REGULI APLICABILE DIFERITELOR CLASE DE MOSTENITORI LEGALI

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA

CUPRINS

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE...............................................................................3

CAPITOLUL I. Soţul supravieţuitor al defunctului.I.1 Noţiune. Condiţii. ................................................................................................4

I.2 Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.....................................................5

I.3 Dreptul succesoral special al soţului supravieţuitor asupra mobilierului şi

obiectelor de uz casnic........................................................................................6

I.4 Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor..........................................................7

CAPITOLUL II. Clasele de moştenitorii legali.

Secţiunea 1.Clasa I: descendenţii defunctului .........................................................9

Secţiunea 2. Clasa a II-a:

II.2.1. Ascendenţii privilegiaţi ..............................................................................11

II.2.2. Colateralii privilegiaţi.................................................................................13

Secţiunea 3. Clasa a III-a: ascendenţii ordinari .....................................................15

Secţiunea 4. Clasa a IV-a: colateralii ordinari.........................................................16

CONCLUZII ..............................................................................................................18

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ....................................................................................19

1


Listă de abrevieri

Alin. – alineat(ul)

Art. – articol (ul)

C.civ. – Codul civil

C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie

dec. – Decizia

Dreptul – Revista „Dreptul”

ed. – Editura

etc. – etcetera

nr. – număr

op.cit. – opera citată

p. – pagina

pct. – punctul

s.civ. – sentinţă civilă

Trib. Suprem - Tribunalul Suprem

urm. – următoarele

vol. - volum

2


CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Tradiţional, dreptul civil cuprinde în reţeaua deasă a normelor sale întreaga viaţă a omului, de la naştere, ba chiar de la zămislire până la moarte şi la urmarea ei patrimonială, moştenirea, care mai este numită şi „succesiune” sau „ereditate”. În acest context, în doctrină se apreciază că locul liberalităţilor (inter vivos şi mortis causa) se află între contractele speciale şi succesiuni1.

Transmisiunea succesorală este edificată pe principiul tradiţional al legăturii de sânge, care există între membrii aceleiaşi familii. Adoptarea acestui sistem are ca raţiune prezumtivă afecţiunea celui care lasă moştenirea faţă de rudele sale cele mai apropiate. Deşi, legea stabileşte cercul moştenitorilor legali, aceştia nu pot culege toţi, împreună, bunurile care alcătuiesc patrimoniul succesoral, deoarece, dacă s-ar proceda astfel, s-ar ajunge la o fracţionare excesivă a acestui patrimoniu. De aceea, în scopul înlăturării unor asemenea inconveniente, legiuitorul a instituit criteriul clasei de moştenitori.

Potrivit art.953 C.civ., prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în fiinţă. Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea moştenirii are loc în temeiul legii (la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege). Noul Cod civil, (art. 964, alin.1, art. 975-983) prevede că rudele defunctului cu vocaţie legală generală (în linie dreaptă la infinit şi colaterale până la gradul al IV-lea inclusiv) sunt organizate pe patru clase de moştenitori legali distincte, nu numai prin apropierea faţă de defunct, dar şi prin particularităţile lor.

1 M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966, p. 19; C. Stătescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală. Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 95.

3


CAPITOLUL I

SOŢUL SUPRAVIEŢUITOR AL DEFUNCTULUI

I.1. Noţiune. Condiţii. Art. 971 alin. (1) C.civ. instituie vocaţia succesorală generală a soţului supravieţuitor la moştenirea defunctului în concurs cu oricare dintre cele patru clase de moştenitori legali. În absenţa persoanelor din orice clasă de moştenitori legali sau dacă niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate să vină la moştenire, soţul supravieţuitor culege întreaga moştenire.

Pentru a putea veni la moştenirea defunctului, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească condiţiile generale ale dreptului la moştenirea legală2 (să aibă capacitate, să nu fie nedemn sau dezmoştenit pentru cotitatea disponibilă), dar şi o condiţie specială3, şi anume să aibă calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii (art.970C.civ.), neavând relevanţă durata căsătoriei cu defunctul, dacă au avut copii sau nu ori dacă erau despărţiţi sau nu în fapt. În schimb, concubinajul a două persoane de sex diferit, oricât de durabil ar fi fost, nu conferă vocaţie succesorală legală concubinului supravieţuitor.4

Deoarece calitatea de soţ dobândită prin căsătorie se poate pierde ca urmare a desfacerii căsătoriei prin divorţ ori ca urmare a desfiinţării căsătoriei prin nulitate sau anulare, se impun unele precizări:a) în cazul în care căsătoria era desfăcută prin divorţ la data deschiderii moştenirii, fostul soţ al decedatului nu mai are vocaţie succesorală. Potrivit art. 382 alin. 1 C.civ, căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea judecătorească a rămas definitivă. În consecinţă, dacă decesul celui care lasă moştenirea a intervenit după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de divorţ, dar înainte de a deveni irevocabilă, calitatea de soţ există şi, deci, soţul supravieţuitor îl va putea moşteni pe soţul decedat.5

b) în cazul în care, anterior deschiderii moştenirii, prin hotărâre judecătorească se constatase nulitatea ori se pronunţase anularea căsătoriei, problema unor drepturi succesorale nu se mai pune, deoarece calitatea de soţ nu mai există.

