºi studii de caz privind influenþa comerþului cu arme asupra echilibruluimilitar ºi politic în diferite regiuni ale lumii. Mãsuri regionale ºi globale privind controlularmamentelor ºi limitarea proliferãrii unor categorii de arme, concluzii ºi implicaþii pentrupolitica de securitate ºi de apãrare a Statelor Unite ale Americii.

Citiþi la BMN

Page 46: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200544

LUMEA MILITARĂsteaua ºi stelele sportului

– Domnule George Boroi, în primulrând vã rog sã primiþi felicitãrilerevistei LM pentru cele mai recenteperformanþe de excepþie ale sportivilormilitari. Mã refer desigur la titlul decampioanã europeanã obþinut de ElenaIagãr, la câºtigarea campionatuluinaþional de hochei pe gheaþã ºi larecenta salbã de medalii dobânditã laCampionatele Internaþionale Militarede Scrimã. Primul succes v-a uns lainimã, sunt sigurã, prima dragoste –atletismul – nu se uitã atât de uºor, iarlunga confruntare cu Sport ClubMiercurea Ciuc a atins cote înalte de

dramatism, dar s-a bucurat ºi de omediatizare pe mãsurã. Aºadar, cum sevede lumea de la înãlþimea unorasemenea izbânzi?

– Într-adevãr, câºtigarea titluluieuropean la atletism ºi a titlului naþionalcu echipa de hochei, medaliile din Italiareprezintã performanþele de excepþiedin prima parte a anului. La acestea aºputea sã mai adaug ºi cele 20 de titlurinaþionale obþinute de echipa de nataþie,Camelia Potec fiind, bineînþeles, princi-pala protagonistã a acestor rezultatedeosebite.

Steaua: orizontul performanþei

Interviu cu domnul GEORGE BOROI,ºeful Clubului Sportiv al Armatei Steaua

A consemnatNarcisa Grãdinaru

Campioana europeanã Elena Iagãr

Page 47: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200545

LUMEA MILITARĂsteaua ºi stelele sportului

Sã nu credeþi însã cã privesc „desus” aceste performanþe, nu mã simt„patron”, în sensul rãu al cuvântului;am rãmas lângã sportivi ºi antrenori,având în vedere cã nu a trecut multãvreme de când am încheiat activitateacompetiþionalã, ca sportiv ºi apoi caantrenor. Pe aceastã relaþie specialã pecare o menþin cu componenþii clubuluim-am bazat acum trei ani, când amînceput refacerea secþiilor sportive,multe dintre ele nemaigãsindu-se, laacea datã, nici mãcar în primele ºase lanivel naþional.

Au înþeles momentul pe care îltraversa Steaua, mi-au acordat încre-

derea lor ºi s-au înhãmat la o muncãdeosebitã, ale cãrei rezultate suntconvins cã o sã le vedem ºi în acest an.

– Pentru fanii Stelei, învãþaþi cuperformanþele, acest început în forþãimpune ºi o continuare pe mãsurã. Cesã aºteptãm de la sportivii militari , maiare CSA Steaua resurse pentru noiperformanþe în acest an ºi, în general,care este perspectiva sa organizatoricãºi de performanþã pe termen mediu ?

– Nu-i un secret cã la întâlnirea pecare am avut-o cu domnul ministru alapãrãrii naþionale, Teodor Atanasiu,prilejuitã de premierea Elenei Iagãr ºi aechipei de hochei, am declarat cã

pentru anul 2005 Clubul Sportiv alArmatei Steaua ºi-a propus ca principalobiectiv revenirea pe locul întâi în ie-rarhia naþionalã. Poate pãrea un obiec-tiv „mãreþ”, poate nu, oricum, atuncicând ne-am asumat aceste lucruri amevaluat foarte atent potenþialul uman ºimaterial de care dispunem. Noi ne-amdori mult mai mult, dar este obligatoriusã fim realiºti; ne aflãm totuºi la un nivelcare ne permite sã abordãm cu multcuraj recuperarea întâietãþii la nivelnaþional.

Cum, în general, sporturile de echipãsunt mai mediatizate – din raþiuni

financiare ºi de audienþã –, ele aureprezentat o prioritate pentru noi: pelângã hochei, anul acesta echipa depolo ºi cea de rugby se luptã pentru titlulnaþional. Cred, sper ca cel puþin unadintre ele sã devinã campioanaRomâniei. Echipa de handbal va prindeprobabil podiumul la finalul campiona-tului. Aºteptãm cu nerãbdare compe-tiþiile nautice, acolo unde am muncitfoarte mult în ultimii ani pentru a refacelotul de sportivi care, la un moment dat,se diminuase dramatic din cauza lipseiunor condiþii optime. Este un lucruîndrãzneþ pentru Steaua, este oprovocare. Sunt convins cã o sã facemperformanþã deosebitã în acest an. Suntfoarte multe competiþii internaþionale la

care sperãm medalii, campionateeuropene, mondiale ºi nu în ultimul rândcompetiþii militare internaþionale, bine-înþeles acolo unde o sa participam

– Cunoaºteþi pasiunea mea sta-

tornicã pentru echipa de hipism; sunt

noutãþi în acest domeniu ? Am înþeles

cã a fost o deplasare în Argentina, ne

puteþi ne da mai multe amãnunte ?

– Pe de-o parte, echipa de hipisms-a remarcat prin rezultatele deosebiteobþinute în 2004, a primit de altfel, dinpartea Federaþiei Ecvestre Române,titlul de cea mai bunã echipã a anului2004; pe de altã parte, prin refacereabazei hipice ºi prin organizarea unuicampionat balcanic de dresaj, com-petiþie pe care România nu o maigãzduise de mult timp.

Toate acestea sunt o dovadã în plusa preocupãrii pe care o avem pentrutoate secþiile clubului. Hipismulreprezintã o tradiþie la Steaua, chiardacã performanþele internaþionale nusunt la nivelul la care ne-am dori. Totulpleacã însã de la valoarea cailor, înprimul rând, nu de la valoarea cãlã-reþilor noºtri, pe care eu îi apreciez cafiind adevãraþi profesioniºti.

Am participat sub egida ConsiliuluiInternaþional al Sportului Militar la ocompetiþie în Argentina, cu trei cãlãreþiºi un antrenor. Performanþele nu au fostde podium, dar prezenþa lor acolo afãcut o buna imagine României, armateiromâne ºi sportului românesc.

Festivitatea de premiere a Elenei Iagãr ºi a echipei de hochei. În prim plan, ministrul apãrãrii, Teodor Atanasiu

Page 48: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200546

LUMEA MILITARĂportret de instituþie

Cercul Militar Braºov

Page 49: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200547

LUMEA MILITARĂportret de instituþie

Situatã în imediata vecinãtate a centrului istoric, ce pãstreazã imagineade burg medieval a cetãþii de la poalele Tâmpei, clãdirea Cercului MilitarBraºov dominã parcul central al municipiului atât prin dispunerea„strategicã”, impozantã, cât ºi prin liniile moderne, specifice arhitecturiicitadine din perioada interbelicã. Construcþia edificiului a început în anul1939, din iniþiativa ºi cu susþinerea financiarã a cadrelor militare din garni-zoana Braºov, lucrãrile durând pânã în anul 1952, cu întrerupere în perioadacelui de-al doilea rãzboi mondial. Nu doar clãdirea este emblematicã pentrumilitarii braºoveni ci ºi bogata activitate culturalã, cunoscutã ºi apreciatã înmunicipiu dar ºi în þarã. Sunt renumite formaþiile ºi cercurile artistice deteatru, dans sportiv, corurile, cenaclul literar sau cel de umor. Biblioteca,sãlile ºi cluburile sunt la dispoziþia cadrelor militare active, în rezervã sauretragere, a membrilor familiilor acestora ºi a veteranilor de rãzboi care îºidau întâlnire pentru a-ºi petrece timpul liber cu folos ºi cât mai plãcut.

Trecerea acestei prestigioase instituþii de culturã a Ministerului ApãrãriiNaþionale în structura Direcþiei Administrative ºi Servicii a însemnat îmbu-nãtãþirea managementului ºi revigorarea întregii activitãþi. Printr-o muncãasiduã, încrâncenatã pe alocuri, clãdirea a cãpãtat o faþã nouã, corespun-zãtoare istoriei sale. Astfel, au fost reamenajate, recondiþionate ºi remobilateSala coloanelor, Sal de marmurã, holul central, Sala de primire ºi spaþiileaferente acestora, spaþii care au cãpãtat o strãlucire invidiatã de mulþi. Deasemenea, camerele de la etajele III ºi IV, zona de cazare, au fost refãcuteîn mod radical, au fost remobilate ºi echipate cu aparaturã electronicã, toateaceste transformãri conducând la atingerea unui nivel de confort de treistele.

Aici au fost gãzduite, de altfel, în toamna anului trecut, importanteactivitãþi ale reuniunii informale a miniºtrilor apãrãrii din statele membreNATO, primul summit gãzduit de România dupã admiterea în Alianþã. CerculMilitar Braºov a devenit, astfel, o locaþie de protocol de rang înalt pentruactivitãþile cu caracter militar ºi, totodatã, o destinaþie atractivã pentruoaspeþii strãini sosiþi în România prin reciprocitate, ca urmare a colaborãriice se va derula în cadrul Comitetului de Legãturã al Organismelor MilitareSociale (CLIMS).

Locotenent-colonel Neculai Hanganu

O nouã tinereþe

Page 50: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

Lansarea, la Bucureşti, a antologieibilingve „Sentiment latin”, ce cuprindemai bine de 50 de poeţi italieni şi români– eveniment relatat în numărulprecedent al revistei – nu a rămas fărăecou. Replica italiană a avut darul de aevidenţia cu eleganţă afinităţile spiritualece au făcut posibil succesul unui astfel deproiect cultural, pus la cale de SocietateaScriitorilor Militari, în parteneriat cupoeţii napoletani. Aşadar, voiajul derăspuns s-a concretizat într-o veritabilăaventură poetică. Toamna trecută, înautocarul care a traversat Grecia pe la(nici nu se putea altfel!) poaleleOlimpului, spre a ajunge cu ferry-boat-ul„Sirene” în călcâiul cismei italice, s-auîmbarcat, sub însemnele poeziei, cu saufără muze alături: Emil Niculescu,George Mihalcea, Marius C. Nica, EugenPelin, Octavian Mihalcea, AndreeaŞarcani, Angela şi Grigore Buciu,Nicoleta şi Raul Gâlmeanu, ConstantinMonac, Vasile Moldovan, ValentinNicoliţov, Alexandru Leaua, NarcisaGrădinaru şi Liviu Mărunţelu, doctorulexpediţiei. O companie de poeţi, în plinasalt! Aşadar, după două zile de drum,ne-am întâlnit la punct fix cu gazdelenoastre, chiar în faţa porţii Termelor dinTelese, unde ni s-a organizat o întâm-pinare în stil neaoş latin, cu efuziunisentimentale, dialoguri la maxim şi flori.

Primirea oficială, cu prezentări şidiscursuri, s-a desfăşurat la CerculMilitar al Marinei din Napoli. Seara, laultimul etaj al clădirii, poetul GiuseppeCapurro (Pepino), nepotul lui GiovanniCapurro, autorul celebrei canţonete „Osole mio”, ne-a rezervat o surpriză artisti-că de proporţii: fiul său Luciano, cuadmirabilă vocaţie de tenor şi o voce,moştenire de familie, a susţinut unconcert special de canţonete napoletane,în onoarea oaspeţilor români, acom-paniat de o soprană şi un grup debalerini. În spatele scenei improvizatestrăjuia Vezuviul, iar golful ce

a d ă p o s t e ş t einsula Capristrălucea feericîn lumini multi-colore şi focuri deartificii. În acor-durile melodiei„Luna rossa”, valurileMării Tireniene legănau iahturile albela mal ca pe nişte scoici.

Luigi di Mezza, preşedintele asociaţiei„Telese Terme Poesia”, a fost flancat înpermanenţă de domnişoara profesoarăEsther Riccio, ghidul nostruafectuos dar şi autoritar dinsudul Italiei. La Apice, o cetatemontană situată parcă într-unspaţiu atemporal, am fost primiţi deprimarul Raffaele Giardiello şiviceprimarul Luigi Bochino. Ca şi laAmorosi – unde se află selectul hotel„La Piana” în care am fost găzduiţi –prietenia şi căldura latină, drapelele şiimnurile naţionale au amplificat emoţiileunor întâlniri poetice memorabile. LaCaserta, după vizitarea reşedinţei de varăa Burbonilor, impunătorul Palazzo Reale,ne-am lăsat pe mâinile poeţilor GerardoZampella şi Lello Agretti. Au urmat ovizită scurtă la Caiazzo, o lansare de carteşi un lung periplu prin arta culinarănapoletană: prosciuto, mozzarela, paste,fructe de mare şi vinuri roşii de pecolinele însorite ale provincieiBenevento. La ceremonia organizată înClubul Termelor de la Telese poeţiiromâni au primit în dar vase de ceramicălucrate manual la San Lorenzello,localitate renumită pentru faptul căpăstrează vechiul meşteşug al olărituluidin vremea romanilor, farfurii inscripţio-nate cu textul „Poesia senza frontiere.Bucarest-Napoli. Aventura fantastica.Telese Terme” şi având pictate cualbastru contururile celor două ţări,unite de un curcubeu format ca o puntedin drapelul românesc şi cel italian. Cu

LUMEA MILITARÃ 1/200548

LUMEA MILITARĂsocietatea scriitorilor militari

Liviu Viºan

Compania de poeþi,campania din Italia

Page 51: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200549

LUMEA MILITARĂsocietatea scriitorilor militari

siguranţă această întâlnire dintre poeţi şidintre fraţi va da naştere la noi iniţiativece se vor concretiza curând în noi apariţiieditoriale, aşa cum au sunat promisiuniledin ambele părţi.

