Religiile sincretiste eleniste - I.F.R

394 Istoria Ei filosofia religiei Ia pop-oqelg ryfePArvan, Y., Getica, Bucuregti, 1982;ldr;rtt Dacia. Civilimtiite antice din lfuile carpato4anubiene, Bucrnepti, 1972;

Petolescrl C.C., Ies cultes oientaux dans la Dacie mdridionale, lriden, 1976;

Idem, Cultele panteonului roman in Dacia sud'carpaticd, in: Biserica

Ortodoxd Romdnd, nr. 9 * 12, 1979;Pehescu-Dimbovila, M., Scurtd istorie a Daciei pretarnane, Ia$i, 1978;

Pippidi, D. M., Contribulii Ia istoia veche a Rominiei, Bucureqti, 1967;

Idem, Ghndun de iert Si de azi cu privire |a cultul lui Zalmoxis, in: Studii

clasice, XIV (1972);,,, ':r.

Popescu, Al., Rurndnische Erntebriiuche, Bonn, 1974;

Protase, D., Rihrite funerare la daci Si daco+omani Bucurepti, l97l;Rlmureanu, I., Noi consideralii pivind pdtnmderea crestinismultti la traco-

geto-daci, in: Ortodoxia, l, 1974;Russun l.l-, Retigia geto-dacilor. Zei, credinle, pactici religioase, in: Anuarul

Institntului de Studii Calsice, Cluj, V 0947);Idem, sarmizegetusa, capitala daco-gelilor, in: Revtsfa Istoricd Ront6nd,

vol. XIV, Bucuregti, 1945 ;

Idem, limba traco-dacilor, Bucuregti 196'1 ;

ldem, Etnologia rom\nilor. Fondut autohton traco-tlacic 9i componenta

latino-romanicd, Bucuregti, 1981 ;

Sanie, S., Cultele syriene gi palmyiene in Dacia romand, tezd de doctorat,

Bucuregti, 1976;Idem, Cultut zeilei-Mame la daco'romani, in: Sanie, S., Tudor, D',

Enciclopedia civilizaliei romilne, Bucureqti, 1982;

Sperantia, Th., Miorila Si cdlusarii. Urme de la daci Si alte studii de

lblclor, Bucuregti, l9l4 ;

Tudor, D,, Scurrd istorie a Daciei, Bucuregti, 1979;

Turcu, M., Geto-dacii in CAmpia Munteniel Bucure$ti, 1979;

Vuia, R., CdluSaii, dans vindecd'tor, Bucurepti, 1924;

ldem, Sfudii de etnogralie Si folclor, Bucuregti, 1975;

Vtrlc6nescu, R., Mitologie romAnd, Buctrregti, 1987;

Idem, Mdgrile populare, Bucuregti, 1970;

Xenopol, A. D., Istoria rominilor din Dacia Traiani, Bucurepti, 1985'

I

I

I

RELIGIILE SINCRETISTE ELENIST

r. coNSrDERATrr crNnnaibsincretismul religios orientalo-elenist este strdns legat de istor

statelor eleniste succesoare ale tmperiului lui Alexandru cel Ma(\- 323 i.d.Hr.) gi, in fine, ale Imperiului Roman, care cuprindranumite plrfi din vechiul imperiu al lui Alexandru cel Mare, dEuropa Apuseand gi din diferite p[r[i ale Africii cucerite de romasau din fdrile dun6.rene. in acest spafiu au apirut nenumeracomunitdtri religioase, dar qi literaro-filosofico-religioase, care r

putea fi desemnate ca trepte premerg[toare pentru acele apinumite religii ,,universale" sau ,,imperiale,,, Aceste religii se distirclar de religiile autohtone din cadrul imperiului, de6i au mullucnrri comllne cu acestea. Toti cei care au aderat la ele, a

fEcut-o in mod liber. sfargitul imperiului a insemnat 9i sffirgitrlor, intruc6t ele erau strict dependente de cultura gi spiritualitateimperiului pe care il reprezentau.

La moartea lui Alexandru cel Mare, survenit[ la Babilorc6nd impdratul avea mai pufin de 33 de ani, imperiul sdu s

intindea, practic, din Egipt pdni in lndia, in statui pundjab. itimpul campaniilor sale, el cucerise cetatile-state din Grecia, AsiMicE gi Fenicia, supusese imperiul Ahemenizilor, dar, in cele diurm5, armatele sale refuzaserd si mai continuie inaintarea lor iIndia. oricum, viitorul istoriei lumii in generar fusese deja trasaDe acum inainte, Asia avea sd fie deschisd unor influenfmediteraneene, iar contactele dintre orient pi occident vor continupentru totdeauna,

De fapt, moartea lui Alexandru cel Mare insemna gi schimbareradical[ a profilului istoric al lumii: toate structurile politice ;religioase anterioare, cum ar fi cetEfile-state $i institutiile lor de cul

6 Istoria si filosofia retigiei la popoarele antice

ri vechiul polis grecesc ca ,,centru al lumii" se pr[bugesc definitiv.

cul lor este ocupat de oikumena - comunitatea universala,

unoscutd prin tendinfele ei ,,cosmopolite" 9i ,,universaliste"'

Unificarea lumii istorice inifiati de Alexandru Macedon se va

liza, intr-o primd fazd, prin emigrarea masivi a elenilor spre

;iunile orieniale qi, totodata, prin rdsptndirea limbii grece$ti 9i

ulturii elenistice. Astfel, limba greaci comun[ (koine) era vorbitd

scrisl din India 9i Iran p6ni in liria, Palestina, Italia pi Egipt. inrgele mai vechi sau mai noi, grecii au inceput s[ inalte temple

ieatre gi s[ infiin]eze vestitele gymnasla. Educafia specific

:ceascd a inceput sd fie asimilatd de mai toli bogalii 9i sus-pupii

r toate !5rile asiatice. Instrucfia de tip grecesc, fundamentatd

deauna pe o filosofie, se bucura de un prestigiu aproape religios'

Cu toate acestea, de prin anul 212 i.d.Hr., Roma a inceput si.ervind in problemele regatelor, absorbind treptat intreaga lume

:diteraneeana. in junrl anului 30 i,d.Hr., cdnd impdratul Octavian

rgustus avea sd cucereasc6 Egiptul, noua oilrumend se intindea

n Egipt gi Macedonia panS in Anatolia 9i Mesopotamia. Totodat[,

tperiul Roman a marcat sfrrSirul civilizayiei eleniste'

. RELIGIA. iX EVLAVIA POPULARA

,rTerapia" religioaslZeii o,terapeufi"Nici un uit zeu din intreaga lume anticd nu s-a bucurat de o

rpularitate mai mare datorita calit5lilor sale ,,terapeutice" ca

,il Asktepios. Aceastd popularitate a durat de la sfhrgitul secolului

\d,lea i.O.Ur. pdnd in ieiolul al III-lea d.Hr. Cultul zeului a fost

iimilat de atenieni chiar in anul 420 i.d.Hr., c6nd i-a fost consacrat

1 sanctuar pe versantul sudic al muntelui. in anul 293 i.d.Hr',

rttul lui eiklepios s-a r[spdndit pdni la Roma, unde i-a fost

rnsacrat un alt sanctuar. in cultul care i se aducea, zetul era

:semnat frecvent ca,,mdntuitor" (X <,1trt p)' Mijlocul,,terapeutic"rincipal il constituia somnul in templul zeului, aqa-numita

incttbayie". in acest scop existau terase largi pe care emu apezati

olnavii pregdtifi pentru vindecare. Fiecare bolnav visa, aici' la

Religiile sincretiste eleniste 397

extraordinarele acfiuni,,terapeutice" ale zeului Asklepios,imagindndu-gi ci in ziua urmitoare va putea pleca ins6nitoqitacas6. Astfel, Asklepios vindeca, chipurile, orbi, paralitici, hidropicigi surzi etc. Ca elemente ,,terapeutice" erau utilizate mai ales apade izvor 9i garpele sacru.

in credinla poporului, Asklepios executa gi operafii chirurgicalecare depigeau cu rnult standardele medicinei contemporane, curn arfi, de pild6, deschiderea cavit[1ii atftlominale. Uneori, o asemenea

chirurgie cip[ta chiar trisituri grotegti: unui hidropic i se tiia capulgi apoi ii era agezat la loc, dupd ce sb scurgea lichidul.

Alituri de Asklepios, meritd a fi amintifi gi alti zei aga-numifi

,,terapeufi", intre care .[srs gi Serapl's. Se credea, astfel, c5 gi zeilaIsis ii poate insinltogi pe cei bolnavi, cu condilia ca acegtia sd se

conformaze prescripfiilor fdcute de ea prin intermediul viselor.Tot mai mulli bolnavi, care nu-gi giseau vindecarea la medici,socoteau ci vor fi salvafi de zeild. in sanctuarul lui Serapis de laKanopos, de pild6, erau consernnate toate mijloacele ,,terapeutice"folosite de zeu, curele ,,terapeutice" etc. Interpre[ii viselor,,terapeutice" aparfineau personalului pennanent al templului luiIsis gi Serapis.

Desigur, n-au lipsit nicidecum in perioada elenisti criticii unorasemenea zei ,,terapeu[i", cum ar fi; Aristophan, Plutarh, saucinicul Diogene.b) Statui qi chipuri ,,terapeutice"

Anticii atribuiau puteii teurgice chipurilor gi statuilor unordivinitdli gi eroi, fiindcd ei credeau cd zeii gi eroii respectivi eraurealmente prezen[i in ele, ba chiar identici'cu ele. in antichitateexista ferma convingere c[ un zeu care rdnegte, poate tot la fel debine s5 gi vindece. Astfel, in secolul al ll-lea d.Hr., delegafiioragelor lovite de ciuml au primit de la oracolul zeului Apollorecomandarea de a a$eza Ia porfile oragului statuia zeului, pentrua alunga boala. Tocmai de aceea gi romanii au v[zut in ridicareastatuilor Dioscurilor, ca zei ,,terapeufi", in Cetatea eternE omodalitate de alungare a ciumei. De asemenea, tot la fel se explic[gi faptul c[ nu arareori divinitatea ,,terapeut6" respectiv[ se ar[tibolnavilor in vis sub chipul statuii ei.

398 Istoria $i filosofia religiei Ia popoarele antice

Puteri ,,terapeutice" erau atribuite, ins[, gi statuilor unor eroi.De pild[, statuia generalului Pelichos din Corint il vindec[ de unatac de friguri atdt pe Eukrate cdt gi pe allii aflali in 'aceeagi

situalie. Datoritd puterilor ei miraculoase, statuia era impodobitdtot timpul cu coroane, monezi de argint gi pldci votive. Puteri

,,terapeutice" similare ii erau atribuite gi statuii eroului latros.Apologetul creqtin Atenagora relateazd despre multele statui ale

eroului Neryllinos, care gr?lf incoronate gi aurite, socotindu-se cd

ar avea puteri miraculbase. Contrar credinfei aproape generaledin acea vreme in aga-numitele lor puteri ,,terapeutice", Atenagorale socotea acfiuni ale diavolului. Chiar gi unor statui reprezentdndatleli renumi(i li se atribuiau puteri ,,terapeutice".

Mai mult decAt at6t, anticii credeau chiar cd anumite statui iqiputeau dovedi forma lor de viaf[, faptul cd sunt vii, ci nu simpleobiecte inerte: ele r0d, vorbesc, inchid ochii pentru a nu vedeaanumite fapte reprobabile, sau se intorc in alti parte, glumesc, se

migc[ etc.c) ,,Ficitorii de minuni"

Anticii atribuiau asemenea aptitudini miraculoase nu numai zeilorgi anumitor eroi divinizali, ci gi unor personalitdli cu totul exceplionale,desemnale cu denumirea de ,,bdrbali divini" (Oeiot &v6peq).

Din aceastd categorie flceau parte, intre al1ii, anumili vizionari,prezicitori, sacerdofi ai oracolelor, magicieni $i ,,fEcdtori deminuni", profeli gi cffntdreli, conducltori gi regi, fondatori deoraqe gi state, legiuitori etc. Stoicii au rezervat noliunea de ,,bdrbafidivini" exclusiv pentru ,,intelepfi", sacerdoli gi vizionari, fiindcisunt ,,puri" (&yvoi). ,,inleleptul" transcende riul, el viefuiegtepe pflm6nt ca o fiinf[ asemdndtoare zeilor. Grecii antici cinsteauca ,,b[rbati divini", intre al1ii, pe Socrate, Platon, Epicur gi Diogene.

Firegte, aldturi de aceqtia, mai existau pi alli ,,bdrbali divini",in juml cdrora tradifia a fesut o intreagl mitologie. Ca prototipeste considerut Pitagora, a cinri na$tere era corelatl cu zeul Apollo.El a inceput sA-$i rdspindeascd invdfdtura gi sI sf,vdrgeascd

,,minuni" dupi ce a fost iniliat in misterele grecegti gi orientale.Toatd lumea il numea, pur gi simplu, 0eioq adicl ,,divin". Elurma strict o dietd sacr6, purta vegminte sacre gi s[vdrpea ,,minuni".

Un alt ,,birbat divin" era socotit Enpedocle. discipolulPitagora Asemenea maestrului s6u, gi el purta vegmintc speciigi era filosof, politician qi ,,fEcitor de minuni,,. in aceastd c

urmr calitate, i se atribuie salvarea unei femei care zicuse tirde 30 de zile IEr[ puls gi frrd respira{ie. chiar vAntul gi ploaiafi ascultat de el. De altfel, el insugi igi expune ,,minunili' gi a:sa ,,terapeuticd" in lucrarea sa ,,physika,,. Empedocle ajunge pf,acolo incfit iru se sfieqte sd se nurneasca pe ,in" ,,r"u

-nemuritc

gi sE vorbeasci despre cultul sdu divin.o figure similar[ lui Empedocle h fost medicul Mene*ates c

Syrakusa. Acesta se considera fiinfd divin[ gi se numea Zeus. Forsa ,,terapeutic6" se indrepta mai ales spre epileptici. cei vindecrintrau in suita sa, primind de la el nume pi demnitdtri specifice zeil

Corelat mai ales cu pitagora gi Empedocle, apire in aceascalitate de ,,b5rbat divin" qi ,,fEc6tor de minuni,, gi un contemporral sffintului Pavel, gi anurne Apollonius din Thyana, a c[rui viaa fost scrisi de Philostratus din insdrcinarea irnpdritesei lulDomna. in realitate, Apollonius fdcea parte ti. migcarrneopitagoreici. Tradilia mai veche il privea ca pe un magicianvrijitor. in lucrarea sa, insr, philostratus ii ia apnrarea irirpotri,unor asemenea acuze qi il prezint[ ca trirnis de zei (6orp6vro,gi divin (0eio6).El este divin, spune philostratus, pentru c6 ao putere pi o cunoaptere aseminitoare cu cea a zeilor. Divinitatrsa este confirmatd, pe de o parte, de darul siu de a profe{i, iar,lde altr parte, de puterea sa de a vindeca bolnavi gi de a invia icei morfi. Astfel, la Atena, spune philostratus, Apollonius scoaun demon dintr-un t6nir, iar la Roma readuce la viald o mireasLa sfhrgitul vielii, Apollonius, spune mai departe philostrarus,

r

va apdra in fala implratului Domilian la Roma, iar apoi disparpe asculls din sala de judecatS, pentru ca mai ldrziu .e .. u.o,din nou prietenilor sii cu care va mai rdrndne impreun5 40 czile. Dupd aceea se va inilla la cer, in lumea zeilor. Legat daceasta, refinem ci mult discutata problemi, dacr aici philostrattnu cumva dorea si facd o paraleld intre Apollonius gi Histos,primit un rdspuns negativ in rAndul mai tuturor cercetdtorilcmoderni, ea fiind lipsitl de un suport real qi serios.

Religiile sincretiste eleniste

I

I

I


corect mijloacele simpatetice corespunzitoare pentru cazul respectiv.

Oricine cunoapte mijlocul simpatetic propriu unui demon' poate

exsrcita asupra acestuia o influenp magic6. in acest punct, observafiile

fizice gi chimice se coreleazd cu cea mai cras6 superstilie.Ca mijloace simpatetice utilizate in magie amintim, mai intii,

pe cele materiale, dobindite din domeniul animalelor, plantelorqi mineralelor. Folosirea simultand a mai multor mijloace oferea

mai multd forfd actului magic. De" reguli, aceste mijloace erauprelucrate ca unguente, bluturi,"pirodenii, cerneluri etc. De

asemenea, erau utilizate anumite ph4i componente ale asinului,cum ar fi: pielea, p5ru1, laptele, b[legarul 9i sdngele sdu. Maierau folosite gi anumite pietre prefioase gi semiprefioase. Dintremetale erau preferate fierul, cuprul gi plumbul. De pild6, fierulera socotit ca inamic al demonilor. Tot la'fel, astrologia atribuiafieclrei planete un metal special, dar gi un anumit animal, oanumit[ plant[ gi o anumitd piatr[. Fiecare zeu-planetd conferlrnetalului slu puterile sale demonice.

Pe de altd parte, al6turi de aceste mijloace materiale, era

indispensabil gi elementul imaterial in actul magic. Nici un act

magic nu putea fi imaginat ftrd anumite formule 9i rug[ciuni, dar

rnai ales f6r6 invocarea autentic[ a divinitilii, respectiv ademonului, prin care se exercita o presiune irezistibili asupra

forlelor superioare, Tocmai de aceea, Clement Alexandrinul iinurnea pe demoni ,,slujitori" (6o0,l,ol) ai magicienilor.

Un alt mijloc magic il reprezentau, de asemenea, statuetelesau figurile rnagice, consacrate printr-un ritual magic pi

reprezent6nd divinitltile sau fiinlele spirinrhle superioare invocatein actul magic. Vrajitonrl avea misiunea de a lua in captivitatespiritul respectivilor zei sau demoni gi de aJ incarcera in aceste

statuete sau figurine, Neoplatonicii au numit aceasta feurgie gi au

scris cirli intregi despre ea. Pentru intrarea divinitdfii sau demonuluiin statuetE, decisiv6 era recitarea formulei teurgice. Figurinelerespective insuflelite protejau, in primul rind, 1ara, orapul, templulunde se aflau, dar gi pe individul care purta permanent o asemenea

figurini magic[ cu sine.

