Uniatia

Uniatia este o modalitate de prozelitism practicat de Biserica Romano-Catolic, prin care aceasta a ncercat atragerea crestinilor ortodocsi aflati sub vremelnic stpnire catolic la o form de catolicism. Aceast form presupunea acceptarea conducerii papale si a ctorva dogme catolice, pstrndu-se ns folosirea ritului ortodox si a limbii originare. Toate acestea erau ngduite de ctre Roma n vederea latinizrii ulterioare a crestinilor uniti.

Papalitatea a aplicat aceast strategie n diferite spatii geografice si n diferite momente ale istoriei, folosindu-se n special de ordinul iezuit si de metodele acestuia; n urma unei asemenea strategii a fost ntemeiat si Biserica Unit din Ardeal.

Biserica Unit sau Biserica Greco-Catolic din Transilvania a aprut oficial n luna martie, anul 1701, la Viena, n urma presiunilor Bisericii Romano-Catolice - reprezentat n special prin iezuiti - si a monarhiei habsburgice, asupra clerului romnesc din Ardeal, condus de mitropolitul Atanasie Anghel.

A aprut din slbiciunea unora din preotii si protopopii romni, care au cedat n fata promisiunilor de mbunttire a strii lor materiale - cci si ei erau considerati iobagi, ca si toti romnii - si a constrngerilor politice, religioase, de multe ori nsotite de forta armat, mpotriva ortodocsilor.Stpnirea austriac catolic instaurat peste Transilvania dorea s dobndeasc aderenti n rndul populatiei autohtone, care era majoritar romneasc si ortodox. Pn n acest moment, natiunile recunoscute n Transilvania erau maghiarii, sasii si secuii, romnii avnd statutul de tolerati. Noua stpnire habsburgic, pentru a-si consolida dominatia, a nceput o lupt pentru a slbi puterea calvinilor si a ntri confesiunea catolic, care - ntre cele patru religii recepte: catolic, calvin, luteran si unitarian - era cea mai slab. Astfel s-au decis s sporeasc numrul catolicilor, aducndu-i pe romnii ortodocsi sub influenta Scaunului papal.

La nceput iezuitii au pus o singur conditie pentru unirea romnilor ortodocsi cu Biserica Romei, aceea de a accepta primatul papal, promitnd s nu se ating n nici un fel de dogmele, legea si cultul Bisericii Ortodoxe. n acelasi timp ei au fluturat naintea clerului romn (preoti si protopopi) mai multe avantaje materiale.Mitropolitul Atanasie, desi ezita n legtur cu unirea, fiind chemat la Viena si constrns, a cedat presiunilor iezuite si ale curtii de acolo, n frunte cu mpratul Leopold I, si a semnat actul de unire cu Roma. Iezuitii au venit si cu un text falsificat de ei, n care se spunea c mitropolitul Atanasie si protopopii romni au acceptat patru puncte de cedare: a) papa este capul ntregii Biserici; b) folosirea azimei la svrsirea missei"; c) introducerea adaosului Filioque n simbolul credintei; d) dogma purgatoriului.

Dup semnarea actului de unire cu Roma, mitropolitul Atanasie a fost din nou hirotonit ca preot, apoi episcop, de cardinalul catolic Kollonich si de episcopii catolici din Gyor (Raab) si Nitra, fiind apoi supus mitropolitului catolic de Esztergom (Strigoniu). I-a fost dat un salariu anual de 4000 de florini, titlul de consilier imperial, precum si un lant de aur mpodobit cu cruce si cu portretul mpratului, pentru - ziceau ei - meritele sale nalte si speciale..., pentru nvttura si eruditia lui, pentru viata lui exemplar si pentru celelalte virtuti ale sale", desi la venirea n Viena, pentru a-l putea santaja ca s fie de acord s primeasc unirea, i-au adus tot felul de acuze privind viata lui particular.I s-a impus si un teolog iezuit pe lng el, fr stirea cruia nu putea face nimic, acesta cenzurndu-i orice actiune si dictndu-i ce trebuie si ce nu trebuie s fac. I s-a interzis corespondenta cu Trile Romne, iar dreptul de a numi pe episcopii uniti s-a dat mpratului.Aproape toti romni au protestat energic: Noi, printe, papistasi morti, iar vii nu vom fi..., gata suntem sngele s ni se verse, dect legea printilor nostri s pierdem", ziceau credinciosii din Scheii Brasovului ntr-un protest adresat lui Atanasie. La fel credinciosii din Clata spuneau: Noi, tot satul, legea si religia noastr n care ne-am nscut, nu o prsim. E treaba popilor cu care religie vreau s se uneasc; noi nu ne amestecm n aceasta, dar dac vom vedea c vreau s introduc la noi nnoiri, unul ca acela nu va mai fi popa nostru". Si la fel a fost n tot poporul ortodox.