2 A se vedea supra nr.22-383 În locul rudeniei cu defunctul; a se vedea Fr.Deak, op.cit., p1224 A se vedea D.Lupaşcu, C.M.Crăciunescu, op. cit.(2011), p.35-36.5 În legătură cu situaţia terţului de bună-credinţă, a se vedea Fr.Deak, op.cit., p.124-125; D.Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, op.cit (2011), p.80 şi urm.

4


În caz de nulitate absolută sau relativă, căsătoria se desfiinţează cu efect retroactiv, chiar dacă hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea sau s-a anulat căsătoria a intervenit ulterior decesului unuia dintre soţi.

În mod excepţional, dacă soţul supravieţuitor a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, declarată nulă sau anulată, el păstrează, până la data când hotărârea instanţei judecătoreşti devine definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă. Prin urmare, în această situaţie, nepierzând calitatea de soţ pe care o avea la data deschiderii moştenirii, soţul supravieţuitor va veni la moştenirea soţului decedat.

În schimb, dacă nu a fost de bună-credinţă, soţul supravieţuitor nu va moşteni, pierzând calitatea de soţ cu efect retroactiv. Evident, dacă moartea unuia dintre soţi intervine după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de desfiinţare a căsătoriei, niciunul dintre soţi (fie şi de bună-credinţă) nu va putea moşteni, întrucât nu are calitatea de soţ.

În cazul decesului unuia dintre soţi, prima problemă ce trebuie rezolvată pentru stabilirea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor, iar dacă există şi alţi moştenitori, şi pentru stabilirea drepturilor succesorale ale acestora, este determinarea masei succesorale, adică a drepturilor şi obligaţiilor care o compun. În afara bunurilor proprii care au aparţinut soţului defunct, există şi bunurile comune al soţilor, deţinute în codevălmăşie (art.339 C.Civ).Noul Cod civil recunoaşte soţului supravieţuitor trei categorii de drepturi:

un drept de moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase;

un drept de moştenire special asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor;

un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit.

I.2 Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali

Soţul supravieţuitor vine în concurs cu orice clasă de moştenitori. Cota soţului supravieţuitor este în funcţie de clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs (sau subclasa în cazul clasei a II-a a ascendenţilor şi a colateralilor privilegiaţi), după cum urmează:

a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât

şi cu colateralii privilegiaţi ai defunctului;c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţii

privilegiaţi, fie numai cu colateralii privilegiaţi ai defunctului;d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţii ordinari, fie

cu colateralii ordinari ai defunctului.e) în cazul în care nu există moştenitori legali ori aceştia există, dar sunt nedemni

sau renunţători, soţul supravieţuitor va culege întreaga moştenire a soţului decedat.

5


Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitorii legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele.

Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situaţia unui soţ supravieţuitor, cota stabilită mai sus se împarte în mod egal între acestea (art. 986 C.civ.).

De aceea, întâi se calculează partea succesorală a soţului supravieţuitor şi apoi restul, care se cuvine clasei cu care este în concurs şi care se împarte între moştenitorii legali cu vocaţie succesorală concretă din clasa respectivă în funcţie de modul în care vin la moştenire: în mod egal, dacă vin la moştenire în nume propriu, sau pe tulpini, dacă vin la moştenire prin reprezentare.

Dacă două persoane pretind drepturi succesorale în calitate de soţi supravieţuitori (bigamie), cota soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori se împarte în mod egal între soţul din căsătoria valabilă şi soţul de bună-credinţă din căsătoria nulă.

Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu două clase de moştenitori (singura ipoteză posibilă fiind aceea în care defunctul a dezmoştenit moştenitorii rezervatari dintr-o clasă sau subclasă preferată), atunci cota sa de parte succesorală se stabileşte în funcţie de clasa moştenitorilor legali dezmoşteniţi, şi nu în funcţie de clasa subsecventă, deci soţul supravieţuitor vine în concurs şi cu moştenitorii legali din această clasă.

În cazul dezmoştenirii soţului supravieţuitor, moştenitorii din clasa cu care acesta vine în concurs culeg partea din moştenire rămasă după atribuirea cotei cuvenite soţului supravieţuitor ca urmare a dezmoştenirii.

Dacă, în urma dezmoştenirii, pe lângă soţul supravieţuitor, vin la moştenire atât cel dezmoştenit, cât şi acela care beneficiază de dezmoştenire, acesta din urmă culege partea rămasă după atribuirea cotei soţului supravieţuitor şi a cotei celui dezmoştenit (art. 1075 alin. (2) C.civ.).

Rezultă că întotdeauna, indiferent de clasa cu care vine în concurs (inclusiv cu clasa a II-a), partea soţului supravieţuitor se impută asupra moştenirii, adică se scade din moştenire, şi diferenţa urmează să se împartă între moştenitorii legali cu vocaţie succesorală concretă cu care este în concurs.

Cu alte cuvinte, dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire împreună cu rudele defunctului, moştenitori legali, stabilirea cotei ce i se cuvine se face cu întâietate faţă de stabilirea cotelor moştenitorilor cu care concurează.

Soţul supravieţuitor vine la moştenire numai în nume propriu şi este moştenitor rezervatar. El are sezina moştenirii şi este obligat la raportul donaţiilor primite de la defunct daca vine în concurs cu descendenţii defunctului.

I.3 Dreptul succesoral special al soţului supravieţuitor asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic

6


Pe lângă partea succesorală pe care o culege în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali, soţul supravieţuitor mai are dreptul să primească din moştenire „mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor” (art.974 C.Civ.). Însă soţul supravieţuitor beneficiază de acest drept numai dacă vine în concurs cu alţi moştenitori decât descendenţii defunctului. A doua condiţie pentru ca soţul supravieţuitor să beneficieze de acest drept succesoral special este ca soţul defunct să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donaţii sau prin legate testamentare.