401lstoria Ei fitosofia religiei la popoarele antice

Un alt mare ,,fac6tor de minuni" - de altfel, ultimul la care ne

rm referi - era socotit pseudo-profetul Alexandru de

bonuteichos. in secolul II d.Hr., acesta intemeia in oragul sdu

tal de pe coasta nordicd a Asiei Mici un cult consacrat zeului-

rpe Glycon, pe care el il numea ,,lumina oamenilor" sau "noulsi<lepios". Acest zeu-oracol, aI cdrui profet Alexandru se

,nsidlra, a dobindit in curind o foarte mare popularitate. Profetul

considera gi un mijlocitor al rugdciunilor credinciogilor cdhe zeu.

ai mult decat atit, in cadrul unui oracol ,,terapeutic", Alexandru

etindea chiar cd el ar fi o reincamare a lui Pitagora' La intreblrile

lresate zeului, el rispundea fie in scris, fie il lisa pe ,,zev" insupi sI

rmunice rdspunsurile printr-un tub de comunicare'

MagiaVfalia era practicatl deja in Grecia clasic6' Platon pi Teofrast'

lr qi Hipocrate sau oricine altul ar fi autorul lucrdrii despre

Boala sicrd,, (epilepsia) oferd dovezi clare in aceastd privint6.

l urma rdzboaielor persane, in Grecia a pitruns magia asiro-

abiloniana. La aceaita se adaugd diferite influenle egiptene'

erioada de glorie a rnagiei grecegti o reprezint6, insd' perioada

)man[, respectiv prirnele doud veacuri creqtine'

in.a dio vechime, magia in sine se fundamenta, teoretic' pe

redinfa in existenla detnonitor gi pe credinfa in existenla unei

impa'tii, respectiv antipatii in cosmos, de unde cunoscuta magie

impatiia. drecii antici credeau in existenla a nenumlrate stafii,

uhuri necurate, la care avea s[ se adauge - de prin secolul al

VJea i.d.Hr. - credinfa orientali in demoni, care pitrunsese in

paliul vechii Elade.Arta magiei consta, nu in cele din urm6, in izgonirea demonilor

6i pi in c6gigarea bunivoinfei celor buni. O atare acfiune magicd

rsupra zeilor, demonilor qi oamenilor era posibila tocmai datoritd

apiului c[ in intregul cosmos ar exista o simpatie' respectiv

titipatie reciprocd. invdfdtura despre simpatie, de origine asiro-

rabiloniand, a fost des6vdrgiti gi fundamentat6 filosofic de cdtre

;toici gi de neoplatonism. Aitfel, au fost urm[rite cu griji simpatiile

;i antipatiile existente intre agtri, faun6, flord qi oameni' Magicianul

," i*prn", in primul r6nd, prin faptul cd el cunoaqte 9i utilizeazd

402 Istoria gi filosofia religiei la popoarele antice

Alte mijloace folosite in magie erau a$a-numitele ,,tdblile aleblestemului" Si amuleta. Pe anumite tibli{e confecfionate din plumbera inscripfionatd nenorocirea doriti a i se intdmpla, de pild6,rivalului cuiva intr-o competifie sau adversarului intr-un proces.Asemenea ,,t[bli1e ale blestemului" erau agezate in morminte,socotindu-se c[ astfel ele vor ajunge in posesia divinitdlilor gi

spiritelor subp[mflntene. Dimpokiv[, amuletele aveau rolul de aproteja pe cei care le purtau impotriva unor eventuale stric[ciuni,Exista credinfa cd delnonii se supun lor. inrudite cu amuleteleerau gi aga-numitele telesmata, gravuri expuse, dupi principiulmagiei analogice, in scopul inllturdrii anumitor nenorociri. Depild6, in Tripoli, un vrdjitor expunea portretele unor scorpionipentru alungarea acestor animale periculoase.

- Sigur, orice act magic cuno$tea nigte reguli foarte precise.lnainte de orice, vrljitorul respectiv trebuia sd respecte anumitecondilii foarte precise, intre care prescripliile de purificare piabstinenfd. De asemenea, existau indicatii exacte privind locul gi

timpul propice pentru desfEqurarea ritualului magic. Existau zilefavorabile gi nefavorabile pentru ritualul respectiv.3. Astrologia

inci din perioada lui Alexandru cel Mare, astrologia a inceputs[ ia locul credintei in vechii zei gi iu vechile oracole. Sistemul eibine perfecfionat reprezint[ un rezultat al sincretismului, care arerdddcini caldeene, egiptene pi grecegti. Din Babilon provine ideeafundamentald a legdturii existente intre orice astru ceresc, darmai ales intre orice planetd gi un zeu special, ale cdrui insugirisunt atribuite astnrlui sau planetei respective. O altd concepfie,potrivit c[reia fenomenele ceregti ar reprezenta semne prevestitoarepentru evenimentele de pe pim6nt, ba chiar cd le-ar produce peacestea, poate fi corelatd cu vechea credin$ greceascd c5, depildd, schimbdrile atmosferice ar fi cauzate de agtrii ceregti.Astrologia a primit aspectul sdu aparent gtiinfific prin relatia sa cumatematica gi astronomia, mai ales dacd avem in vedere cd vechiiromani ii desemnau pe astronomi ca ,,tnathelnatic1".

Ajunsd la apogeul siu in perioada imperiali, astrologia nureprezenta, totugi, o structurd unitar6. A rdmas pe mai departe


valabild distinclia dintre astrologia strict gtiinlificd gi astrololpopulard. Astrologii se considerau, in general, sacerdo;i, ,,ini1iintr-o qtiinld divin[", consemnind toate acfiunile celor nimportanfi agtri in texte de invifflturr inaccesibile celor neinilizFiecirui astru i-au fost repartizate anumite regiuni, perioadetimp, animale, plante, oameni, insuqiri, actiuni gi multe altele.conceptia astrologilor, intre macrocosmos qi microcosmos ar erilo solidaritate universalS, aga incdt orice intdmplare sau evenirnrpoate fi prognozat cu exactitate. Desigur, in spatele unei asemenconceplii se afld invdldtura de oriline asiro-babiloniand desp,,simpatia" cosmic[.

Trebuie fhcut[, ins[, o distinc]ie clard intre astrologia universigi cea individuald. Cea dint6i ne oferi informalii legate de difeqregiuni, popoare, ora$e etc. Ea se preocupl, in principal,catastrofe naturale gi rizboaie, dar gi de prognozarea vremii, drintr-o mlsur[ mai mic6. Astrologia individuald, in schimb, es

preocupatd de tot ceea ce-l privegte pe om ca individ. in bahoroscopului intocmit chiar din momentul nagterii, aceastd astrolo6face preziceri privind structura trupului pi sufletului, privind fizicgi caracterul individului respectiv, privind durata de viafi, privirplrinfii gi fiafii, avere, cdsdtorie, copii, prieteni, profesie etc.

Atitudinea statului fa[E de astrologie n-a fost unitar6. La Ror:a existat aproape totdeauna o atitudine critica fa{[ de aceaslAstfel, imp6rafii Augustus, Tiberius, Nero, Domilian qi aproaltofi ceilalli impirali pand la constantius qi valentinian au reinnrvechiul edict din anul 138 i.d.Hr., prin care astrologilor cardeeli se ordonase sd pdrdseascd Roma gi Italia in termen de l0 zilo asemenea atitudine critici fafi de astrologie era fundamentardesigur, politic. Informaliile astrologice privind via(a impdratulputeau periclita chiar viala imperiului.

Astrologia n-a rispdndit doar o noui imagine despre lume,a nodificat Si vecltiul panteon greco-roman. indatd ce zeOlimpului au fost absorbifi de citre agtrii ceregti, iar SaturnJupiter au devenit planete, ei gi-au pierdut, desigur, caracterul lprimordial. DivinitSIile strict astrologice nu s-au bucuraindubitabil, niciodati de un cult, exceptdnd cazur mithraismult

04 Istoria Ei filosofia religiei la popoarele antice

) excepfie pot fi considerate doar cultul Soarelui Si culnl zeuluilion, strins corelate cu zeul Mithras.

Ziua intemeierii templului roman al Soarelui, respectiv 25ecembrie, avea sd devind pe mai departe sdrbitoarea de nagtere

lui Sol invictus, pe care implratul Iulian avea s-o decretezeirept dies natalis Solis Invicti (ziua de naptere a Soarelui invincibil).rlult mai abstract decdt zeul Soarelui era zeul Aion, o personificare. nofiunii de ,,timp" gi ,,vegnicie". Acest nou zeu apare mai intiin Siria gi Fenicia, unde se ascundea in spatele zeului Chronos:are era cinstit ca zelu intemeietor al oragelor Byblos gi Berytos.)upi aceea, in timpul Ptolemeilor, Aion apare ca zeu protector alrragului Alexandria. Aici, punctul central al cultului s[u il'eprezenta sdrbdtoarea anual6 din noaptea de 5 - 6 ianuarie. Dea Alexandria, cultul zeului Aion a ajuns la Rorta, unde incepdnd:u secolul I i.d.Hr. acest zeu a fost identificat cu vechiul zeu'oman Janus, zeul inceputului gi sffirgitului. De altfel, corelat cuIcest zeu a gi apdrut ideea despre stdpdnirea eternd a Romei, intr-rn nou saeculutn, intr-un nou aion, intt-o noud erd marcatl de

race, de fericire, despre care vorbesc mai ales Vergiliu gi Horafiu.l. Mantica

Vechii greci credeau ci mantica ar fi un dar fEcut de zei>amenilor incd din timpurile primordiale. Mai tdrziu, filosofiiionieni ai naturii au respins rnantica, ca gi epicureenii, dar a fost;usfinutd de cltre Pitagora, Empedocle, Socrate gi Platon.

Asemenea magiei, gi mantica presupunea indeplinirea prealabild

r unor condilii de cdtre cei ce o practicau. De obicei, oracoleleputeau fi s[vfirgite doar in anumite zile gi locuri, cel mai frecventin apropierea unor izvoare sau cratere. Tot la fel, aptitudinileJivinatorii erau apanajul strict al anumitor familii de prezicdtori gi

al unor categorii sacerdotale. Ca o condilie individualE, pretutindenimanticul trebuia sd se supuni unor ritualuri precise de purificare,sI evite anumite mdnciruri gi sI respecte un regim aspru de

abstinenld sexual6. in templele oraculare trebuia adus6 mai int6io jertfE. Pentru divinafia privati, momentele cele mai potriviteerau socotite acelea c6nd sufletul se desprinde de trup, adicdmomentul rno(ii sau, la fel de bine, in timpul somnului de noapte,

Retigiile sincretiste eleniste 405

dar mai ales dupi miezul nopfii. Ca mediumi mantici erau folosiliin special copii gi tineri aflati la virsta pubertdfii, acegtia fiindconsiderali ?ncd puri.

Zeul propriu-zis al oracolelor grece$ti nu era, dup[ cum segtie, Zeus, ci Apollo, ale c6rui oracole erau rdspindite in intreagaIume greceascd. ln Delphi, principatul sdu loc de cult, zeul Apollovenit, probabil, din Asia Micd, a inlocuit cultul zeilei p6mflntuluiGe. Pythia, renumitul medium de h oracolul din Delphi, a fostadusi, probabil, gi ea tot din Asia Mic6.

Pe parcurs, dupd ce vechile oiacole gi-au pierdut mult dinrenumele de odinioar[, s-au impus tot mai mult colecfiile deoracole scise care aveau sd devind gi mijtoc eficace de propaganddreligioasd gi politicl in toate pdrfile. Reamintim aici, firegte, vestiteleCdrli sibiline care s-au r6spdndit de-a lungul secolelor ajung6ndin cele din urmd pi la Roma. Multi profeli anonimi pretindeau cE

vorbesc in numele strdvechii Sibylle. Pentru orientali, oracolelesibiline reprezentau cea mai potriviti fonnl de literatur6 prin careigi puteau exprima propriile lor idei religioase, dar gi rezistenfalor ascuns6 impotriva Romei. Din pdcate, s-au pdstrat doarSibilinele iudeo-crestine, a ciror vechime nu trece insd de secolulal ll-lea i.d.Hr. Ele sunt dominate de idei apocaliptice, culmindndcu prezicerea c6derii Romei. in perioada imperiald de mai tdrziu,alituri de Sibiline, au mai existat gi aga-numitele Oracula Chaldaicadin timpul impdratului Marc Aurelius. S-au pdstrat in scrierileneoplatonicilor, fiind socotite, nu fird dreptate, drept ,,Biblia"acestora. Scopul lor era de a justifica teurgia. Ar putea fi desemnateca o formd de gnoz6 pdg0n6. ,r.,'.'l

O alti formi de mantic6, larg risp6ndit6, era mantica oniricd.insugi Cicero, invocflnd pe Socrate, Platon, Aristotel etc., frceareferire la caracterul divin al viselor. De asemenea, Plinius sustineacI in timpul viselor sufletul plrdsea pe cel adormit 9i migra prin celemai indepdrtate locuri. Dupd cum reularca Apollonius din Thyana,interprelii viselor obignuiau si selecteze doar acele vise pe care celadormit le avea spre dimineafi, cdnd nu se mai afla sub influenfavinului consumat seara. De asemenea, cel ce dorea si aibi un vismantic hebuia sd se abfind de Ia orice mdnciruri greu digerabile.

406 Istoria pi filosofia religiei la popoarele antice

Dar gi sufletele morfilor puteau dirui anumite vise mantice.Pentru a avea parte de ele, unii dormeau pe morminte sau la aga*numitele ,,intrdri in Hades"o ori ziboveau acolo in stare de veghepentru a fi inspirafi.

Firegte, mai existau gi alte multe mijloace utilizate inmanticd. De pild[, manticii apelau frecvent la artainterpretirii a tot felul de semne exterioare pentru a preziceviitorul. inci din vremea lui Homer, dar gi in perioada lacare ne referim, era'u studiate gi interpretate multe fenomeneale naturii: tunetul, fulgerul ;i curcubeul, mai tdrziueclipsele de soare qi luni, constelaliile de agtri, cometele,meteorii etc. De pild6, fulgerele pi tunetele venite din parteadreapti insemnau noroc, pe ctnd cele din partea stdngd,nenorocire. De asemenea, erau interpretate qi o multrime desemne legate de flacdra focului qi fumul care se rispdndea,de cregterea rapidd sau ofilirsa unor plante, de zborul gi

tipitul vulturului sau al anumitor p5s6ri rdpitoare de noapte.Anumite animale, cum ar fi piianjenii, iepurii gi pisicileinsemnau nenorocire, pe ctnd cerboaica, albinele gi furnicileaduceau noroc.

ln afard de acestea, un rol important in mantici il juca pi

interpretarea anumitor fenomene ce apdreau la gi in lumina ldmpiiin ap6 sau in diferite oglinzi magice. Insistdnd indelung, manticiicredeau c6 v6d acolo zei, demoni sau suflete ale mo4ilor. inviala privatd se practica aga-numita hidromanticS, constdnd inaruncarea unor alune in apd gi in observarea qi interpretarea feluluicum acestea pluteau sau se scufundau.5. Cultut eroilor qi morfilor

Rddlcinile cultului grecesc se afl6 chiar in cultul mo4ilor dinperioada miceniand, un cult.adus pentru membrii decedati aifamiliilor conducdtoare. Toate oragele sau coloniile nou intemeiateigi primeau eroii lor fondatori, care so bucurau de un cult deosebit.in perioada clasici, eroi erau consideratri gi apdritorii justitiei $icei care-i pedepseau pe cei ce incilcau legea. Treptat, profiluleroului s-a schimbat: erou era acela care avea puteri ,,terapeutice",cel care ii proteja pe agricultori pi pe crescdtorii de animale.


Orice ora$ avea voie s[ ,,eroizeze" (a$qporf (etv) anurncetdleni cu merite deosebite, dupl moartea acestora. Eroii erconsiderafi a fi in acelagi timp oameni gi zei. \

Cultul eroului se concentra, in mod frresc, asupra mormAntulacestuia. Deseori, mormAntul se afla in templu sau in jurul templu,unei divinitili cunoscute. in eventualitatea in care morm6ntulafla in cAmp liber, deasupra sa se construia o capel6 mici,aga-numit heroon sau un templu. in toat[ complexitatea s

dispun0nd de o statuie a eroului respectiv gi de un altar. Spafrsacru al eroului (c6pevo6) era plantat, de regul6, cu arborilnconjurat de un zid, Cel mai important lucru pentru cultul eroulrespectiv il reprezenta indispensabila groapd sacrificial6, in ca

se scurgea s6ngele animalelor sacrificate gi erau aruncate celelaofrande sacrficiale. De menfionat, din camea animalelor sacrificrnu se consuma nimic, pentru cE era consacrat6 fiinfelor htoni<Ulterior, locul jertfelor a fost preluat de fructe, prdjituri etc.

in perioada elenistd, nenumlratele obiecte puse in mormddin averea celui decedat au devenit formalitdfi nesemnificativin locul jertfei sacrificate a ap5rut un cult spiritualizat al mor[ikasigurat 9i indeplinit de anumite fundalii Si asociayii. Mulli oameavufi donau un capital in bani sau pdm6nt, ale cdror dobflnzi s

venituri erau folosite de urmapi sau de asociafia respectivd pentingrijirea morm6ntului gi pentru comemorarea celui decedat.acest fel, s*a ajuns la constituirea unor asociafii familiaindependente. Asemenea asocialii existau, practic, in Grecia indin secolul IV i.d.Hr. Perioada de glorie a unor astfel de asociaprivate a fost atinsi in timpul imperiului, pe pdm6nt roman. Dasernenea asociafii {Eceau parte, cel mai frecvent, clase sociainferioare, dar mai ales cele provenite din ldri strdine. pe acestIe uneau nenurndrate interese comune: cinstirea aceluiapi zeaceeagi profesie (megtegugari, negustori, cdntdrefi, actori etcaceeagi gcoali etc. Aproape toate asociafiile ipi alegeu un zeu si

un erou ca patron, c[ruia ii consacrau un cult mai mult sau mpufin r6sp6ndit. Cel mai frecvent, in aceastd ipostazd, este intAnDionysos. Nu arareori asocia;ia respectivd poseda un loc comtde inmorm6ntare sau un monument comult pentru incinerare. I

4r

Religiile sincretiste eleniste 409t08 Istoria gi filosofia religiei la popoarele antice

;uporta, cel pufin parfial, costurile pentru inmorm0ntare gi pentruLngrijirea mormdntului. in afar[ de aceasta, mo(ii erau cinstifi prinrspefe comemorative care aveau loc aproape anual in localul asociafiei.