Patriarhul de la Constantinopol, Calinic II, mpreun cu sinodul su, l-au anatematizat pe Atanasie n sedinta sinodal din 5 august 1701. Atanasie a ncercat s revin la Biserica Ortodox n anul 1711 - si se poate spune c aproape o jumtate de an a ncetat practic unirea cu Roma -, dar apoi a cedat din nou presiunilor catolice.

n aceast unire nu a fost la mijloc nici o inspiratie dumnezeiasc sau vreo chemare de Sus", cum pretindeau iezuitii, ci numai dorinta de obtinere a unor avantaje pentru romni, dup cum se vede si din cuvintele episcopului unit Inochentie Micu, care zicea: Eu si clerul meu ne-am unit sub conditia de a obtine acele beneficii si foloase de care se bucur romano-catolicii, altfel, dac nu ni se dau, ne facem orice".

De altfel si un rspuns al Curtii de la Viena vorbeste de nesinceritatea unirii cu Roma a romnilor: Pe fat, n adunri si n convorbiri particulare, popii nsisi sau preotii nsisi declar adeseori c ei n-au depus jurmntul pentru unire si pentru lepdare de la schism, ci numai ca s poat fi liberi de judecata domnilor de pmnt, de servicii si de contributii; se vede aceasta si din faptul c n realitate se servesc toti de crti schismatice (ortodoxe, n.n.), din care vorbesc poporului, slujesc Liturghia, n care se neag n chip ftis c Sfntul Duh purcede de la Fiul si nu adaug nici n Simbolul niceean Filioque; ...absolut nici unul dintre popi nu nvat si nu instruieste poporul, fie n mod particular, fie n biseric, despre cele patru puncte. Numai cnd se iveste vreo cauz, vreun litigiu, vreo contributie proprie de ordin lumesc, se refugiaz toti la imunitatea unirii, ca la o ancor sacr".

Dup unirea cu Roma a nceput o perioad neagr de prigonire a ortodocsilor, si de ctre catolici, si de ctre unii din episcopii uniti, sprijiniti de trupele imperiale: biserici furate de la ortodocsi si date unitilor - desi unitii erau numai ctiva fat de marea mas a ortodocsilor -, amenzi, arestri, bti, ucideri.n timpul luptelor pentru pstrarea credintei ortodoxe au ptimit si Sfintii Martiri si Mrturisitori, ieromonahii Visarion Sarai si Sofronie de la Cioara, preotii Ioan din Gales si Moise Mcinic din Sibiel, credinciosul Oprea Miclus din Sliste, canonizati n 1992 de Biserica Ortodox ca sfinti.

Dar nu numai ei, ci a ptimit ntregul popor romnesc, dnd multe jertfe pe altarul dreptei credinte, acestea culminnd cu distrugerea a 150 de biserici, mnstiri si schituri (cele de lemn fiind arse, cele de piatr fiind drmate cu tunurile) de ctre generalul Bukow, trimis de ctre mprteasa Maria Tereza pentru a sprijini uniatismul. n felul acesta a ncetat practic viata monahal din Transilvania.

ntre presiunile la care erau supusi romnii, a fost, de exemplu reglementarea pentru cei ce voiau s treac la Ortodoxie, fie uniti , fie catolici. Aceast reglementare dispunea ca aceia care doreau s prseasc confesiunea catolic sau unit, s fac o catehizare de sase sptmni n nvttura catolic (sau unit), pltind cte un zlot pe zi celor care-i catehizau (!).Dar n ciuda tuturor oprelistilor, care practic fceau imposibil ntoarcerea romnilor uniti la Ortodoxie, s-a pornit totusi o puternic miscare de revenire n Tara Hategului, deci tocmai acolo unde parohiile au fost trecute fortat la unire, n 1761. Episcopul unit Grigore Maior a fost nevoit s cear sprijmul guvernului si al autorittilor militare pentru ntoarcerea poporului la uniatie.

Acelasi lucru s-a ntmplat si n Tara Fgrasului, unde vicarul Ignatie Darabant a avut nevoie de sprijinul armatei habsburgice pentru stvilirea miscrii de ntoarcere la Ortodoxie.Peste putin timp, la 20 august 1782, mpratul Iosif II a dat asa numita Patent de unire, prin care dispunea ca fiecare Biseric s rmn cu credinciosii pe care i avea si s nu se mai fac prozelitism. De fapt, msura a fost luat numai mpotriva Bisericii Ortodoxe, care nu putea primi credinciosi uniti. n schimb Biserica Unit a continuat si n viitor actiunea prozelitist, folosindu-se de sprijinul permanent al autorittilor de stat.