Trebuie precizat că, deşi soţul supravieţuitor este un moştenitor rezervatar, având o rezervă de 1/2 din cota succesorală, ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal, el nu are o rezervă asupra mobilelor şi obiectelor de uz casnic ce au fost afectate folosinţei soţilor ori asupra dreptului de abitaţie. Rezultă deci că aceste drepturi speciale pot fi înlăturate de defunct prin liberalităţi între vii sau pentru cauză de moarte.

Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic este un drept de moştenire legală, având însă o afectaţiune specială.

I.4 Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitorDreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor a fost reglementat pentru prima

dată în art. 4 din Decretul–Lege nr.319/1994. În timpul convieţuirii, soţul care locuieşte în locuinţa proprietate exclusivă a celuilalt se bucură de un drept de folosinţă asupra acesteia. După moartea unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor „care nu este titular al nici unui drept de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale, beneficiază de un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moştenirii, dacă această casă face parte din bunurile moştenirii”( art.973., alin.1 C.Civil).

Dreptul de abitaţie este un drept real care are ca obiect o casă de locuit şi care permite titularului său să posede şi să folosească locuinţa respectivă, proprietatea altei persoane, în scopul satisfacerii nevoilor de locuit6. Aşadar, dreptul de abitaţie este recunoscut indiferent de moştenitorii cu care soţul supravieţuitor vine în concurs.

Soţul supravieţuitor are drept de abitaţie dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: la data deschiderii moştenirii a locuit în casa care formează obiectul dreptului de abitaţie; nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale7. casa face parte din bunurile moştenirii, în total sau în parte, fiind proprietate exclusivă sau comună (împreună cu soţul supravieţuitor sau cu altul8) a defunctului.6 A se vedea C.Statescu, C. Birsan, Drept civil. Drepturile Reale, Universitatea Bucuresti, 1988, p.244.7 În art.4 din Decretul-Lege nr.319/1944 se prevedea drept condiţie ca soţul supravieţuitor să nu aibă o altă locuinţă proprie. 8 În caz de proprietate comună (în devălmăşie ), dreptul de abitaţie vizează evident, numai partea din proprietatea ce a aparţinut defunctului.

7


să nu devină prin moştenire proprietarul exclusiv al locuinţei, astfel, în cazul în care soţul supravieţuitor este unicul moştenitor al defunctului, în calitate de proprietar nu poate avea, în plus, şi un dezmembrământ al aceluiaşi drept de proprietate. Dacă soţul supravieţuitor moşteneşte locuinţa împreună cu alte persoane (este comoştenitor), dreptul abitaţie îi va permite să o folosească potrivit necesităţilor, şi nu în raport cu cota parte dobândită prin moştenire. defunctul nu a dispus altfel; el poate înlătura dreptul de abitaţie, ca drept de moştenire legală, fiindcă soţul supravieţuitor nu este rezervatar decât în raport de drepturile succesorale prevăzute de art.972 C.Civ.

Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor este un drept real (are ca obiect casa de locuit), este un drept temporar, este un drept strict personal, inalienabil şi insesizabil, neputând fi cedat sau grevat în favoarea altei persoane 9, este un drept cu titlu gratuit.

Dreptul de abitatie al soţului supravietuitor se stinge prin partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor (art. 973 C.Civ.).

Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor îşi găseşte aplicarea numai atunci când locuinţa a fost proprietatea exclusivă sau proprietatea comună (pe cote-părţi sau în devălmăşie) a defunctului.

Dacă locuinţa era proprietatea soţilor, deci bun comun, soţul supravieţuitor va continua să o folosească, în baza dreptului său de proprietate asupra cotei ce îi revine şi în baza dreptului de abitaţie corespunzător cotei dobândite prin moştenire de către ceilalţi moştenitori.

După efectuarea partajului, dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor va înceta, situaţia sa juridică viitoare depinzând de includerea sau nu a locuinţei în lotul său.

Dacă locuinţa a fost inclusă în lotul său, el va deveni proprietar exclusiv al ei. Dacă însă ea a fost inclusă în lotul altui moştenitor, soţul supravieţuitor care nu mai are nici un titlu pentru folosinţa ei, ori va obţine un astfel de titlu de la moştenitorul proprietar, ori va putea fi evacuat.

9 Soţul supravieţuitor nu poate nici închiria partea sa de locuinţă care îi excede; a se vedea Fr. Deak, op.cit, p151-152.

8


CAPITOLUL II

CLASELE DE MOSTENITORI LEGALI

Secţiunea 1

Clasa I - descendenţii defunctului

II.1.1 Noţiune. Procedând la împărţirea rudelor defunctului în clasele de moştenitori, legiuitorul nu putea adopta o altă soluţie decât aceea a de a include în clasa chemată în primul rând la moştenire pe descendenţii defunctului. După cum s-a spus10, „orişice părinte nu voieşte altceva murind decât să lase averea sa copiilor săi”.

Potrivit art. 975, alin.1 C. Civ., prin descendenţi se înţeleg copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit, indiferent de sex. Nu are importanţă dacă descendenţii sunt din aceeaşi căsătorie11 sau din căsătorii diferite. Copiii defunctului şi urmaşii acestora din afara căsătoriei fac de asemenea parte din clasa I de moştenitori legali, cu condiţia ca filiaţia să fie stabilită potrivit legii12.