II. MISTERELE ELENISTE ORTENTALE[. Misterele frigienen) Cybele 9i Attis

Marea zei{i-mam[ Cybele gi acolitul ei, t6ndrul zeu Attis, sunt

rriginari din Asia Mic6, cultul lor fiind larg r6spindit in Frigia, Lidia

;i Galatia. Centrul acestui cult se afla in oragul Persinunt.S[rbdtorile de iniliere aveau loc c5tre echinocfiul de primlvari,

intre 17 gi 27 martie. Pe data de 15 martie, consemnatd in:alendarul roman sub numele de ,,intrarea trestiei"( canna intrat),;onfreria cannoforilor aducea, cu mare pomp6, la templul zeifeiCybele de pe Palatin trestii tiiate, cu siguranfd, de pe malul rduluiAlmo, un afluent at Tibrului. Ceremonialul prevedea gi sacrificiulunui taur de gase ani, executat de arihigal/, marele preot al zeilei,pentru belpugul c0mpurilor. Dup[ papte zile, membrii confrerieidendroforilor slvdrgeau ceremonia,,intrlrii arborelui" (arbor intrat),aducdnd din pidure un pin tdiat. Trunchiul acestuia era acoperitcu bandaje, ca un cadavru, av6nd prins6 la mijloc o imagine a luiAttis. Desigur, arborele il reprezenta pe zeul Attis mort. Semnifica[iacelor doui ,,intrdri" ar fi urmltoarea: pe timpul iernii, in trestie 9i

mai ales in pin se concentrau fo4ele vii ale naturii, spiritul vegetaliei;in ele trebuia cEutat principiul vielii spre a fi risp6ndit prin intermediulsacrificiului gi pentru a fi stimulati astfel fecunditatea plm6ntului.Apa se pi explic6, de altf'el, de ce se spunea despre zeu cd murise

sub un pin sau cA se metamorlozase in pin.Pe 24 martie, ,,ziua s6ngelui" (dl'es sanguinis), avea loc marea

iniliere sacedotald, cdnd zeila Cybele iqi recruta preofii (SalD.Pentru aceastd zi, neofilii trebuiau sd se supun6 unor restric{iispeciale timp de noud zile: abstinen[[ sexual6, interdicfiaconsumdrii p6inii gi a mai tuturor produselor vegetale, dar maiales a cerealelor gi preparatelor din ele etc. Explicalia este simplS:ei se ablineau sd consulne produse vegetale in general gi cereale

in special, fiindc6, din clipa in care trestiile pi pinul au fost t6iate,

zeul vegetafiei - Attis era considerat mort din punct de vederemistic iar, pe de altd parte, el era indentificat cu, spicul secerat.

,,Ziva sdngelui" pare sd fi fost o ceremonie de doliu desffiguratdcu mare zarvd. Preofii pi candidatii la inifierea sacerdotalE se

int6ritau impreunE, ajungindu-se pin6 la o crizi de nebuniecolectivi. intr-rur zgomot infemal de fluiere, chimvale gi tambwine,ei se lSsau pradd unor dansuri frenetice, se biciuiau pdn[ la sdnge,

igi crestau bratele cu cufite, firia lo1 {Ecindu-i, intr-o mdsurd maimici sau mai mare, sE nu mai simtd'loviturile pe care gi le aplicau.in acest vacarm infemal, unul dintre neofi1i, slujindu-se de un cutitdin piatr[, ipi amputa cu iufeald organele bdrbdtegti aare erau aduse

ca ofrand[ zeilei. Semnificafia acestui act era aceea c[ galft suntpreolii zeilei-mame pi c[ ea ii aduce in slujbb sa prin castrare.

Dup6 incheierea acestor rituri singeroase, pinul*Attis eracobordt in cavoul din templu gi rimdnea acolo p6ni anul urmltor.Urma ,,ziua veseliei" (Hilana). Dupd lamentafiile funebre dinnoaptea de 24 spre 25 martie q$a_brusq o explozie de bucurie,rn zon, cano era anunlaffi manle nu avea

loc nici o ceremonie, aceasta fiind ziua ,,odihnei" (requietio), iara doua zi avea loc marea procesiune a Cybelei la riul Almopentru imb6ier \- lavatio. in fruntea procesiunii se aflauquindecerivirii, iar personalitdlile romane de vazd erau mfindres6 meargi desculle inaintea carului pe care era agezat[ statuia dinargint reprezentdnd-o pe Cybele. Dupd imbdiere, zeila se intorceain cetate gi se indrepta spre templu sub o ploaie de flori.

Dupd unii autori, inilierile aveau, .loc, pe 28 martie; acum,neofitul era sanctificat cu sdngele unui taur (taurobolium) sau

berbec (cibolium) jertfit. Textele epigrafice dovedesc cd tauroboliulgi criboliul se celebrau fie pentru credinciogii asupra cdrora s6"ngele

victimei era v[rsat direct, fie in cinstea unor persoane absente,

a$a cum se int0mpla c6nd em vorba de impf,rat. Probabil, jertfainlocuia ritul de automutilare a iniliatului, deoarece acesta ofereaorganele genitale ale jertfei ze(ei Cybele. At6t tauroboliile c0t gi

criboliile erau nigte rituri ale regenerdrii, ale renagterii intru

410 Istoria Si filosofia religiei la popoaiele antice

eternitate. Cu toate acestea, anumite taurobolii private eraureinnoite la capdtul a doudzeci de ani, ca gi c0nd eficacitatea lornu depdgea aceastd durat6, sau trebuia sd fie interit6 atunci.b) Sabazios

Tot din Frigia gi inrudit, de altfel, cu cultul lui Cybele-Attisprovine gi cultul misteric al lui Sabazios, numit gi Savazios sauSabos. Prin secolul al V-lea i.d.Hr., acest cult a ajuns la Atena, iarmai t6rziu s-a rdspdndit in Imperiul Roman, insd {Erd a se bucurade prestigiul cultulul' Cybele - Attis. Iudeii din Asia Mic6 ilindentificau pe Iahve ca Dumnezeu al sabatului cu Sabazios, unsincretism int6nlit gi la Roma deja in anul 139 i.d.Hr. Inilierileaveau gi ele un caracter sincretist, a$a cum reiese dn picturile dela Roma dat0nd de pe la mijlocul veacului al III-lea d.Hr. Astfel,un inger bun (angelus bonus) ii conduce pe cei inifiati la ospdfulfestiv al celor ,,ferici1i", dupl moarte, in lumea de dincolo. Dar,iniliatul in misterele lui Sabazios avea parte de o ,,pregustare" aacestei atmosfere din lumea de dincolo cu prilejul ospdlului sacrucare marca sfhr;itul inilierii nocturne la care participase. ln centdriturilor misterice se afla parpele, ca reprezentant al zeului.l Cel cese inilia ipi punea garpele in sdn, simbolizdnd prin aceasta unireasa in iubire cu divinitatea. De asemenea, riturile de purificarejucau un rol insemnat. In cadrul unor procesiuni festive,acompaniat de muzic6, dansdnd frenetic Ai cu strigite extatice(-Evoi, Saboi !'), cel ce se inilia purta cu sine intr-o lad[ garpelesacru pi liknon-ril, coqul sacru cu primiliile cerealiere.2. Misterele sirienea) Adonis

Prezenla zeului fenician al vegetaliei, Adonis, al cdrui locprincipal de cult se afla in orapul fenician Byblos, este atestati ?n

Grecia anticd chiar din secolul al VII-lea ?.d.Hr. Aici, mitul siuprimegte trdsdturi pregnant grecegti. Existi, practic, dou5 varianteale mitului grecizat ale acestui zeu oriental. intr-o prim6 variantd,se arati cum Persefona nu mai vrea sd renunle la Adonis care ?i

fusese incredin[at de cdrte Afrodita, aga inc6t Zeus insugi vatrebui sd aplaneze conflictul. El hotlrdgte ca Adonis sI aparfind,in egalS misur[, fieclreia dintre cele doud zeile c6te o jumEtate


de an. Mai frecvent prezentati, insd, este cea de-a doua variancare are trisdturi mult mai vechi gi potrivit cireia Adonis, iubirAfroditei, este r6nit la v6nitoare de cltre un mistref.

Pentru cultul consacrat zeului, importante sunt doar moartgi doliul dupi moartea acestuia, la care particip[ intreaga natutSdrbdtoarea consacratl zeului, Adoniile, dura doud zile gi avloc in fiecare an vara. in prima zi, avea loc o reprezentare,cadrul cdreia mullimii adunate ii era ardtatd nunta lui AdonisAfrodita. Pe covorage purpurii, incopjurate de aur, fildeg gi fru<specifice sezonului de varS se aflau doud pipugi din lemn, deasupcS.rora fluhrau amoraqi. Aceasti zi era, practic, o zi de bucurpentru femei, care erau adoratorii propriu-zigi ai tAndrului zet.doua zi urma jelirea zeului decedat. Cu gesturi disperate, feme:il purtau pe Adonis mort spre malul m[rii. Totugi, bocetele lor r

aveau doar o notl de jale ad6nc6, ci qi de ruglciune, pentruzeul iubit sI se intoarc[ dup[ trecerea unui an.

Mult mai tdrziu, deja in perioada cregtini, in prima ziAdoniilor aveau loc bocetele gi se aduceau jertfele respectilpentru ca a doua zi sd se sdrbdtoreascd ziua invierii zeului * cazi a regeneririi gi revigordrii naturii - cdnd femeile trebuiauapard cu pdrul tuns.b) Dea Syria

Pe Eufrat, in Hierapolis, strivechea zeild tribali Atargatis avun renumit sanctuar. Ca sofie a lui Hadad, ea era o divinitateprocreerii gi fecunditetii. Falusul, ca semn al forfei virile, fEc,parte dintre simbolurile ei de cult. Datoritd acestei insugiri, eadevenit ?ncd de timpuriu o zeill a naturii, ba chiar o zei[[ panteisa destinului care conduce viafa oamenilor qi cursul lucrurilor.aceasti calitate, in secolele III - II i.d.Hr., ea a fost adusd r

anumili sclavi sirieni in porturile grecegti, Ia Delos, in Sicilia giRoma, ajungdnd, in cele din urmd, prin intermediul trupelorientale, sub numele de Dea Syria, p6nd in Britania.

Misterele consacrate zeilei sunt confirmate prin documendat6nd doar de prin secolul I i.d.Hr., dar este sigur ci ele avetloc incd cu mult timp inainte la Delos, unde sanctuarul ei dispunrde un teatru. De asemenea, existd infonnatii despre preofii cergetc

br2 Istoria pi filosofia religiei la popoarele antice

ai zeilei, care peregrinau cu o statuie a zeilei purtatd de un asinpe Ia farI, incasdnd de la spectatori bani pentru dansurile lorextatice sdngeroase gi pentru oracolele lor.

intre altele, cultul consacrat zeilei incearcd sI promoyeze ca

experienf[ religioasd senzualul, actul sexual prin prostitufia sacrdgi prin autocastrarea orgiasticd, promildnd adepfilor fericirea gi

siguranfa zeilor.c) Jupiter Dolichenus

in Doliche, un ordgel din nordul Siriei, era adorat in perioada

romand un zeu reprezentat, de obicei, agezat pe un taur carealerga spre dreapta. El linea in mina stdngd un tr6snet, in minadreaptd ridicati o secure cu tiig dublu, purtind pe cap o bonet[frigiand gi fiind bine inarmat. inci de pe vremea lui Vespasian,acest zeu a fost dus de citre soldafii, negustorii gi sclavii sirieniin Occident, unde a pdtruns sub numele de Jupiter Dolichenuspind in regiunea Rinului, ba chiar ptni in Galia gi Britania.Adoratorii sdi, in general soldafii din legiunile romane, se numeauintre ei ,,frali" (fratres) gi se considerau ,,alegi" ai zeului JupiterDolichenus. De reguld, templele sale dispuneau de o fEntdnd sau

de o cisternd, utilizat[ pentru purificirile cultice. De asemenea,

ele dispuneau gi de un fel de cristelnild. in cadrul procesiunilorlestive era purtatl cu mare pomp6 statuia zeului.3. Misterele egiptene. Isis gi Serapis

Propagat Ia inceput in Asia MicX pi in Grecia, cultul misterical lui Isis gi Serapis (numele acestuia din urmi este derivat, ingeneral, de la Oserapls, adic6 ,,Osiris-Apis") a pdtruns in Italia insecolul al Il-lea i.d.Hr. gi la Roma la inceputul secolului I i.d.Hr.Acest cult egiptean a dobindit o aga mare popularitate, inc6t de

mai multe ori romanii s-au opus violent hot[rdrilor Senatului de ademola templele consacrate lui. Aidoma celorlalte mistere aleperioadei elenistice gi imperiale, misterele egiptene dispuneau de

sdrbdtori publice, un cult zilnic qi rituri secrete. in ce privegteinilierea, pe buni dreptate, mirturia lui Apuleius din cartea a XI-a a Metamorfozelor este socotit[ cel mai serios document dinliteratura antic[ cu privire Ia mistere.

Religiile sincretiste eleniste 413

in Egiptul antic, a$a cum am mai vdzut, exista o credinliputernicl in posibilitatea identificdrii cu Osiris (Serapis) a celuidecedat. Prin inifierea sa in mistere, insd, neofitul putea dob6ndiincd din viata actuald aceasti identificare misticd cu zeul; dup[cum Osiris a fost ,,inviat" de zeila Isis, tot la fel gi cel ce se inifiaputea fi ,divinizat" gi, astfel, ,,inviaf' de citre aceeagi zeilfl.

Templele isiace aveau nigte incdperi unde locuiau cei ce se

pregiteau pentru iniliere, ducind c viafi de-a dreptul monasticd,p0ni ln momentul in care zeila irt6dgi ii chema la iniliere. Sub

Ptolemei, neofilii tr5iau in serapeim c'a nigte adevdrali pustnici,iar ,,captivitatea" Ior, desigur voluntarE, putea dura chiar ani de-arindul, daci Isis nu catadicsea sI-i cheme la inilierea doriti.

C6nd era chemat, candidatul, insofit de cohorta sacri a

inifiafilor, era condus mai intdi de marele preot pin6 la bdileaflate in apropierea imediat[ a templului; acolo era cufundat inapd, iar marele preot turna peste el ap6 din toate pdrfile, invocdndu-i pe zei. Era vorba, firegte, de un rit de purificare, dar gi deregenerare. in continuare, preotul in flcea candidatului oadmoniliune secretd gi, in fala asistentei, ii impunea cu voce tareo abstinenfd de la came gi de la vin pentru zece zile. DupI acestezece zile, la apusul soarelui, se celebra inilierea propriu-zis[.

Ritualul inilierii era, in fapt, strivechiul ritual osirian alfuneraliilor, ritual ce se aplica faraonului in viaf6. De data aceasta,el era aplicat celor ce se iniliau, pentru ca ei sd intre in comuniunecu Osiris gi sI se imp6rtdgeasc6 din nemurirea sa. Cu acest prilej,candidatul la inifiere era plimbat, cu certitudine, prin nigte incdperiin care lumea celor morfi era reprodusi 'ln picturi sau sculpturi,acesta fiind ferm convins c[ se afl6 iu lumea morfilor stlpdnit[de insugi Osiris.

Dimineafa, candidatul reapirea in templu, unde erau celebrateriturile obignuite ale cultului, celelalte acte ale ceremonialuluiinilierii nemaifiind secrete. Acoperit cu doulsprezece vegmintesacre (figurdnd probabil mersul anual al Soarelui gi celedouisprezece luni ale anului), el venea in mijlocul templului,unde era pregdtit6 o estradd din lemn, in fala statuii lui Isis. Era

414 lstoria gi filosofia retigiei la popoarele antice

vorba de ceremonia ,,intronrrii regale?', transformatd intr-o apateozaa iniliatului. ,,Renagterea,, sau ,,invierea,, celui ce ,,murise,,,asemenea lui osiris, se incheia printr-un osp[] cu mAncdruri alese.4. Misterele persane. Mithraismul

cultul zeului Mithra dateazd de la inceputurile poporului indo-iranian. In sh[vechiul panteon vedic din India cit gi in religiapersan[, Mithra apare cdnd aldturi de zeul varuna, c0nd ar[turide Ahura Mazda, ca zev al luminii gi adev[rurui. in forma in carea pitruns gi s-a rasptndit'in rmperiul Roman, cultul lui Mithra nuavea nimic comun cu o religie nafional[. spre deosebire de alteculte orientale prezente in epoca elenistE, .l ..p..renta un cultabsolut de misterii, cu alte cuvinte era celebrat numai de initiali qipenffu initiafi. intr-un cuvdnt, cultul mithraic era un cult absolutinchis, era un cult de confrerie. pe de alt[ parte, confreriile saleigi recrutau membri exclusiv din rdndul birbalilor, femeile fiindexcluse de la iniliere.

sanctuarele lui Mithra erau, prin defini1ie, nigte pegteri. Ele prstraunumele de pegteri pi incercau sd p6streze deopotrivd caracterul, formagi propo4iile acestora. Erau nigte grote naturale, cavitdtri la care eraadaptat6 o constructie, nigte beciuri pi, de asemenea, nipte edificii nuprea inalte gi a c5ror incdpere principald era totdeauna o criptr, ocameri boltitr care reprezenta firmamentul, dar care rdmanea gi senumea pe mai departe pqterd sau grotd.

Fericitrsl leronint gi numeroase inscripfii ne prezintd numele celorgapte grade de iniliere in misterele mithraice: Corb (corax), Sofie(nymphus), Soldat (miles), Leu (Ieo), persan (perses), Sol al Soarelui(heliodromus) gi Pdrinte (Pater). F. cumont presupune cr cele gaptegrade ale initrierilor mithraice fliseserd stabilite pornindu-se de lacele gapte planete ocrotitoare ale lor gi cd ele corespundeau ,,celorpapte sfere planetare pe care sufletul era nevoit s[ le traverseze sprea ajunge Ia sdlagul preafericililof', adic6 al celor pe deplin ini1ia1i.cele gapte planete ocrotitoare ale treptelor de initriere erau urmatoarele:Mercur - Corb, Venus - Sofie, Marte * Soldat, Jupiter - Leu, Lun6- Pcrsan, Soare * Sol al Soarelui gi Satum - pdrinte.

Admiterea ln primele grade iniliatice era acordati inclusivcopiilor, incep0nd de la vArsta de qapte ani. Acegtia primeau, in

prealabil, o anumitd educafie religioas6 qi invifau imnuri gi cdnteComunitatea celor initiati cuprindea doui grupdri: ,,slujitori,,,Barticipanfi", din rAndul celor din urmd fEcAnd parte iniliallila gradul Leu in sus.

Din p[cate, nu se cunosc prea multe detalii despre inilierilefiecare treapti. Teftulian amintegte de o anume form6 de ,,botrcare avea, probabil, menirea de a-l introduce pe neofit in ncviati, Este posibil ca acest ritual s6-l fi vizat pe neofitul carepregdtea si devind Soldat. Apoi, Soidatului i se inmena o coroupe care el trebuia sd o refuze, spundnd cd ,,Mithra este singuracoroand", dupl cum menfioneazd Tertulian. in continuare, el r

insemnat pe frunte cu un fier ropu sau purificat cu o fEclie aprinInilierea in treapta de Leu prevedea tumarea de miere in palm,candidatului, ung6ndu-i-se totodat[ cu miere limba, pentrumierea era consideratd hrana celor sfinli pi a nou-n6sculilor, rcum aratd Porphir.

confonn unei informalii cregtine furnizate de pseudo-Augus(Quaesf. vet. et novi Test., ll4,l2) di, veacul al lV-lea, ce1pregdtiti pentru i,iliere li se legau ochii, fiind inconjurali deceatd de dansatori frenetici, dintre care unii incercau si imfipdtul corbilor, iar al1ii r[geau asefilenea reiror. Allii aveau m6inlegate cu- intestine de gdini gi trebuiau sd sard peste un qanf p,cu ap6. in fine, ap[rea cineva cu o spadd, tiia intestinete gideclara eliberator.