La 1798 s-a ncercat o refacere a Bisericii Ortodoxe, fcndu-se un memoriu initiat de oameni de seam ortodocsi si uniti. Memoriul lor a ajuns la episcopul catolic Batthyani Ignacz din Alba lulia, la guvernatorul Transilvaniei Banffi si la mprat, care, n 1800, a dispus clasarea dosarului, tinnd seama de propunerea celui din urm, c dezbinarea romnilor este de folos statului, care poate s-i stpneasc mai usor.Pn spre sfrsitul secolului XVIII, crtile de cult (Liturghierul, Molitfelnicul, Evanghelia, Apostolul, Penticostarul, Octoihul, Triodul, Mineiele, Ceaslovul, Psaltirea...) tiprite de uniti, pstrau n ntregime rnduielile liturgice ortodoxe. Sub episcopul Ioan Bob (instalat n 1784), s-a nceput tiprirea crtilor de slujb si de nvttur cu un continut catolicizant Tot el a introdus cele mai multe numiri catolicizante n Biserica Unit din Transilvania.

De pe la sfrsitul secolului al XVIII-lea, prigoana unitilor sustinuti de autorittile catolice asupra ortodocsilor s-a atenuat, ortodocsii si unitii militnd pentru ca natiunea romn s-si obtin drepturile ei. Episcopii Vasile Moga de la Sibiu si Ioan Lemeni de la Blaj au naintat mpreun mai multe memorii ctre autorittile de stat prin care cereau drepturi nationale si sociale pe seama pstoritilor lor. n hotrrile Adunrii Nationale Romnesti de la Blaj din 3/15 mai 1848, se preconiza o singur Biseric romneasc (deci desfiintarea celei unite) si reactivarea vechii Mitropolii a Transilvaniei. ns episcopii uniti Ioan Lemeni de la Blaj si Vasile Erdelyi de la Oradea s-au opus, si cu sprijinul catolicilor si al Curtii de la Viena au oprit procesul de refacere a unittii ortodoxe.

n anii urmtori, s-au fcut trei ncercri pentru deplina catolicizare a Bisericii Unite din Transilvania si pentru totala ei supunere papei si Congregatiei De Propaganda Fide". Astfel, trei concilii tinute tainic, n anii 1872, 1882 si 1900, la Blaj, au ncercat o total catolicizare a doctrinei, cultului si organizrii Bisericii Unite.

Din mrturisirile de credint ale acestor trei concilii constatm c ele primeau ntreaga nvttur a Bisericii Catolice, inclusiv hotrrile Conciliului de la Trident (1543-1563), ale Conciliului I Vatican (1869-1870), de asemenea si infailibilitatea papei etc. Mrturisirea Conciliului din 1900 se ncheia prin cuvintele: Mai ncolo, primesc si mrturisesc toate celelalte cte le primeste si le mrturiseste Sfnta Biseric a Romei..., peste acestea, promit si jur ascultare adevrat pontificelui roman, urmtorului fericitului Petru, principele apostolilor si vicarul lui Iisus Hristos".

Deci cele trei Concilii provinciale au introdus dogme noi, catolice, n Biserica romneasc Unit din Transilvania. Supunnd-o cu totul Scaunului papal, ea si-a pierdut si putina independent care i-a mai rmas, grbind procesul de ncorporare a ei n Biserica Romano -Catolic.

Multi intelectuali uniti au luat o atitudine energic mpotriva hotrrilor adoptate de aceste Concilii, care au avut loc fr stirea clerului si a credinciosilor uniti. De pild, profesorul Nicolae Densusianu, cel care a descoperit Manifestul de unire din 1698, califica sinoadele de la 1872, 1882 si 1900, ntr-o brosur tiprit la Brasov, ca adevrate adunri secrete pentru schimbarea religiunei strmosesti a poporului romn din Mitropolia Alba Iuliei". El constata c sub Atanasie Anghel nu s-a primit nici o dogm catolic, pe cnd acum se primir toate dogmele catolice, toat credinta catolic, declar pe papa de suprem cap ierarhic cu puteri absolute si infailibil n Mitropolia de Alba Iulia. Episcopul Atanasie fusese silit de grelele mprejurri de atunci si el fcuse o unire cu Roma n sens national. Mitropolitul Vancea ns, fr s fie constrns de evenimente politice ori de alt natur, fcu o unire exclusiv n sens catolic si n contra vointei poporului romn". n acest fel, conchidea Densusianu, unirea cea adevrat, catolic, cu Biserica Romei nu o fcu episcopul Atanasie, ci mitropolitul Vancea".Dar aceast catolicizare fortat si-a nsusit-o numai o parte a clerului, ndeosebi teologii cu studii n institutiile de nvtmnt catolic (Budapesta, Viena, Roma) si unii intelectuali nstrinati de neamul si credinta strmoseasc. Poporul romn unit si-a pstrat ns vechea sa traditie ortodox, fr s stie nimic de hotrrile secrete ale vldicilor si ale celorlalti teologi.