Alături de copiii din căsătorie şi din afara căsătoriei, din clasa I de moştenitori legali fac parte şi copiii adoptaţi. Prin adopţie, adoptatul şi descendenţii săi dobândesc aceleaşi drepturi pe care le are copilul din căsătorie. După efectele produse, adopţia poate fi: cu efecte depline sau cu efecte restrânse.

Potrivit art.451 şi urm. C.Civ., adopţia este asimilată în totalitate rudeniei fireşti şi deci, în actuala reglementare, adopţia nu mai poate fi decât cu efecte depline. Adopţia cu efecte restrânse rămâne în actualitate (cel puţin în materia dreptului de moştenire), întrucât actele juridice încheiate în regimul juridic anterior rămân valabile (tempus regit actum)13.

În funcţie de felul adopţiei (cu efecte depline sau restrânse), vor fi diferenţiate şi drepturile la moştenire.a) Dacă moştenirea este lăsată de adoptator, adoptatul şi descendenţii săi pot veni

la moştenire, indiferent de felul adopţiei. Dacă cel care lasă moştenirea nu este adoptatorul, ci o altă rudă a acestuia, adoptatul va avea vocaţie succesorală la moştenirea respectivă numai dacă adopţia a fost făcută cu efecte depline

10 G.P.Petrescu, Succesiunile, Vol.I, Tipografia Gutenberg, Bucureşti 1895.11 Declararea nulităţii sau anularea căsătoriei dintre părinţi nu are niciun efect în privinţa copiilor, care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie (art.305, alin 1, C. Civ.)12 A se vedea T.R. Popescu, Dreptul familiei. Tratat, vol.II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1965, p.100-104.13 A se vedea D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, op.cit.(2011), p.349 şi urm.

9


(deoarece numai în această situaţie adoptatul devine rudă cu adoptatorul său, cât şi cu rudele acestuia din urmă – art.451 C.Civ.).

b) Dacă persoana care lasă moştenirea a fost o rudă firească a adoptatului, acesta din urmă: Nu poate veni la moştenire, daca adopţia sa a fost încheiată cu efecte

depline (deoarece legăturile adoptatului cu rudele fireşti încetează în acest caz); Poate veni la moştenire în cazul adopţiei cu efecte restrânse, întrucât

adoptatul păstrează legăturile de rudenie cu familia firească, astfel că el şi descendenţii lui vor avea vocaţie succesorală faţă de ascendenţii lor fireşti.

În toate cazurile, adopţia va produce efectele arătate numai dacă a fost făcută în scopul şi cu finalitatea prevăzută de lege14. Dacă adopţia a fost fictivă, adică a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului, sancţiunea este nulitatea absolută a adopţiei (art.480 C.Civ.)15.

Mai mult, noul Cod civil dispune în mod expres, prin dispoziţiile art.441, alin.1, „reproducerea umană asistată medical cu terţ donator nu determină nicio legătură de filiaţie între copil şi donator”, asigurându-se astfel confidenţialitatea informaţiilor cu privire la reproducerea umană asistată medical şi anonimatul terţului donator. Nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive ce ţin de reproducerea asistată medical şi nici copilul astfel născut nu poate contesta filiaţia sa. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al dreptului de moştenire, copilul născut prin reproducere asistată medical este asimilat pe deplin copilului din filiaţia firească, existând vocaţie succesorală reciprocă; în acelaşi timp, între copilul astfel născut şi terţul donator nu există vocaţie la moştenire, reciprocă sau unilaterală.

II.1.2. Împărţirea moştenirii între descendenţi. Potrivit art. 975, alin. 2 C.Civ., „descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase”. Dacă vin singuri la succesiune, descendenţii au dreptul la întreaga moştenire. În acest caz, dacă sunt chemaţi doi sau mai mulţi descendenţi de gradul I (copiii defunctului sau alţi descendenţi de grade egale), fiecare va moşteni în mod egal, în funcţie de numărul lor (pe capete).

Dacă descendenţii de gradul al II-lea şi următoarele vin la moştenire prin reprezentare, împărţeala se va face pe tulpini şi subtulpini, principiul egalităţii aplicându-se numai între ramurile din aceeaşi tulpină (art.975, alin.4 C.Civ).

În cazul în care la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului, descendenţii, indiferent de numărul lor, vor culege ¾ din moştenire, restul de ¼ cuvenindu-se soţului supravieţuitor. (art.975, alin.3, C. Civ).

Din dispoziţiile Codului civil rezultă că drepturile succesorale ale descendenţilor au următoarele caractere juridice:14 „În dreptul nostru, finalitatea înfierii este determinată de ocrotirea deosebită a intereselor copilului, care trebuie să găsească în noua sa familie o adevărată atmosferă, prielnică dezvoltării sale fizice şi morale” (T.R.Popescu, Dreptul familiei, Tratat, vol.II, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1965, p.110). „ Instanţa este obligată să verifice…daca adopţia s-a făcut sau nu în interesul minorului” (CSJ, S.Civ., dec.nr.595/1991, în Dreptul nr.1, 1992, p.103. A se vedea şi: I. Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p.266; I. Filipescu, op. cit.,p.3-4, 15-16; M. Avram, op.cit., p. 445. 15 A se vedea Trib.Suprem, s.civ.,dec.nr.2186/1984, în C.D.1984, p.171.