Aga cum reiese din anumite scene de iniliere pictatemithreun-tni, cum ar fi acela de la capua, este evident cdcadrul acestor mistere aveau loc ai anumite confiuntdri inifiaticintr-una dintre aceste scene, cel pregdtit pentru iniliere ufor. g,stand jos, legat la ochi gi, probabil, cu miinile legate ia sparMystagogul apare apropiindu-se de el pe la spate, parc[ dorirs5-l imbrdnceascd inainte. in fafd este prezentat un sacerdot,vegm6nt oriental, cu o bonetd frigian5 pe cap qi cu o spadidireclia captivului. De asemenea, se ptie cE iespectivul candidIa iniliere trebuia sd asiste la un omor simulat, dupr care iarlta o spadd pdtati de s6ngele presupusei victime.


416 Istoria pi filosofia religiei la popoarele antice

Degi aceste imagini prezint[ multe scene care contrasteazdrealmente cu bunul sim{ religios, totugi Ernest Renan {ine sE

supraevalueze mithraismul gi posibltIlile sale de universalizare,dac6 contextul istoric i-ar fi fost mai favorabil; ,,Dacd, cregtinismular fi fost oprit in cre$terea sa de weo boalS mortald, lumea ar fi fostmithraistd". Firegte, afirmafia sa se coreleazd cu prestigiul gipopularitatea de care se bucurau misterele mithraice in secolele III -IV d.Hr.; el era foarte impresionat de r[spdndirea lor masivd in toateprovinciile Imperiului Roman. Dar, apa cum subliniazd Mircea Eliade,

qJrebuie refinut foarte bine faptul c[ mithraismul, spre deosebire de

multe alte mistere, nu admitea femeile la iniliere. Or, o asemenea

interdictie fEcea dificil[, dac[ nu imposibilS, convertirea lumii lamithraism gi, cu at6t mai putin, tinerea pasului cu cregtinismul.

Unii Sfinfi Pirinli gi scriitori bisericegti din primele veacuricreqtine au infierat puternic mithraismul pentru practicile sale.

Astfel, Sfdntul Grigorie de Nazianz se referea la ,,chinurile gi

cauteriz6rile mistice" (Or. IV, adversus lulian., 70) la care erausupugi cei ce se iniliau in misterele lui Mithra, avdnd in vederetreapta de Soldat, care presupunea ritul insemn6rii cu fierul inrogitpe frunte a neofitului; dupd aceea, Tertulian se refer6 gi el la,,ofranda p6inii" gi a ,,apei" din mithraism, pe care o socotea oirnitalie diabolicd a ,,euharistiei" din cregtinism, Sfhntul lustinMartirul Si Filosoful intr-una din apologiile sale, explic6 acesteasemdn[ri aparente astfel: ,,E ceea ce, pe calea imita[iei, demoniicei rdi au prescris sd se facd gi in misterele lui Mithra; c[ci inceremoniile de iniliere sunt infifigate pdinea pi o cup6 cu ap6,odatd cu anumite formule pe care voi le qtili sau le puteli afla"(Apologia I-a, 66; cf. Dialogul cu itrdeul Tifon, 70).

III. FILOSOFIA RELIGIOASAincE de pe la inceputurile infloririi sale, g6ndirea greceascd

antic6 a abordat problemele religioase dintr-o perspectivl filosofic6gi a incercat s5 pitrundd in panteonul transmis prin mit pi cinstitprin cult cu ajutorul raliunii qi al speculaliei. Mai mult decit at6t,

filosofii gi-au insugit tot mai mult problema religiei, ba chiar au

devenit ei ingiqi creatori de idei gi sisteme religioase, contribuind

Relieiile sincretiste eleniste

la dezvoltarea istoriei religioase antice. Risp6ndirea culturii grecegti

gi amestecul ei cu elemente religioase orientale ?n perioada elenistic6

au stimulat acest proces. intre filosofii din aceastS perioadE au

existat critici gi adversari ai religiei, dar li unii care pi-au adus o

contribulie considerabil[ pozitivi pe aceastd linie, Firegte, ne vom

referi doar la sistemele filosofice religioase mai importante.

l. Epicureismul 1.

Epicur din Samos (341'27A i;d.Hr') a intemeiat prin anii307-306 la Atena o gcoald desemnata, uneori, 9i ca o comunitate

sau sect6, intrucflt igi baza comunitatea de viafl pe un cult interior

al prieteniei. Ca asociafie culturala, aceastd gcoala epicureicddispunea de sfirb6tori comune, in prirnul rflnd ziua de nagtere a

intemeietorului ei, de ospefe comemorative gi acte de cult. Socotit

un eliberator de ingrldirile religioase clasice, de iluzii gi team6,

Epicur insuqi a inciput s[ fie cinstit in forme quasireligioase. Infala adeplilor s5i, el trecea drept un ,,mantuitor".

Din punct de vedere filosofic, Epicur explica aparilia lucrurilorlumii in unna formdrii unor adevdrate ,,vartejuri" ale atomilor,carora le atribuia spontaneitate, libertate 9i autodetenninare. inconcepfia sa, existd o infinitate de lumi, dac[ avem in vedere cd

universul este infinit gi cd spaliul gi numIrul atomilor este infinit.Lumea noastri nu este decdt o parte din acest univers infinit. Pe

de altl parte, spunea el, dacl universul, ca totalitate, este ve9nic,

totugi nenumiratele lumi, cum este 9i a noastr6, sunt produse qi,

in consecinfd, trecitoare.in baza unei asemenea conceptii rnecaniciste, Epicur a ajuns,

firegte, la ateism. in viziunea sa, lumea este dominati de materie

gi de legile acesteia care exclud, din capul locului, vreo crealie

din nimic cit gi conducerea universului de cltre o anume

Provident6 divinE.in privinla sufletului, filosoful suslinea cd acesta ar consta din

patru p54i: o materie cald[, una similard aerului, alta simihre suflSrii

pi, in fine, una dinr-o materie anonimi compus6, la rindul ei, dinatomi foafie fini deosebifi de atomii lumii fizice. O atare materie

gdnditd ca suflet este rdsptndita, practic, in tot trupul. in acest fel,

417

418 Istoria Si filosofia religiei Ia popoarele antice

tnsd, Epicur concepea sufletul ca o parte veritabili a trupului, maiprecis ca pe un organ al acestuia gi nu ca pe o entitate distinctd deacesta, autonomd. Care era destinul sufletului dupi moarte ? inconceplia sa, el se dezintegra, ca pi trupul, in atomii din care eracompus. Prin urmare, nu poate fi vorba de o nemurire a sufletului.

Paradoxal, degi ateu, Epicur acceptd zeii. ins6 el afirmd ciacegtia ar fi fiinte trupegti, frumoase, compuse din atomi etericigi, in consecinfd, asemdn[tori oamenilor. Mai mult, el le atribuiechiar gi deosebiri dg seix. Tot paradoxal este la Epicur gi faptulctr, degi sunt corporali, asemenea oamenilor, zeii s[i suntnetrecetori, hdind in spaliile extramundane, departe de schimbiriledin lume gi firI a avea absolut nici o legiturd cu destinul lumilorqi al omului. El incearc[ si evite aceastd corrtradicfie, susfin6ndc6 zeii ar avea trup eteric, compus din atomi nespus de transparenfi.

In plan moral, Epicur pornegte de la premisa cI toate fiintele,inclusiv omul, prin firea lor, tind s[ evite durerea gi si triiasc[plicerea (d6ov{) care conduce la adevdrata fericire. El eraconvins cd orice pldcere in sine este un bun, pe cdnd suferinlaeste un rdu. De aceea, el suslinea cd pldcerea trebuie sd devinIpentru orice inlelept scopul ultim al existentei sale, in timp cesuferinfa singurul r[u de care trebuie sd se fereascl. in opinia sa,temeiul tuturor pldcerilor sau al sentimentelor de plicere ar fiplicerea trupeascd, pldcerea senzoriall. Unul dintre discipolii s6i,Metrodor, mergea pdnl acolo, incdt afirrna in acest sens: ,,Fiecareinceput al valorii este pl5cerea burfii, tot produsul plin deinfelepciune ajtinge la sfbrpit la aceasta."

Cu toate acestea, Epicur prefuia gi pldcerea spiituald, inleleasdca ataraxia, ca o pldcere provenitd iirr starea de linigte interioard.Pentru aceasta este nevoie, in conceptia sa, de infelepciune, deinfelegere, in ea av6ndu-gi originea toate virtulile.

Epicureismul a fost reinviat prin anul 200 d.Hr., in timpulImperiului, de cdtre Diogene, in provincia Licia. Acesta a fixatprincipiile epicureice pe o piatrd descoperitS, de altfel, de cur6nd.Dar cel ce a influenfat mult cultura anticd qi pe cea modernd insensul epicureismului a fost, desigur, poetul Lucretius Carus, maiales prin lucrarea sa ,,De rerum natura".


2. StoicismulMigcarea filosofici elenisti cea mai considerabil[, care pr

orientarea sa practic[, legat[ de via]d, a inlocuit sistemrmetafizico-speculative ale lui Platon gi Aristotel, a fost stoicism

$coala stoic[ a fost intemeiatd de cdtre Zenon din Kitton (3- 262 i.d.Hr.), care s-a ndscut in insula Cipru. potrivit conceplstoice, tot ceea ce existd este corporal, pi anume fie ca princip,,suferind" (materia), fie ca principiu ,,activ', (fizica), respeclfocul creator, identic cu Logosul *.Dumnezeu - Zeus. Logosulcreat tot ceea ce este individual din unitatea existenfei primordiain sensul c5 materia (srn) ca substrat a primit o anume calitao formd, dar in primul rdnd a primit calitelile sau formeprimordiale ale celor patru elemente (focul, aerul, apa pi pimdntucare se pot intrepitrunde reciproc. suportul material al foculeste Logosul, ca element creator de via[[, care conservd viafa ,

pe p5mdnt gi penetreaz5 intreg cosmosul. Lumea este un cosmunitar, continuu gi bine organizat, un organism determinat r

Logos ((Qov l,oylrrirv), care este vegnic ca substan;I, dcare, in calitate de produs al Logosului, este supus gi el dispariliedupi o perioadd cosmic6, ordinea cosmicd degenereazd gireabsorbitl de substanfa primordiald a focului, pentru ca, du1aceea, prin Logosul creator, care aclioneazd, prin puterile saseminale (orcepparrrcoi l,oyor) in toate componentele materits[ fie restabilifi, gi anume conform unei legrturi indestructibilexact aga curn a fost gi mai inainte; fiindci, indiscutabil, ordin,cosmic[ actual6, ca lucrare a Ratiunii cosmice des6v6rpite, escea mai buni dintre cite sunt posibile.

Pentru stoici, Diviniatea este ceva material, motiv pentru cafizica gi teologia nu reprezintd dec6t doud modalitali distincte ta privi spre acelagi obiect. Evident, Divinitatea n-ar maidivinitate, dacd n-ar dispune de raliune. Dar, in concepfia stoicrafiunea este gi ea ceva material. prin aceasta, divinitatea-ratiulguverneazd, in fapt, at6t lumea insuflelita c6t pi pe cea neinsuflefitIn cazul stoicilor, ea poate fi identificatd cu ceva ce insemneai,,destin", o for!5 cdreia se supull chiar gi zeii.

Istoria gi filosofia religiei la popoarele antice Religiile sincretiste eleniste

deplind simplitate. Comparativ cu cel ,,infelept", pentru stoici,ceilalli oameni, domina;i de instincte gi pasiuni, sunt nigte ,,nebuni",pentru cE nu sunt condugi de rafiune. De fapt, acolo unde rafiunea

nu domini, ea nici nu exist[.in pofida unor aspecte cu totul pozitive ale moralei stoice,

totugi n-au int6rziat sd aparl multe critici legate de ea, mai ales ince privegte valoarea ei pentru viafa in sine. Opozifia radicalil intrerational gi instinctual, discrepanfa:iintre,,infelepfi" pi,pebuni"arat[ mai degrabS metehnele unui iigorism extrem 9i exacerbat.

Cicero (106 - 43 i.d.Hr.) a trandmis pe mai deparle romanilorconcepfia gi atitudinea stoici fa16 de lume 9i via{[. intre adepfii

romani ai stoicismului de mai t6rziu se mai num6ri Seneca (4

i.d.Hr. * 65 d.Hr.), Epictet (cca. 50 - 120 d.Hr.), despre care am

amintit, pi impdratul-filosof Marcus Aureliis (l2l - 180 d'Hr.)'La acegtia se adaug6, firegte, gi nenumdrati predicatori in materie

de morald gi religie, intrucfit a existat gi o variantd populari aacestei inv6f5turi 9i filosofii.

3. NeopitagoreismulPrincipalii reprezentanfi ai neopitagoreismului sunt: Apollonius

din Thyana, contemporan cu Sfhntul Apostol Pavel, dupd cum

am mai spus, Moderatus din Gades, din aceeaqi perioadd, 9iNichomachus din Gerasa, n[scut in Arabia, care a trdit in jurulanului 140 sau 150 d.Hr.

CaracteristicE pentru neopitagoreici este concepfia lor dualistX,

relafia cu lumea divinului in acte ritualice 9i revelafii, speranfa

intr-o continuare a viefii intr-o lurne mai. bqn6 dincolo de mormdntqi o interpretare alegorico-moralizatoare a cultelor tradifionale'insugi Pitagora este considerat o fiinf6 superioari, care face

revelafii. De asemenea, neopitagoreicii acceptau prezicerile,interpretarea viselor gi a numerelor, promovdnd totodatd o via[6

rnorali asceticd.in conceptia lui Apollortius din Thyana, ,,IJnul", adicd

,,Dumnezeu", era distinct de toate cele existente, inclusiv de ceilallizei. El nu poate fi definit prin notiuni, ci doar prin conceptul de

,,nous". Toate lucrurile pimintegti existl doar pentru ele insele,

42t420

Aga cum s-a vdzut, Zenon identifica divinitatea cu focul creator,cu Zeus, cu Ra{iunea lumii etc., dar la toate aceste epitete maiadaugd una foarte important[: Providenla conStienti de un scop.

De pild6, zeii lui Epictet nu sunt altceva decdt conducdtoriidestinului uman, dar gi ai universului. Ei hot[rdsc destinul fiecdreiplante, fiec[rui animal, fiecdrui om.

Tocmai cu aceasta se coreleaz[ pi credin]a stoicilor in mantic6'

Zenon a scris chiar o carte intreagd despre mantic6. Stoicii erau

convingi c[ fenomenele lumii se influenfeazd reciproc, aga incitmigcdrile planetelor influenleaz6 tot ceea ce se int0mpld pe pSmdnt,

inclusiv viafa oamenilor, bucuriile qi suferinfele lor.in ceea ce privegte sufletul, filosofii stoici, potrivit conceptiei

lor psihologice materialiste, sustin cd materia obignuit6 a sufletuluieste supusl morfii, pe c6nd ra]iunea, materia spirituald cea maifin[, ca parte a divinitilii, este nemuritoare. De pild[, Posidonius(135 - 50 i.d.Hr.), stoic convins, afirma cd sufletul trebuie sd Iienemuritor, pentru cd este cauza migcdrii care nu are sfirpit. El nu

se poate dezintegra, a$a cum afirmau epicureii, pentru cd el este

o unitate qi este ceva simplu. Sufletul nu apare simultan cu trupul,el vine in trup de undeva din exterior, el este preexistent, iar

\upd moartea trupului se ridicl in zonele astrale, unde va avea

parte de aceeaqi hrand ca pi planetele.in plan moral, to{i filosofii stoici sus}in cd a fi virtuos inseamnd,

in fond, a trdi in concordanfd cu principiul naturii, adicd natura

sau rafiunea individual6 trebuie sI fie in concordantd cu natura

sau ra(iunea universald; trebuie respectatd ordinea ralionald a

lurnii, trebuie respectat5 annonia cosmicd. Stoicii sunt foarte severi

critici la adrcsa celor care stricd sau fac imposibilS aceastd armonie.

Cine stricd aceast6 armonie cosmicd ? Instinctele sau afecteleomului. De aceea, libertatea fald de instincte 9i afecte reprezintio premisi esenliali a moralitdlii. EIe trebuie subordonate raliunii,fiindc6 doar rafiunea il distinge pe om de celelalte fEpturi, dar

mai cu seami de animal.Avulia, onorurile gi gloria, iubirea gi prietenia reprezintd un

impediment foarte serios spre via{a virtuoasS, motiv pentru care

orice ,,inlelept" stoic renun[[ la toate acestea $i triie$te intr-o


sunt impure gi fEr[ valoare, motiv pentru care nu pot intra incontact cu Dumnezeu.

o personalitate apropiatd neopitagoreismului a fost plutarhdin cheronea (cca. s0 - l2s d.Hr.) discipol ar filosofuluiperipatetician Ammonius care a profesat filosofia la Atena subNero gi vespasian. Lucrdrile lui plutarh sunt uneori foarte apropiatede spiritul lui Platon, depi uneori se indepdrt eazd de acesta. uneledintre acestea au un caracter de pedagogie gi filosofie religioasd.

In general, el cotnbate monismul rLic *, asemenea lui platon,susfine existenfa a dou6 principii cosmice: pe de o parte,Dumnezeu, ca origine a binelui, iar pe de alt[ parte materia, ca ocondilie a existentei rdului. In viziunea lui plutarh, lumea reprezintdo parte a lui Dumnezeu, o emanafie din acesta. lntre Dumnezeugi materie, filosoful plaseazd ideile, temeiur vegnic ar tuturor lucrurilor,care sunt in acelagi timp numere. in fiinta sa, Dumnezeu rdm6neincognoscibil; el vede totul, dar este invizibil; er este unitar gi liberde orice alteritate; el nu este ndscut, pentru c6 este ins[gi Existen]ain sine; de aceea, noi putem percepe doar acliunile sale.

Totodati, Plutarh mai sustine cA materia (6,[q) in sine nueste rea, ci indiferentd; ea este locul comun at6t pentru bine c6t pipentru riu. El este adeptul politeismului, intrucAt crede ci existi zeirnfenon gi demoni. .In parte, zeii sunt buni, dar gi rdi, dupd cum gisufletul omenesc este simultan bun pi rdu. omul are ftr sine trei pd4icomponenter tup, spirit gi suflet. Sufletul este nemuritor.