Următorul popas a fost la Sabaudia,unde locuieşte poetul Alfonso Marino, omică localitate din apropierea Romei,situată pe malul Mediteranei. Am fostoaspeţii primarului Salvatore Schintu şiai generalului Salvatore Bellassai,comisarul Parcului Naţional Circe. Ca şiUlise, am fi rămas şi noi prizonieriifrumuseţilor naturale luxuriante,proiecţie a Raiului, patrie a Poeziei.Recitalul poetic s-a desfăşurat la bordulunui vaporaş, rătăcind prin labirinturilelagunei patronate de chipul adormit alfrumoasei Circe, o stâncă ieşind dinmare nu departe de ţărm. Prietenii noştriitalieni – Antonio Pacelli, SilviaSaporito, Antonio Beneduce, YvonneCarbonaro, Maria Livaru, MichelaCollela, Grazzia Maria Mastrobuoni,

Leopoldo di Mezza, Michela Affenita,

Alfonso Spagnuola, Mauro – umbra lui

Gigino, Lelia Ionescu şi toţi cei care ne-

au primit cu atâta căldură – au reuşit să

ne facă, pentru o săptămână, să ne

simţim ca acasă.

Presa italiană a relatat pe larg diverse

episoade ale acestei întâmplări literare,

subliniind faptul că militarii români

acordă atenţie artelor, slujind muzele cu

talent. Articolele apărute au evidenţiat

elogios activitatea de mecenat a

domnului general de brigadă Cătălin

Zisu, invitat de onoare al poeţilor italieni

dar care, din păcate, nu a putut fi prezent

decât cu inima alături de scriitorii

militari în acest periplu. La întoarcerea

spre ţară, poeţii s-au recules o clipă în

faţa altarului Abaţiei Monte Cassino şi

au poposit o seară la Veneţia, cu gândul

sincer că viaţa poate fi, atunci când vrem,

o poezie.

Maiestatea Sa Regele Mihai I a devenit protector al Societãþii Scriitorilor Militariîn cadrul unei ceremonii prilejuite de seminarul Aeronautica Regalã Românã laBãtãlia Budapestei, organizat de SSM, Muzeul Militar Naþional ºi Fundaþia HannsSeidel (12 aprilie 2005). Cu aceeaºi ocazie, au primit acest titlu generalii aviatori(r) Ioan Dobran ºi Constantin Dragomir, Doru Laurian Bãdulescu (fiul asuluiaviatic din al doilea rãzboi mondial Mircea Bãdulescu, cel care s-a remarcat înluptele de la Budapesta), Cristian Crãciunoiu (realizator TV, fondatorul revistei ºiediturii Modelism).

ProtectoriiSSM

Yvonne CarbonaroMARE ÎNVOLBURATA LAGRADOLA

Valuri uriaşese zdrobesc de stâncaînălţând munţi de spumăşi marea liniştită de adineaurişi-a transformat pe neaşteptatelimpedele cobalt în nestăpânită furie.Ce pasiuni ascunseo sfâşie cu atâta cruzime?

Alfonso MarinoDUNA

Chiar dacă apriliecrudsparge cu galben şi rozaceste dune-martori ai cezarilorşi aventurierilor,preludiu esteal noului anotimpîn care se împlinescvechi ritualuri,acostare sau naufragiude speranţecultivate în umezealaîn care se afundăclaviatura iernii.

Lello AgrettiALŢI PAŞI

Altul urmeazăPuţin după faţadăRealitate în acordCu restul ce ne duce spre înalt

Voci după voci de popoareÎntregi naţiuni de poeţiImensitatea erei se-mplineşteŞi mai ales se ascultă

E ca şi cum păstorulÎn vuietul altor paşiÎnvaţăSă înveţe

Emanuelle TibaldoPESCARI DIN CASARINI

Stau macii orbiţi în spaţiulîngust al râuluimai departe nu ştiu a descifraaceastă incertă încărcătură de semneîn preajma unei seriprimitive:capturarealinişteaacvariuumplutde tăceri.

Page 52: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

• SPIRIT MILITAR MODERN,nr. 11-12/2004, are ca dosartematic „Suportul psihologic înstresul traumatic“, dar trebuiespus că, dincolo de această temăincitantă, plină de interes pentrucombatanţi ca şi pentru ceiangrenaţi în procesul de pregă-tire şi, în chip deosebit, pentruaceia care au ca specialitate, camisiune atenuarea, combaterea,vindecarea efectelor acesteiforme de agresiune asuprapsihicului – susţinută cumateriale semnate de coloneluldr. Marian Popa şi de MirelaClaudia Dracinschi – întregulnumăr este, de la editorialulcolonelului Dumitru Roman şipână la ultima pagină, unadevărat regal. Am mai reţinut,printre multe alte texte care armerita un loc în fondul docu-metar al fiecărui ofiţer sausubofiţer, şi pe acelea dedicateinstinctului de a ucide:„Instinctul de «killer»“, decăpitanul Marian Predoaica(formularea din titlu conţine unbarbarism care nu are de-a face

cu spiritul ştiinţific şi cu rigoareadocumentării de care dă dovadăautorul) şi „Potenţialul agresiv alcombatanţilor“, semnat de dr.Mihai Turcu. Concluziile aratăceea ce şi Observatorul ştia deja,acordând o anumită atenţiefenomenului crimei de război şiexprimându-se cu privire laacesta, dar merită atenţieargumentaţia celor doi autori,bazată pe surse documentarecreditabile şi bine selectate, pusăîn pagină cu scriitură sigură. l?• Numărul 2 (decembrie 2004)din VIAŢA ARMATEI mizeazăîn principal pe două teme:memoriile de război şi, fireşte,evenimentele din decembrie1989, ambele inepuizabile. DanGâju îi intervievează, cu aceastăocazie, pe profesorul dr. CristianTroncotă, cunoscut pentrulucrările sale dedicate serviciilorsecrete româneşte, apărute înultimii ani, şi pe generalul-locotenent dr. ConstantinOlteanu, fostul ministru alapărării la începutul anilor ´80,căruia, din cauza comporta-

mentului său abuziv, cadrelemilitare de atunci nu-i păstreazăo prea plăcută amintire, ulteriorprimar general al Capitalei şimembru în Comitetul PoliticExecutiv. Nu lipsit de calităţiînsă, generalul ConstantinOlteanu avea viziunea politiciimilitare, a scris cărţi, s-a pro-nunţat cu curaj în chestiuneaalianţelor şi a ierarhiilor reale şi aevoluţiei acestora, contrazicândteza propagandistică a perioadeide pînă prin 1985. Toată lumeaştia că, la un moment dat, întimpul evenimentelor din de-cembrie, s-a aflat la Buzău. Acumodiseea sa devine cunoscută dinpropria mărturie. Arestat abuziv(dacă s-a ajuns ca întâmplăriledintr-o Revoluţie să fie judecateîn procese penale, atunci, pelângă militarii care au fost duşiîn faţa unor instanţe ar fi trebuitsă compară şi cei care, dinsprepartea „revoluţionarilor“, aucomis, la rândul lor, acte deinjustiţie, ca să nu spunem maimult) fostul ministru al apărării aavut, chiar cu ocazia arestului,

posibilitatea să se lămurească înprivinţa unor chestiuni. Oriceam gândi despre ConstantinOlteanu, destăinuirile sale,făcute, totuşi, cu o anumităprudenţă, merită citite pentru alumina câteva aspecte care, chiardacă nu vor schimba viziunea pecare ne-am format-o, măcar… ne-o confirmă. Bref, enigmele ace-lor zile şi nopţi rămân bine şi lalocul lor. • Desigur, în anulcomemorării a cinci veacuri de latrecerea în nefiinţă a voievoduluiŞtefan cel Mare, revistaROMÂNIA EROICĂ nu ar fiputut să nu consacre un numărconsistent acestei mari perso-nalităţi a sfârşitului de Ev Mediuromânesc, în privinţa căreiaSfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române a hotărât, în1992, „ca de acum înainte şipână la sfârşitul veacurilor (…) săfie pomenit laolaltă cu bărbaţiicei cuvioşi şi sfinţi ai Bisericii,cinstindu-se cu sllujbe şi cântăride laudă în ziua de 2 iulie, fiindînscris în sinaxar, cărţile de cultşi calendarul Bisericii noastre cu

revista revistelor revista revistelor revista revistelor revista revistelor revista revistelor revista revistelor revista revis

LUMEA MILITARÃ 1/200550

LUMEA MILITARĂsocietatea scriitorilor militari

ODISEEA POEŢILOR. Călătorialui Ulise a durat zece ani încheiaţi. Amcălătorit şi noi, autorii români aiantologiei Sentiment latin/ Sentimentolatino, editată de Societatea ScriitorilorMilitari, din România, şi pe apă şi peuscat, iar o parte a itinerarului parcurs s-a suprapus cu drumul lui Ulise. Odiseeanoastră a durat doar zece zile în loc dezece ani şi a avut loc la sfârşitul luiseptembrie. În prima parte a călătorieipoeţii militari din România însoţiţi demuzele lor dintotdeauna, au străbătut obună parte din Grecia, unul dinleagănele civilizaţiei: portul Salonic,staţiunea maritimă Paralia Katerini,Mănăstirea Meteora. În drum spre loculde îmbarcare, poeţii noştri au pututadmira, din mersul autocarului,Olimpul, nu doar lăcaş al zeilor vechii

Elade ci şi un simbol nepereche pentrupoezie.

În Italia, oaspeţii români au fostprimiţi de către autorii italieni aiantologiei cu o căldură de care numaineamurile de gintă latină sunt capabile .Peste tot, la Napoli, Caserta, Telese,Sabaudia, poeţii militari români s-ausimţit ca la ei acasă. S-au recitat şi s-aucompus poezii, s-au legat prietenii.George Mihalcea şi Valentin Nicoliţovau recitat cu aceeaşi dezinvoltură atât înlimba română, cât şi în cea italiană.Marius C. Nica a fost la înălţime. S-aresimţit însă lipsa unor membri marcanţiai Salonului literar: Radu Voinescu,Adrian Pandea, Nicolae Boghian, DanGîju, Marin Codreanu, care ar fi dat unplus de greutate întâmplărilor literaredin Peninsulă. Vizita în Italia s-a încheiat

cu un scurt popas în cetatea dogilor.Astfel că la încheierea periplului amputut rosti, după Teodor Mazilu: Frumose în septembrie la Veneţia!

DRAGOSTEA CA UN ROMAN.După cura prelungită de poezie să neîntoarcem la proză, urmând cunoscutareţetă a lui Zaharia Stancu: Viaţă, poezie,proză. La întâlnirea din luna octombrie acitit Valentin Nicoliţov un fragment dinromanul O singură iubire. Nuvelele şipovestirile citite în întrunirile anterioareale Salonului au stârnit vii dezbateri,autorul bucurându-se, în genere, deaprecieri pozitive.