10


Copiii defunctului pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi prin

reprezentare succesorală, în schimb, descendenţii copiilor defunctului (nepoţi, strănepoţi, răstrănepoţi) pot veni la moştenire atât în nume propriu (atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile reprezentării succesorale), cât şi prin reprezentare succesorală.

Descendenţii sunt moştenitori rezervatari, astfel încât liberalităţile făcute de defunct (donaţii şi legate) prin care se aduce atingere rezervei lor sunt supuse reducţiunii, la cerere.

Descendenţii sunt moştenitori sezinari; ei au „stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral”, chiar înainte de eliberarea certificatului de moştenitor şi fără vreo formalitate; sezina conferă moştenitorilor sesizări şi dreptul de a administra patrimoniul succesoral şi de a exercita şi acţiunile defunctului (art.1125-1126C.Civ)16.

Descendenţii sunt obligaţi să raporteze donaţiile, adică sunt ţinuţi să readucă la masa succesorală bunurile pe care le-au primit cu titlu de donaţie17 de la cel care lasă moştenirea (art.1146, alin.1C.Civ.)

Secţiunea 2

Clasa a II-a: ascendenţii şi colateralii privilegiaţi

Dacă defunctul nu are descendenţi sau cei existenţi „nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni” sau nu vor să vină la moştenire, legea cheamă la succesiune rudele care fac parte din clasa a II-a de moştenitori legali (art.976, alin.1 C.Civ).

Clasa a II-a de moştenitori legali este clasa mixtă, a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi (se numesc privilegiaţi deoarece înlătură de la moştenire pe ceilalţi ascendenţi şi colaterali, denumiţi ordinari, care fac parte din clase de moştenitori subsecvente). Clasa a II-a este mixtă, întrucât cuprinde două categorii de rude, ceea ce determină că studierea problemelor legate de ascendenţii privilegiaţi să se facă separat de cele privind colateralii privilegiaţi.

II.2.1. Ascendenţi privilegiaţiII.2.1.1 Noţiune. Ascendenţi privilegiaţi sunt părinţii defunctului (tatăl şi mama) din căsătorie, din afara căsătoriei şi din adopţie.Drepturile succesorale ale părinţilor din căsătorie şi din afara căsătoriei sunt prevăzute expres de art. 976 şi urm. C.Civ.

a) Filiaţia faţă de mamă şi faţă de tată. Potrivit art.408 C.civ., filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii. Ea se poate stabili şi prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească.Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate.

16 Pot.art.1127 C.civ., moştenitorii legali nesesizări dobândesc sezina numai prin eliberarea certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii. Până la intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii, moştenitorul legal nesezinar nu poate fi urmărit în calitate de moştenitor.17 Dacă donaţia nu a fost făcută cu scutire de raport.

11


Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească (art.408, alin.3 C.civ). Paternitatea se prezumă dacă se dovedeşte că pretinsul tată a convieţuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepţiunii (art.426 alin.1 C.civ.)18.

În doctrină s-a apreciat că, dacă stabilirea filiaţiei (prin recunoaştere) din afara căsătoriei s-a făcut în scopul exclusiv (şi dovedit) de a crea tatălui din afara căsătoriei vocaţie succesorală la moştenirea copilului, recunoaşterea este lovită de nulitate19. b)Vocaţia succesorală a părinţilor fireşti în cazul adopţiei. În cazul adopţiei cu efecte depline, părinţii fireşti ai celui adoptat pierd orice vocaţie succesorală la moştenirea copilului adoptat, întrucât raporturile de rudenie dintre ei încetează. În cazul în care unul dintre soţi adoptă cu efecte depline copilul firesc al celuilalt soţ, legăturile de rudenie dintre copil şi părintele său firesc (care este soţul adoptatorului cu efecte depline) se menţin şi, în consecinţă, acesta din urmă păstrează vocaţia succesorală la moştenirea copilului.Dacă însă adopţia este cu efecte restrânse, vocaţia succesorală a ambilor părinţi fireşti se menţine, indiferent dacă adoptatorul este sau nu soţul unuia dintre părinţii fireşti. c)Vocaţia succesorală a adoptatorului. În cazul adopţiei cu efecte depline, situaţie în care adoptatul devine rudă cu adoptatorul şi rudele acestuia , vocaţia succesorală a celui din urmă nu este pusă la îndoială20.Alături de majoritatea autorilor21, apreciem şi noi că adoptatorul are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de adoptat şi în cazul adopţiei cu efecte restrânse, deoarece în privinţa raporturilor de rudenie dintre adoptator şi adoptat nu există deosebire între felurile adopţiei.

II.2.1.2 Împărţirea moştenirii între ascendenţii privilegiaţi. Întinderea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi diferă după cum ascendenţii privilegiaţi vin singuri la moştenire sau în concurs cu colateralii privilegiaţi. Astfel:a) Dacă la moştenire sunt chemaţi numai ascendenţii privilegiaţi ai defunctului (tatăl şi mama acestuia), moştenirea se împarte întotdeauna în mod egal, în funcţie de numărul acestora (art.980 C.civ).

Precizăm că, în cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatorul vine la moştenire alături de părinţii fireşti (care sunt în viaţă la data deschiderii moştenirii), deci moştenirea se va împărţi în două, trei sau patru părţi. Dacă numai unul dintre

18 Prezumţia de paternitate este înlăturată dacă pretinsul tată dovedeşte că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil (art.426, alin.2 C.civ).19 A se vedea Fr.Deak, op.cit, p.216; D. Macovei, I.E. Cadariu, op.cit., p.75.20 Dacă adopţia a fost făcută numai de unul dintre soţi, celălalt soţ nu va avea calitatea de adoptator, indiferent de felul adopţiei.21 A se vedea M. Eliescu, op.cit. I, p.113-115, St. Cărpenaru, op.cit, p.407-409, C. Stătescu, op.cit, p135-137, I Zinveliu, op.cit, p.31.