4. NeoplatonismulFilosofia neoplatonicd reprezintE cea mai semnificativd creafie

filosofici a primului mileniu de dupd Hristos; ea a fost in acelagitimp filosofie religioasd, ba chiar religie, in sensul de rerigiozitaiemistic[. ca gi alte sisteme filosofice, neoplatonismul se bazeazdpe filosofia lui Platon, fiindc[ comportd trisdturi dualiste giaccentuiazd ontologicul.

Locul sdu de na$tere este ora$ul Alexandria, orag aflat inpunctul de intersectie a trei continente: Asia, Africa gi Europa. inacest punct a cdpdlat, practic, contur una dintre ideile fundamentaleale intemeietorului acestui ora$, respectiv Alexandru cel Mare,


intrucAt in vremea sa s*au intdlnit aici aproape toate religiileconcepfiile filosofice. Dar, nu numai c[ ele s-au intAlnit, ci s-aramestecat in formele cele mai diverse posibil. in urma intAlndintre spiritul antic grecesc qi spiritul Orientului, prin neoplatonitaici avea sd se nascd mistica greceascd aproape inegalabild.fapt, spun unii istorici ai filosofiei, neoplatonismul avea sI appe fondul discreditfuii vechilor sisteme filosohce grecegti, pe fondiscreditirii acute a dominafiei rafiunii gi, totodatS, a cre$t(credin[ei in puterea intuiliei ca expdrienf[. Acum, se nagte o nrviziune despre lume gi viafd, in baLa cdreia adevdrul nu maiagteptat sd apard decAt printr-o revelatie mai inalt6.

Personalitatea de numele ciruia se leagd neoplatonismul e

Plotin (203 - 270 d.Hr.), care dispunea de o uriagd puteresintez[ qi care este cel mai mare gdnditor al antichit[fii tirzii.r6ndul sdu, el era discipolul nu mai pufin cunoscutului filoAnmonius Saccas (cca. 175 - 243 d.Hr.) din Alexandria, deslcare unii istorici afirmi cd ar fi de origine indiani, provenind r

celebra dinastie Sakya din nordul lndiei, aceeagi dinastie din cse trigea 9i Buddha.

in conceplia lui Plotin, Dumnezeu este ftanscendent; Elafld deasupra lumii gi, in consecinfi, nu poate fi definit sau cuprin simple concepte. El este,,Unul" (rb Ev), fiind numit * dorice atribut nLl poate surprinde exact ceea ce Dumnezeu esteSine - gi ,,Principiul" (& pXTl) sau ,,Cel Dint6i" (rd np<irointrucdt in El igi g[sesc fundamentul unitatea fiin1ei noastre,intregii viefi, a tuturor fenomenelor qi chiar a materiei. Dumnezeste Absolutul, El este nu numai unitatea tuturor lucrurilor, darvaloarea supremi a acestora. El nu este existenfa, ci temeintregii existente, este centrul universului lucrurilor, izvorul ettal virtulii 9i obArqia iubirii divine; in jurul Sdu se migci totulspre El se indreapt5 totul. Tot ceea ce existl este produsul $rpentru cd, degi este transcendent, totupi intrepitrunde totul.

Totul se nagte din El prin emanalie; toate formele de vireman6 din acel ,,IJnul" * Dumnezeu din vegnicie, din fundamenexistenlei gi vielii spre care se intorc mereu. Nu este vorba, fireqde o emanafie cu caracter istoric sau fizic, ci de una supranatura

in viziunea neoplatonic[, Dumnezeu este prezent permanent

in lume, dar aceasta nu inseamnd cd El S'ar impdrfi, fiindcd totceea ce este spiritual nu se divide gi nu poate fi divizat. Cum este

El, atunci, prezent in lume ? Prin forfele Sale spirituale, numite de

Plotin 0n6otflorq. $i, dac6 Dumnezeu este prezent in lume,

inseamnd ci gi omul se poate impirt[gi de Dumnezeu, in viziunea

lui Plotin, dar numai cu condilia eliberarii propriului interior, incare sd fie primit insugi Dumnezeu. La unirea, ba chiar la unitatea

cu Dumnezeu - ,,IJnul", omul poate accede doar prin extaz; innici un caz, ins6, prin dialecticS, prin intermediul gAndiriidiscursive, ci printr-o stare extaticd, in care omul intuiegte pe

Dumnezeu, il experimenteazl, dupS care se uneqte cu El'Treapta supremd a existentului este Spiitul, identic cu Existenla

supremd qi cu ,,ideile" din platonism, cu acele ,,Idei" - prototip

din sistemul idealist platonic, ce se regdsesc ai in conceptul luiAristotel despre,,gindirea gtndirii" (v6qotq vorl oe<oq),Rafiunea care transcende pi, simultan, cuprinde totul. Spiritul acesta

universal este unul qi, totodatd, o diversitate (6v no.l,.l"&), prin

faptul c6 el confine in sine intreaga lume inteligibild. El reprezintE,

de fapt, o pur6 activitate gi actualitate. Pentru Plotin, Spiritulapare ca un principiu absolut creator, comparativ cu sufletul carc

este un principiu pasiv. Sufletul are o naturi femininS, este imanent

lumii gi contrariu Spiritului, conceput ca o entitate veqnic[ 9i

aflat[ permanent deasupra lumii,De fapt, Spiritul lumii constituie izvorul energiilor sufleteqti

ale divinita{ilor, demonilor, oamenilor, animalelor 9i plantelor, al

tururor fiinfelor individuale. El dA suflet acestor fiin]e, fErd sd se

divizeze insd in ele, ci r6mandnd pentru totdeauna o unitate.

Spiritul universal cuprinde in sine toate aceste suflete individuale.

Dupi cum spatiul reprezinti locul unde se regisesc toate corpurile,

tot la fel Spiritul universal este locul unde se reglsesc toate sufletele

\diriduule. in viziunea lui Plolin, universul este trupul in care se

reg5segte Spiritul lumii, in timp ce acesta din urm[ penetreazd

intregul univers, fEr6 ins6 s6 se simplifice sau s6 se dividd infunc{ie de lucrurile pe care le intrepdtrunde.


TotodatI, Plotin este de pdrere cd sufletul individual este calea

pe care omul, fiecare om, trebuie s-o urneze pentru a ajunge la

Spirit, iar prin spirit se uneqte cu Dumnezeu.

in conceplia neoplatonici, sufletul este o substanf[ imaterial[,separabild de trup, neimpdrfitI, simpld gi intreagd. Aceasta inseamnd

cE sufletul este intreg in fiecare parte a trupului, depi inceputulactivitdfii sale se afld in creier. Ciudat este faptul cd, pentru Plotin,nu sufletul este cel care sdligluiegto: in trup, ci trupul in suflet, ca

organul acestuia, intruc6t sufletul d.bte coordonatorul functiunilortrupului. Orice sulfet igi forrneazi trupul sdu, fErd de care acesta

din urmd nici nu poate exista.Urmagii 9i adepfii lui Plotin au urmat linia sa, ba chiar au

intensificat-o. lntreaga teologie gi dernonologie a antichitdliiapusene gi a Orientului, impreund cu cultele religioase populare,

cu practicile ceremoniale, oraculare qi magice inferioare, au fost

valorificate in cadrul unui mare sistem mitologico-teologicspeculativ, aflat sub auspiciile maestrului Plotin. Acest lucru l-afEcut, in primul r6nd, sirianul Jamblichos (secolul IV d.Hr.), undiscipol al lui Porfir din Tyr care era, Ia rdndul s[u, discipol al luiPlotin. De asemenea, pdnd in secolul al Vl-lea d.Hr., a existat oputerincd gcoald neoplatonic[ la Atena, dupd cum au existat, lafel de bine, 9i neoplatonici occidentali, cum ar fr Marius Victoinus(275-cca.362 d.Hr.), care au influenfat, spun unii cercetitori, chiarevolufia religioasi a Fericitului Augustin.

5. Hermetismulin general, pnn hermefism infelegeT. o qnultitudine de credinfe,

idei qi practici religioase cuprinse in texiele hermetice, redactate

intre secolele III i.d.Hr. gi III d.Hr. Existd, practic, doud categoriide texte: unele aparfin hennetismului popular (astrologie, magie,gtiinle oculte, alchirnie) gi altele fin de hennetismul savant, ftindreprezentate, in primul rind, de cele paptesprezece tratate dinCorpus Hermeticurn. Aceste texte vizeaz[, inainte de orice,sincretismul iudeo-egiptean, degi se resimte gi influenfaplatonismului; incepflnd cu secolul al Il-lea d.Hr., dualismul gnostic

devine prioritar, Textele hermetismului popular s-au impus mai

425424 antice

426 Istoria gi filosofra religiei la popoarele antice

ales in epoca Imperiului, reveldnd ,,secretele naturii,' (de pild6,doctrina analogiei, relafiile de ,,simpatie,, existente intrediferitele nivele cosmice). Cunoscdnd aceste,,secrete,,,magicianul reugea sd le stdpdneascd gi, in plus, si dispun[ defo4ele lor. ,,$tiinla" hermeticd nu era doai un mister, ci gi otransmitere inifiaticd a acestui mister;,,secretele naturii,' puteaufi cunoscute atdt prin rugiciune gi acte de cult, dar - la unnivel inferior - chiar prin magie.

Textele hermetibe''shvante, ca gi cele populare de altfel, suntconsiderate a fi revelate de c6tre un zeu, cunoscut sub numelesdu grecesc ca Hermes Trismegistul ( ,,cel de hei ori mare,,). Elese deosebesc, ins[, de cele populare mai ales prin doctrina lor.Descoperim aici doud concepfii diferite: una de tip monist-panteistgi alta dualist5. Conform celei dintdi, cosmosul este bun pi frumosprin sine insugi, intrucdt este pdtruns de Dumnezeu, numit inCorpus Hermeticum N, 2) o,zel",,,Marele Zet,,,,zeul invizibil,'care se manifesti prin intermediul lumii. La Dumnezeu se poateajunge prin contemplafia cosmosului. Divinitatea este in acelagitimp ,,Unul" gi ,,Totul". Omul ocupd a treia treaptd in aceastdtriad[, dupd ,,Marele Zeu" qi cosmos. potrivit celei de-a douaconcepfii, insd, lumea este una fundamental rea, ea nu poate fiopera,,Marelui ZetJ", a divinitdtrii, pentru c6 divinitatea primordialitranscende materia, este mai presus de aceasta, fiindc[ ,,MareleZeu" rdrndne ascuns in misterul propriei sale fiinle. Calea pe carese poate accede Ia Dumnezeu este fuga de lume, instrlinarea deea, fiindc[ lumea este ,,totalitatea r6ului,n. instrdinat de lume,iniliatul nu face altceva decat sE sivdrgeascd ,,nagterea divinitetii",dupd cum se arat6 in Corpus Hermeticum (XIII, 7), qi s6 ,,renasc[,,el insugi; de acum lnainte, el are un trup nemuritor, el este ,,Fiullui Dumnezeu, Totul in Tot" (XIII, 2). in acest sens, textelehermetice savante presupun existenla unor grupdri inchise,participdnd la acte iniliatice comparabile cu acelea ale alchimiptilorgi tantricilor.

.Religiile sincretiste eleniste

IV. CONCLUZTI. MISTERELE ELENISTEMISTERUL CRE$TIN

Aqa cum s-a putut observa din prezentarea misterelor grec,qi eleniste, prin iniliere neofitul atingea un alt mod de a fi:devenea egal cu zeii, se identifica cu acegtia. ln general, antpngdni credeau gi ei cu tlrie in divinizarea omului prin asemermistere cultice: ,,Sd gtii, agadar, cd-tu eqti un zeu,,, afirma Cicin lucrarea sa De Republica (VI,,{7). Tot la fel, intr_unultextele hermetice se spune: ,,Te cunbsc, Hermes, gi tu m6 cunoreu sunt tu pi tu epti eu".

credinfa cd cei iniliatri urrnau sd aib6 parte de o situalietotul privilegiatd nu numai in timpul vietii actuale, dar gi dtmoarte, a cunoscut o largd rdspindire in perioada elenistd. piniliere, candida{ii urmireau, in faqt, sd-pi asigure supraviefuidup6 moarte, ba chiar nemurirea. in acest scop, toate misterpdgdne folosesc ul1 ,,scenariu', comun, dup6 cum s_a v[zrmoartea misticr a celui ce se inilia, iar apoi renagterea s

,,invierea" spirituald. Aceastl ,,inviere', personald nu putea arloc dec6t in cadrul unor mistere de initriere particularr, fiinccultele publice ipi propuneau, in primul r6ncl, sacralizarea vIpublice gi continuitatea statului.

Ulterior, ,,scenariul" unor asemenea mistere avea sd pitruurin cele din urmi, intr-o vastd literatur5 spirituald pi dlosofi,incepAnd cu antichitatea tirzie, deqi filosofia qi inilierea au deveun fel de leitmotiv de pe la inceputurile pitagoreismuluiplatonismului. $i mai interesant este, insd, faptul ci anumite asperale acestei ,gnisteriosofii" aveau sd supraviefuiasci chiar gi p6in Evul Mediu. Astfel, doctrina misteriosoficd a fost revigoratdunele cercuri literare gi filosofice prin redescoperirneoplatonismului in Italia din perioada Renagterii.

Multd vreme, incd de pe ra sfdrgitur secolurui ar XIX-rrnumerogi savanfi au incercat sd explice originile cregtinismulpe baza unei pretinse influenle directe sau indirecte, venite dpartea misterelor greco-orientale. cercerrrile recerlte au infirmrins[, clar toate aceste teorii. De pildi, s-a pretins ci multe elemen

428

de iniliere din misterele eleniste au fost preluate de cregtinism. In

acest sens, spuneau ei, botezul crestin n-ar fi altceva decdt

,,botezul" mithraic. Lucrurile nu stau, insa, apa' Este adevirat c[botezul creqtin poate fi socotit un fel de ,,ini1iere", pentru c6-l

integreazd pe catehumen in noua comunitate religioasd,deschizandu-i drumul spre viata vegnicS. Dar, spre deosebire de

aga-numitele ,,boteze" pigine, botezul cregtin a devenit 9i a putut

deveni un sacramsnt, o tain6, tocmai pentru cd a fost intemeiat

de Hristos. Agadar, valoarea Sacramentalfl a botezului se datoreqte

faptului c5 primii cregtini au vazut in lisus pe Mesia, Fiul lui

Dumnezeu. Botezul creqtin este, in fond, un dar gratuit conferit

de Dumnezeu omului, care face posibild renagterea prin api Pi

prin Duh (Ioan l, 5), dupS cum subliniazd 9i Mircea Eliade. Totia fel, euharistia din creqtinism a fost b6nuitd de unii cercet6tori

a-gi avea originile in mesele rituale din mistere, cum ar fi, de

exemplu, ,,ofranda piinii" din mithraism, despre care amintesc

inclusiv sf. Iustin Martirul si Filosofirl 9i Terntlian Dar aga cum

afirmd si Eliade, acepti cercetatori ignor6 lucrul cel mai fundamental

atunci cdnd vin cu aceastd ipotez[: pentnt creptini, euhaistia era

pi esfe legatd de o persoand istoicd Si de un eveniment istoric-(Hristos

Si Cinu cea de Taind), pe cale le reactualizeazd pdnd la

sfargitul lumii gi nicidecum de persoane qi evenimente mitico-

imaginare, a$a cum se int6mpl[ in misterele eleniste p6g6ne.

S-a mai incercat, de asemenea, acreditarea. ideii c6 misterele

iniliatice eleniste qi cregtinismul ar pendula, in fapt, in jurul aceluiaqi

punct comun: ,,moartea" 9i ,,invierea" divinitSlii, de care se poate

impdrtSgi gi cel ce se iniliazd prin ritualuri iniliatice speciale. ins6,

ugu "r* se stie, ceea ce distinge, in primul r6nd, cregtinismul de

cultele misterice gi ezoterice in general este sentimentul de bucurie

gi cle noutate pe care acesta il aduce in lume. Noutatea

cregtinismului - subliniazd foarte frumos acelaqi Eliade - a constat

gi consta in istoricitatea lui Iisus Hristos, ca om 9i Dumnezeu, iar

bucuria izvorigte din certitudinea invierii Sale. Pentru primii cregtini,

invierca lui Hristos nu putea fi asemdnatd ,,ntorfii" Si ,,invierii"periodice a divinitdsilor din mistere: Attis, Adonis, Serapis etc.

Ar"rn"n"u vielii, patimilor pi mor{ii sale de pe cruce, invierea lui

Retigiile sincretiste eleniste 429

Hristos a avut loc, in istorie, ,in timpul lui Ponfiu Pilat"' InviereaSa a fost un eveniment ireversibil; ea nu se repetd pi nu se repetlin fiecare an ca cea a zeului Adonis, de pild6. lnvierea lui Hristosa deschis o noui erd in istorie, prin reinnoirea totald a lumii dinpunct de vedere spiritual. Firegte, aceasta constituia gi pentruprimii creptini un ,,mister", dar un ,,mister" care urma s[ fiepropovdduit ,,in gura mare" tuturor popoarelor. ,nlnitierea" inrnisterul cregtin era deschisd fufuror";.

Este foarte adevirat c6, in triumful sIu, creptinismul gi-a insupitcdte ceva din acea lume pdgdni afldtd la apogeul ei: nu elementeinifiatice din misterele eleniste, ci notiuni, terminologii, idei etc.

din filosofia greacd, dar gi ceea ce era esenfial din unele instituliijuridice romane. Ca religie ruriversald, cregtinismul a trebuit sI giseasclun numitor comun pentru toate expresiile. ,,regionals", religioase gi

culturale ale lumii cunoscute. Aceasti unificare delicati, dar m[reaf6,

s-a putut realiza traducind in termeni cregtini forme, figun 9i valoricdrora ffebuia s[ li se gdseascd, neaplrat, corespondenfe.

$i, dacd misterele plgdne n-au fost asimilate de cregtinism,ele au ,,supravietuit", totugi, intr-un fel sau altul, pe cu totul altecdi pin[ in epoca modem6. Sigrrr, ele nu au supravieluit totdeauna

ca rituri iniliatice propriu-zise, ci mai ales sub forma unor obiceiuripopulare, a unor jocuri gi motive literare. De pild6, in intreaga

Europd rurald de p0ni la sfhrgitul secolului a[ XIX-lea, integrarea

biietilor in grupul tinerilor, la pubertate, implica un ,,rit de trecere"gi unele incercdri inifiatice, Tot la fel, reminiscenfe ale unui,,scenariu" initiatic pot fi v6zute gi in ceremonialul breslelor de

meptegugari, in special in Evul Mediu,'in balurile mascate,carnavaluri, ba chiar in festivitifile gi sdrb[torile profane,ceremoniile publice, spectacole, competiliile sportive etc. Degirnult desacralizatd, societatea zisi ,,modern[", omul ,,modenl",omul chiar nereligios * aga curn aratd Mircea Eliade - con$tient

sau inconqtieut, voit sau fdr[ voie, continui tiparele decomportament, credintele gi limbajul omului religios (homoreligiosus), degi le desacralizeazd totodati, le golepte desemnifica{iile lor originare.