Reţinem succint câte ceva din opi-niile exprimate. Constantin Ardeleanu,prozator dotat cu un remarcabil simţ alumorului, consideră că fragmentul citit

Cronica Salonului literarVasile Moldovan

Page 53: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200551

LUMEA MILITARĂsocietatea scriitorilor militari

de Valentin Nicoliţov are unele calităţi,dar îi lipseşte armonia comunicării.Mihai Popescu îi reproşează autoruluistilul exagerat de explicativ, ca şi faptul cănaraţiunea e prea clară, totul e luminos.Se cade să fie ca în viaţă, lumini şiumbre. Altminteri, este plăcut impre-sionat de firescul povestirii. Se observă căValentin Nicoliţov, înainte de a abordamarea sinteză care este romanul, şi-aformat mâna scriind proză scurtă.Gheorghian Ciubreag a avut ointervenţie mai apropiată de predicădecât de demersul critic. Cu gesturi desacerdot, el s-a exprimat pe un tonmoralizator –impropriu beletristicii dupăumila părere a cronicarului – susţinândcă scrisul prozatorului ar fi opac, insipid,lipsit de substanţă vie. El ar trebui săînalţe realitatea de la profan la sacru,chipurile personajelor sale se cade să aibăo aureolă, aidoma sfinţilor. Domnulgeneral–maior Mihai Floca e de altăpărere. Domnia sa apreciază curajulautorului şi atitudinea sa cumpănită.Deşi abordează în proza sa profesia ceamai veche din lume, Valentin Nicoliţovnu cade în vulgaritate ci rămâne lastadiul frumos al povestirii întâmplărilor.Totuşi, se resimte lipsa dialogului. PoetulMarius C. Nica îl sfătuieşte pe scriitorulValentin Nicoliţov, care înainte de a se

afirma ca prozator s-a făcut cunoscut capoet, să-şi retragă manuscrisul de latipografie, şi să-l refacă, în spiritul suges-tiilor primite. De reuşita fragmentuluicitit se îndoieşte şi George Mihalcea. Elconsideră că proza citită este excesiv demoralizatoare. Prima sa senzaţie decititor este că textul nu trece graniţa unoramintiri. Ca şi cu alte prilejuri, Radu

Voinescu face echilibrul între antiteze,punând în evidenţă şi luminile şiumbrele prozei aflate în dezbatere. Într-un limbaj critic nuanţat şi elegant elsupune textul unei judecăţi criticecomplexe. Subiectul romanului – dra-gostea şi derapajele ei – e sensibil, mereuaceeaşi poveste de dragoste. O povesteexploatabilă literar. Valentin Nicoliţov

stelor revista revistelor revista revistelor revista revistelor revista revistelor revista revistelor revista revistelor revistanumele «DreptcredinciosulVoievod Ştefan cel Mare şiSfânt»“. Tot în acest număr, 25-26/2004, Dumitru Rădoi aduceîn atenţie chipul şi faptele uneieroine mai puţin cunoscute,Palaghia Roşu, din Mărişel, cares-a distins prin fapte de bravurăîn luptele moţilor împotrivaarmatei maghiare în timpulRevoluţiei de la 1848. • Inteli-gentă, bine scrisă, cu o ideaticădemnă de o bună publicaţie deanaliză politică din Occident,revista STUDII DE SECU-RITATE, nr. 1(2)/2004, adu-când aminte de vechea şi bunaformulă a revistei LUMEA. Reco-mandăm, din sumarul bogat şiincitant, articolul lui GeorgeAngliţoiu „Limitele integrăriieuro-atlantice“, „Securitateaeuropeană între NATO şi UE“,de George Tibil, „Profesiona-lizarea armatei române dinperspectiva aderării la NATO“,„Noua politică de securitate:noile forţe militare ale NATO şiUE“, de Olga Popistaşu şi OanaMaria Ursu. Profesionalismulpare cuvântul de ordine al

redacţiei şi nu avem nici oîndoială că publicaţia va deveniuna citită şi respectată de unpublic din ce în ce mai larg.•ROMÂNIA LITERARĂ reali-zează, în numărul 51-52/2004, oanchetă la care participă 34 decritici literari (unii nu ştiam căsunt critici literari, dar, în fine,dacă-i creditează revista…) pentrua-i desemna pe primii zece poeţiromâni din toate timpurile. Arezultat următoarea ordine:Mihai Eminescu, Tudor Arghezi,George Bacovia, Lucian Blaga,Ion Barbu, Nichita Stănescu,Mircea Cărtărescu, LeonidDimov, Gellu Naum, AlexandruMacedonski. l „Starea de fapt,recunoaşterea valorii PSYOPS-ului românesc la nivelul AlianţeiNord-Atlantice, rezumă cel maibine rezultatele activităţii SecţieiOperaţii Psihologice în cei 15 anide la înfiinţarea sa: elaborareacadrului normativ de organizareşi funcţionare a structurilor deoperaţii psihologice, îndeplinireaobiectivelor care au vizatcreşterea calitativă a activităţilorde planificare şi conducere a

domeniului de responsabilitate,îmbunătăţirea funcţionalităţiistructurilor specifice la nivelultuturor categoriilor de forţe alearmatei, contribuţia la creştereacapacităţii combative a Centruluide Operaţii Psihologice şirealizarea interoperabilităţii custructurile similare ale armatelorţărilor membre NATO.“ Amcitat din editorialul număruluipe martie 2005 al revistei„INFOCOM“, editată de SecţiaOperaţii Psihologice, numărdedicat, cum se înţelege şi dintextul de mai sus, aniversării a 15ani de existenţă a respectiveistructuri. Semnează articoleofiţeri specialişti în domeniu,temele fiind dintru începutdintre acelea care să stârneascăinteresul, ele fiind legate despecificul acestui foarte special şisubtil tip de operaţii militare. lNumărul 4 (26)/2004 alBuletinului Arhivelor MilitareRomâne, cu alte cuvinte, revista„DOCUMENT“, are ca temăprincipală cooperarea armateiromâne, după 1989, cu altearmate. Reţinem câteva dintre

titlurile de articole, cu regretul căspaţiul şi specificul acestei rubricinu ne îngăduie să rămânem maimult asupra acestei publicaţii ceaduce constant la lumină aspectedintre cele mai puţin cunoscuteale istoriei noastre militare: „Unraport francez despre armataromână din timpul lui Cuza“, deLucian Drăghici, „Misiunimilitare străine la Marele CartierGeneral Român“, de locotenent-colonel dr. Vasile Popa, „Mi-siunea Militară Germană înRomânia. Preliminarii politico-diplomatice“, de NarcisGherghina, „Marele Stat major şinormalizarea relaţiilor cuURSS“, de locotenent-coloneldr. Cornel Carp şi VasilicaManea, „Generali români învizorul Moscovei“, de prep. univ.Laurenţiu Constantiniu şicăpitan dr. Florin Şperlea, „Con-troverse româno-sovietice. Războ-iul antihitlerist – subiect dedispută între Bucureşti şiMoscova“, de Oana Anca Otu.Iar lista nu se încheie, desigur,aici. (Observator)

Valentin Macarie, Abisalã (tehnicã digitalã)

Page 54: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200552

LUMEA MILITARĂsocietatea scriitorilor militari

Alexandra Mihalcea

Film cu soldaţi şi iarbă prea verde

Stau rezematăPe o margine de noapte,Visând...La televizor e un filmCu soldaţiUn film în careIarbaE mult prea verde,Iar cerulMult prea albastruDar euSunt mult prea departe!Frânturi de cuvinte...Frânturi de sărut...Un glonte muşcăIarbaMult prea verde.O pasăre ţipând, înjunghieCerulMult prea albastru...Frânturi din privirea taPe trupul meuGolDe atâta singurătate...

Nu ştiuCe s-a întâmplat în acel filmCu soldaţi.Acel film în careIarbaE mult prea verde,Iar cerulMult prea albastru...Ştiu doar că tuErai mult,Mult prea departe!

Plan de afaceri

Proprietar,Vând sufletCalitate comparabilă,Cu preţul iluzieiUnei iubiri.Profit – zero.Mâine declarFaliment...Poate-ar fi trebuitSă vând flori,Cu toate că am auzitLa ştiriCă nici să vinzi floriNu mai esteRentabil...

are un fel sensibil de a vedea viaţa. El afăcut progrese, dar încă nu şi-a atins ţelulpropus. Unele personaje par de hârtie,iar deficienţele de construcţie, ca depildă neconcordanţa timpurilor şi ab-senţa dialogului, ne arată că prozatorul,cu toată experienţa sa de viaţă, maitrebuie să facă ucenicie la clasici.

GARDURILE COLONELULUIBLÂNDU. Întâmplarea de joi, 25noiembrie a debutat într-un chip cutotul original. Colonelul în rezervăCorneliu Blându nu şi-a citit eseuldespre gard, o temă cât se poate deoriginală, ci fie l-a rostit din memorie, fiel-a creat pe loc, în prezenţa numeroaseiasistenţe. A fost, de fapt, monografiaunui cuvânt, asemenea unor încercăritemerare, făcute la noi, dacă nu greşescsocoteala, doar de trei scriitori, C.Negruzzi, V. Alecsandri şi B.P. Hasdeu.Cu un glas egal, fluxul vorbirii fiindpunctat de scurte pauze pentru adunareagândurilor, Corneliu Blându şi-a delectatascultătorii, care au fost generoşi înaprecieri.

Mihai Popescu, arătându-şi admiraţiapentru măiestria cu care CorneliuBlându şi-a plimbat cuvântul ales printoate dicţionarele şi toate colţurile ţării,ba chiar şi peste hotare, i-a semnalatautorului că în zona vulcanilor noroioşidin Vrancea există o plantă denumităgărdurarii, de care acesta ar putea ţineseama în momentul în care ar aşterneeseul pe hârtie. Mai rezervat, ConstantinArdeleanu, recunoscând că fiecarecuvânt poate avea o istorie proprie,consideră că domnul Blându „a datpuţin cu oiştea în gard”, şi că e riscantsă-ţi uiţi străbunii latini pentru niştestrăbuni mult mai îndepărtaţi, apropode originea tracică a cuvântului analizat.Liviu Vişan apreciază că domnul Blându„nu a prezentat o lucrare ştiinţifică. Elne-a spus o poveste, povestea unuicuvânt, despre gardul care uneşte şisepară în acelaşi timp...Povestirea sa arefarmec.” Baki Ymeri constată cumulţumire că gard este cuvânt comunlimbilor română şi albaneză, iarsemnificaţiile sale au fost puse înevidenţă cu măiestrie de către eseist.Domnul Baki Ymeri, cunoscător a 10limbi, este de părere că multe dincuvintele româneşti de substrat seregăsesc în limba albaneză.

UN FLUTURE DESPRINS DINGALERĂ. Întâmplarea a făcut să fiu celdintâi cumpărător al cărţii de debut a luiGeorge Mihalcea, Galera cu fluturi,carte ilustrată într-o viziune modernă deAlex Ivanov, artist plastic şi poet în

acelaşi timp. La întâlnirea din 25noiembrie a citit şi Alexandra Mihalcea,care-şi şoptea poezia, ca pe o adiere.Debutul domnişoarei AlexandraMihalcea a fost receptat cu o înţelegerecvasiunanimă. Cineva i-a reproşat căscrie o poezie prea tristă pentru vârsta ei,că ar trata lucrurile într-un registru preagrav. Alţii, dimpotrivă, au apreciat cătocmai tonul grav, melancolia daugreutate poeziei. Prin urmare, poeta sămeargă pe drumul pe care şi l-a ales, să-şiurmeze instinctul artistic. Marius C.Nica este încântat de starea de feminitatea poeziei citite. Se simţea nevoie defeminitate, Salonul literar fiindfrecventat de o singură poetă, caretocmai în seara când a citit Alexandra nuera prezentă. Făcând o comparaţie întrepoeţii din familia Mihalcea, Marius C.Nica apreciază că, în vreme ce tatăl esteca un Vezuviu, cu manifestări exterioarezgomotoase, fiica domniei sale scrie opoezie calmă la suprafaţă, dar care erodul unor extraordinare trăiriinterioare. Gheorgian Ciubreag,analizându-i în felul său textele,consideră că ”Poezia e o mare taină, undar, un povărământ, care vine pe drumulrătăcirii noastre, să refacă Edenul.Cuvintele sunt pe cruce... în aşteptareaÎnvierii sufleteşti.”

Poetul Nicolae Boghian apreciază căla poeta Alexandra Mihalcea întâlnim otristeţe legată de o pierdere sufletească,pierdere care se compensează printr-ocăutare matură, intensă, care lasădeoparte lucrurile exterioare.” Îirecomandă să continue acest registru, sălase metafora liberă şi, în acelaşi timp, săfie atentă să nu alunece în descriptivism.

CANDOAREA NINSORII CE-LESTE. Joi, 23 decembrie. Atmosferăsărbătorească în cadrul Salonului Scriito-rilor Militari. Criticul şi poetul RaduVoinescu conduce cu ritm un aşezat, caal unei mult aşteptate ninsori aceastăîntâlnire de suflet. Iar dacă ninsoarea seîncăpăţânează să nu vină, să se amâne cude la sine putere, pentru fe-martie, ningeîn schimb cu îngeri: Lansarea volumuluiNinge cu îngeri (Editura Sfântul Sava,2004) este o surpriză îndelung aşteptată.Autorul, Constantin Stroe a slujit o viaţăsub drapel. Cea mai mare parte a cariereisale a fost pusă în slujba filmului militar.Înainte de a debuta editorial,Constantin Stroe şi-a făcut ucenicia laViaţa armatei şi la gazeta „La datorie”.Câţiva din cei care i-au îndrumatodinioară paşii prin terenul minat alliterelor au fost prezenţi la lansarea cărţii„Ninge cu îngeri” şi au vorbit cudeosebită delicateţe despre calitatea depoet a vechiului colaborator. Viorel

Page 55: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200553

LUMEA MILITARĂsocietatea scriitorilor militari

Domenico, Liviu Vişan, NicolaeBoghian, George Mihalcea au vorbitdespre carte şi autorul ei. Sintetizând încâteva fraze cele afirmate preţ de douăceasuri, constat că poetul ConstantinStroe se simte în apele sale şi în artacuvântului, nu numai în cea a imaginii.El scrie o poezie sinceră, simplă, poateprea simplă. O poezie, la vedere, fărătaine, spusă pur şi simplu, o rostire detoate zilele, „contur de lumină” şi„miracol al inimii”.