12


părinţi (fireşti sau din adopţie) trăieşte la data deschiderii succesiunii, el va prelua întreaga moştenire.

b) Potrivit art.978 C.civ., dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi, întinderea drepturilor ascendenţilor se stabileşte astfel:

Când există un singur părinte, el va primi ¼ din moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi;

Când trăiesc ambii părinţii, vor culege ½ din moştenire (câte ¼ fiecare), cealaltă jumătate revenind colateralilor privilegiaţi (art.978, lit.a C. civ);

Întrucât în cazul adopţiei cu efecte restrânse părinţii fireşti vin la moştenire alături de adoptatori, concursul dintre ei va afecta nu cota colateralilor privilegiaţi, ci cotele lor succesorale, respectiv partea de ½ a părinţilor va fi împărţită între ei, astfel încât vor lua, în mod egal, o cotă ¼, 1/6 sau ⅛, după caz.

c) În cazul dezmoştenirii moştenitorilor din clasa a II-a (din care fac parte ascendenţii privilegiaţi), se va proceda după cum urmează:

Dacă din clasa a II-a fac parte doar ascendenţii privilegiaţi şi aceştia au fost dezmoşteniţi, ei vor primi o cotă redusă din moştenire, iar restul se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni;

Dacă din clasa a II-a fac parte şi ascendenţi privilegiaţi, şi colaterali privilegiaţi şi au fost dezmoşteniţi doar ascendenţii privilegiaţi, de această dezmoştenire vor profita colateralii privilegiaţi, ale căror cote vor creşte în mod corespunzător;

Dacă din clasa a II-a fac parte şi ascendenţi privilegiaţi şi colaterali privilegiaţi şi au fost dezmoşteniţi doar colateralii privilegiaţi, de această dezmoştenire vor profita ascendenţii privilegiaţi, ale căror cote vor creşte în mod corespunzător;

Dacă din clasa a II-a fac parte şi ascendenţi privilegiaţi, şi colaterali privilegiaţi şi au fost dezmoşteniţi în tot atât ascendenţii privilegiaţi, cât şi colateralii privilegiaţi, ascendenţii privilegiaţi îşi vor primi rezerva, colateralii privilegiaţi vor fi înlăturaţi de la moştenire, iar restul se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni.

d) Dacă, alături de clasa a II-a de moştenitori, este chemat la moştenire şi soţul supravieţuitor al defunctului, mai întâi se stabileşte cota ce se cuvine acestuia (respectiv ½ sau ⅓, după caz) şi restul se împarte între moştenitorii din clasa a II-a.

Din dispoziţiile Codului Civil rezultă că ascendenţii privilegiaţi au următoarele caractere juridice:

pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi prin reprezentare; sunt moştenitori rezervatari; sunt moştenitori sezinari.

II.2.2. Colateralii privilegiaţi

13


II.2.2.1 Noţiune. Colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora până la gradul al IV-lea inclusiv (nepoţi şi strănepoţi de frate/soră).

Fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora pot fi din căsătorie (aceeaşi căsătorie sau căsătorii diferite), din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline.

De precizat că, în cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenţii lui nu devin rudă cu rudele adoptatorului şi, prin urmare, nici cu descendenţii săi. De exemplu, dacă soţii au doi copii şi adoptă cu efecte restrânse un al treilea copil, acesta din urmă nu devine frate cu copiii din filiaţia firească, astfel că, în cazul în care unul dintre copiii fireşti moare, moştenirea va fi culeasă numai de fratele său din filiaţia firească22.

Dacă adoptatul ar muri mai întâi, niciunul dintre copiii din filiaţia firească a adoptatorilor nu va avea vocaţie în calitate de frate/soră la moştenirea adoptatului.

II.2.2.2 Împărţirea moştenirii între colateralilor privilegiaţi. În acest caz, situaţia este diferită după cum rudele colaterale din clasa a II-a vin la moştenire „singure” sau în concurs cu ascendenţii privilegiaţi. Astfel:

când vin singuri, colateralii privilegiaţi culeg întreaga moştenire; dacă vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi vor primi ¾

din moştenire în concurs cu un singur părinte sau ½ în concurs cu doi (sau mai mulţi) părinţi ai defunctului.

când la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului, cota – parte cuvenită acestuia va fi defalcată mai întâi.Moştenirea ce se cuvine colateralilor privilegiaţi se împarte „în mod egal” între

fraţii şi surorile defunctului” (pe capete” – art.981, alin.1 C.civ).Asemănător se împarte moştenirea şi între descendenţii din fraţi surori, când

vin la moştenire în nume propriu. Dacă însă descendenţii din fraţi şi surori vin la moştenire prin reprezentare, chiar dacă sunt de grad egal, împărţeala se face pe tulpini şi subtulpini (art.981, alin.2 C.Civ).

Împărţirea pe linii este o modalitate specială de împărţire a moştenirii, care se aplică în acele cazuri în care, în calitate de colaterali privilegiaţi, sunt chemaţi la moştenire fraţi şi surori ai defunctului care nu sunt din aceiaşi părinţi (art.981, alin.3, C.civ).