440 lstoria gi filosofia religiei Ia popoarele antice

lumea astral6, cu sferele ceregti, cu m[surarea timpului gi unit[1ilede cronometrare, pentru a se scoate in evidenf[ caracterul cosmic.

in acelagi timp, insd, gnosticismul prezint[ anumite ritualurimagice gi tot felul de acte de cult care igi propun, in cele dinurmd, asemenea misterelor elenistice, s[ actualizeze pentrucomunitatea religioasi respectivi mesajul de mdntuire intr-o formdperceptibili, mai precis s6 facd ca aceastd comunitate religioasdsd participe chiar trupe$te la adevdrurile religioase respective.Aceastd coborire a sp6iulatriei intr-o comunitate de cult, organizatipe principii de tip misterico-iniIiatice, este caracteristicignosticismului, ca gi religiilor misterice orientalo-elenistice, motivpentru care nu vom intra prea mult in amdnunte. O atare comunitatecuprindea in r6ndurile sale pe acei oameni destinali mtntuirii, pecei care erau socotiti ,pnevmatici", ,,iluminati" gi care se deosebeaude oamenii ,,rnateriali", de masa mare a celor socotifi incd ,,ilici".

Asemenea ritualuri misterice ocupd un loc important in lucrareaPlsfis Sophia. Misterele de aici au rolul de a conferi putere gi de acomunica ceva. Astfel, in capitolul 91, de pild6, se spune textual:,,Oricine a primit misterele luminii, rIm0ne pe loc p6nd ce aprimit misterele... gi cel ce primeqte cel dintAi mister, reprezentAndmisterul al 24-lea din exterior gi cilduza spre primul spafiu exterior,acesta are puterea de a merge in toate p6rfile din afar6, dar nuspre locurile aflate deasupra sa" etc. Mai departe se spune: ,,Cineprimegte misterul cel inexprimabil... gtie de ce au apirut intunericulgi lumina; gi misterul cunoagte de ce a apdrut haosul gi de ce aapirut comoara luminii". Din aceste scurte texte deducem cimisterele aveau o funcfie decisivS, aproape magicd.

Diferite imne pi rituri sunt pomenite atdt in Pistis Sophia c6t gifin Cele doud cdrli ale lui Jefi, cuprinse ?n Codex Brucianus.Acest lucru ne face sd tragem concluzia cd gnosticismul n-areprezentat doar o direclie ptrr ,,invd15toreasc6", ci dispunea gi deun cult bogat. Traditia imnologici era veche in gnosticism: insupicunosctrtul eretic gnostic cregtin Valentin (cca. 140 d.Hr.) erapoet. Funcfia aproape magici a riturilor, a$a cum rezultd ea dinPrsas Sophia gi din Cele doud cdrli magice ale lui Jef, era inbun[ concordanfi cu sincretismul orientalo-elenistic.

Gnosticismul

V. CONCLUZfiIn general, gnosticismul igi propunea s5 ofere r[spuns la

problemd care devenise fundamentald gi decisivd pentru elenisrgi antichitatea tArzie. Toate sistemele gnostice, pe care noi nu ne

am propus s[ le trat[m separat, se striduiau s[ anihileze - pieliberare - sciziunea omului in trupesc Ai spiritual, schilAndanume imagine despre lume qi oln cu ajutorul unor elemenlpreluate ca auxiliar din mitologia ari.tici, orientall, din iudaism r

cregtinism; toate erau transpuse in. acte cultico-religioase c'a{

aveau ca scop si-l scape pe om de necazurile inerente vielii qi dteama de viaf5, sd-i ofere o existenfi satisfEcdtoare, pe care credintveche in zei nu i-o mai putea asigura. in fapt, atitudinea dualistse plaseazd tn planul al doilea, urmdnd a fi dep6git5. Soluliile, cgi punctul de plecare de altfel, sunt moniste. Erezia cregtind a ltMarcion qi sistemul mixt iraniano-cregtin al maniheismului - desprcare vom vorbi mai departe - reprezint[, din punct de vederistoric, mlIdilele devenite laterale pe trunchiul v6njos al mipclrgnostice. $i tot la fel, mandeismul - la care ne vom referi pufimai tdrziu - poate fi privit ca o formd de reprezentare comunica o form[ ritualisti a gnozei.

in ce privegte impactul migc6rilor gnostice asupra cregtinismulutrebuie spus foarte clar c6, in anumite perioade, acestea a

reprezentat realmente un pericol penlu unitatea Bisericii: in primtrdnd, un pericol doctrinar, const6nd mai ales in exaltarea gtiin{tin detrimentul credinlei gi in denaturarea principalelor inv[fihri r

dogme cregtine; apoi, un pericol moral, vizdnd suprimareresponsabilit[1ii umane, pentru ci supunea omul unui destin astrz

orb, qi, in fine, un pericol social, intruc6t semlna dezbinare in cadncomunitElilor creqtine din acea vreme, atentdnd la unitatea Biserici

Pericolul acesta pe care il reprezenta gnosticismul pentru vialBisericii creptine a putut fi evitat mai ales datorit6 vigilenlei 1

activitdlii unor mari Pirinfi gi scriitori ai Bisericii, care au gtitcum si contracareze acfiunile diferitelor sisteme, prezentdninconsecvenfa qi absurditatea lor: SfAntul lrineu, Tertulian, IpoliClement Alexandrinul, Origen, Hermas etc.

44

t42 Istoria gi filosofia religiei Ia popoarele altig Gnosticismul 443

Unnik, W,C. van, Newly discavered Gnostic writings, Naperville, 1960;

Vdlker, W, Quellen zur Geschichte der christlichen Gnosis, TtbingerL 1960'

2. ReligieEltester, W (ed.), Chistentum und Gnosis, Berlin, New York, 1969;Gartner, 8., The Theology of the Gospel of Thomas, London, 1961 ;

Grant, R.M., Gnosticism and Early Christianity, New York, 1959;Haardt, R., Die Gnosis. Wesen und Zeugnissq Salzburg, 1967;

Jonas, H., The Gnostic Religion, Bostor5 1958;Idem, Gnosis und sp\tantiker Geist, Gditingen, 1988;

Leisegang, H., Die Gnosis, Stuttgart, l9{5;M6nard, J.-E., L'Evangile selon Thomas, Leiden, 1975;

Pagels, 8., The Gnostic Gospels, Penguin Books, 1985;

Pamschiv, T., CrcStinim Si gnosticix4 ir:. Teologie gi viaya nr. 8 - lO, 1992;Peterson, 8., FrilI*irche, ludentum und Gnosis, Studien und Untersuchung,en,

Freiburg i. Br., 1959; '

P6trenrent, S., Le dualisme chez Platon, les gnostiques et les manichdens,

Paris, 1947;Puech, H,-Ch., En quite de Ia Gnose, I, La Gnose et Ie Temps, lI, Sur

I'Evangile selon Thomas, Paris, 1978;

Quispel, G., Gnostic Srudies, I - lI, Leiden, 1973;Idem, Gnosis als Weltreligion, Ziirich, l95l;Rudolph, K., Die Gnosrs. Wesen und Geschichte einer spiitantiken Religion,

Gcittingen, 1990;Idem (ed.), Gnosis und Gnostizismus, Dannstadt, 1975;Schenke, H.-M., Der Gott ,,Mensch" in der Gnosis, Berlin, 1962;Wilson, R. Mc L., The Gnostic Problem, London, 1958;ldem, Sfudies in the Gospel of Thonas, London, 1960.

Aga cum sublinia un teolog roman, ,,gnosticismul a fost in:ealitate numai speculatie. S-a suprimat realitatea lui Iisus cel viupi 1i s-a l6sat un Iisus fantomd {Eri puterea de a converti inima;

s-a inlocuit efortul moral cu pretinsa $tiin16 (astrologia n.n.); s-a

introdus iluzia in locul realit[filor cregtine; fiecare gi-a croit dup6

placul sdu un cregtinism de fantezie."Firegte, gnosticismul acesta cu amprenti cregtina, la care se

face referire aici, reprezentat in primele trei secole cre$tine prin

diferite secte, cum ar fi cele ale valentinienilor, marcionifilor,elchesaililor, adeptilor lui Vasilide, cerentienilor, sau adepfilor lui

Simon Magul, a fost, in cele din urm6, biruit de cregtinism, dar

intre timp apar alte gi alte asemenea secte $i sisteme cu caracter

gnostic; dintre acestea arnintim maniheismul 9i mandeismul, acesta

din urmf, supraviefuind in Irak chiar pini in zilele noastre'

VI. BIBLIOGRAFIEl. IzvoareBdhlig, A., Labib, P., Koptisch-gnostische Apokalypsen aus Kodex V von

Nag Hammadi im Koptischen Museum zu Alt-Kairo. wz der Martin-

Luther-Universitiit Halle-Wittenberg, Sonderband, 1963 ;

Doresse, J., Les livres secrets des gnostiques d'Egypte, I, Introduction aux

6cits gnostigues coptes decouverts d Khenoboskion, Paris, 1958;

Fiirster, W., Die Gnosrs, I - II, Z0rich, 1969, 1971:

Grant, R.M,, Gnosticism. A sourcebook of Heretical writings from the

. Early Christian Period, New York, 196l;Krause, M., Labib, P., Die drei Versionen des Apokryphon des Johannes

im Koptischen Museunt zu Alt-Kairo, Abhandlungen des Deutschen

Archiiologischen Instituts Kario, Koptische Reihe I, Wiesbaden, 1962;

Renrus, R., Evanghelia rlupd Toma, sa.t un exemplu timpuriu de

contextttalizare a invdldturii crestine, in" Glasul Bisericii, nr.3, 1988;

Robinson, J.M., (ed,) The Nag Hammatli Library in English, San l'rancisco,

t.a., 1981;

Schmidt, C., Till, W.C., Koptisch-gnostische Schriften, Berlin, 1959;

Scholer, D.M., Nag Hammacli Bibliography 1948 * 1969, Leiden, l97l:,Till,W.C., Die gnostischen Schriften des koptischen Papyrus Berolinensis

8502, Berlin, 1912;

MANIHEISMUL

I. SCT]RT ISTORiC, .

Degi are un profil distinct, maniheismul aparfine gi el aceleiagigrupe de miqcdri religioase larg rdspdndite gi foarte populare dinantichitate, cunoscute, de regulS, sub numele de religii gnostice.Cu toate cd nu avem un r6spuns definitiv pi unanim in privinlaperioadei apariliei acestora, totugi se pare c[ ele iqi au originileinc6 din vremurile precreptine; specificul gi caracterul propriu,ins6, gi-l contureaz[ abia odati cu venirea cregtinismului, odat6cu cunoa$terea invdfdturii acestuia despre Iisus, Mdntuitorul ceresc.1. Mani

intemeietorul gi organizatorul acestei religii a fost Mani,niscut la 14 aprilie 216 d.Hr. (annl 527 dupi era seleucidi) inprovincia Babilonului, mai exact in apropiere de Ktesiphondin Seleucia, care era regedinla pa4ilor. Tat6l sdu, Patek, erapersan gi aparfinea unei mi;cdri ,,baptismale", mipcareaelchasaitd (,,cei care se spal6"), o migcare ap[rut5 in acelagispatiu in care igi are originile gi mai cunoscutul mandeism. Pelinie matern[, Mani era inrudit cu dinastia partici a arsacizilor,dinastie inldturatl de c[tre sasanizi in anul 226 d.Hr.

in primii doudzeci gi cinci de ani ai vielii sale, Mani a fostiniliat in migcarea baptismald elchasaitd de cdtre tatdl sdu, care areupit sd-i trezeasc[ sensibilitatea religioas[ fa16 de toate practicilezilnice ale segtei qi fafd de minunatele relatdri cu privire la lisus.Ulterior, insd, el intrl in conflict cu elchasailii mai ales datorit[practicilor baptismale, aplicate nu numai oamenilor, ci gi fructelorpi legumelor, socotindu-le bizare gi neintemeiate.

Maniheismul 4z

Pretenfia unei revelalii primite din partea unui inger va insemnin fapt, sfdrgitul apartenentei la religia copildriei sale, dar gi inceputactivildtrii sale misionare in calitate de fondator al unei noi religAstfel, el igi incepe activitatea publici printr-o cildtorie in Indiin timpul cdreia ipi cAgtigi prirnii adepli. Din anumite motirpolitice, el a trebuit si se intoarcr in far6, dar aceste rnotive nu r

sunt cunoscute. Oricum, ?n perioada urm6toare, se va bucura rprotecfia regelui sasanid Schahpur f e$ * 273), care ii gi r

ingddui ^ s6-gi propovdduiascd propria sa invlfdturd in imperi

persan. in ziua incorondrii regelui Schahpur, el apare pentru prindatd in public, firegte in noua sa calitate, in Ktesiphon-ul natzDe o mare favoare din partea palatului regal Mani se va bucurain timpul legelui Hormizd (273 * 274), urmaqul la tron al lrschahpur. in toatd aceasti perioadd de domnie a celor doi re1sasanizi, Mani va reugi s6-gi r[sp0ndeascd pe mai departe norsa invS{[turi pi va atrage noi aderenfi, av6ndu-l ca model cpropovrduitor pe sfhntul Apostol pavel. Dupd cum reiese diuna dintre lucrrrile necanonice maniheice, Mani a ilrtreprins acurnumeroase crl[torii de propovrduire in tot imperiul iranian, p6rla granitra sa Giental6. i, ptur, el a trimis numeroase misiuni iinteriorul imperiului sasanid pi in strdindtate, in Egipt, Bactrianetc- Mai mult dec0t atat, in timpul regelui Hormizd dobdndischiar reinnoirea sciisorilor de protecfie gi autorizafia de a mergin Babilonia.

lnsd, dupi numai un al1 de domnie, regele Hormizd moar(tronul revenind fratelui sdu, Bahram I (274 * 277). Adept trenaqterii vechii religii zoroastriene, Mani este somat s6 se prezinlla acesta, pentru a fi interogat in legdturi cu inv[{6tura pe carepropovdduia. Actzat cr incalci gi nesocotegte religia mazdeeanoficiali, Mani igi proclamd caracterul divin al misiunii, lucru caril infurie gi mai tare pe regele Bahram. Fiind condamrlat, el estlegat in lanluri gi amcat in inchisoare, trecind priu multe suferinlrDryn 26 de zile de chinuri, Mani moare la 26 februarie 277, ivdrst[ de 60 de ani. in evlavia maniheicd populari, patimile

6

moartea sa din inchisoare sunt socotite o imitare a patimilor i

1S

ii

$l:


mo4ii lui Iisus. Acest lucru reprezinta inc[ o confirrnare a manr

insemn6tdfi a lui Iisus pentru religia maniheic[: dac[ Iisus *prototipul gnozei - a suferit moartea pe cruce in trupul sdu aparent,

susfin maniheii doche{i, atunci qi Mani - ultimul 9i cel mai mare

m0ntuitor - trebuia s5 aibd aceeagi soart6.

2. Evolufia istoricl a religiei maniheice dup[ moartea lui ManiDupi moartea profetului, regele Bahram a ordonat o represiune

necrul6toare a migiarii maniheice. Maniheismul pdrea cd gi-a g[sit

sfhrgitul. Cu toate acestea, el n-a incetat si se dezvolte in decursul

secolelor urmdtoare, raspandindu-se in Apus p6n6 in Peninsula

Ibericd 9i in Rdsdrit pdnd in China.Un fapt determinant in rdspandirea rapidd a maniheismului in

primele veacuri dupi moartea lui Mani l-a constituit, in primul

rand, solida sa structurd ierarhic[ interioard, despre care vom

vorbi mai in amdnunt intr-un subcapitol viitor. in orice caz, injurul urmagului direct al lui Mani la conducerea comunitlfii, socotit

un pap[ maniheic - pdnd in secolul al X-lea, acesta igi avea

regedinfa in Babilon, iar dupd aceea in Samarcand - era grupatd

intreaga comunitate maniheic[. Aceasta era constituitd in cinci

structuri distincte: cei 12 apostoli sau inv5fatori, cei 72 de episcopi,

cei 360 de preoli, rnai precis ,,cei alegi" (electl, bdrbati 9i femei,

gi, in fine, comunitatea ,,auditorilot" (auditotes), de asemenea

bdrba[i gi femei.Sub conducerea unor misionari plini de zel, intre care in

Apus Mar Srsin, succesorul lui Mani, iar in Rds6rit Mar Ammo,

invi{dtura maniheicd sau ,,dreptatea", cum mai era numit5, s-a

propagat rapid in Siria, Palestina, nordul Peninsulei arabice, Egipt,

Africa de Nord, Armenia, Asia Mic6, Dalmafia 9i Roma. APa se

face c6, in perioada anticd tirzie, aceastd religie dispunea de

nenumirafi adepJi at6t in Mesopotamia, Siria, Egipt 9i Africa de

Nord - dar, in special in Cartagina, unde s-a menlinut chiar 9i in

timpul stdpanirii vandalilor (429-534) - cdt gi in Spania pi sudul

Galiei. La Roma, unde pdtrunsese in timpul episcopului Miltiade(31l-314), avea si dcvini chiar un pericol pentru Biserica cregtinl

pe parcursul secolului al IV-lea, lucru care avea sd conduci la o

Maniheismul 447

susfinutd campanie apologetic5 din partea scriilorilor cregtini dinacea vreme, ca gi la unele persecutii venite din partea autoritdtilorde stat. De altfel, inci de la 31 martie 297, impdratul Diocleliandeclangase deja aceast[ acfiune de persecufie impotriva maniheilor-prin edictul s6u de Ia Alexandria, trimis proconsulului romanpentru Africa, Julianus; de asemenea, in Apus, incep6nd cu anul

382, orice trecere la maniheism se pedepsea cu moartea.Maniheismul a supraviefuit, insft o perioadd mai indelungatd

de timp in Orient. in timpul dinaitiei islamice a Omeiazilor(661-750), maniheisrnul avea statritul de ,,religie permis6", inMesopotamia cunosc&nd o mare perioadd de inflorire.Documentele arati c5, in veacul al Vlil-lea, aceastd religie eta

rdspilnditd in intreaga Asie Centrald, pentru ca in anul 763 s[devind ihiar religie de stat in cadrul Impeiiului uiguric. Av0ndacest statut, maniheismul se bucura gi de o protecfie diplomaticdla curtea imperiald chinez6. in pofida unei puternice persecufiidin anul 843, in tonplrl lui Wu-tsung; conduc6torul dinastieichineze T'ang, maniheismul avea si supraviefuiascd, totugi, inChina p6n[ in secolul al XIV-lea; in Asia Central6, aceast[ religieva fi eradicati ptnd la urmi de c6tre Imperiul mongol.

