Amensalismul

In contrast cu comensalismul este amensalismul. Este o relatie de tipul (-,0). Este o reactie in

care o populatie inhiba pe alta, dar ea ramane neafectata. In principiu, amensalismul implica

interactiuni chimice dintre organisme. Aceste interactiuni in care organisme ale unei specii

afecteaza cresterea indivizilor sau populatiilor altor specii constituie un tip de interactiune

bazat pe influenta unor mediatori chimici denumiti allelochimicale (WHITTAKER 1970;

WHITTAKER si FEENY 1971).

Producerea de toxine organice simple cu actiune inhibitoare asupra cresterii. Desi se

cunosc multe aspecte referitoare la rolulul si importanta acestor substante, semnificatia lor

pentru structura si stabilitatea biocenozelor este relativ putin lamurita. Majoritatea dintre

aceste substante sunt produse in sol la nivelul radacinilor plantelor, iar o alta parte importanta

este produsa de catre frunzele plantelor. Suprimarea cresterii produsa de catre aceste

substante ale plantelor poarta denumirea de allelopatie. Unul dintre cazurile clasice este

producerea juglonei (juglandonei) de catre Juglans regia (nuc).

O alt categorie sunt substantele din categoria antibioticelor, mediatori chimici cu rol antimicrobial. Antibioticele, in sensul acesta, sunt substante produse in cantitate mica de un

organism al unei specii, dar care pot avea efecte inhibitoare, deterente, repelente, toxice sau

letale, asupra altor organisme din alte specii. Compusii fenolici si terpene aromate (ex.

camfor) de inhibitie a germinarii si cresterii semintelor. Acesti compusi produsi in sol sau

chiar in aer de radacinile unor arbusti (ex,chaparral in America) si adsorbiti de particolele de

sol, actioneaza asupra vegetatiei ierboase (MULLER si colab. 1968). Asa se explica faptul ca

tufarisurile sunt inconjurate de niste centuri lipsite de vegetatie si in care prezenta plantelor

ierboase este diminuata mult.

Comensalismul

Comensalismul este o relaie ntre organisme n care unul beneficiaz n timp ce altul

nu este afectat. Este posibil ca o relaie de parazitism s se transforme ntr-una de

comensalism pentru c parazitul n general tinde s se dezvolte astfel nct s nu produc

gazdei daune prea mari, iar gazda ncearc s combat efectele negative ale parazitului. Deci

s-ar putea ca n final s se ajung la un punct n care gazda s nu fie dunat deloc. Exemple

de relaii de comensalism din lumea vegetal sunt numeroase. Multe specii de orhidee

utilizeaz copaci pe suprafaa crora cresc, copacii nici nu sufer, nici nu beneficiaz, dar

orhideele au nevoie de o suprafa unde s se fixeze i s beneficieze de lumin i ploaie. De

asemenea, muchii, ferigile i via de vie utilizeaz i ei suprafaa copacilor n acest fel. Un

exemplu de relaie comensal din lumea animalelor este cea stabilit ntre rechini i peti

remora. Petii remora au un fel de ventuz pe cap pe care o folosesc pentru a se ataa de

rechini. n acest fel ei pot nota mpreun cu rechinii i atunci cnd acetia se hrnesc i mai

rmn buci mici de pete remora l mnnc. Rechinii nu par s fie influenai pozitiv sau

negativ de petii remora. Multe relaii comensale sunt mai mult oportuniste i nu implic un

contact fizic de durat. De exemplu multe psri depind de copaci din mai multe specii pentru

a-i construi un cuib, dar nu folosesc acelai copac de la un an la altul. Copacul nici nu sufer

nici nu beneficiaz de pe urma activitii psrilor.

Comensalismul este mai greu de demonstrat dect parazitismul sau mutualismul, dar o

analiz atent arat dac ntr-adevr aceasta este relaia care se stabilete ntre dou specii.

Strcul de ciread (Bubulcus ibis) i caut hrana n zonele deschise, de obicei acolo unde

pasc vite. Cnd vacile se deplaseaz n timpul pscutului, provoac micri la nivelul

vegetaiei care determin insectele s se ridice n aer. Acestea sunt capturate de ctre strcii

care se hrnesc cu ele. Astfel, strcii beneficiaz de pe urma relaiei, iar vitele sunt neafectate,

nici pozitiv, nici negativ.