Împărţeala pe linii constituie o excepţie de la principiul potrivit căruia, în cadrul aceleiaşi clase, rudele de grad egal moştenesc în părţi egale.

Precizăm că, atunci când fraţii şi surorile defunctului sunt din părinţi diferiţi, ei se împart în trei categorii: fraţi buni (primari), adică fraţi cu defunctul şi după tata şi după mama, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei23 sau din adopţia cu efecte depline făcută de ambii soţi;

22 A se vedea D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, op.cit.,p349 si urm.23 În cazul în care părinţii unui copil din afara căsătoriei se căsătoresc, iar din căsătorie rezultă alţi doi copii, toţi trei copiii sunt fraţi buni, astfel că, dacă unul moare, împărţeala moştenirii se va face în mod egal; A se vedea Fr. Deak, op.cit., p.116-117.

14


fraţi consangvini (consângeni), adică fraţi cu defunctul numai după tată, indiferent dacă sunt din căsătorii deosebite, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline făcută numai de tată; fraţi uterini, adică fraţi cu defunctul numai după mama, indiferent dacă provin din căsătorii diferite, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline (făcută numai de mamă).

Ca regulă, atunci când la moştenire vin fraţi sau surori ce fac parte dintr-o singură categorie (sau din aceeaşi căsătorie), drepturile lor succesorale vor fi egale.

Dacă la moştenirea defunctului vin fraţi din căsătorii diferite, moştenirea se va împărţi pe linii şi, drept consecinţă, fraţii buni vor lua o parte mai mare decât fraţii consangvini sau uterini (art.981, alin.4, C.Civ).

Potrivit art.981 C.civ, împărţeala pe linii se face în felul următor: moştenirea lăsată de fratele decedat se împarte în două linii, linia paternă şi linia maternă. Fraţii buni vin la moştenire în ambele linii, cei consangvini numai în linia paternă, iar cei uterini numai în linia maternă.

De precizat că art.981, alin 3 C.Civ. vizează, atât ipoteza în care colateralii privilegiaţi vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, dar şi pe aceea când moştenirea se împarte numai între colaterali privilegiaţi (şi aceştia sunt „pe linii colaterale diferite).

Regula împărţelii pe linii se aplică şi în situaţia în care descendenţii din fraţi şi surori vin la moştenire prin reprezentare sau prin valorificarea unui drept succesoral propriu24.

Din dispoziţiile Codului Civil rezultă că colateralii privilegiaţi au următoarele caractere juridice:

pot veni la moştenire numai în nume propriu; în schimb descendenţii lor pot veni la moştenire şi prin reprezentare.

nu sunt moştenitori rezervatari; nu sunt sezinari; nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

Secţiunea 3

Clasa a III-a: ascendenţii ordinari

II.3.1. Noţiune. În situaţia în care defunctul nu are moştenitori din primele două clase sau cei existenţi nu pot (din cauza nedemnităţii sau din cauza exheredării) sau nu vor să vină la moştenire (renunţând la ea)25, legea cheamă la moştenire ascendenţii ordinari, adică, „rudele în linie dreaptă ascendentă al defunctului” de gradul doi, trei, etc.(alţii decât părinţii – art.982, alin.1 C.civ). Ascendenţii ordinari sunt bunicii, străbunicii, etc (fără limită în grad).

24 A se vedea Fr.Deak, op.cit.p.118 şi practică:C.S.J., s.civ., dec.nr.1031/19991, în Dreptul nr.1/1992, p.107. 25 Art.982, alin 2 C.Civ prevede că ascendenţii ordinari vin la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni.

15


Ascendenţii ordinari pot fi din căsătorie sau, în cazul adopţiei cu efecte depline, din rudenia civilă rezultat al adopţiei. Dacă însă cel care lasă moştenirea a fost adoptat cu efecte restrânse, ascendenţii ordinari se vor recruta dintre rudele sale fireşti.

II.3.2 Împărţeala moştenirii între ascendenţii ordinari. Potrivit art. 982, alin.3 C.civ., bunicii, străbunicii, etc, sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie (în baza principiului proximităţii gradului de rudenie), astfel că bunicii (rude de gradul al II-lea) înlătură de la moştenire pe străbunici (rude de gradul al III-lea).

Între ascendenţii ordinari de grad egal chemaţi la moştenire se aplică principiul egalităţii (art.982, alin.5, C.Civ).

Dacă ascendenţii ordinari au fost dezmoşteniţi în tot, aceştia vor fi înlăturaţi de la moştenire, urmând ca întreaga moştenire să revină clasei subsecvente.

Dacă, alături de ascendenţii ordinari, la moştenire este chemat şi soţul supravieţuitor al defunctului cota ce i se cuvine acestuia este de ¾ din moştenire (iar ascendenţilor ordinari le revine ¼ din moştenire – art. 972, alin.1, lit.d, C.civ.)

Din dispoziţiile Codului civil rezultă că ascendenţii ordinari au următoarele caractere juridice:

pot veni la moştenire numai în nume propriu (nu şi prin reprezentare); nu sunt moştenitori rezervatari; sunt moştenitori sezinari (fiind rude în linie directă). nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

Secţiunea 4

Clasa a IV-a: colateralii ordinari

II.4.1. Noţiune. Colateralii ordinari sunt: unchii şi mătuşile, verii primari şi fraţii sau surorile bunicilor defunctului (unchiul mare).