II. IZVOAR"E,

Cercetarea moderni a maniheismului s-a bazat, p0ni nudemult, mai ales pe anumite izvoare secundare, in speJ6 pe

diferite expuneri venite din partea unor contestatari aiinvifdturii maniheice sau pe unele citate din textele originaleconsemnate de autori din afara acestei''reti[ii. fotemistul cregtincel mai activ in aceast[ privinf6 a fost Fericitul Augustin (354

- 430), care intre anii 376 - 384 figura chiar ca membru,,auditor" (auditor) al comunitdtii religioase maniheice gi caremai tirziu a devenit autorul mai rnultor scrieri anti'maniheice.

De pe la inceputul secolului al XX-lea, insi, au fost cunoscute

deja primele scrieri maniheice originale. Acestea provin din celemai diferite locuri - e adevSrat, indepdrtate unele de altele dinpunct de vedere geografic * aparlindnd spatiilor chinezo-

I

ii

:i

i,l.g

ti

448 Istoria gi filosofia religiei la popoarele ryI99

turkistanice pi egiptene, in care odinioard inva(dtura lui Mani se

r[spdndise masiv- Este lesne de infeles, de ce aceste scrieri apar

redactate in mai multe dialecte gi limbi, cum ar fi, de pild[, indialectele iraniene (persan, partic Ai sogdic), sau in limbile uiguricd,

chinez[ 9i siriac6.In ansamblul ei, literatura maniheici cuprinde dou6 categorii

mari de scrieri, gi anume scrierile aga-zis ,,canonice", constfind

din operele scrise de in;ugi Mani, iar apoi scrierile a$a-numite

,pecanonice",,patrisfice;', tept"zentind colecfiile de comentarii,

istorii aghiografice, cdnt[ri gi imnuri sacre, toate scrise de diferiliautori maniheeni.1. Scrierile lui Mani

Cele mai importante lucrlri din aceastd categorie, deqi aceasti

apreciere poate fi foarte subiectiva, ni se par a fi urmitoarele;- a) $ahpurakan (,,Cartea lui $ahpur"), este o carte scrisl de

Mani direci in persan[ gi dedicata regelui $ahpur I, in dorinta de

a-l infonna despre noua sa religie. in principiu, lucrarea are atitun caracter profetic, cdt qi unul apocaliptic. Mani se autoproclama

aici ",,pecetea profelilor", adic[ cel care, fiind in mod cronologic

gi in mod absolut ultimul gi cel mai mare profet, trebuie sd fixeze

o limitd istoriei qi sd pregdteasci noul eon. Caracterul apocaliptic

al scrierii reiese mai ales din prezentarea semnelor sf6r;iruluilumii, in sensul unui ,,mare rlzboi", er[ de conflicte pi tulbur[riin imperii, religii gi astre, apoi a parusiei ,,Dumnezeuluiinfelepciunii" gi, in fine, a judecalii de apoi, in cazul cdreia Mani

citeail intregul text al Evangheliei dup[ Matei (XV, 31 * 46)

referitor la infricogata judecati.b) Evanghelia. A fost scrisd de Mani in siriac[ 5i impS4itI de

el insugi in 22 de secfiuni, dupd cele 22 de litere ale alfabetului

ararnaic. ln aceast[ lucrare, Mani afirma ci el este ,,Paraclehtl"(,,Mangdietorul", Duhul Sfhnt) promis de llristos. Plasati in fruntea

canonului maniheic, Evanghelia a fost supranumitd ,,regelescrierilor" lui Mani, ,Noul s[u Testament", pentru c[ in ea autorul

igi prezenta fundamentul biblic gi profetic al misiunii sale in lume.

c) comoara. Numele acestei lucrdri scrise in siriac[ provine

din vocabularul biblic sapienlial, fiind numitd, de asemenea, 9i

Maniheismul

,,Comoara celor vii" sau ,,Tezaurul vietii". Se pare ci aici averde-a face cu prima expunere teologici sisterneticd a invildturlui Mani.

d) Misterele. Ca gi Comoara, cartea Misterelor este o lucrarcu caracter apologetic defensiv. Prezentarea unor elemente algdndirii gi religiei maniheice este inso{iti de diferite controversreferitoare la bardesanili, iuddi gi ,,falsele religii". Lucrarea foloseglmasiv m5rturii din scrierile apocrife cregtine pi necregtine, alc6ror invS[ituri gi istorisiri erau atribuite de Mani lui lisus. Acerlucru, ca gi prezenfa controverselor 'antibardesanite, demonstreazci lucrarea a fost compusd undeva in apropierea comunitetilccregtine din Siria gi Mesopotamia, probabil pe la s{hrgitul activitdlmisionare a lui Mani (260-270).

e) Miturile. Scrierea ne prezintd un ciclu de mituri cu privirla originea lucrurilor pi fiinfelor. Mani a compus aceastd colecfide mituri pentru a rdspunde astfel curiozitdtrii pi interesulucredinciogilor doritori sI afle ,,cum s-au petrecut lucrurile la primtinceput al lumii". Ca intemeietor al unei noi religii gi pentru caceasti religie si fie asimilati de popor, Mani i-a oferit acestuiun bogat ,,scenariu" mitologic, dar controlat gi coerent.

f) Epistolele. Asemenea Sfhntului Apostol pavel, Mani a scrinumeroase epistole adresate unor persoane cu rSspundere in cadruunor comunitrli religioase sau chiar unor comunit6li. unele avea,rolul de a reglementa o situa{ie locald, altele aveau dimensiuneepistolelor doctrinare, avand rosful de a intdri credinfa membrilovreunor comunitili; in fine, altele aveau un caracter disciplinar g

priveau organizarea intemd gi materiall a comunitililor.g) Psalmi gi rugiciuni. Pentru a compune psalmii qi rugdciunile

Mani a folosit metrica siriaci. Frumusefea gi ritmul versurilointerziceau orice traducere. De asemenea, el gi-a indemnadiscipolii sd compuni gi ei in lirnbile lor proprii alli psarmi gi altrrugiciuni, care constituie, in fapt, marea literaturd imnologicimaniheic5, pistrati p6nd in zilele noastre.2. Scrierile,necanonice"

a) Istorisirile aghiografice. Degi se referl la viafa lui Maniacestea nu sunt ,,vie[i" sau ,,autobiografii", in sensul curent a

44

Maniheismul 451450 Istoria Ei filosofia religiei Ia rele antice

cuvtntului. Ele sunt, in realitate, un fel de cateheze avdnd ca

scop istorisirea momentelor mai importante din activitatea profeticE

g lui Mani. in aceast[ categorie intrd, mai intdi, Codicele manihean

iin colonia (Koln), un text care a fost tradus din siriacS in grecepte

cu titlul: ,,Despre evolutia trupului siu", adicd ,,Despre viafa sa

(a lui Mani),,. in sine, lucrarea face o reconstihrire moralizant[ a

conflictelor din tinerele ale lui Mani, avind ca bazd mdrturiile

acestuia, reinterpretate de discipolii sdi. Importanfa acestui

document constd in faptul cd ajuti la infelegerea evolufiei spirituale

a lui Mani p6ni in momentul desp64irii sale de miqcarea elchasaitd

gi intemeierii noii religii.Tot din categoria istorisirilor aghiografice amintim omiliile copte,

provenind din Egipt gi pdstrate in prezent la Dublin. Papirusul confine

patnr omilii meOiiative, compuse de discipolii imediali ai lui Mani,

in "ur.,

intre altele, este vorba despre moartea lui Mani, ,,crucificarea"

sa, mai precis intemnilarea qi patimile sale etc.

b) comentariile doctrinare. un prim mare comentariu

doctrinar il reprezintd Kephataia (,,Capete"), p[strate in copt6'

Titlul general grecesc conferit colecfiei de compilatorii maniheeni,

Kephalaia, demonstreazd cd avem de-a face, de fapt, :u.l' fel de

,r*.u theologica maniheicS. Reprezentantii noii religii, in fata

atacurilor venite din partea religiei persane pi cregtinismului, au

acfionat in consecinl[, incercdltd sd structvteze, si precizeze 9i sd

dezvolte prin aceastd lucrare, in amdnunt, inv6f5tura lui Mani'

Un alt comentariu doctrinar ar fi ceea ce a fost numit Tratatul

chinezesc, in fapt un manuscris provenind din grotele de la Tuen-

huang qi pdstrai pdni astdzi la Pekin. Dateazd de pe la mijlocul

secolului al X-lea gi nu este altceva decdt o expunere a concepliei

cosmogonico-teologice maniheice, toate informafiile fiind extrase

din izvoare iraniene pentru ca, apoi, si fie adaptate mediului de

culturl budistl.c) cfintlrile sacre, cuprinzand rugiciuni 9i imnuri liturgice,

adevdrate antifoane, adaptate limbii 9i spaliului meniheic respectiv'

Amintirn, astfel, Psaltirea coptd din Egipt (sec'IV), Innurileiraniene, ca Si Intnarul chinez, aflat astdzi la Londra qi pdstrat tot

in manuscrisul provenit din Tuen-huang (China)'

d) Ghiduri practice. Este vorba, practic, de dou[ texte ap[rutemai tdrziu, dar foarte importante datoriti originalitdlii lor in formigi confinut. Primul, cunoscut in literatura de specialitate sub numele& Xwastwaneft, iSi are originea din Turkistanul secolelor X *XI. Este vorba, de fapt, de up fel de formulare, de o mlrturisirede credinfd, in care erau pr6clamate punctele fundamentale aleacesteia. Aceast6 mdrturisire de credinf[ era recititd de un oficiantin numele credinciogilor in cadrul |liturghiei" festive (Bema), lacare ne vim referi pufin mai t0rziu"

Un al doilea text cu caracter pra"ti" este aga-numitul Compendiuchinez, un fel de ,,catehism", cum a fost numit, tradus din partd inchinez[ de c6tre un episcop maniheean familiarizat cu terminologiabudist6. Era destinat, desigur, mai ales administraliei chineze dinguvernul imperial de pe Ia anul 731, in intdnfia de a-i familiarizape guvematorii chinezi budigti cu invdtdhua lui Mani.

III. MYTHOS.UL MANIHEIC. DOCTRINAFundamentul credinfei rnaniheice se afld in ,,complexul"

mitologic al acestei religii, care este pe c6t de artificial constituit,pe at6t de dificil. Potrivit acestui mythos, la inceput, atunci c0ndnu exista nici cerul nici pdmintul, existau totugi doud principii:Binele sau Lumina gi Rri'ul sau intunericul, ambele la fel deputernice, degi nu aveau nimic comun. Ne afl6m, de fapt, inpima peioadd, despre care literatura maniheici vorbegte atit defrecvent. In lumea Luminii trona Pdrlntele Luminii (iranian[: pydrrwln), numit gi Plrintele primordial sau fdrin-tele cel Mare, pecdnd in lumea intunericului domnea Pinlcipele Intuneiculul, Satandin cregtinism sau Aluiman din vechea religie iraniand. Firegte,puterile intunericului nu puteau privi cu ochi buni strilucirea gim[refia din imp[rdfia Luminii. Ele pldnuiau deja ceva r[u. Totugi,Pdrintele Luminii incearci s[ preintimpine acest lucru, creindprin emanalie pe Mama a tot ceea ce este viu; aceasta, la rflndulei, il creaz[ pe Omul primordial care in textele din Asia Centraldpoarti numele Ohrmizd, Ahura Mazda. Acesta ageazd in jurulsdu cele cinci elemente ale Luminii (aeml, lurnina, vdntul, apa gifocul), cErora le di el insugi na$tere gi care sunt nunifi fiii sdi


sau, pur gi simplu, Ohrmizd. Aceasta, pentru c[ intre el gi eiexistd o unitate desdv6rgit6. Avdndu-i ca ap[r[tori, Omul primordialincepe din acest moment lupta pentru a distruge lntunericul, darrezultatul acesteia va fi o lnfr6ngere fatal[, in urma c6reiaintunericul gi Lumina se amestecd.

De fapt, aceast[ infringere se va constitui in momentul celeide-a doua perioade, in care Omul primordial urmeazd s[ fieeliberat. In acest scop, Pdrintele Luminii il creazi pe Prietenulluminilor, o figuri de'stui he confuzd, care il procreazd pe MeSterulcel Mare, din care, dup6 aceea, apare Spiritul viu (Spiritus Vivens),adicd. Demiurgul. Ajutat fiind de cltre cei cinci fii ai s6i (Cel plinde splendoare, Regele onoarei sau Rex honois, Lumina lui Adam,Regele glorios sau Rex gloriosus gi Purt6torul sau Aflas), care se

constituie intr-o paraleli la cei cinci fii ai Omului primordial,Spiritul cel viu scoate un strigdt strident cdtre Omul primordial,acesta il aude gi ii trimite rdspunsttl sdu. Strigdtul $i r5spunsulsunt tndumnezeite - de altfel, totul se constituie intr-un Tot divin* gi vor juca un rol important mai tArziu in simbolistica maniheicd.Desigur, Omul primordial este eliberat, dar apdrdtorii sii - celecinci elemente amintite * r6mAn in stdp6nirea adversarului. Elesunt inci prizoniere ale intunericului. Pentru eliberarea celor cincipd4i sau elemente'ale Lurrinii va avea loc o b6t6lie decisivdimpotriva forfelor intunericului, din trupurile acestora moarte,,,deci, din neamul intunericului" (Fer. Augustin, Conffa Faustum,XX, 9) fiind create cerul gi pdmdntul. Din p64ile Luminii delocatinse de intuneric, acum eliberate, sunt create soarele gi luna, iardin cele pulin p6tate astrele. De acum n-a mai rdmas afectatldec6t o a treia masi de Lumin6, aparent fErd vreo speranfd.

Urmeaz[, in sfiirgit, a treia perioadd, destinatd tocmai acesteiultime eliber[ri. Astfol, acum apare in scend ,,al treilea Trimis"(Tertius Legatus), dup[ Omul primordial qi Prietenul luminilor(Spiritul viu), care pune lumea in miqcare, dupi ce cei cinci fii aiPrietenului luminilor gi-au primit atribuliile proprii. Se instaureaziacum, practic, o adeviratd ,,magindrie" cu caracter permanent invederea eliberdrii Luminii. Are loc un proces complicat de

Maniheismul

purificare, in cadrul-ciruia elementele Luminii se inal{6 etapiztpdn[ ce, in final, odat[ purificate, vor intra in paradis. pe parcursacestui proces evolutiv, forfele intunericului iqi pierd treptcumpdtul, in incercarea lor disperatd de a re{ine particulele r

Lumin[ aflate in prizonierat. Disperate gi dezorientate, aceste forcreaz6, prima pereche umanfi, Adam Si Eva. planul demonilintunericului este ca, prin cei doi .r"uii gi urmagii lor, si poapdstra ceva din Lumin6. Omul este rreat dup6 chipul celui ,,de-treilea Trimis" (Tertius Legatus), aga incdt el se cuprindi in sirelemente atdt din lumea Luminii c6t 6i din cea a intunericultdar fErI a fi congtient de acest lucru. Acum, omului ii lipseggnoza necesard. De aceea, mAntuirea trebuie concentratd asupomului. in acest moment, in seria mdntuitorilor, apare list,,Mflntuitorul, Domnul lisus, Principele Bisericilor,,, a$a cum esnumit intr-un fragment sogdic din acea vreme. El este Ii6 Ziv,,Iisus cel plin de splendoare", Nous-ul, Iisus, aqa cum a foperceput de Marri gi aga cum avea sd fie perceput de cltrmaniheeni pAni la sucombarea acestei religii.

Desigur, fEcAnd o retrospectivl a acestui mythos, recunoa$telmulte elemente esnfiale caracteristice religiei iraniene gi gnoz,elenistice. Ceea ce-qi propune aici Mani este, in primul r6nrexplicarea cauzelor deciderii umane, a procesului deciderii isine gi, in fine, ,,prizonieratul" sufletului divin in imperirintunericului, adici al Materiei. intreaga teologie, cosmogonieantropologie maniheici incearcd sr desluleascd tainele existenteintrebirile referitoare la ,,originea" omului. intr-un fel, maniheenconsiderau cd oferd cel mai ,,gtiin1ific,' rdspuns la toate problemellegate de existenfa lumii in general gi omului in special, intruciincercau si explice realitatea existenfei printr-o inlEnfuire de cauzgi efecte. concluzia ar fi, ?nsd, cd rrspunsul acesta coincide cumviparadoxal, cu rlspunsul ,,materialismului gtiinfific',, mai veclsau modern: atdt in concepfia lui Mani cAt gi in cea,,nraterialismului gtiinfific", dup6 cum sublinia foarte bine MirceEliade, lumea, viala si omul nu srutt altceva dec6t rezultatul saprodusul hazardului.

4!

454 Istoria gi fiIosofia religiei la popoarele-antice

Dup6 cum s-a putut observa, aceastd gnozd acosmicd in fapt,

este caract erizatd de un pesimism rar intalnit. Omul este opera

forfelor demonice in cea mai repugnantS formi a lor; existenfa

uman6, ca gi via{a universald, nu sunt altceva decit rezultatul

unei infrdngeri divine, al biruinfei, fie gi efemer6, a Rdului,

intunericului, asupra Binelui, Luminii. Cosmogonia este, pur 9i

simplu, un gest disperat al lui Dumnezeu de a salva ceva din

impLriut Luminii, adic5 din Sine insugi, Ia fel cum crearea omului

reprezintd un gest, la fel de disperat, al R[ului (Materiei) de a

mentine acele pdrJi din Lumin6.Mesajul maniheic poate pirea pentru omul de astazi cel pufin

straniu, pentru ci igi propune, pe de o parte, sa-l elibereze pe om

din captivitatea forfelor Rdului iar, pe de altd parte, sd contribuie Ia\Sistrugerea definitivd a lurnii, a viefii gi a omului, ca operfl a acestuia-

IV. MORALAPrincipiile moralei maniheice sunt bine precizate si vizeazd

atit relaliile omului cu Dumnezeu c6t gi pe cele cu semenii. Ca qi

in cazul altor religii, existd o morala specifica monahismului 9i o

alta care se referd in mod special la mireni, laici. Este foarte

adevfrat, ins[, cd in multe puncte principiile morale specifice

celor doui comunit6li coincid perfect.