COLONELUL CINEMA. În ultimazi de joi a lunii ianuarie imaginea şicuvântul au revenit în forţă. Cu o vocedomoală Viorel Domenico, omul careşi-a dăruit cei mai frumoşi şi maispornici ani ai săi cinematografieimilitare, a dat citire unui text greu deîncadrat într-un gen publicistic sauliterar. Un reportaj să-i spunem,zguduitor, despre ultimii ani din viaţainegalabilului Jean Georgescu, creatorulcapodoperei „O noapte furtunoasă”,ecranizare a piesei cu acelaşi nume deI.L. Caragiale. Scenele incredibile deînălţare şi decădere a eroului l-auîndreptăţit pe un participant la Salonulliterar să afirme că, într-adevăr, „viaţabate filmul”. Căsătoria în pragul morţii,bătălia pentru un loc la Cimitirul Bellusunt fapte de viaţă care te cutremură.Viorel Domenico a încântat auditoriul şicu unele vorbe de duh rămase de la JeanGeorgescu, din care spicuim: „Nu amnici un fel de rudă…stau numai cu mineşi câteodată nu mă pot suferi…Odată cuînaintarea în vârstă femeile nu devin maicuminţi.”

George Mihalcea apreciază laDomenico alternanţa între momentulpovestirii şi trimiterile în timp, redareadecrepitudinii din amurgul vieţii uneimari personalităţi, cu flash-uri recreândscurtele momente de luciditate. Bine esurprinsă şi prezenţa hilară a menajereiprecum şi alte personaje episodice.Poetul Nicolae Boghian nu este preaîncântat de scenele de viaţă descrise.Decrepitudinea, mizeria fizică şi moralăsunt redate remarcabil, dar pentrucititorul elevat mai interesante ar ficoncepţia artistică a lui Jean Georgescu,amintirile sale din lumea filmului. IonJianu remarcă meticulozitatea lui ViorelDomenico în documentare şi în scris.Cu unele personaje din lucrărileamintite anterior a stat de vorbă luni dezile. În încheiere, Radu Voinescuapreciază redarea psihologiei persona-jelor şi scena patrimoniului. În opiniadistinsului critic autorul se află în faţaunei alternative: literatură document sauproză propriu-zisă. Îi sugerează luiDomenico să aleagă varianta literaturii,exprimându-şi încrederea că acesta va dapublicului o nouă carte deosebită.

Constantin Ardeleanu

Dacă aş avea notorietatea lui Nichita, m-aş urca şi eu pe o masă pentru a captaasistenţa concentrată în rostiri de banalităţi bacante, cum a făcut astralul ploieşteanîn cazul lui Virgil Mazilescu, şi aş striga: „Oameni buni (şi răi), Octavian e un poetadevărat!” Cum sunt doar un consumator (uneori gurmand) de poezie, în faţaavalanşei de modernităţi/mondenităţi, postmodernisme/postraumatisme, mămărginesc doar să constat că poemele lui Octavian Mihalcea respiră virilitate (maimult în planul forţei decât al seducţiei), au o anume aroganţă cognitivă şi să observdorinţa poetului ca pianul său liric să declame partituri ce nu s-au mai auzit prin sălilede concert (Bărbatul artei sângerează fluturi, Societatea Scriitorilor Militari, 2004,volum de debut).

Se pare că în sufletul poetului vieţuiesc doi creatori, prin abordarea a douătehnici deosebite de elaborare a poeziei, în vers liber şi „în dulcele stil clasic”, în caresonetul devine sonată la pianu-i declamatoriu. Înainte de a mă aventura pe tărâmulglacial, în care „noaptea sărută frig sălbatic/ Certat cu epiderma lumii”, îndrăznesc aafirma că filozoful îl apreciază mai mult pe creatorul de imagini aforistice şiaxiomatice decât pe stihuitorul trudnic al formei fixe şi mă tem că n-are dreptate. Eo poezie de atmosferă, în care rostirile memorabile suntaidoma loviturilor de daltă în blocurile de marmură, degheaţă, de carne. Paradoxal, cum un tânărexperimentează suferinţa atât de autentic, vârsta încănepermiţându-i a o trăi: „ştiinţa nervilor apocalipticiseamănă salvări livreşti”; pericolul „E ca o roată/ În careclipele nasc un Pi”; „Cu ce nebună disperare/ Răneai şicel mai blând sărut?”; „O rază neştiută mă cunoştea demult/ Ferită se arată, râvnea cerul ocult”; „Ieşi dinspirala de neant,/ Ce nu a fost, nu va să fie,/ Trimitevalului solie-/ Azi spaţiul râde enervant” (versuri mari!);„Sărută-mi ochiul cel pereche,/ O lume nouă, cea maiveche”. E ca şi cum am asculta pasaje dintr-un concertpentru pian şi orchestră, ce în forissimo culminează cudouă poeme, ce-ţi taie respiraţia: „Shiva” (unul dinversurile lui a dat titlul volumului: „În colţul lumilorrăsar săruturi- / Contur de inimi, măştile schimbate, /Din sunete de-apoi, azi neaflate / Bărbatul artei sângerează fluturi”; iar în crescendopar-shiva apoteoză a suferinţei „Norii îşi frâng fiirea purpurie,// Tot spasmul verticalacum învie/ /nota mea, ca o tuse enervantă în timp concertului „O, Domne, cesuperbă poezie!) Din alte vieţi de subteran miracol/ Totemul aspru, masculinoracol.”) şi o Glosă, ca o nocturnă, amintind de Eminescu, „Scrâncetul luminii”.„Eterna speranţă transformată în seară/ Scrâncetul luminii ar putea rata;/Plânge cuatingeri de nu-mă-uita/ Fruntea ce se naşte din apă primară”.

Poetul se scaldă în timp ca într-o frescă ultramarină: ”Te văd întunecat în vecheabarcă/ Pe râul straniu cum te duci” sau „Aici vine marea,/Intru în ea şi mor/Spre anaşte/Veşnicul fluviu”. Potopit de acest diluviu, el cântă nebuneşte la pian, clapele,în alternanta lor alb/neagră sunt proiecţia sentimentelor sale, ce nu admit nuanţelecromatice. Versurile libere îl relevă într-un concert improvizat de jazz: adorăsincopele, îl scot din sărite armoniile explicite, scolastice, acceptând din culise doarintrările nervoase pe care i le dă Bacovia „Lunară” „Sufletul / Scrutează / Orizontul/ Singur / Timpul / Priveşte / Clipa / Unic/ Centrul viselor / Lumii / Lună / Veghe

Pianul declamatoriuCronica literarã

Page 56: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200554

LUMEA MILITARĂsocietatea scriitorilor militari

Nicolae Boghian

Leon-Iosif Grapini s-a impus ca poetintrospectiv, reuşind până acum săpublice câteva volume de versuri apre-ciate în lumea literară. Deşi legat maimult de viaţa culturală a Clujului, poetuleste bine primit şi în cercurile bucu-reştene, mai ales ca poet militar, fiindpublicat şi premiat cu generozitate. Laapariţia volumului de debut Livada cupoeme (1977) am fost bucuros să-lprezint ca pe o apariţie lirică bineconturată, ieşind din matca robustă apoeziei ardelene şi evoluând spre unmodernism meditativ bine temperat. Dealtfel poetul a confirmat în bună măsurăaşteptările, încredinţând tiparuluivolumele de versuri Aripi de întuneric(1999) şi Gândurile trupuri (2000).

Am considerat apariţia volumului deproză Cetatea cu nebuni (2000) drept unrespiro sau o încercare de schimbare aregistrului de creaţie, lucruri fireştipentru un autor tânăr. Iată însă că genulnarativ l-a atras cu destulă intensitate şi l-a aşezat la masa de scris – dacă socotescbine – aproape patru ani. RomanulCapătul lumii (Editura Casa Cărţii deŞtiinţă Cluj-Napoca, 2004) vine săîntregească personalitatea literară a lui

Leon-Iosif Grapini şi chiar să răzbatăîntr-un eşalon înaintat al prozei dinaceşti ani.

La o primă apreciere, Capătul lumiieste un experiment, respectiv o propu-nere de lectură pentru un cititormaleabil, dar şi conştient că i se solicităşi lui ceva în schimbul lecturii; anume săcoopereze la spirala interpretării, admi-ţând atât buna intenţie a naratorului,dar şi inadvertenţele şi tipicăriile sale,care altfel ar risca să fie catalogate dreptstângăcii ale autorului.

Acţiunea romanului este fixată în

primul capitol, unde personajul naratorstabileşte câteva simboluri de certăsorginte borgesiană: Marele Şanţ,despărţitor de lumi şi imperii, MareleCopac ce creşte până la cer, Cetatearidicată de asceţi, Marea Bibliotecă încare s-au adunat toate cărţile lumii şi CelAşteptat, adică Pruncul înţelept dinnaştere care este sortit să mute bibliotecaîntr-o peşteră, să păstreze cu străşniciesecretul cărţilor şi, în final, „să scrieaceastă poveste”. Este, să recunoaştem,un început incitant, care proiectează unposibil roman-parabolă, cu deschidere la„marea” filosofiei.

Ulterior, naratorul nu dezvoltă sau,mai bine spus, nu speculează posibi-lităţile acestor simboluri, preferând să sefixeze pe descrierea unei aşezări ce secoagulează în jurul Marelui Şanţdespărţitor, aşa încât, la prima „citire”,Capătul lumii apare ca o extinsămonografie, alcătuită după toateregulile. Aşadar, vom găsi relatăriamănunţite despre această aşezarearhetipală de la confluenţa celor douăimperii, în jurul pichetului de pază care

Cronica literarãLeon-Iosif Grapini

Capãtul lumii

/ Totul” (de mirare că „pianistul” n-a făcut din „Ve-ghe” douăversuri?!) sau „Upanişad” „Viaţă a poemului,/Foc al dragostei,/ Timp înfruntat / Şi stabilă şedere / Unul lângă altul” (într-un „Upa-nu-şed”, ultimul vers ar fi căpătat mobilitateadragostei „Unul peste altul?!). Nu lipsesc titlurile unui limbajcult, într-un mediu ocult, debordând de erudiţie, doar, - nu-iaşa? -, jazz-ul e pentru iniţiaţi: „Estetica pasului”, „Hic et hunc”,„Catharsis”, „A posteriori”, „Graal”, „Pater”, „Alter ego”,„Shakti”, „Exorcizare”, „Elan gnostic”, „Futurologie statuară”.Spiritul de frondă transformă un truism al „epocii de aur” acel„roşu legământ” într-o trăire de neînţeles pentrucriptocomuniştii din...criptă: „Porni la drum având în ochipământ,/ Prin veacul singur, roşu legământ”). Prins în al său„elan gnostic”, spre satisfacţia criticastrului cârcotaş, poetul„auroral”, ia o notă falsă în „Răspuns”:„Chipul întors, sublimaveste”, stridenţă uşor corijabilă” „Întorsul chip, sublima veste”.Furat de audiţia încântătoare, era să uit de un fantastic „Tabloucu ceas” (dintr-o expoziţie”, nu-i aşa, domnilor Musorgski şi

Ravel?): „Priviţi părinţii în rame- / Ochi goi admiră peisaje/Cufluide traume; (...) „Mai e până dimineaţă, / Când nu o sădoară/ Fumul de o viaţă”. Sau de „Umbre”, care îşi poatearoga, orgolios, paternul unicităţii în această atât de colosală şiplină de sensuri limbă română: „Am simţit moartea- / Receapropiere a lamei, / Crimă în absolut,/ Despărţire de voi.”

Ultimul poem, „Symposion”, vorba celui căruia i seînchină, „putea să lipsească”, deoarece stilul encomiastic îi estecomplet străin autorului (şi) cărţii, iar tulburătorul poem„Crucea de apă” îi va asigura biletul de favoare de a cereaudienţă la Dumnezeu. Poemele din „Bărbatul artei sângereazăfluturi” se înscriu, în cele două tehnici poetice de lucru acuvintelor, ca două cercuri, aidoma „dorurilor concentrice”evocate de poet, şi cred că au meritat ale noastre „aşteptări/Pepoduri/Submarine”pentru un debut strălucitor. Pianulecoului declasând octave... De pe strapontină îl aplaudfrenetic, solicitând un bis, nepăsându-mi că bucuria receptăriimele are ca sursă suferinţa-i sângerândă.

(continuare în pag. 64)

Page 57: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200555

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

Biografia prozatorului LaurenţiuFulga (n. 1916 – m. 1984) conţine o sumăimportantă de necunoscute, ce se cuvinelucidate pe baze documentare, pe inves-tigarea arhivei personale şi pe cercetareamaterialelor existente în fondurile unorarhive publice, care, până în momentulde faţă, nu au fost deloc darnice cuitinerariul parcurs de autorul Straniuluiparadis, mai ales, în zona militară.

Confesiunile, mărturiile şi inter-viurile sale, parcimonioase, nu clarifică,cu rigoare şi obiectivitate, anumitemomente din biografia fizică şi intelec-tuală a celui ce a scris E noapte şi e frig,seniori, ci, dimpotrivă, au menirea de apermanentiza un uşor perceptibil aer demister în jurul unor date esenţiale dinexistenţa pământeană şi creatoare aSeniorului.

Istoriile literare, dicţionarele deliteratură, crestomaţiile şi bibliografiileapărute înainte de anul 1989, cât şi celeimprimate în ultimii cincisprezece ani,sunt, la capitolul Laurenţiu Fulga,lacunare, imperfecte, incomplete şi,uneori, eronate. Motivele sunt diverse şiar necesita o discuţie din cele maiincitante.