n secolul XIX si pn n anul 1918 existase o conlucrare ntre clerul si credinciosii ortodocsi si uniti pentru slujirea intereselor poporului romn, ei luptnd mpreun n momentele cele mai importante din viata poporului romn (la revolutia din 1848, n anii 1892-1894 si la Marea Unire din 1918). Multi doreau ca n 1918, odat cu unitatea statal, s se nfptuiasc si unitatea bisericeasc.

Din nefericire au fost si cazuri n care Mitropolia Blajului, ca si episcopiile ei sufragane, si politicienii greco-catolici au ncercat n felurite chipuri s mpiedice miscarea de revenire la Biserica strbun.Apoi, prin Concordatul dintre statul romn si Vatican, semnat n 1927, Biserica romneasc Greco-Catolic (Unit), care era considerat pn atunci, chiar de Scaunul papal, ca o Biseric autonom, cu caracter national romnesc (recunoscuta si de art. 22 din Constitutia din 1923), devenea un simplu rit al Bisericii Catolice, astfel c si pierdea caracterul national si autonomia. Episcopii uniti erau numiti acum de Vatican, nclcndu-se vechiul drept traditional si canonic al Arhiepiscopiei Blajului de a propune trei candidati, din care autoritatea de stat s numeasc pe unul.

Totusi, n anii dinaintea celui de-al doilea rzboi mondial, s-au manifestat mai multe tendinte de revenire a unitilor la Biserica Ortodox. Miscarea de rentoarcere la snul Bisericii Ortodoxe era puternic n rndul credinciosilor, cci zeci de sate, n frunte cu preotii lor, au revenit la Biserica strmoseasc; si pe lng aceste treceri n mas au fost mii de treceri individuale.

La 27 februarie 1939 a avut loc o mare adunare la Alba Iulia cu aproximativ 50.000 de participanti, n frunte cu Mitropolitii Nicolae Blan de la Sibiu si Alexandru Nicolescu de la Blaj, n cadrul creia s-a semnat un act privind unirea celor dou Biserici romnesti si s-a hotrt s se nceap tratativele n vederea reunificrii; din nefericire, ntelegerea ncheiat atunci nu s-a putut transpune n fapt, cci n curnd a izbucnit al doilea rzboi mondial.Miscarea de revenire a clerului si a credinciosilor s-a intensificat dup al doilea rzboi mondial. n 1948, Mitropolitul Nicolae Blan, la cuvntarea rostit la Blaj cu ocazia aniversrii a 100 de ani de la Marea Adunare de la Blaj din Cmpia Liberttii, a adresat chemri credinciosilor uniti de a se ntoarce acas". Ca urmare a acestei stri de spirit, 36 de protopopi si preoti, delegati de 430 de colegi de-ai lor, au tinut o consftuire la Cluj, hotrnd revenirea la Biserica strmoseasc si ruperea legturilor cu Biserica Romei.

La 21 octombrie 1948, la Catedrala ncoronrii din Alba Iulia s-a ntrunit o mare Adunare National bisericeasc, n prezenta Patriarhului Justinian si a ntregului Sinod, prin care s-a consfintit desfiintarea Bisericii Unite si rentregirea Bisericii Ortodoxe Romne din Transilvania.

Credinciosilor uniti nu le-a fost greu s revin la Biserica mam, Biserica Ortodox, pentru c ei nu respectau practic cele impuse de catolici.Dar o parte a clerului si numerosi intelectuali n-au aderat la aceast rentregire. Desfiintndu-se eparhiile unite n toamna aceluiasi an, preotii respectivi s-au angajat n diferite slujbe de stat, iar credinciosii nereveniti au preferat s se roage n biserici romano-catolice.