Mutualismul

Mutualismul este o relaie n care ambii parteneri beneficiaz. n multe relaii mutuale

speciile nu pot tri una fr alta, relaia fiind obligatorie. n alte relaii speciile pot exista

separat, dar au mai mult succes cnd se implic ntr-o relaie mutual. Unele specii de Acacia

(copaci care au spini) asigur hran, sub forma unei soluii de glucoz n mici formaiuni din

tulpina lor, anumitor specii de furnici. Astfel, acestea triesc n acest copac i se hrnesc cu

aceast soluie, n schimb protejndu-l de alte animale, atacndu-le dac se apropie s se

hrneasc. Ambele organisme beneficiaz furnicile primesc hrana i un spaiu unde s

triasc, iar copacul este protejat de animalele care ar dori s-i mnnce frunzele.

Unul din elementele nutritive din sol care este de obicei limitat, fiind astfel un factor

limitativ pentru creterea plantelor este azotul. Multe tipuri de plante precum leguminoasele

(fasolea, trifoiul, etc.), arinul, acacia etc. au n rdcinile lor bacterii care formeaz mici

noduli numii nodoziti. Bacteriile nu produc mbolnvirea plantei, din contr, i procur

azotul pe care planta l poate utiliza n procesul de cretere. Bacteriile fixatoare de azot

beneficiaz de un loc unde s triasc i de substane nutritive de la plant, iar plantele

beneficiaz de azotul pe care l primesc. n mod similar muli fungi formeaz asociaii

simbiotice de tip mutual cu rdcinile plantelor, asociaii care se numesc micorize. Fungii

obin molecule organice de la rdcinile plantelor, iar planta primete de la fungi substane

nutritive precum fosfai i nitrai. Relaia mutual dintre fungi i rdcinile plantelor

presupune: asocierea constant a celor doi parteneri; infectarea plantelor de ctre fungi;

dezvoltarea mai bun a plantelor cu micorize comparativ cu cele fr micorize. n funcie de

raportul dintre hifele fungice i celulele rdcinii micorizele sunt clasificate astfel:

ectomicorize (micorize ectotrofe), n care fungii produc infecii hifale intercelulare;

endomicorize (micorize endotrofe), n care hifele sunt localizate intracelular;

ectoendomicorize includ ambele tipuri de infecii; Ectomicorizele au fost semnalate la

numeroase specii de arbori: conifere, fag, nuc, tei etc. Endomicorizele reprezint cel mai

comun tip de micorize prezent la cele mai multe plante cultivate ierboase i lemnoase (care

nu au ectomicorize). Ectoendomicorizele sunt prezente doar la speciile de arbori (pin, molid

i brad) care formeaz ectomicorize n mod obinuit. Rolul micorizelor n biologia plantei

este foarte complex: prezena micorizelor confer plantelor avantaje numeroase, cele legate

de nutriie i dezvoltare fiind foarte importante; endomicorizele au rol n metabolismul

fosforului; fungii de micorize au rol protector antimicrobian;

Parazitismul este o relaie n care unul din organisme numit parazit triete n sau pe

un alt organism numit gazd pe seama cruia se hrnete. n general, parazitul este mult mai

mic dect gazda sa. Dei gazda este pgubit n urma interaciunii, n general ea nu este

omort imediat de parazit. Unele gazde pot chiar tri un timp ndelungat i pot fi relativ

puin afectate de ctre paraziii lor. S-a constatat c noile relaii stabilite parazit gazd sunt

mult mai destructive dect cele care au o lung istorie a evoluie mpreun. Cele dou specii

dintr-o astfel de relaie evolueaz n aa fel nct fiecare se poate obinui cu cealalt. Interesul

parazitului nu este s omoare gazda, dar dac o face trebuie s gseasc alta. Gazda i

dezvolt sistemul de aprare fa de parazit astfel nct s menin gradul de dunare la un

nivel pe care poate s-l tolereze. Muli parazii au dou sau mai multe specii gazd pentru

diferite stadii de dezvoltare din ciclul lor de via. Ciclul de via la ali parazii implic

animale care poart parazitul de la o gazd la alta, fiind numii vectori. De exemplu, multe

insecte care se hrnesc cu snge i cpuele pot transmite diferite boli, precum boala Lyme,

boala somnului care sunt transmise prin acest tip de vectori. Paraziii care triesc pe

suprafaa gazdei se numesc ectoparazii. Puricii, pduchii, mucegaiurile sunt exemple de

ectoparazii. Paraziii care triesc n corpul gazdei se numesc endoparazii. Tenia, paraziii

malariei, unele bacterii i fungi sunt exemple de endoparazii. Exist i plante parazite, cum

este vscul care triete parazit pe copaci. Seminele de vsc sunt purtate de psri de la un

pom la altul, unde se pot prinde de suprafaa ramurilor i crete spre esuturile copacului care-

i asigur ap i substane minerale. Parazitismul este o strategie de via foarte obinuit.