Revelatoare mi se par a fi misivele,necunoscute până acum, trimise de tână-rul Laurenţiu Fulga unuia dintre cei maiapropiaţi prieteni din lumea literarăinterbelică – I. Valerian (n. 1895 – m.1980), poet, prozator, memorialist şi di-rectorul revistei Viaţa literară(1926–1938; 1941), cel care a contribuit,în chip hotărâtor, la debutul în literaturăal adolescentului aflat încă pe băncileLiceului Militar din Chişinău.

E necesar să precizez că Laurenţiu

Fulga a debutat, de fapt, cu poezie şi notede istorie literară şi de istorie culturală înpresa şcolară şi literară, românească, dinChişinău.

Se impune, cu maximă urgenţă, ocercetare meticuloasă a începuturilorliterare ale lui Laurenţiu Fulga spre acompleta biografia creatoare a unuiscriitor cu un destin din cele mainefericite.

Epistolele ce se transcriu, aici, pentruîntâia oară, sunt pasionale, incitante şievocă o atmosferă tensionată deevenimente, de gânduri şi, mai ales, deidealuri specifice unei anumite perioade

din biografia unui narator obiectiv şiautentic, cum s-a manifestat LaurenţiuFulga încă de la începuturile sale literare.

T[âr]g[u]-Neamţ, 19 decembrie 1939

Respectat domnule Valerian,

Vă scriu tot de pe zonă, unde au fostforţat să rămân şi unde am petrecutCrăciunul aşa cum se poate petrece înuniformă. Dar, cu toate lucrările care măînglobează – tot mai am timp liber să văscriu. Am dorinţa fermă chiar, că tot aici,voi putea pune la punct volumul denuvele cu care intenţionez să-mi facdebutul.

Am urmărit la zi toate anunţurile,doar voi afla ceva despre reapariţia Vieţiiliterare.

Îmi daţi voie să fiu sincer măcar cumine însumi? Eu ştiu că o mulţime degreutăţi vă întâmpină, dar ideea revisteimi se pare prea în afară de vreme, atâtatimp cât toţi ar vrea o carte. Şi doar aveţi:poezii, nuvele, romanul. Trebuie săscăpaţi puţin de furia grijilor şi să scoateţineîntârziat un volum. Viaţa literară arlungi dorurile de realizare. Or eu ca şiceilalţi văd în dumneavoastră scriitorul,poetul.

N-aş vrea să mă condamnaţi căvorbesc aşa. Căci chiar dacă scoateţirevista – eu am să fiu acolo ucenicul.

În sfârşit la o dorită întâlnire s-arputea preciza multe. Până atunci aşteptsurpriza.

Cu toată dragostea şi respectul ce vi-lport al d[umnea]v[oa]s[tră],

Laurenţiu Fulga

Unele precizări se impun spre alămuri câteva din informaţiile de istorie

Laurenþiu Fulgaîntregiri la o biografie

Nicolae Scurtu

Laurenþiu Fulga,în viziunea lui Dragoº Morãrescu.

Desenul a fost realizat special pentru revista noastrã decãtre venerabilul artist în ultimele sale zile de viaþã

Page 58: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200556

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

literară pe care le conţine misiva aceasta.Revista Viaţa literară, pe care a fondat-o,condus-o şi supervizat-o, permanentI. Valerian, a apărut în răstimpul 20februarie 1926 – aprilie 1938 şi, cu oîntrerupere de doi ani, reapare înintervalul 6 aprilie – august 1941.

În orele de reflecţie petrecute laTârgu-Neamţ, şi nu au fost puţine,Laurenţiu Fulga şi-a adunat nuvelepublicate în revistele Bilete de papagal,Viaţa literară şi Universul literar, carevor întregi structura întâiului său volumde proze, semnificativ intitulat – Straniulparadis (1942).

În cât priveşte activitatea literară a luiI. Valerian se cuvine să precizez că, deşiavea numeroase posibilităţi, a publicatdoar două plachete de versuri – Cara-vanele tăcerii (1923) şi Stampe (1927),precum şi romanul Cara-Su (1935), iardupă 1944 a adunat interviurile şi evocă-rile în cărţile – Cu scriitorii prin veac(1967) şi Chipuri din viaţa literară(1970).

T[âr]g[u]-Neamţ, 10 ianuarie 1940

Respectat domnule Valerian,

Nu trebuie să vă surprindă că vă scriuatât de rar. De-aţi şti cât de singur măsimt; am început să mă dispreţuiescchiar. Duc o viaţă fără elan, rupt devânturi în pribegia asta cenuşie înuniformă kaki. N-am aici nici un prietenşi nici cărţi măcar. Încotro ridic ochii numă văd decât pe mine însumi suspendatîn aer, ca un vrăjitor decapitat; trăiesctotuşi ca şi cum prin mine n-ar mai vibradecât otrăvurile şi farmecele din trecut.

Ştiu că întotdeauna mi-aţi fost maimult ca un părinte – marele prieten,înţeleptul ocrotitor de fiecare zi. Întrenoi s-a fixat (dincolo de pasiuneaşpaltului şi a gloriei) mai întâi admiraţiaucenicului pentru maestru şi apoidragostea faţă de omul, pentru ale căruimanifestări de bunătate şi înţelegereadesea am plâns.

Era oare chiar o umilire, când, odatăcu mâna întinsă protectoare – îmi vâraţicu zâmbetul cald şi mirosul uneimonede? Vă rog să credeţi că­n toateaceste ocazii m-am simţit ridicol, grotesc– şi cu cât mă reculegeam în mine – vă

vedeam sălăşluit în propriul meu suflet.Voi ajunge vreodată să răscumpăr toateculminaţiile prieteniei d[umnea]v[oa]s-[tră]? Voi fi vreodată în stare să echivaleztoate mărinimoasele înălţări la propriad[umnea]v[oa]s[tră] personalitate?

Trebuie, d[omnu]le Valeriu, trebuiesă merg mereu în urmad[umnea]v[oa]s[tră] sau alături. Trebuiesă fiţi convins că (din clipa în care voi filiber) voi lupta pentru apoteoza idealuluid[umnea]v[oa]s[tră] scriitoricesc.

Iată de ce vă scriu: taina legăturiinoastre e mai neomenească şi, maistranie, pentru a nu pune mâna pe toc şia gândi la toate cât s-au petrecut.

Aş vrea să vă întreb multe. Ce este cucartea de poezii, cu cartea de nuvele? Cese întâmplă cu Sectorul negru? Trebuiesă scoateţi neapărat anul acesta o carte.Trebuie să vă câştigaţi mai multdragostea şi admiraţia celor care aucrezut ani de-a rândul în Viaţa literară.Trebuie să violentaţi puţin comoditateavisătoriei din ultimul timp.

Pe-aici, prin raiul acesta devastat,nimic nou. Soldaţi care aşteptăm să seîntâmple ceva, plictisiţi de moarte, carespunem mereu „bună dimineaţa“ vieţiică nu ni s-au adus încă sicriele – cel maigroaznic surghiun.

Când vom scăpa? Când ne vomreîntoarce la idolii şi uneltele noastre?

Domnule Valerian vă asigur căscrisoarea asta nu vine decât ca un semnal celui mai frumos omagiu, pentruunicul prieten de acolo, unde n­amcăzut, ci tot prin dânsul m-am ridicat.

Fericit că mai mă auziţi încă şi că num-aţi uitat.

Laurenţiu Fulga

Privitor la informaţiile despre carteade poezii sau la cea de proză, trebuie săprecizez că I. Valerian a publicat, înrevista Viaţa literară. precum şi în altehebdomadare literare importante, unelefragmente dintr-un proiectat roman,Sectorul negru, care, însă, nu a fosttipărit în volum.

T[îr]g[u] Neamţ, 23 ianuarie 1940

Respectat domnule Valerian

Iată o scrisoare care vine să văreamintească de mine, că n-am murit, cătot n-am scăpat de teroarea inamicului

invizibil. Poate n-ar trebui să vă spun, daradevărul mă soarbe şi mă închistează îndurere. Bolnav, din ce în ce mai bolnav;zona ne-a adus într-o stare de crisparecontinuă. Acum sufăr de sciatică şi suntobligat să merg mereu în baston. Vă maiamintiţi de Alexandru Sahia? L-amîntâlnit într-o seară amândoi peSărindar. La fel era. Şi-n imaginea deatunci mă recunosc mai nevolnic şi maisingur pe mine însumi. Cei din jur măcompătimesc.

Într-adevăr sunt o victimă a elanuluiinversat pentru Patrie. Tinereţea noastrăîşi poartă iluziile în bocanci şi-n căştileolandeze. Soldaţi, simpli soldaţi.Aşteptăm să sosească ziua necunoscută(netrecută în nici un calendar), care să neducă spre moarte sau spre altăîmbătrânire. Libertatea (singura floare pecare am purtat-o la butonieră ani de-arândul) mi se pare atât de tristă, ca şicum după ea ar urma cu adevărat osclavie.

Nu ne rămâne decât o salvare subregimul acestei sinistre cavalcade sprecer: aceea de a rămâne pentru totdeaunaprietenul condeiului şi amantul hârtiei.

Cu toate că-ntre noi doi există odiferenţă a elementului social care ne-arealizat, ne simţim legaţi (sau ca să pas-tişez echivocul), mă încred în înţelegeread[umne]v[oa]s[tră] tocmai pentru că neleagă senzaţiile aceleiaşi vocaţii şi patimaaceleiaşi glorii. De asta mă confesezastăzi, de asta vă scriu. Adesea ai vrea (înmijlocul unei asemenea furtuni saustrangulat de brutalităţile lumii) ai vreasă cânţi, să te rogi sau să-ţi găseşti unprieten. E o echivalare cu satisfacţia celeimai trufaşe beatitudini cereşti.

Altfel, nimic nou pe aici. Din căşti,bocanci şi baionete nu se poate crea unimn lui Dumnezeu, nu se poate aduceelogii nici omului măcar.

Totul se scurge între decadenţă şilaşitate. Simt că mă întunec. M-aşdispreţui, aş vrea să mă uit pe mineînsumi, dar nu mai sunt în stare sărenunţ la propriul meu suflet, ori (chiarde-aş părea caraghios) nu pot cedageniului meu de a învinge.

Poate în curând se vor sfârşi toate.Ne vom întâlni şi ne vom

recunoaşte cu greu. Sunt galben şiînăsprit, ca un om întors din pământ.

Page 59: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200557

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

Vă rog să transmiteţi d[omnişoa]reiMalciu toate gândurile mele bunedespre dânsa.

Şi acum mă întorc în bordei. LaT[âr]g[u]-Neamţ aerul e într-adevărfoarte tare, dar aşa cum stăm cabolovanii – parcă intrăm pentrutotdeauna în cavou.

Luminile cele vaste tot la Bucureştirămân. Femei, muzică, beţie!...

Şi aici e frumos, dar o frumuseţeevadată din beznă.

Şi aşa. Noroc bun, domnuleValerian.

Tânărul d[umnea]v[oa]s[tră] prietenşi ucenic,

Laurenţiu Fulga

Misiva se constituie într-o tulbură-toare confesiune despre menirea scriito-rului în momente limită, cum este celpe care îl evocă, cu atâta naturaleţetânărul prozator Laurenţiu Fulga.

Grigoriţa Malciu, menţionată înaceastă epistolă, e o foarte talentatăscriitoare, care nu şi-a adunat poeziileîntr-o plachetă. Era o apariţie ferme-cătoare în redacţia revistei Viaţaliterară. A devenit, în cele din urmă,cea de a doua soţie a lui I. Valerian.

15 iunie 1940, Reg[imen]t[ul] 22Of[iciul] Poştal 41, În ţară

Respectat domnule Valerian,

În noua fericită fază a existenţeid[umnea]v[oa]s[tră], scrisoarea aceastanu vine cu nici o altă semnificaţie sub-versivă, decât aceea a continuităţii dra-gostei sincere, pe care militarul şi deaici ar vrea să v-o dovedească în vreunchip. Nu ştiu ce se mai poate întâmplade acum încolo. Dar o întoarcere înBucureşti este exclusă pe câteva luni.Aci acelaş[i] regim, aceiaşi oameni,acelaş[i] peisaj moral. Într-un sat în caresărăcia e prietenă bună cu mizeria,prezenţa noastră aduce semnul uneifuneste realităţi. Ca şi cum ne-am firecucerit vechile suflete şi plângemlângă nebunia acestor năpăstuiţi desoartă. Niciodată nu mi s-a părut atâtde dramatică viaţa oamenilor inferiori,

ca aici şi acum, astăzi când în fiecaresunet de goarnă se presimte parcă undoliu sau un imn al decadenţei.

Dacă într-adevăr vom fi eroi, cred cănimeni nu va vrea curajul să ne ridicestatui, ci mai degrabă să ne ia inelele,bijuteriile, chiar inima de-ar putea, darsă facă din ele grâu şi apă curată.

Eu pe cât pot citesc ce am şi scriunoaptea sub lumina unei lămpi cu gazprost. Aş vrea să nu vă chinuiţi preamult cu Societatea, gloria nu constă îna fi amicul eventual al altora; ce faceţicu cărţile despre care îmi vorbeaţi cuatâta bucurie?

