Relația de dragoste

1. Trăsături caracteristice

Conform D.E.X. dragostea și iubirea sunt definite identic, ca fiind un „sentiment de dragoste față de o persoană, relație de dragoste; amor; sentiment de afecțiune față de cineva.”(www.dexonline.ro)

Robert Baron și Donn Byrne definesc dragostea ca fiind: prietenia dintre un bărbat și o femeie recladită ca o relație de apropiere interpersonal progresivă în care cei doi subiecți ajung să se perceapă ca potențiali parteneri sexuali (Gavreliuc A., 2007, p 126). Un simptom al prezenței dragostei este interiorizarea unor emoții intense în prezența persoanei iubite.

Dragostea are note commune cu prietenia, dar și diferențe. Respectul, încrederea și prețuirea reciprocă, altruismul sunt trasături ale prieteniei, valabile și pentru dragoste. Tendința spre sexualitate face ca reacțiile emoțional-fiziologice să fie mai puternice, iar acest nucleu sexual-emoțional, în jurul căruia gravitează elementele afectivității, chiar și gelozia, determină ca dragostea să se manifeste mai dinamic, fiind mai pândită de tensiuni și conflicte (Iliuț P, 2004, p. 161).

Putem vorbi despre trei componente ale trăirii și manifestării dragostei:a) Cognitiv- atitudinală: se referă la gîndurile, credințele, părerile pe care îndrăgostitul le are

față de partenerul său.b) Comportamentală: dezvăluirea gândurilor sentimentelor, disponibilităților de acțiune a

iubiților, unul față de celălalt. Iubirea are nevoie de semne materiale: cadouri, tandrețe fizică, de aajuta efectiv persoana iubită.

c) Reacțiile emoționale: simptomele fizice și psihice: bătăi ale inimii, transpirație, nopți nedormite….

Hartfield și Walster cred că atunci când oamenii se îndrăgostesc sunt îndeplinite următoarele trei condiții:

- reprezentarea despre ce înseamnă iubirea și cum arată persoana de care trebuie să te îndragostești (Albă ca zapada – expunerea la imagini și modele despre cum arată dragostea);

- așteptarea mentală care se materializează în momentul în care este cunoscută persoana considerată potrivită;

- nu se poate vorbi despre experiența unei iubiri veritabile în afara procesului emotional ( modificări fiziologice interne, schimbul de priviri, tandrețea fizică).

2. Clasificare: tipuri de dragoste

a) Dragostea pasională: este o stare emoțională tumultoasă. Factorul afectiv-emoțional copleșește rațiunea, reacțiile comportamentale scapând de sub controlul lucidității. Dragostea este oarbă, idealizarea celuilalt este maximă, defectele sunt convertite în calități, orice se justifică pentru a fi împreună. Este prezentă nevoia de a fi iubit așa cum iubești, existând teama de a nu fi părăsit;

b) Dragostea companională: partenerul este prieten, companion, tovarăș de viață. Se manifestă ca o relație mai așezată, rațională, bazată pe încredere, grijă și susținere reciprocă. Tonul rațional se impune în fața pasiunii necontrolate. Viețile celor doi se împletesc pâna la contopire aproape totală;

c) Dragostea posesivă: emoțiile sunt intense, apare gelozia, preocuparea excesivă față de partener, dominant este frica de a nu îl pierde pe celălalt;

d) Dragostea pregmatică: vizează căutarea partenerului în funcție de cât de bine crezi că vor funcționa relațiile cu cel ales;

e) Dragostea altruistă: presupune grija necondiționată și dăruirea față de partener;f) Jocul de-a dragostea: în care unuia sau ambilor parteneri le place să fie în jocul

dragostei și să câștige, asemeni unui joc de tenis, relațiile sunt superficial, ele sfârșindu-se când cel cu care te-ai jucat devine plictisitor sau prea serios;

g) Dragostea compasională: cea în care se iubește oarecum din milă, donatorul de grijă și afectiune simțind placere în a se comporta paternal cu partenerul și, totodată, a-1 vedea pe acesta dependent de el;

h) Dragostea unilaterală, neîmpărășită reciproc.

3. Teorii explicative; exemple

a) Teoria bio-evolutivă: Perechile bărbat-femeie care pe lânga raporturile sexuale au practicat și grija unuia fată de celălalt și fată de copii lor, au dezvoltat afecțiune și încredere reciprocă, au relații stabile, beneficiază de șanse mai mari de supraviețuire.

b) Teoria emoțiilor ( Stanley Schacher și Jerome Singer, 1962)Pentru a se recunoaște îndrăgostit subiectul trebuie să parcurgă două stagii succesive:

- atracția față de partener să declanșeze o stare de excitație psihosociologică,- subiectul să interpreteze trăirea ca fiind dragoste.

În 1967, în cadrul unei cercetări care a avut loc în S.U.A subiecții întrebați dacă ar accepta o relație cu cineva care are toate calitățile, dar pe care nu-l iubesc: 65% bărbați și 24% femei au răspuns negative; reluat în anul 1980 subiecții au răspuns în proporție de 80% femei și bărbați că nu s-ar căsători dacă nu ar fi îndrăgostiți.

Teoria atribuirii eronate a excitabilității Cercetări experimentale au arătat că în situația de excitabilitate, tensiune nervoasă oamenii au tendinta să interpreteze această stare ca efect al căderii în dragoste. Dutton si Aron în urma unui astfel de studiu au observat diferența între doua grupuri de persoane care traversează două poduri: unul suspendat și nesigur, iar celălat grup un pod sigur; după traversare sunt intervievați de o persoană atragătoare, care le oferă numărul de telefon, cei care au trversat podul suspendat vor telefona persoanei – demonstrând atașamentul care apare față de persoana de la capătul podului.

c) Teoria triunghiului dragostei: (Robert Stenberg, 1986). R. Stenberg consideră că dragostea trebuie să conțină trei componente: pasiunea,

intimitatea și angajamentul.Pasiunea: reprezintă component motivațională, ce reflectă în principal atracția sexuală.Intimitatea: corespunde componentei emoționale și se referă la dorința de a fi împeună cu

celălalt, de ai împărăși experiențele fericite și cele neplăcute.Angajamentul: reprezintă componenta cognitivă și include decizia de a fi împreună cu

celălalt, decizia de a continua relația, reafirmată chiar și în momentele de criză.

Bibliografie

1. Gavreliuc Alin, 2007, De la relațiile interpersonal la comunicarea socială, editura Polirom, Iași.

2. coord Septimiu Chelcea, 2006, Psihosociologie, teorie și aplicații, editura Economică, București.

3. coord Adrian Neculau, 2003, Manual de psihologie socială, editura Polirom, Iași.4. Iliuț Petru, 2004, Valori, atitudini și comportamente sociale, editura Polirom, Iași.5. www.dexonline.ro