Dac ar trebui s categorisim toate organismele din lume am gsi mai multe specii parazite

dect specii care nu sunt parazite. Fiecare organism inclusiv omul, are multe alte organisme

care l utilizeaz ca gazd.

Fiecare specie ocupa o asa-numita nisa ecologica, o anumita pozitie in cadrul unui

ecosistem. Nisa este definita atat de parametrii fizico-chimici ai mediului de viata, cat si de

parametrii biologici - relatiile cu celelalte specii. Teoretic, doua specii nu pot ocupa in mod

durabil aceeasi nisa ecologica.

Selectia naturala tinde sa elimine speciile mai putin adaptate, invingator fiind cel mai

bine adaptat, care reuseste sa se reproduca in modul cel mai eficient. Specii diferite pot ocupa

nise ecologice functional identice, dar in arii geografice diferite. Daca speciile convietuiesc in

acelasi areal, atunci nisele ecologice pe care le ocupa sunt diferite. Revenind la parazitism:

pentru vietuitoarele parazite, acest mod de a trai, pe seama unui organism-gazda, nu inseamna

altceva decat ca si-au gasit o nisa ecologica a lor. Cu adevarat impresionanta este diversitatea

aspectelor pe care le poate imbraca acest fenomen. Exista mii de specii parazite - protozoare,

plante, animale, ciuperci. Exista tot felul de combinatii - plante pe plante, ciuperci pe plante,

ciuperci pe animale, protozoare pe animale, animale pe animale. Desi vasta majoritate a

speciilor de animale parazite sunt nevertebrate, exista cateva cazuri binecunoscute si printre

vertebrate. Unul dintre cele mai interesante este parazitismul de cuib, intalnit la pasari - cazul

cucului si al altora ca el. Multe nevertebrate sunt parazite in stadiul de larva, dar duc o viata

libera in stadiul de adult. Sau invers. Printre plante, exista unele obligatoriu parazite si altele

mai putin pretentioase, care pot trai oricum: daca gasesc o gazda s-o paraziteze, bine; daca

nu, nu. Unele plante sunt semiparazite - caz notoriu: vscul -, crescand pe alte plante si

"furandu-le" seva bruta, dar facandu-si singure fotosinteza. Si mai sunt multe, multe alte

variante in lumea imensa si inca prea putin cunoscuta, desi intens explorata, a celor care, de

milioane de ani, traiesc pe spinarea altora.

Epidemiile de ciuma care, in valuri succesive, au ucis in Evul Mediu o treime din

populatia Europei, aveau de-a face cu parazitismul: bacteria care provoaca ciuma - Yersinia

pestis - era transmisa la om de puricii care intepasera anterior rozatoare (de obicei sobolani)

purtatoare ale bacteriei.

La cateva specii de pesti abisali, care traiesc la sute de metri in profunzimea

nemarginita a oceanului - acolo unde domneste intunericul complet -, sansele ca un mascul sa

intalneasca o femela sunt aproape nule. Si totusi, se intampla, dar numai in conditiile unor

specializari evolutive la limita incredibilului. Cand un mascul intalneste femela potrivita, n-o

mai lasa sa-i scape: se agata si se face una cu ea, la propriu, concrescand cu corpul ei.

Masculul, foarte maruntel, devine un parazit al femelei (care e de vreo 10 ori mai mare decat

el). De fapt, el nu mai este decat un aparat genital, menit sa produca spermatozoizi pentru a o

fecunda pe ea.

Boala: malarie. Agentul patogen: un microorganism unicelular numit plasmodiu.

Vector: tantarii anofeli (Anopheles sp.). Malaria sau paludismul (in Romania, vechea

denumire populara a acestei maladii era aceea de friguri) este una dintre cele mai vast

raspandite boli parazitare si face, in fiecare an, peste un milion de victime, majoritatea copii

din Africa.

Parazitii pot avea si ei, la randul lor, paraziti; este asa-numitul hiperparazitism. Diverse

specii de muste - care pot fi paraziti temporari ai vertebratelor, hranindu-se cu sangele

acestora - sunt parazitate de acarieni microscopici.