Nimic extraordinar nu se maiîntâmplă. Vă mai aduceţi aminte deStelaru? Băiatul acela care beaîngrozitor? Nici pe el nu l-a suportatviaţa. A murit ca un câine, înainte de-ase jertfi pentru ceva. Nu l-am avutniciodată în apropierea mea, dar îlregret sincer. Era ca şi mine tânăr şiputea să învingă.

Am să vă mai scriu, chiar dacă veţifi plecat, tot aci la S[ocietatea] S[criito-rilor] R[omâni].

Cu toată recunoştinţa,Laurenţiu Fulga

Şi această misivă vine să completeze,cu tuşe sigure, portretul din tinereţe alunuia dintre cei mai viguroşi şi maitalentaţi prozatori români de la sfârşitulcelui de-al doilea război mondial, la carea participat, în calitate de combatant şi,ca atare, de aici, evocarea dramelor şiororilor inimaginabile ale unei lumiincapabile să raţioneze şi să pună stavilăunui cataclism de proporţii europene.

Epistola conţine două preţioase in-formaţii literare – numirea lui I. Valerianca secretar general al Societăţii Scrii-torilor Români şi dispariţia neaşteptată apoetului Dimitrie Stelaru, care s-a dove-dit a fi o farsă, pe care şi-a regizat-o chiarautorul arhicunoscutei plachete Noapteageniului.

Cele câteva misive, pe care le-amtranscris aici, contribuie la conturareapersonalităţii creatoare a unui artistsingular, introvertit, bântuit de angoaselesecolului în care a trăit şi care prefera, cuvoluptate, solitudinea.

Astfel de documente, cunoscute subdenumirea de paraliteratură, se cuvin a fidescoperite, adnotate şi publicate învederea elaborării unei biografii a luiLaurenţiu Fulga, care, în ultimele douădecenii, a intrat într­un nejustificat şiapăsător con de umbră.

Page 60: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200558

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

Am văzut Veneţia primăvara. Olumină sidefie se cernea printre palatelede pe Canale Grande şi se afunda în apalagunei, dându-i o consistenţă de jadlichid, uşor încreţit de mişcarea valurilor.Era miezul zilei, şi soarele lumina oraşultrăgând cu ochiul printre Campanila SanMarco şi Bazilica San Giorgio Maggiore.Umbra mea cădea în faţă şi îmi ţineamrăsuflarea, şocat de atâta armonie,copleşit de frumuseţea arhitecturii şifascinat de patina timpului ce accentuaplasticitatea intrinsecă a faţadelor şicupolelor.

Am văzut Veneţia toamna, întâm-plător era în asfinţit, o toamnă văratică acerului din sud. Soarele se înroşea pemăsură ce cobora spre orizont. A căzut înmare colorând într-un roşiatic stins cerulpe care se proiectau siluetele Bazilicii SanGeogio Maggiore şi Santa Maria delaSalute

Campanila înaltă de pe insulă,săgeată încercând să se desprindă spre

înalt, este replica mai mică a celei de laSan Marco. Cupole fastuoase decupaucerul din spate, în profile de picturămodernă. O lucrare cu subtilităţi deînţelegere ce nu pot fi surprinse la primacitire.

În Piaţa San Marco, vânzătoriiambulanţi îşi strânseseră tarabele. Sepregăteau pentru viaţa de noapte. Saupoate se duceau la culcare toropiţi deoboseală şi de soarele de peste zi.

Palatul Dogilor şi Basilica San Marcostăteau înfrigurate sprijinindu-se reci-proc. În aerul înserării păreau douădoamne din altă lume care-şi afişautrecuta splendoare, cu un gest dedetaşare şi izolare faţă de curioşi. Veneţiape înserat este aşa de deosebită de oraşuldiurn plin de culoare, căldură şi mişcare!

Sfinţii de mozaic de pe frontoanelerotunde ale bazilicii îşi spuneau povesteaîn şoaptă, într-o estompare misterioasăde lumină. Auriul fondurilor abia reuşeasă sclipească timid în ruginiuri prăfuite.

M-am apropiat de portalul central alBazilicii San Marco şi am deschispalmele, privind în sus spre imaginea luiIsus Hristos între Fecioara Maria şiSfântul Ioan Botezătorul, chemândlumea la Judecata de apoi. Izolat dezgomotele şi aşa estompate ale pieţei,doream să mă încarc de energia locului.Mă simţeam eliberat, chiar dacă tropotulideal al cailor de bronz modelaţi deanticul Lisip, trecea peste mine şi pesteîntreaga judecată din urmă a oamenilor.Pe deasupra plutea leul de aur alSfântului Marcu, fâlfâind din aripile luicam prea mici pentru un corp atât derobust, şi protejând Cartea sfântă. Credcă şi mai deasupra, cineva încerca săaprindă stelele pe un cer de un albastruindefinit.

Apoi, am început să valsăm, numainoi doi în piaţa cea mare. Muzica neînvăluia revărsată de pe estrada uneicafenele de la Procuraţia Veche. Abiaatunci am observat careul de mese

NNNN oooo aaaa pppp tttt eeee vvvv eeee nnnn eeee þþþþ iiii aaaa nnnn ããããGrigore Buciu

Page 61: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200559

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

galbene din faţa coloanelor, scăldat înlumina neoanelor. Lume puţină. E preadevreme. Doar câţiva clienţi îşi sorbeaugânditori licorile din pahare. Noi neroteam lent printre puţinii trecători şigură cască. Un grup de japonezi, şocaţiprobabil de dansul nostru atât desingular şi pitoresc, ne fotografiază. Otulim ţinându-ne de mână pe lângăTurnul orologiului. De undeva, din înalt,se revarsă dangătul bronzului. Mauriicocliţi bat cu ciocanele lor o oră exactă.Cui îi pasă de oră? Intrăm în penumbrastrăduţelor. Picioarele caselor suntluminate de vitrinele sofisticate. Privindîn sus, ghiceşti ferestre înguste şi camerece rămân întunecoase în miez de zi. Maisus se zăreşte o felie subţire de cernoptatic. Un fluid semiîntunecatacoperă cu mantia lui acoperişurileoraşului, agăţându-se în pâlniile ciudateale coşurilor veneţiene.

În magazine lume puţină. Pe stradelălume grăbită. Probabil veneţienii seretrag spre casă iar turiştii spre locurimicuţe şi ascunse. Ne grăbim. Omultitudine de obiecte frumoase expusedupă sticlă ne tentează. Ne oprim, leadmirăm, le comentăm, ne înfiorămcând citim preţurile. Ne trezim într-opiaţetă. O faţadă monumentală, albă şirenascentistă ne stopează avântul. Ebiserica San Zaccaria. O, Doamne, ne-amîndepărtat prea mult! Privesc câtevaclipe, meditativ faţada elegantă, apoi neîntoarcem. Trecem un canal şi nepierdem într-un labirint de străduţe micicât un trotuar. Mici localuri, câte ointrare de hotel. Strâmtoarea locului nu-ţi sugerează că dincolo de vitrine ar puteaexista o astfel de destinaţie. Suntem peundeva prin spatele Bazilicii San Marco.Simt o siguranţă specială ştiind că neînvârtim în jurul unui reper special.

Vânzători eleganţi şi stilaţi neprimesc cu indiferenţă, uneori cususpiciune. Vase de murano, bijuterii demurano, veioze şi lampadare de un fastameţitor. Policromia sticlei combinată cufantezie captează lumina, o dizolvă îninteriorul misterios şi o irizează spre noi.N-am văzut niciodată atâta splendoarecuprinsă într-un obiect. Sticlă, culoare şilumină. Tonuri de verde, de la cel greucu vâscozităţi mistice de otravă stătutăpână la olivuri pale, gălbui care sepotrivesc atât de bine cu nuanţa laguneipe care o păstrez în amintire. Figuriveneţiene, măşti veneţiene. Acum fixate

în galantare. Îmi închipui ce poate ficând se desprind de acolo şi sunt purtateîn nebunia festivalului anual.

O luăm la stânga pe lângă faţadasecundară a Palatului Dogilor. De pepodul în trepte aruncat peste canal,arunc o ultimă privire spre acea straniePunte a suspinelor. Nu ştiu de ce îmivine în minte numele Pandorei şi ima-ginea frumoasei ei cutii în care erauînchise toate relele lumii. Podul suspi-nelor nu este mitologie, nu este o povesteexplicativă a multelor neînţelesuri alelumii acesteia, ci relicva unei realităţidure. Arcuit într-o formulă aproapebarocă, puntea de marmură albă leagăPalatul Dogilor de Închisoare, peste riouldin spatele Palatului. Când o priveşti dinafară nu poţi să nu-i admiri lucrătura finăşi filigramul gemuleţelor mici, pringolurile cărora ieşeau suspinele condam-naţilor şi se risipeau înspre largul mării.Acest contrast, această combinaţie întresplendoare şi suferinţă, te înebuneşte.

Veneţia văzută noaptea de pe CanaleGrande are un farmec greu de redat.Alternanţa dintre iluminare şi zoneleîntunecate creează o atmosferă crepus-culară ce lasă mult loc fanteziei, adău-gând farmec de nuanţă personală frumu-seţii oraşului. Palatele lipite unul de altulcresc din apa întunecată, luminate slabsau indirect. Culorile pastelate alefaţadelor care se etalează în toatăfrumuseţea lor sub razele soarelui, acumabia se pot ghici prin clarobscurul specialce se naşte din mişcarea apei. Crestele

valurilor mici provocate de vaporaşeprind lumina în dungi unduitoare de ungri argintiu ce accentuează şi mai multadâncimea întunecată.

Formele răsar masive într-o continui-tate arhitectonică spartă din când încând de încăperile luminate. Stucaturile,elementele sculpturale ies din masafaţadelor, arabescuri, frunzişuri bogate şicapete de lei, traforaje ingenioase într-ungotic veneţian de neimitat fără alterareasursei originale, ritmul de neconfundatîn arcul graţios al Ponte Rialto, sau alepalatelor Fundocado Turchi sauFundoco Tadeschi – rămăşiţe bizantine,vechi de o mie de ani, încastrate înadausurile mai noi, toate defilează pelângă noi. O prezenţă de forme frumoaseale căror reliefuri sunt aplatizate de semi-obscuritate sau, în unele cazuri, înfuncţie de cum cade lumina, accentuate,lăsându-te să-ţi imaginezi un rumbos carenu există. Dacă nu le-aş fi văzut ziua şi nule-aş fi memorat prin lecturi şi studiulalbumelor, cu greu aş fi putut identificapalatele reper de pe Canale Grande.

În staţiile de pe cheiurile înguste,capete de străduţe dau în marele canalpentru a strânge călătorii, lume grăbită,grupuri, oameni singuratici, familii,bărbaţi cu copii în cărucioare.

Ne concentrăm pe peisajul citadin ceflanchează bulevardul de apă, spionândinterioarele. Proprietarii locuiesc laultimele etaje dar, dintr-un obicei ceîntreţine orgoliu identităţii şi al poziţieisociale, lasă superbele candelabre desticlă de murano aprinse în salonul marede la primul etaj. Parterul, de obiceiumed, e mai mult un fel de curte princare se pătrunde în palat, după ce aicoborât din ambarcaţiune pe pontonuldin faţa pontonului ce dă simetriefaţadei.

Prin geamurile largi, uneori multi-plicate, ce dau spre canal putem trage cuochiul în interior. Tavane de lemn,întunecate la culoare de trecerea vremii,de la un grena întunecat, uşor auriuparcă, până la negrul perfect, intră încontrast cu pereţii în calcio vechio, uşorpastelaţi, punându-se reciproc în valoare.Canalul pare o topitură de materie răcităcare clipoceşte potolit, spălând pontoa-nele şi temeliile palatelor. Când ieşim înPortarul San Marco, o lună rotundă,imensă îşi aruncă culoarea aurie pesteoraşul ce se scufundă în viaţa de noapte.

Page 62: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200560

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

CALENDAR

Trecură şi sfinţii Gavril, Mihail,Cu nimb subsuoară, cu mers instabil,Cu lăncile – cârje proptite în zloatăDin oastea cerească demobilizată.

Cu zilele-nguste ca ochi de uzbec.Se-apropie-o altă lăsare de sec.Ca o buluceală de ţapi şi bataliNori grei te apasă pe nervii spinali.

Dai drumul la gaze şi pui de un ceaiDin floarea uscată, păstrată din mai;Iar ceaşca, urcată spre buze, exalăO melancolie autocefală.

Dau cu alcool pe lama pumnalului meu „Buck”,Scos, după-atâta vreme, din soldăţescul sacŞi iar mi se năzare că, pentru mine, tuAi fost mai tristă decât un Dien Bien Phou.

O sută de mari harpii din pernă noaptea ies.Suspanta paraşutei o tai, nu am de-ales,Şi cad vertiginos în apa unui coşmar,Unde foiesc o mie de braţe de calmar.

Astfel, dezinfectată, cu lama-nscrisă „Buck”Nu vene, ca Seneca, în baie-o să-mi desfac,Ci-nţep, ştiind, de altfel, că tot în mine bat,Memoria, iubito, conservă-n sos tomat.

