Relaţiile dintre două personaje dintr-o operă

dramatică

Comedia este specia genului dramatic, în versuri sau în proză, care are finalitate

moralizatoare şi produce râsul cititorului sau al spectatorului, prin folosirea a diferite

tipuri de comic. Ca trăsături generale ale comediei pot fi menţionate: destinată să

provoace râsul, personajele reprezintă categorii sociale diverse; subiectele sunt general

umane, eroii întruchipând caractere ( parvenitul obraznic, sclavul şiret, aristocratul

mândru ); conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă ( doar aparent, valorile sunt

false ); deznodământul este vesel, stilul – parodic. Conflictele dramatice în comedie sunt

derizorii, de nivel exterior, şi ilustrează ridicolul preocupărilor personajelor.

Comedie de moravuri, care dezvăluie viaţa publică şi de familie a unor politicieni

care, ajunşi la putere şi roşi de ambiţii, sunt caracterizaţi de o creştere bruscă a instinctelor

de parvenire, ,,O scrisoare pierdută,, se înscrie în seria operelor caragialiene care au ca

temă vanitatea.

Tema comediei ,,O scrisoare pierdută,, urprinde aspecte din viaţa publicţ şi de

familie a unor politicieni care, ajunşi la putere, conduc abuziv şi din interes personal viaţa

politică a judeţului. Grupul fruntaş al conducerii locale este susţinut de prefectul Ştefan

Tipătescu şi de ,,prezidentul,, Zaharia Trahanache.

Acţiunea piesei se desfăşoară în „capitala unui judeţ de munte”, pe fondul agitat al

unei campanii electorale. Aici are loc conflictul dintre conducerea locală şi Nae Caţavencu,

un apirant la deputăţie. Pentru a avea susţinerea politicţ, Caţavencu se foloseşte de şantaj;

el ameninţă cu publicarea în gazeta proprie a unei crisori de dragoste pierdute de

soţia ,,prezidentului,,, Zoe Trahanache, al cărei expeditor ete cel mai bun prieten al acetuia,

prefectul Tipătescu. Lansarea, relansarea şi amplificarea conflictului, intriga arborescentă

unt determinate de traeul imprevizibil al biletului de amor.

Scrisoarea trece de la Cetăţeanul turmentat, cel care a găsit scrisoarea, la Nae

Caţavencu, care i-a utra-o, profitând de starea lui de ebrietate. O va pierde odată cu

pierderea pălăriei, pe care o găseşte, din nou, Cetăţeanul turmentat şi care, conform cu

meeria lui de fost poştaş, returnează crisoarea ,,adresantei,,, adică Zoei Trahanache.

Acest traeu al scrisorii tranformă personajele, influenţând evoluţia lor. Cel mai

interesant este cuplul Tipătescu – Zoe Trahanache, personajele implicate direct în

conflictul dramatic târnit de pierderea crisorii de dragoste. Tipătescu află de pierderea

scrisorii de dragoste trimisă de el Zoei Trahanache, de la oţul înşelat. Dezvoltarea intrigii

este dependentă de stările emoţionale prin care trec personajele implicate în conflict.

Tipătescu este caracterizat prin intermediul reacţiilor pe care le are la aflarea veştii, reacţii

redate cu ajutorul didascaliilor. Prezentarea gradată a stărilor prin care trece are loc pe

fundalul citirii scrisorii de dragoste de către soţul amantei, care este convins că e doar o

plastografie.

Pierderea scrisorii influenţează relaţia dintre cei doi amanţi. În scena a III-a a

actului I, Tipătescu o ceartă pentru neglijenţa ei, iar Zoe se justifică în faţa lui, ca un copil.

În cena a III-a, în care Cetăţeanul turmentat le povesteşte cum a găsit scrisoarea şi cum a

pierdut-o la rându-i, cei doi sunt partenerii care încearcă să găsească soluţii pentru

rezolvarea problemei în care sunt amândoi implicaţi. În scena a IV-a a actului II, Zoe

începe ă acţioneze împotriva partenerului ei. După ce Fănică dădue ordinul de arestare a lui

Caţavencu, Zoe îl trimite pe Pristanda sţ i-l aducă pe Nae Caţavencu pentru a trata ea cu el.

Scena a VI-a a actului II este cea mai semnificativă pentru ilustrarea evoluţiei relaţiei

dintre cele două personaje. Zoe nu este de acord cu arestarea lui Caţavencu şi îi reproşează

lui Fănică faptul că nu s-a gândit la urmări, la compromiterea ei odată cu publicarea

scrisorii în gazetă. Tipătescu o ceartă pentru neglijenţa ei iar Zoe plânge în faţa lui,

simţindu-se vinovată. Soluţia pe care o găseşte Tipătescu pentru a o salva pe Zoe este să

fugă în lume împreună, dar ea nu vrea să renunţe la poziţiile lor sociale şi-i oferă, ca

alternativă, susţinerea candidaturii lui Caţavencu, de care Tipătescu nici nu vrea să audă.

Zoe pozează în faţa lui Fănică drept victimă şi îl somează în numele dragostei lor să o

susţină, iar peste câteva minute ete hotărâtă să lupte şi împotriva lui pentru salvarea

onoarei: ,,ori tu mă iubeşti şi eu trăiesc, şi atunci lupta este peste putinţă cu Caţavencu –

trebuie să-mi cedezi, ori nu, şi atuncea mor, şi dacă mă laşi să mor, şi după ce-oi muri

poate să se-ntâmple orice...,,. Zoe trece de la atitudinea unei copile îndrăgostite la femeia

puternică, care ştie ce vrea şi îşi urmează cu hotărâre scopul. Zoe este caracterizată aici

indirect prin intermediul atitudinii şi al replicilor pe care i le dă lui Fănică, trecând de la

fiinţa slabă care părea a fi în faţa lui Fănică la femeia puternică în stare să domine pe

oricine.

Finalul îi prezintă pe cei doi împăcaţi pentru că aparentul conflict este rezolvat.

Biletul de amor a revenit la destinatar, candidatul la la Camera deputaţilor nu este nici

Farfuridi. Nici Caţavencu, ci Agamemnon Dandanache, numit de la ,,centru,,.

Relaţia dintre Tipătescu şi Zoe Trahanache a trecut de la stadiul de îndrăgostiţi la cel

de rivali, şi aceasta pe fondul conflictului iscat de pierderea scrisorii de dragoste care ar fi

compromis-o pe Joiţica. Pentru a se asigura că imaginea ei publică nu este distrusă, Zoe

este în stare să lupte cu oricine îi va sta în cale. Chiar şi cu amantul ei, dacă acesta nu o

susţine. În final, pentru că biletul de amor i-a revenit destinatarului, cei doi se comportă ca

şi cum între ei nu a existat niciodată vreun conflict.