Coevolutia gazda-parazit. Relatia gazda-parazit care se dezvolta in cursul evolutiei se

aseamana cu o cursa a inarmarilor. Cuvantul-cheie este coevolutie: parazitul se specializeaza

adaptandu-se la dificilele provocari ale vietii in corpul altei specii. Gazda, la randu-i, isi

dezvolta mecanisme de aparare prin care incearca sa scape de oaspetele nepoftit.

Prdtorismul (predatorism, prdare)

Una dintre cele mai obinuite tipuri de interaciuni ntre organisme se numete prdare

i are loc atunci cnd un organism numit prdtor omoar i mnnc alt organism numit

prad. Prdtorul beneficiaz n urma omorrii i ingerrii przii. Rezult c prada trebuie s

fie vie atunci cnd e atacat, deci organismele detritivore nu sunt considerate prdtoare.

Exemple de relaii prad prdtor pot fi: leu - zebr, mcleandru (Erithacus rubecola)

rm sau lup cerb. Tot aici se ncadreaz i relaia dintre ierbivorele care consum plante.

Plantele carnivore precum cele din specia Drosera rotundifolia (denumire popular roua

cerului) i-au modificat frunzele, care se pot uni rapid i pot prinde insecte pe care apoi le

diger. Pentru a reui prdtorii se bazeaz pe cteva strategii. Unii sunt puternici i alearg

repede (ghepardul, leul i rechinii), alii stau la pnd i ateapt i atunci cnd prada se

apropie o prind rapid cu o micare fulgertoare (oprle, uliu), iar alii utilizeaz capcane

pentru a prinde n ele prada (pianjen). n acelai timp prada dispune de numeroase

caracteristici care o ajut s evite prdarea. Multe au simuri ascuite (vz, auz, miros), unele

se camufleaz, iar altele rmn nemicate cnd sunt prdtorii n zon i astfel pot scpa de

ei. O adaptare a speciilor prdate este rata foarte mare de reproducere. De exemplu, oarecii

de cmp pot produce zece pn la douzeci de pui pe an n timp ce ulii au doi sau trei pui pe

an. Datorit acestei rate mari a natalitii speciile prdate pot suporta o rat mare a mortalitii

fr ca specia (populaia) s fie n pericol de dispariie. Indivizii speciei prdate care mor sunt

de regul cei btrni, bolnavi, slabi sau mai puin adaptai mediului n care triesc, cei care

supravieuiesc sunt cei sntoi, rapizi i bine adaptai mediului. Acelai lucru este valabil i

pentru indivizii speciei prdtoare, cu ct un organism este mai puin adaptat mediului su, cu

att el are anse mai mici s prind prada, s supravieuiasc i s se reproduc.

Dac o populaie A triete prin atacarea, uciderea i consumarea membrilor

populaiei B, atunci membrii populaiei A sunt numii prdtori, iar cei ai populaiei B, prad.

Tigrul este prdtor iar cprioara este prad. Tot aa, n mediul marin, rechinul este

prdtorul iar heringul este prad. O specie de prad poate fi prdat de mai multe specii de

prdtori, i invers.

Consumatorii pot fi clasificai n monofagi care se hrnesc cu o singur specie prad;

oligofagi se hrnesc doar cu cteva tipuri de prad i polifagi mai multe tipuri (specii) de

prad (dai cteva exemple).

Pradatorismul este o relatie obligatorie, benefica pentru pradator (+) si daunatoare

pentru prada (-). Indivizii din populatia pradatorului consuma membrii populatiei prada ca

hrana. Acest tip de relatie se deosebeste de parazitism, deoarece parazitul de obicei nu isi

omoara gazda. Are un rol important in reglarea numarului de indivizi din ambele populatii si

sta la baza retelei trofice din cadrul biocenozei. De exemplu, disparitia unui pradator poate

determina o explozie numerica a populatiei prada ceea ce poate avea un impact negativ la

nivelul biocenozei. De exemplu, disparitia populatiilor de lupi poate duce la inmultirea

necontrolata a cerbilor si caprioarelor, care pot determina distrugerea completa a plantelor

prin suprapasunat, ceea ce antreneaza si moartea lor.

Pradatorismul poate avea consecinte evolutive si ecologice importante pentru ambele

specii (pradator si prada), avand de asemenea efecte asupra structurii si functiilor

comunitatilor si ecosistemelor. In cadrul biocenozelor pradatorii reprezinta factori reglatori

ai acestora. Ei sunt numiti si "gunoieri ecologici" deoarece elimina indivizii bolnavi, cu o

valoare biologica redusa.

Intre populatiile prada si pradator se stabileste un echilibru numeric, cu valori care

oscileaza intre anumite limite si care se repeta dupa un interval de timp regulat.