PORTRETUL ARTISTULUI NECUNOSCUT

Ceasul cu baterie schelălăi uşorCa un căţel fătat într-un gard de merişorŞi-n timp ce trag de mine, mi-apropii un clişeuRomantic – brigadierii de la Salva-Vişeu,Doborâtori de norme, harnicii hei-rup-işti,Scrutându-te cu-o silă adâncă-n ochii trişti.Îngândurat cu totul de conduita mea –Beau, matinal, aproape o halbă de cafea –În apele oglinzii fără vreun chef zăresc:Cearcăne – bariere coraliene – crescŞi vase mici de sânge îşi sparg neauzitCarena lor uzată de-atât cărăuşit.Dar până când, în fine, mă voi fi sabordat,Reumatismu-nfige cârlige-n omoplatCu gheare de pisică zvârlite de corsariLa abordaje. Trupu-i trecut la adversari.Nici vorbă de mesaje în sticlele de rom,Extirpă-ţi fantezia ca pe un adenom.Cu-n volumaş cât lama lopeţii LinnemanCredeai că poţi să-ţi sapi o tranşee. Fu în van.Aici, unde chitina e-o vestă antiglonţŞi versul are preţul exact cât un galonţSpre slujbă, veşnic tânăr, cum s-a rostit ades,Îşi verifică-artistul cartela lui de stres,Să n-o uite că, dacă se dă şi marfă vrac,Prinde de-o elegie, oricât e de sărac.

Emil Niculescu

Zodia poeziei

Page 63: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200561

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

AUTODAFÉ

Suprimi, barând c-o cruce (a Sfântului Andrei?)O strofă de-altădată, pe care n-o mai vrei –Eşti impiegatul care, valid până mai ieri,Răspunzi şi-acum, în criză, de orice deraieri.Maşinile cu abur, cuminţi stau în depou.Fiola e iar verde, acâtelea!, din nou,Iar şinele, pe care căldura le-a umflat,Dau semn că şi piciorul de rai e cangrenat.Ştii că nu sunt macaze deschise spre cer,Urcând menajeria toată-ntr-un bou-vagon.Tai, una câte una, vechile jubilări,Cu vechea încântare demult nu mai ai gări,Până se decuplează întregul manuscrisDe la euforia sub care-a fost comis.Sunt versuri –vrăjitoare – pe care le abhorCu un chibrit cum cel mai blajin inchizitor.

OCTOMBRIE 2004

Trec anii, calpuzamii, pilind fără fasonO rublă deja ştearsă, vorba Miţei Baston.

Speranţele-s căzute ca blegi urechi de cocker-Cingvagenar, de-acuma. Cu acte, fără şucăr.

Noaptea-şi plantează, rece, pe mine-un stetoscopScârţeie-un cal troian în uzatul „grandirop”.

Cum călăreau pe rime degajat ca djighiţii,Executând artistic diverse exhibiţii!

Vom merge-n dricul toamnei, când poate fi mai rău,În hagialâc la fostele grajduri din Cislău.

ADIO ARME

În nopţi king size, de iarnă, – ai bătătorit taluzulLocaşului de trageri, scrutând bezna cu-auzul,Precum (în film) soldatul nipon, cel şters din ştate,Ani, după armistiţiu, rămas în cazemate,Cu stresul dat la maxim, râvnind o înfruntare –Foc viu la gura ţevii, iluminări, oricare.Singur te schimbi în gardă, parola e aceeaşi:„Arma virumque cano!”, răspunsul fiind: „Ei, aş!”.Biblioteca-i plină de cărţi vechi ca pesmeţiiŞi-o linişte blindată îmi chituie pereţii.Bei o cafea amară cu-artiştii, blestemaţii,Ce-au tras alcooluri după cirotice somaţii.Făcând ronduri severe, ţinând la ochi luneta,Culegând semne vagi că vor demara concheta,În tine, care-aştepţi ca tătari să treacă tuşa,Are locotenentul Drogo un kagemousha.La primăvară, vremea lui traistă-n-băţ propice,Vinzi tehnica de luptă, o prădui la arşice,Şi, lichidând cu totul, ce să o mai bălăcări,Păstrând un vers ce pare aruncător de flăcări,De fapt, îţi vei da seama cândva, doar o brichetă.Intri, cu marş pe stângul, în viaţa cea concretă.

FĂRĂ SOLUŢII

Frig, burniţă şi cheag de zile rele.Noroc de iesle cu telenovele,Unde merituoase personajeS-au instalat cu arme şi bagajeŞi, pentru nu ştiu câte luni consecutive,Intră-n amor, afaceri şi derive.În episoade tot mai palpitândeTrec de la glorii către crunte-osândeŞi, invers, urcă valul ca surfiştiiScăpaţi din turbioanele restriştii.Iarna, sezonul artei mai lucide,Vreo perspectivă n-are a-mi deschide.Din toamnă, cu acreală – of, s-o arză! –Şi-a luat şi Diogene-un sac de varză,Să-şi facă parapet la gura buţii.Sub vânt, copaci gesticulând ca muţii.Ca pe-o caşetă de antideprimÎnghiţi o carte cu un text senin.Tocmit pentru-o fereastră către cerÎşi strânge versul metrul de dulgherŞi, excedat, se scuză: „Bre, pardon!Aici e dracu’ gol, nori de beton.”

Page 64: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200562

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

Stau în sufragerie, mă prefac că măuit la televizor, şi-l aud. Niciodată nu poturmări ca lumea ştirile astea de la optseara, pentru că auzul meu pîndeşte, defapt, zgomotele venite de afară, ca săsurprindă cît mai din timp huruitul ălade motor obosit, horcăind pe bulevardulStrăinilor către autogară. După strănu-turile şi sufocările ce compun muzicamuribundă a pistoanelor, pare atît devechi, săracul, de parcă ar fi acelaşiautobuz cu care, acu vreo treizeci de ani,plecam de acasă duminică seara încoace,spre Oraş, ca să-ncep o nouă săptămînăde şcoală la liceul din Piaţa Garibaldi.Gîndind raţional, încerc să mă convingcă n-are cum să fie tot ăla, dar ezit defiecare dată cînd judecata mă îndeamnăspre geam, să-l privesc, prefer să-miimaginez că e tot cel vechi, cu portbagajdeasupra şi cu scăriţă laterală ca să poţiurca bagajele.

Ăsta-i, îi recunosc gîfîitul cum co-boară dinspre Străini printre zgomotelecelorlalte maşini de pe bulevard. Acuprobabil trece pe la poarta Combi-natului, trudit şi încărcat ca o bătrînică-albină, cădelniţînd, cu fumul luialbăstrui de motorină, teii şi stîlpii cubecuri care mărginesc bulevardul. Încurînd o să ajungă în dreptul benzinărieide vizavi, o să oprească la semafor ca săfacă la dreapta, spre autogară, şi atunci osă-i ascult, în toată deplinătatea ei,modesta simfonie mecanică a supapelor.

Sunt aproape treizeci de ani de cîndam plecat din Străini. Două treimi dinviaţa mea de pînă acum s-au scurs aici, înOraş. De unde, atunci, legătura astaaproape bolnăvicioasă cu locurile alea?De ce continui să fiu agăţat de Străiniprin ombilicul ăsta de netăiat al

autobuzului de seară? Să fie oare acelsimţ al pămîntului moştenit de lastrăbunii care au plecat din stepă cu satcu tot, după cum mi-a povestit de atîteaori bunicul?

Poate chiar ăsta era rostul poveştii, sămă lege şi pe mine, pentru totdeauna, decasele din pămîntul ăla lutos, aşa cumprobabil legase şi cele cîteva generaţiicare s-au succedat între sosirea din stepăşi naşterea mea. Pentru că prea multăîndîrjire şi patimă erau în glasulbunicului cînd îmi repeta, pentru a nuştiu cîta oară, aproape cu aceleaşicuvinte, peripeţiile acelui exod straniu;nu, nu îndîrjire, cred că era disperare, unfel de spaimă împietrită, ca şi cum ar fitrebuit să-mi transmită cine ştie ceînvăţătură ezoterică şi se temea că n-amsă fiu în stare să preiau şi să păstrezneştirbită o asemenea moştenire. Da, sîntsigur, disperare era ceea ce încerca el săascundă în spatele perdelei de fum deNaţionale cînd, ori de cîte ori treceam pela Casa Veche – aşa-i zicea tata căsuţei încare locuia bunicul, fiindcă mama, careacolo se născuse şi trăise pînă la măritiş,nu se-ncumetase niciodată să foloseascănumele ăsta, pentru ea casa aia era pur şisimplu Acasă, chiar aşa, cu majusculă -,mă chema în cămăruţa în care îşipetrecea nopţile şi o bună parte din zile,se aşeza pe marginea patului tare, măpoftea să stau pe scaunul cu trei picioaredin faţa lui şi începea, mereu cu aceleaşicuvinte, ca într-o iniţiere ritualică:

“Ascultă, Costică-nepoate, şi ţineminte!” – iar eu îmi compuneam degrabăchipul grav al celui care urmează săprimească un mesaj esenţial şi tainic, însădeja anticipînd în gînd ceea ce avea săurmeze: “Ţine bine minte, pentru că am

să-ţi vorbesc despre…” Ţine bine minte,pentru că am să-ţi vorbesc desprestrăbunicii noştri, pentru ca să ştii şi tucum am ajuns noi aici şi să poţi spune şitu mai departe nepoţilor tăi, şi tot aşapînă ni s-o stinge neamul. Care nepoţi,mă-ntreb eu acu, dacă, din şapteşoptpînă-acum, Iulia n-a născut nici un copil?Să ştii că noi nu suntem de-aici, dar, dacăaici ne-am găsit loc, avem să ţinem la el cala lumina ochilor şi avem să rămînemaici pînă s-o putea să ne-ntoarcem la loculnostru din bătrîni. Sau pînă ne-o alungavreo primejdie, Doamne-fereşte.

Locul nostru nu-i ăsta, Costică-nepoate, locul nostru e la Răsărit, cale devreo două săptămîni de mers pe jos deaici. Acolo s-au născut şi s-au îngropat ainoştri pînă la una mie opt sute şicinsprezece, cînd n-au mai putut răbdastăpînirea cea nouă ce se rînduise de vreocîţiva ani şi au fost nevoiţi să plece cătreîncoace. Şi era Satul nostru de Dincoloun sat măricel, cu căsuţe scunde, frumosvăruite, atît de albe că băteau în albăstriuşi semănau cu nişte boabe de piatrăscumpă înşirate pe şiragul uliţelorprăfoase. Prăfoase pentru că Satul eraaşezat în stepă, Costică-nepoate, undepămîntul se-ntinde drept ca-n palmă cîtvezi cu ochii, pînă unde se-mpreună cerulcu pămîntul. Şi toată netezimea asta nuera tulburată de nimic altceva decît delujerii înalţi ai lumînărelelor. Ba, uneori,în locuri cu iarbă mai mică, mai puteaivedea cîte-un căţelul-pămîntului şi-atunciîn mintea mea răsărea, acelaşi de fiecaredată, un popîndău fricos, stînd aproapede vizuina lui şi iscodind cu privirea-ntoate părţile, stînd drept şi el tot catulpinile de lumînărele. Sau cîte-o dropiecare, cu pieptul, despica valurile de

Sat în bejenie

George David

Page 65: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200563

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

ierburi arse de soare, ca o corabie cupicioare de pasăre. Iar aerul stepeitremura-n soare, Costică-nepoate, aşa săţii minte, şi era plin de mireasma amarăa pelinului amestecată cu cea săratăvenită dinspre amiază, unde, departe, seghicea marea şi eu îl vedeam pe buniculîn mijlocul acelei stepe, atunci, înaintede 1815, deşi mai tîrziu aveam să aflu căse născuse la mai bine de şaptezeci de anidupă acel exod, îl vedeam aşadar înstepă, îmbrăcat în haine albe ţărăneştiaşa cum avea şi răsculatul din tabloul luiBăncilă, pe care îl văzusem într-o carte deistorie a unora mai mari, şi bunicul, la felde bătrîn ca acu, dar mai puternic, maifalnic, “sorbea cu nesaţ” – cum îmi citisemama dintr-o poezie – aerul ăla mirosinda amar şi a sărat în acelaşi timp. Şiîncercam să-mi imaginez cum e mirosulsărat de mare, fiindcă nu văzusem încămarea, şi era un cer înalt şi curat, brăzdatdoar din cînd în cînd de păsări în zbor.Şi era atîta pace şi linişte, şi toate erauaşezate cu atîta rînduială, iar susurulierburilor unduite de vînt semăna într-atîta cu al unui pîrîiaş, încît nici nu temai sinchiseai de lipsa apei şi de vremeasecetoasă, singurele umbre care tulburautihna stepei.

Acolo era Satul nostru, Costică-nepoate, se odihnea alb în soare, precumţi-am spus, răsărind pe neaşteptate dinierburile foşnitoare, printre tulpinile delumînărele. Şi nici o stăpînire nu avuseseniciodată nimic cu noi, pierduţi cumeram în stepă, noi aveam legea noastră,datoriile şi obiceiurile noastre, pe care lepăzeam mult mai bine decît ar fi putut-oface vreo stăpînire.

