Maitreyi - Allan

Romanul Maitreyi,1930 scris in stil confesiv, relateaza o poveste de dragoste în

15 capitole , plasata in spatiul exotic al Indiei. Tema dezvolta o poveste de dragoste,

urmarind impactul dintre lumea orientala si cea europeana.Perspectiva narativă este

autodiegetică, naraţiunea făcându-se la persoana I de către un narator-personaj,

protagonist al acţiunii: Allan.

Este nu doar povestea unei iubiri misterioase si tulburator de triste, ci si un mod

de revelare a sacrului, in conceptia autorului, fiecare iubire fiind o hierofanie. Allan este

un tanar inginer englez care vine la lucru in India, la o societate de canalizare a deltei si

se intalneste cu Maitreyi,, fiica lui Narendra Sen, superiorul ierarhic al lui Allan. Invitat

sa locuiasca in casa familiei Sen, dupa ce se imbolnavise de friguri, tanarul va avea

revelatia unei lumi misterioase si ciudate, axata pe alte valori morale decat cele ale

europenilor si suficienta siesi in aceasta lume, Maitreyi constituie si ea o revelatie: este

primitiva, dar si cultivata.

Maitreyi ii apare oaspetelui cu o infatisare mereu noua, invaluita in mister: „Daca

ma gandeam adesea la Maitreyi (...), daca, mai ales ma tulbura si ma nelinistea, aceasta se

datora straniului si neintelesului din ochii, din raspunsurile, din rasul ei (...). Nu stiu ce

farmec si ce chemare aveau pana si pasii ei”.Cei doi tineri se intalneau mereu: in

biblioteca (unde lucreaza la clasificarea cartilor familiei), la masa, pe terasa casei; uneori,

ei se plimba cu masina sub cerul plin de stele al Bengalului sau poarta lungi discutii (la

care ia parte si sora mai mica a Maitreyiei – Chabu). Catva timp, Allan isi pastreaza

luciditatea, fiind chiar deranjat de atitudinea prea ingaduitoare a familiei Sen: „Cand ni se

incurajeaza si glumele sentimentale, ma dezgusta. Mi se parea ca e un complot general la

mijloc, ca sa ma indragostesc de Maitreyi.”.Treptat, tanarul este prins in jocul iubirii, pe

care o evoca in acorduri inalte, poematice: „Cand voi gasi linistea, omule, Dumnezeule,

prietenul meu?”.

Fiecare intalnire cu Maitreyi releva alta fateta a acestei fiinte misterioase si

nefericite, alcatuita din indrazneala si ingenuitate, vis magic si naivitate, imposibil de

cunoscut ca insasi Mama Pamant. Maitreyi i se daruieste intr-o noapte si Allan se simte

usor jenat ca aceasta „se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei si o urma

de melancolie ca mi se daruise asa de repede”. Cei doi se intalnesc dis-de- dimineata in

biblioteca familiei, iar Maitreyi, coplesita de vinovatie, ii povesteste despre iubirea ce o

avea de la 13 ani pentru guru-ul ei, Robi Takkur. Maitreyi va oficia un ritual al logodnei,

neasteptat si pur, in care cuvintele se convertesc in incantatii inalte, tulburatoare ca

muzica sferelor.

Tradati in mod involuntar de Chabu, cei doi indragostiti sunt despartiti in mod

brutal de Sen. Si povestea de dragoste capata o aura tragica. Romanul are un final

deschis, pastrand prin acesta formula jurnalului si confirmand autenticitatea confesiunii.

“As vrea sa privesc ochii Maitreyiei...”