INCHIZITIA

Radu Cerghizan

Inchizitia a fost o instanta judecatoreasca instituita de biserica catolica, prin decretul Papei Gregor IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii sngeroase a asa-zisilor "eretici". Sarcina interogatoriilor, persecutiilor, torturilor si arderilor pe rug a fost preluata de catre ordinele calugaresti ale Franciscanilor si Dominicanilor. In fruntea inchizitiei a stat un Mare Inchizitor. Inchizitia a constituit una din cele mai grave erori savrsite de Biserica Romano-Catolica, care a dus la crime pe scara de masa impotriva umanitatii.Dupa ce Romano-Catolicismul si-a consolidat puterea in Evul Mediu, cetatenii cu vederi liberale, care nu se aliniau cu dorintele, nu intotdeauna biblice, ale Bisericii oficiale, au inceput sa fie priviti ca "eretici", ca inamici ai societatii. La doi ani dupa masacrarea ereticilor albigenzi, Papa Grigore IX publica documentul apostolic Excommunicamus (20 aprilie 1231) prin care anunta infiintarea unui tribunal supranational care sa judece cazurile de erezie. Intentia Papei Grigore IX stabilea ca obligatorie efectuarea unei anchete care sa confirme sau sa infirme temeinicia acuzatiei de erezie. Tribunalul a primit numele de inchizitie (l.lat.inquisitio=cercetare,ancheta). Inchizitia a functionat mai mult in tarile din sudul si vestul Europei, in special in Spania si a inceput a judeca pe toti aceia care au ncercat sa raspndeasca printre credinciosi invataturi asa-zise false in materie religioasa, in dauna credintei. Biserica a considerat firesc sa aiba si ea un for care sa ceara socoteala celor care se amestecau in probleme religioase fara a fi - dupa parerea ei - competenti; aceasta a fost Inchizitia. Ea a jucat un mare rol mai ales in istoria Evului Mediu. Condamnarile care s-au facut se datoreaza principiilor considerate optime pentru a apara ordinea publica lezata prin invataturile asa-zise eretice.Cnd era semnalata prezenta ereziei intr-o regiune, se anunta o ancheta: ori se deplasa tribunalul la fata locului, ori erau convocati suspectii, in corpore, la centru. Cnd era vorba de cazuri particulare, celui in cauza i se trimitea o citatie prin parohia teritoriala. Neprezentarea la locul stabilit in termen de 30 de zile atragea dupa sine excomunicarea, fapt care reducea sansele la proces. Adus in fata Tribunalului, suspectul era pus sa jure ca va spune adevarul, dupa care era interogat si un notar consemna intrebarile si raspunsurile. Mijloacele dure de constrngere fizica erau folosite in cazul in care cel anchetat refuza sa raspunda la intrebari. Asa-zisul eretic care isi retracta erorile primea o sanctiune ispasitoare, dupa gravitatea constatata arbitrar.Categorii de pedepse degradante date de Inchizitie inculpatilor:- posturi indelungate, opere de binefacere, zidirea unei biserici, pelerinaje la locurile sfinte.- participarea la celebrari liturgice comunitare stnd intr-un colt al bisericii, descult si cu o lumnare aprinsa in mna.- purtarea unui semn distinctiv, cusut pe haine, ori purtarea unor vesminte de culoare speciala.- amenzi, confiscarea bunurilor, interdictia indeplinirii anumitor functii publice.- inchisoarea pe un timp determinat sau pe viata.- condamnarea la moarte.Cei care aveau legaturi cu diferite secte ori cu eretici erau excomunicati. Cnd un eretic refuza sa retracteze sau cnd recidiva, Tribunalul inchizitorial il incredinta judecatorului civil, care, de regula, ii pregatea rugul. Majoritatea inchizitorilor au dat Inchizitiei o fata monstruoasa (Thomas de Torquemada, Conrad de Marbourg, Robert cel Mic, Pierre Cauchon, Jean le Maitre, Bernard Gui s.a.), compromitnd masiv Biserica. Au existat si inchizitori ceva mai corecti, unii dintre ei fiind declarati ulterior de Biserica chiar sfinti (Sf. Petru din Verona, Sf. Fidelis de Sigmaringen, Sf. Ioan Capistran). Biserica a declarat sfinti si martiri si pe unii dintre cei pe care Inchizitia i-a chinuit, condamnat la ani grei de temnita sau i-a ars pe rug (Tereza de Avila, Ioana d'Arc, arhiepiscopul de Toledo s.a.). Orict ar parea de straniu, Biserica Romano-Catolica nu a renuntat formal la Inchizitie dect in 1908, prin reorganizarea eclesiastica produsa sub papa Pius al X-lea. Dar nici pna azi Biserica Romano-Catolica nu a condamnat Inchizitia ca institutie criminala.