Numai că noua rînduială rostuită launa mie opt sute şi doisprezece n-a maifost asemeni acelora dinainte. De dataasta s-au pus pe noi cu birurile şi cumunca forţată, tot ameninţîndu-ne înlimba lor repezită care semăna cu o-njurătură, şi ne-au măsurat şi împărţit eipămînturile iar aici îmi răsăreau înînchipuire cei doi care veniseră pe la noipe-acasă cu vreo două primăveri maiînainte de povestea bunicului, un omdin sat şi un altul, necunoscut, cu şapcăde piele, cei doi care îi ceruseră tatei săse-nscrie cu pămîntul în gospodăriaagricolă colectivă. Atunci am auzit euprima oară cuvîntul “suprafaţă”, pe care-lrostea cînd unul, cînd altul, parcăaruncîndu-i-l tatei în obrazul dintr-o datătras şi zbătîndu-se nervos pe care, pînăatunci, noi le stăpînisem în bunădevălmăşie.

Şi asuprirea s-a tot înăsprit de la unan la altul, pînă cînd oamenii n-au mai

putut răbda să tot fie călcaţi pe grumaz înfelul ăsta. După nici trei ani, bătrîniiSatului s-au adunat – lucru carese-ntîmpla o dată la mai bine de-o viaţăde om, cînd se făptuia vreun omor saualtă asemenea grozăvie – şi au hotărît căSatul nu mai putea rămîne acolo, trebuiasă plecăm în bejenie.

Cînd austrul a-nceput să mănîncezăpada iernii, ne-am apucat de treabă. Aufost tăiaţi porcii, au fost tăiate caprele şioile – numai găinile au fost cruţate, dar şiele au fost închise în colivii mari denuiele – iar femeile au început pregătireabucatelor ca pentru iarnă, afumînd şisărînd carne, făcînd cîrnaţi, apoi înecîndtotul în putineie cu untură. Iar în acesttimp, noi, bărbaţii, cam din acest punctbunicul intra de-a binelea, el însuşi, înpoveste, deşi între acele întîmplări şivenirea lui pe lume se scursese mai binede-o generaţie am tăiat toţi copacii dinSat, care, oricum, nu erau prea mulţi, iardin ei am făcut un fel de sănii mari delemn, cîte una pentru fiecare gospodărie,sănii la care mai tîrziu aveau să fie puseroţi, tot de lemn, făcute din trunchiurilecele mai groase. Apoi am săpat pe subtemeliile caselor, le-am săltat cu pîrghii şiproptele şi am băgat săniile astea subtemelii. Am strîns la un loc carele şicăruţele Satului, caii, boii, vacile şicatîrii, şi le-am împărţit pe toate dupănevoile fiecărei gospodării.

Şi, cînd toate astea au fost gata, ne-amdus cu toţii la cimitirul de lîngă Sat. Amsăpat primprejurul mormintelor şi pesub ele, după care le-am îmbrăcat încoşuri de nuiele împletite în jurul lor. Şi,tot aşa, cu pîrghii şi cu cricuri, am urcatmormintele-n care şi căruţe, cu cruci şicu oseminte cu tot, ca pe nişte flori defereastră la care li s-a spart ghiveciul şi aurămas numai cu pămîntul din preajmarădăcinii.

După morminte, aveam să-mi dauastfel seama, mai tîrziu, că în cimitirul

din Străini erau într-adevăr unele crucisub care se odihneau morţi dinainte de1815, care, în mod logic, n-ar fi trebuit săse afle acolo au fost încărcate în carecelelalte lucruri de prin gospodării,începînd cu proviziile de drum rînduiteîn lăzi de zestre, cu hainele şi ţesăturile deprin case, cu icoanele, cu maşinile de torsdin lemn şi terminînd cu coliviile cugăini şi cu coteţele cîinilor. Cele ce nu s-au putut încărca au fost îngrămădite îngăurile rămase după dezgropareamormintelor şi li s-a dat foc. Două zile auars focurile în fostul cimitir, înălţînd înaerul nemişcat al primăverii tot atîteacoloane de fum cîte morminte fuseserăînainte.

Apoi, în seara care a urmat, ammeşterit hamuri din funie de cînepă şi le-am legat la săniile de sub case. A urmat onoapte în care n-a dormit nimeni, în carene-am îmbătat toţi, pentru ultima oară,cu mirosul locului aceluia din stepă. Darera o tăcere peste Satul gata de drum, de-ai fi zis că-i o noapte ca oricare alta.

A doua zi, dis-de-dimineaţă, amplecat la drum, Costică-nepoate. Amînhămat caii şi boii şi vacile şi catîrii lacare şi la căruţe, la săniile de sub case.Vreo zece bărbaţi au trecut înainteanoastră, cu coasele, urmînd să totcosească înspre apus, deschizînd astfelpîrtie Satului printre ierburi. Iar ceilalţiau trecut pe lîngă animalele de povară,aşteptînd semnul Întemeietorului.

Cînd totul a fost gata, Întemeietorul– strămoşul nostru, Costică-nepoate! – afăcut semn carelor cu morminte să intrepe pîrtia de iarbă. Apoi s-a mişcat primacasă, şi-a doua, şi încă altele, apoi unelecare cu provizii, după care au urmat altecîteva case, bisericuţa Satului, iar case, iarcare cu provizii… Şi s-a întins convoiul ladrum, aproape dintr-o parte aorizontului pînă-n cealaltă, urmînd pîrtiacosaşilor, şi nimeni nu s-a uitat în urmă,la gropile negre-cafenii care arătau, ca un

Page 66: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã

LUMEA MILITARÃ 1/200564

LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

vărsat de vînt pe obrazul stepei, loculunde fusese Satul.

Două luni încheiate a durat drumul.Pentru că multe s-au întîmplat de-alungul lui, au fost naşteri urmate decumetrii, au fost morţi, cu morţiiîngropaţi direct în căruţe, a fost şi-onuntă care a ţinut două zile – cît drumuldintre două vaduri de apă - cum o fi fostnunta aia din mers, în frunte cu unconvoi de căruţe pline cu morminte? afost şi-un foc care a mistuit o casă cuatelaj cu tot, au fost furtuni şi ploi, aufost ciorovăieli cu stăpînirea de prinunele aşezări, pentru ca să ne lase sătrecem. Dar cel mai greu a fost la trecereavadurilor, cînd roţile caselor se-mpotmoleau în prundişul sau înnămolul de pe fundul apei. Pînă la urmă,am trecut casele pe plute de butoaie,trăgîndu-le la edec de pe celălalt mal.

Cînd am ajuns noi aici, unde ne-amaşezat cu Satul, mai tîrziu, aveam să-midau seama că bunicul, care a apucat sătrăiască încă doi ani după ce Străiniul afost declarat oraş, nu i-a zis niciodată“oraş“, pentru el rămăsese tot Satul. Defapt, nici măcar numele de “Străini” nu-lfolosea prea des, ci numai cînd eraneapărată nevoie era începutul luiCuptor, oamenii locului se pregăteaupentru strînsul grîului şi pentru pîineacea nouă, iar noi încă mai mîncam carnesărată sau scoasă din putineiele cuuntură. Am ajuns în locul ăsta pentru unpopas pe malul Vîltorii, cu gînd sătrecem vadul şi să mergem mai departe.Şi chiar aşa am făcut, au trecut prin vadcarele cu morminte, au trecut cîteva case

legănîndu-se pe pluta de butoaie.Biserica încă era nemişcată-n drum, subpoalele Dealului Ouşorul, underămăsese pe timpul popasului făcut devoie-de nevoie, că prea eram osteniţi.Curgea drumul pe sub ea ca o apăprăfoasă prelingîndu-se pe sub altar,binecuvîntînd cu răcoarea tineipicioarele vlăguite de cale lungă alesfinţilor de pe catapeteasmă şi apoiizvorînd din nou la lumină din intrareaîn pronaos. Cînd a fost s-o mişcăm, nuştiu cum s-au opintit caii care o trăgeau,că au scos sania de sub biserică; sania aiacare stătuse acolo două luni, şi caretrecuse atîtea vaduri, încît începuse săzămislească mlădiţe noi de cîtă apă îiîmbibase lemnul!

Am încercat noi în fel şi chip săbăgăm sania la loc sub casa Domnului,dar n-a fost cu putinţă. Biserica nu s-amai mişcat înspre asfinţit nici cu opalmă. Dacă am văzut că nu merge, ne-am zis s-o scoatem măcar din drum, sălăsăm cale liberă pentru restul Satului,rămînînd să vedem la urmă ce facem cubiserica. Ei, şi a trebuit s-o scoatem dindrum cu pîrghii şi cu proptele. Amînceput cu băgare de seamă, să nu-ifacem stricăciune, dar, de data asta,biserica părea ca de hîrtie, într-atîta deuşor a fost s-o mutăm pînă sub Ouşor. Şi-atunci Întemeietorul a spus că ăsta-isemn că am ajuns unde trebuia săajungem, şi că acolo urmează să rămînăSatul pînă avea să se poată să trecemînapoi, Dincolo.

La începutul lui Răpciune, nu ştiu dece, bunicul folosea întotdeauna

denumirile astea vechi ale lunilor, deşiera destul de citit; de fapt, pensionarfiind de-atîta vreme, citise aproape toatecărţile din biblioteca oraşului – a Satului,mă rog! Satul era aşezat din nou petemelii, cu mormintele răsădite înapoi înpămînt în apropierea bisericii, cu careleşi căruţele descărcate, deja cu pomişorinoi, sădiţi prin jurul caselor dinmlădiţele răsărite pe sănii în timpulbejeniei. Şi, uite, stăm aici de o sutăcinzeci de ani şi iubim pămîntul ăstastrăin care ne-a primit, şi încă n-am prinsprilejul să ne mutăm înapoi, la loculnostru Dumnezeu ştie unde-o fi loculăsta în stepă, acolo, la peste trei sute dekilometri de aici. Cred că nimeni nu maiştie precis, mai ales că vînturile şi ploile şizăpezile or fi vindecat demult vărsatul ălade vînt săpat atunci pe obrazul stepei.Rămîne pentru tine, Costică-nepoate, şipentru cei de seama ta să aşteptaţiprilejul şi să duceţi Satul înapoi, unde-i elocul! Iar la plecare, să faceţi bine şi săsărutaţi cu toţii pămîntul ăsta de-aici,care ne rabdă de atîta vreme!”

Da, exact acu s-a oprit la semaforuldin colţul blocului. Din nou simttentaţia să mă reped la fereastră, să-lprivesc, să mă încredinţez în sfîrşit dacă esau nu acelaşi autobuz trudit din vremeaadolescenţei, cu portbagajul căţărat pecaroserie la fel de firesc ca o curte peacoperişul casei. Dar dacă, într-adevăr,nu mai e el? Dacă, în locul lui, o să vădun alt autobuz, plin-ochi cu morminte,ca nişte flori scoase cu pămînt cu tot dinghivece?

îndeplineşte rol de vamă, de spital, de centru comercial, dar şide punct de apărare împotriva năvălirii popoarelor sălbatice.Vor fi descrise, progresiv, instituţiile sociale – şcoala, biserica,centrul comercial, precum şi obiceiurile, tradiţiile, legendele şipurtările oamenilor. Nu voi insista pe această linie, limitându-mă să observ că stăruinţa lui Leon-Iosif Grapini asupraaspectelor documentaristice reduc mult din consistenţa epică anaraţiunii.

Se pare însă că autorul a mizat pe cu totul altceva în aceastăcarte, construind un singur personaj real-naratorul-şi dându-iacestuia libertatea de a trata, de a cădea la învoială cu cititorulasupra descifrării sensurilor „poveştilor” înşirate în jurulipoteticei aşezări din zona Marelui Şanţ. Discursul naratoruluieste derutant şi demistificator. Toate relatările stau sub semnulambiguităţii: ţinutul descris nu are contur, aparţine şi unuiimperiu, dar şi celuilalt, lucrările laMarele Şanţ nu se ştie cândau început şi nici când s-au încheiat, faptele sunt incerte iar

oamenii nu au comportamente clare şi acţionează haotic.Întregul suport monografic apare ca o descriere incoerentă şimai ales inutilă, pentru că totul este previzibil, se repetă lanesfârşit, fără a avea vreo şansă de schimbare. Aşadar, înabundenţa de detalii, de fapte şi întâmplări prezentate denarator, autorul nu vrea să-i sugereze cititorului decâtrăstălmăcirea. Cu alte cuvinte, lumea e ambiguă, realitatea etocmai invers de cum apare, acţiunile oamenilor sunt niştemişcări dezordonate, nişte încercări disperate de a ieşi din burtaistoriei. Nimic nu trebuie privit ca având vreo certitudine,faptele se repetă, situaţiile sunt tulburi şi hilare. Tipiculobiceiurilor şi moravurilor apare ca un mecanism rigid,constrângător, iar viaţa comunităţii este o pastişă, o „filmare”după un scenariu schematic preexistent.

Leon-Iosif Grapini a scris un roman cu „cheie”, a căruidescifrare va fi un test sau pariu că, vorba reclamei, cititoriinoştri sunt mai inteligenţi decât ai lor!

Leon-Iosif Grapini Capãtul lumii(urmare din pag. 54)

Page 67: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã
Page 68: LUMEA MILITARA 2 · PDF fileeditura militar ã lumea militarã