Dupd cum se arat6 in Imnul cdtre apostoli, c6lug6rii aveau

obligafia de a respecta, in primul r6nd, cele cinci porunci(aniarzan) care, prin prescripfiile lor, se intersecteazi cu cele trei

aga-numite ,,sigilii" (muhran), formdnd impreunl ceea ce a fost

numit ,,codul" moral monahal' De fapt, toate cele trei ,,sigilii", pe

care laicii trebuiau sd le respecte doar pa(ial, se regSsesc in cele

cinci porunci.Prima porunc[ maniheicd se cheamd in sogdicd ,,adevdntl"

(reshtyak), interzicand minciuna, adic6 orice atitudine care intra

in contradiclie cu ,,adevdntl" religios al lui Mani. O a doua poruncd

este ,,non-violenla" (puazarmya), o reguld moralE ps care o

intfilnim gi in spirirualitatea indiana (budism, jainism, hinduism),

dar care aici are un caracter mult mai restrictiv. Ea interzice

Maniheismul 455

monahului orice act violent prin care ar putea ,,rdni" vreunuldintre cele cinci elemente (lumind, foc, api, v6nt gi aer) existentein creaturile animale ori vegetale gi in naturd in general. De fap!,aceast6 porunc[ are un fundament cosmologic, pentru c6, aga

cum s-a v5eut, maniheii credeau cE orice creatur[ con(ine in sinegi anumite particule de lumin[ purd, aflate intr-o stare de

,,prizonierat" pi agteptindu-gi eliberarea. impreunE, ele formeazlo imensd cruce de lumini intinsl p.este lume, perpetudnd intr-unfel suferinla lui Iisus (lat: "Iesus ptitibilis). A rdni sau a ucide un

animal sau o plantd cAt de micd ecfiivala, din aceastd perspectivd,cu a vdtlma insipi crucea de lumind gi chiar pe Iisus indlfat laceruri. Daci, de pild6, cineva ucide fie pi un pui de g[in[, vadeveni el insugi un pui de gdin6, daci omoari un goarece, vadeveni, la rdndul s6u, un Foarece g.a.m.d.;' tot la fel, cine ducegrtul la mlcinat va fi el insugi m6cinat, cine coace ptine, va fi gi

el copt etc. Cilugdrul trebuia sd respecte gi cel mai mic fragmentdin natur6: un bulgdre de p[mdnt, un fulg de z6padd, un strop de

rou[. A treia porunc6, numiti in sogdic6 ,,cornportament conformrcligiei" (dentchihrefQ, impunea monahilor nu doar stdpf,nire de

sine, castitate, in sens restrdns, prin interzicerea oric[rui act sexual,ci gi interzicerea oric[rui contact care ar putea procura vreo anume

senzafie de pldcere: atingerea zdpezii, a unei fesdturi fine, delicateetc. ,,Puritatea gwii" (quatchizpartya), sau ,,sigiliul gurii" vizeazd,ca a patra poruncd, mai ales interdictiile alimentare. Astfel,monahului ii erau interzise toate preparatele din carne, bduturilefermentate (bere, vin, alcool din orez) gi toate produsele lactate,

intruc6t prepararea lor ar fi necesitat diferite acte socotite violente,atentatoare la sufletele luminoase cuprinse in ele. Monahul maniheuera, agadar, un vegetarian pur. Ultima porunci era sdrdcia sau

,,preafericita sdrdcie" (dushtautch), cum mai era numit6. Monahulnu avea voie sd posede nimic pentru el insugi gi nici sd achizilionezebunuri, exceptdnd hrana pentru o zi gi imbrdc[mintea necesardpentru un an de zile.

DupE cum subliniazd un bun cunosc6tor al acestei religii,aceasti moral[, considerat[ de multi ca una diabolicd pi

456 Istoria $i filosofia religiei Ia popoarele antice

nebuneasc[, a contribuit in multe privinfe in acea vreme laeradicarea unor obiceiuri, practici gi chiar a unei mentalit[fi deviald dintre cele mai nes[n[toase: ,,'[ara cu moravuri barbare,unde fumega sdngele, se preschimb[ intr-un finut in care oameniise hrdnesc cu legume; statul, unde oamenii se ucideau lntre ei, se

transformd intr-un regat unde aceiagi oameni se indeamnd la bine".indatoririle morale ale laicilor sunt prezentate mai ales in

textul cunoscut sub numele amintit de Xwastwanefr. Simple gi

clare, aceste obli$afii' reprezint[ cinci probleme moralefundamentale, care ne amintesc de cei cinci aga-zigi ,,stdlpi" aireligiei islamice. Este vorba de cele zece porunci care coincid, inansamblu, cu mirturisirea de credinfd (shahada), rugdciunea,milostenia. gi postul, prezente intocmai pi in Islam, gi, in fine,m[rturisirea pdcatelor, care ar corespunde pelerinajului la Meccagi semnificaliei acestuia; degi in acest caz nu este vorba de unpelerinaj in sine, av6nd ca finalitate iertarea plcatelor, ci de osimpll mirturisire a acestora.

Poruncile pe care trebuia s5 le respecte orice laic erauurmdtoarele: renuntarea la idolatrie, ablinerea de la orice formede blesteme, minciuni, incdlcare a jurdm6ntului, mlrturii false,calomnii, ablinerea de la consumul de cdmuri gi biuturi fermentate,respectarea monahilor, monogamia qi fidelitatea fa[6 de sof,ajutoararea celor in nevoi, indepdrtarea de falgii profefi gi impostori,adicd de maniheii excomunicafi sau renega{i, non-violenfa,ablinerea de la orice formd de furt sau ingel[torie gi, in fine,respingerea oriclrei practici magice.

Rugdciunea trebuia fEcutl de patru ori pe zi (la rdsirihrl soarelui,amiazd, apusul soarelui gi la cdderea nopfii). in timpul zilei, celco se ruga trebuia sd se indrepte in direcfia soarelui, iar noapteain direclia lunii, pentru c[ soarele qi luna erau socotite calea gi

poarta prin care se putea accede la adevlrata existen{6, in lumeacereascE. in eventualitatea in care soarele gi luna nu erau vizibile,orientarea trebuia f[cut[ spre nord, spre steaua polard.

Milostenia era la fel de importantl pentru laic ca gi sdrdcia pentrumonah. Cel mai frecvent, milostenia consta in daruri: pdine, fructe,

Maniheismul

legume, haine etc., daq in fimcfie de rangul social al laicului respectiea se putea materializa gi in rdscumpdrarea turui sclav sau prizonirimprumutarea pe o perioadd a urui slujitor etc.

Postul avea un caracter srptdmdnal sau anual. cel sipt6m6nse Iinea duminica, c6nd era ziua soarelui, iar cel anual clura 30 <

zile pi era precedat, la intervale regulate, de posturi festive foarscurte. Totul culmina cu sdrb[toarea Bema, despre care vovorbi pufin mai incolo. lncdlcarea-..voruntari sau involuntardpostului, din comoditate sau negtijenl6, era un mare pdcaInteresant este ce valoarea in sine a'postului, ca gi in cregtinisnnu era doar una pur fizico-materiald, ci gi una spirifuald, constdrin abfinerea de la orice pdcat.

Mdrturisirea pdcatelor. Exista o asemenea mrrturisirsdptdmanald, lunea, fEcutd in fafa unui monah at6t de citre auditocdt gi de cei alegi, iar apoi una anual6, cu caracter colectiv, caravea loc la sfhrgitul postului de 30 de zile, c6nd erau. comemorarpatimile lui Mani. Din acel moment, se considera c[ toate picatelfEcute in acel an erau iertate.

V. CULTULcele mai importante locuri de cult erau mrndstirile (khangah',

Aici locuiau monahii, in comunitEli distincte, bdrbali gi femerAceste mdnrstiri erau plasate in orage, constituind ii adevaratfocare de viali spirituald pi de activitate culturald, cel pufin acol,unde invlfdfura lui Mani era recunoscutd public ai nu era- obligat,sd supraviefuiascd in clandestinitate. orice agezdmdnt monahacuprindea un sciptorium gi o bibliotecd, o infirmerie, o sald drconsiliu destinati adunirilor comunitdlii pi o clddire speciaconsacrati actelor de cult gi rn[rturisirii pacatelor. Aqa cum aratidocurnentele, ministirile nu dispuneau, in schimb, nici drbucdtirii, nici de magazii pentru alimente, intrucat hrana era oferitizilnic de c[tre mireni.

orice comunitate religioas[ se compunea din doud pdrfdistincte: laicii gi cdlugdii, cei din urm6 irnpirlili, la rdndul lorin patru categorii. Apa-zisa ,,Bisericd" maniheicd era condusd dr

4a

458 Istoria gi filosofia religiei Ia popoarele antice Maniheismul 4s9

Mani care continua gi dupi moartea sa sd-i invele, s6-i judece gi

s6-i conducd pe manihei.Bema avea, practic, aceeagi semnificalie pentru manihei ca gi

Pagtile pentru cregtini. in plus, Bema a preluat de la S6rbdtoareasErbitorilor cregtine o serie de elemente esenfiale: data (echinoc]iulde primdvard), preg[tirile (privegheri gi posturi de lungd duratd)etc. Degi maniheii n-au incetat niciodat[ sE sdrbltoreasc6 Paqtile,mai ales in teritoriile cregtine, totugi acesta a pierdut, in scutr6vreme, in importanti in fala Bemei.,

VI. CONCLIJZII. NEOMANIHEISMULDupi cum s-a putut observa, maniheismul avea ca idee centrali

dualismul dintre bine gi rdu, luminS gi intuneric, Mani a

propoviduit aceastd inv6[[turi in timpul tuturor cil[toriilor sale

in lran, Asia Mic5, India gi China. in acelapi tirnp, ins[, inv[]6turasa a fost combltut[ atdt de religia persan[ c8t gi de budism. Totla fel, in pofida incercdrilor lui Mani de a se apropia de invdflturacregtin5, comunitatea maniheicd avea si fie catalogati de cltre Pfuintiigi scriitorii bisericegti drept o sect[ ereticl (mai ales dupi secolul alV-lea); aceeagi opozifie avea s-o intimpine gi din paltea Islarnului(sec. VIII - IX). Cu toate acestea, religia maniheicd a cuprins unspafiu foarte larg, intre Roma gi China, dupd cum s-a vdzut.

Spafiul european nu rdm6ne nici el complet strdin de ideilemanilreice. Astfel, in bogomilismul din Macedonia pi Bulgaria se

resimt, categoric, anumite idei maniheice, in urma predicii preotuluilegendar leremia Bogomil. Ulterior, aceastl.erezie avanseazl spre

Eriropa tot mai multl cdpdtind nuanfe difeiiie : patu'inii (Italia de

NorO, catuii (Germania), albigenzii (Franfa), dar gi spre Bizant,Serbia, [[rile Romdne gi Rusia. Eutihie Zigabenul este unul dintreteologii cregtini cei mai pornili impotriva sectei bogomilice dinsecolul al IX-lea, scriind chiar un tratat impotriva lor: Desprebogomili sau Panoplia dogmaticd.

De altfel, bogomilismul supravieluiegte in Bulgaria pAnE insecolul al XVII-lea, iar in spaliul nostru rominesc se reglseptemai ales in folclorul mitic; tot la fel, reminiscenfe bogomile apar

un conducdtor spiritual, care era succesorul lui Mani. Urma clasa

confesorilor sau doctorilor, ?nvfif[torilor sau,,apostolilar", cate

aveau misiunea de a ap6ra inv[{dtura lui Mani; apoi, oficianfiicultului pi servitorii ,,Bisericii", in sensul propriu de ,diaconi",asimilafi ,,episcopilor"; a treia clas[ era constituit[ din capii de

familie ori intendenfii, asimilafi ,,preolilot" 9i, in fine, o a parta

clasd, reprezentAnd pe tofi ,,alepii", ,,drep1ii", ,,desdvirqi1ii", adic6

p cdlugdi. in sens restrdns, pentru cd, de altfel, toate aceste

patru clase erau constituite din cllugdri, inclusiv conducitorulspiritual suprem.

Numarul laicilor gi al cilugSrilor din clasa a pafia eru nelimitatde drept qi de fapt. Numdrul celorlalli, in schimb, incepdnd cu

clasa intendenlilor, era limitat. Astfel, intendenlii nu puteau fimai mulli de 360, cifrd corespunzand calculului mensual al lunii,multiplicat prin cele douSsprezece luni solare; diaconii erau in

num6r de 72, asemenea numlrului discipolilor trimiqi de Iisus inmisiune, iar doctorii din prima clasd erau 12, asemenea celor 12

Apostoli alepi de Iisus.Accederea de la treapta de laic la treapta de monah atrigea dupi

sine o schimbare radicali de vial6. Cdlugdrii, dup6 cum am mai

spus, erau atat bArbati cit pi femei. Primii se numeau ,,fiati", iar

femeile ,,surori"; in schimb, accesul in urmitoarele trei clase

superioare era rezewat exclusiv bdrbafilor' ,,Fratii" pi ,,surorile" laice

igi plstrau imbrdcdmintea obiqnuitd, in timp ce ,,fra1ii" qi ,,surorile"hirrtre c5lugdri se imbr[cau in vegminte albe li purtau tichii albe.

Ciclul sdrbdtorilor maniheice era centrat pe momentele cele

mai importante, care reconstituiau, collemgrativ, fondarea aCestei

religii: na$terea lui Mani, chemarea ingerului care i-a adus noua

revela{ie, trimiterea profetului, suferinla 9i moartea sa, chemarea

primilor apostoli. insi cea mai mare sdrb[toare era Bema, nume

grecesc avdnd semnificalia de estrad[, tribunal, jil1, amvon sau

tron (siriaca: bima). in bisericile sau locurile de cult maniheice,

estrada cu cinci trepte, acoperitl cu stofe pretioase 9i plasatl lavedere, simboliza clasele ierarhiei. Partea de sus a ei r5m6nea, in

schirnb, goal6, fiindcS Bema servea, in fapt, pSstr6rii arnintirii lui

1


in tot spafiul Europei rds[ritene, mai ales in miturile populare, inpovegtile cu caracter cosmologic qi antropologic.

Catarismul are la bazd maniheismul dualist, fiind mentionatpentru int8ia oard in 1163 ca derivdnd dintr-o ramur[ bogomilS.Avea s6 dispard pe la sffirpitul secolului al XV-lea. Secta medievalEdin Frantra a albigenzilor este pomenite pentru prima datd in 1181,

avind la bazd tot o doctrind dualistd; frrd a fi neutralizatd, ea afost totugi infrAntd in secolul al XIII-lea, in urma cruciadei iniliatede papa Inocenfiu al'Iil:lea. Firegte, ideile maniheice n-au putut

fi eradicate nicidecum definitiv, pentru cd ele au rlmas gi dlinuitpe mai departe in subconqtientul multor oameni, sub diferite forme:opozilie fa{i de dogmale Bisericii, spiritualism accentuat,respingerea Sfintelor Taine qi a cdsdtoriei, anticlericalism,predispozilie pentru slrdcie gi ascezS.

VII. BIBLIOGRAFIE1. IzvoareAdam, A., Texte zun Manichiiismus, Berlin, 1969;Asmussen, 1.P., Xwastwaneft Sfudies in Manichaeisrn, Copenhagen, 1965;

ldem, Manichaean Literature. Reprezentativo Texts chiefly from MidllePersian and Parthian Wfitings, New York, 1975;

B6hlig, A., Gnosrs IIi: Der Manichdismug Ziirich * Miinchen, 1980;

Boyce, M., The Manichaean Literature in Midlle-Persian, Handbuch der

Orientalistilq l, IV, 2, Leiden - Kdln, 1968;

the German Turfan Collection, Berlin, 1960;Boz6ki, 8, Le Livre Secret des cathares. Interrogatio lohannis. Apocryphe

d'oigine bogomile, Paris, 1980;Gouillard, J., Le Synoclikon de |'Orthodoxie. Ettition et commentaire, in:

Travaux et Mdnoires,2, Paris, 1967;

Koenen, L., Rdmer, C. (ed.), Der Kiilner Mani-Kodcx. Abbiklmgen und

diplomatischer Text, Bonn, 1985;Nelli, R., Ecritures cathares. La Cine secrd/e. Le Livre des Deux Principes.

Le Rituel latin. Le Rituel occitan. Textes pricathates et cathares,

Paris, 1959;Polotsky, H.J., Manichiiische Homilien, Stuttgart, 1934;

Polotsky, H.J., B<ihlig, A., Kephalala, Stuttgart, 794O;siive-s6derbergh.T., studies in the Coptic Manichaean psalm-Boc

Uppsala, 1949;schaff, Ph. (ed.), A setect Library of the Nicene and the post-Nice

Fathers vI: st. Augustin: The writings Against the Manichaeaand Against the Donatists, Michigan, 1979;

Sundermann, .N ., Mittelpersische und parthische kosmogonische uParabeltexte der Manichde4 Berlino 1973;

Thouzellier, Chr., Rituel cathare, pans, 11.977;

Zieme, P., Manichiiischtrtrkische lexfe, Berlin, lgli.2. ReligieBayer, L., Die grosse Ketzerei. verforgung und Ausrottung der Kathat

durch Kirche und Wissenschafi, Berlin, 19g4;Borst, A., Les Cathares, pans, 1974;Bryder, P., The Chinese Transfomtation of Manichaeism. A stutty

Chinese Manichaean Terminology, Ldberird, l9g5;Culianu, I.P., Gnozele dualiste ale Occidenfulul, I3ucuregti, 1995;Decret, P., Mani et la lradition manich\enne, paris, l9i4;Idem, Aspects du manichLisme dans l,Afrique rontaine, paris, 1970;Duvemoy, 1., Le Catharisne: ta religion des cathares, Toulouse, 1976;Idem, Le Cathaisme: l'histoire des Cathares, Toulouse, 1979;Klima, O., Manis Zeit wtd Leben, prag, 1962;Lieu, S.N.C., Manichaeism in the Later Raman Entpire and Mediev,

China. A Historical Survey. Manchester University press, l9g5;Nelli, R., Les Cathares, pais, 1972;ldent, La philosophie du catharisme. Le dualisrne radical aux Xlll-e siicl

Paris,1978;obolensky, D., The Bogomils. A Stu<ly in Balkan Neo-Manichaeisn

Twickenham (Middlesex), 1972;ort, L.J.R., Mani. A Rerigio-historicar Description of his personarits

Leiden, 1967;Primov, 8., les Bougres. Histoire du pope Bogomil et de ses adeptt

Paris, 1975;Pueclr, H.-ch., Le Manich1isme. son fondateur * sa croctrine, paris, 1949Idem, Sur le tnanichdisrne et autres essalg paris, 1979;Rudolph, K' Mani, in Die Grossen der wekgeschichte, il, Zitrich, r9i2Runciman, S', The Medievar Manichee. A study of the ctrristian Duaris

Heresy, Cambridge, 1982 ;

Maniheismul4t

Religiile sincretiste eleniste - I.F.R

Documents

Transcript of Religiile sincretiste eleniste - I.F.R