Dacă defunctul nu are moştenitori din primele trei clase sau cei existenţi nu pot sau nu vor să vină la moştenire (renunţând la ea)26, legea cheamă la moştenire pe colateralii ordinari, adică „rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv” care nu sunt fraţi sau surori ori descendenţi ai acestora (art.983, alin.1 C.civ).

Colateralii ordinari pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei sau, în cazul adopţiei cu efecte depline, din rudenia civilă rezultat al adopţiei.

În cazul adopţiei cu efecte restrânse, colateralii ordinari ai defunctului adoptat se vor recruta dintre rudele sale fireşti. Astfel, chiar dacă nu defunctul a fost cel adoptat cu efecte restrânse, adopţia fiind făcută de o rudă a sa pe linie ascendentă sau colaterală, cel adoptat şi descendenţii săi nu vor avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de defunct.

26 Art.983, alin 2 C.Civ prevede că ascendenţii ordinari vin la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni.

16


II.4.2. Împărţeala moştenirii între colateralii ordinari. Potrivit art.983, alin.3 C.Civ., colateralii ordinari sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie (principiul proximităţii gradului de rudenie), astfel: unchii şi mătuşile (rude de gradul al III-lea) înlătură de la moştenire pe verii primari şi fratele sau sora bunicilor defunctului27 (rude de gradul al IV-lea).

Între colateralii ordinari de grad egal chemaţi la moştenire se aplică principiul egalităţii (art. 983, alin.5 C.civ). Astfel, dacă nu există unchi sau mătuşi, verii primari şi unchiul mare împart moştenirea în mod egal. În cadrul acestei clase de moştenitori legali nu este aplicabilă nici împărţirea pe linii a moştenirii, întrucât art.981 C.Civ. vizează numai împărţirea între fraţii şi surorile defunctului de diferite categorii şi descendenţii lor.

În cazul în care colateralii ordinari au fost dezmoşteniţi în tot, aceştia vor fi înlăturaţi de la moştenire (nefiind moştenitori rezervatari), urmând ca moştenirea să devină vacantă şi să revină comunei, oraşului, municipiului sau statului, după caz.

Dacă, alături de colateralii ordinari, la moştenire este chemat şi soţul supravieţuitor al defunctului, mai întâi se stabileşte cota ce se cuvine acestuia. Soţul supravieţuitor culege ¾ din moştenire, iar colateralii ordinari, indiferent de numărul lor, culeg împreună ¼ din moştenire, potrivit celor doua principii, cel al proximităţii, respectiv cel al egalităţii art .983, alin.4 C.civ.

Din dispoziţiile legale rezultă că colateralii ordinari au următoarele caractere juridice: pot veni la moştenire numai în nume propriu (nu şi prin reprezentare); nu sunt moştenitori rezervatari; nu sunt moştenitori sezinari; nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

27 A se vedea şi dec.citată a T.Reg. Oltenia nr.1604/1966, loc.cit, p.12517


CONCLUZII

Moştenirea, patrimoniul unei persoane alcătuit din drepturi şi obligaţii, lăsată la moartea unei persoane, intră, în puterea legii, sau în puterea testamentului lăsat de defunct, în patrimoniul altei sau altor persoane (ascendenţi, descendenţi, soţ supravieţuitor, colaterali până la gradul IV inclusiv), dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca aceea persoană să poată moşteni, şi anume: să existe la momentul deschiderii succesiunii, să fie rudă cu defunctul, să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemn, să nu fie exheredat.

În concluzie, faţă de reglementarea anterioară, se menţin aceleaşi criterii de determinare concretă a vocaţiei la succesiune a rudelor, şi anume: clasa de moştenitori şi gradul de rudenie, şi se aplică aceleaşi principii: a) principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali (se menţin cele patru clase tradiţionale de moştenitori şi ordinea în care aceştia vin la succesiune); b) principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă, cu cele două excepţii: în cadrul clasei a ll-a, clasa mixtă a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi, în care părinţii, rude de gradul I, nu îi înlătură de la moştenire pe fraţi şi surori sau descendenţii acestora, rude de gradul ll-IV; în cazul reprezentării succesorale; c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

Dreptul familiei aduce însă un suflu de modernitate în componenţa claselor de moştenitori. Ţinând seama de prevederile art. 441 noul Cod Civil, copilul rezultat din reproducere umană asistată cu terţ donator va avea vocaţie la moştenirea tatălui şi mamei sau, după caz, a mamei Acest copil se va putea încadra între descendenţii clasei întâi sau între colateralii clasei a doua şi a treia.

18


BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Codul Civil;

2. Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ediţia a III-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2013;

3. M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei,

Bucureşti, 1966;

4. C. Stătescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală.

Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967;

5. G.P. Petrescu, Succesiunile, Vol.I, Tipografia Gutenberg, Bucureşti 1895;

6. T.R. Popescu, Dreptul familiei. Tratat, vol.II, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1965;

7. D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei. Tratat, vol.II, Editura Universul

Juridic, Bucureşti, 2011;

8. I. Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975;

9. I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. A II, Bucureşti, 1993;

10. M. Avram, Drept Civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013 ;

11. D. Macovei, Drept civil, Succesiuni, Ed. Chemarea, Iaşi, 1993;

12. M. Eliescu, Transmisiunea şi împărţeala moştenirii în dreptul RSR, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1966;

13. I. Zinveliu, Dreptul la moştenire în RSR, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1975.

19

REGULI APLICABILE DIFERITELOR CLASE DE MOSTENITORI LEGALI

Documents

Transcript of REGULI APLICABILE DIFERITELOR CLASE DE MOSTENITORI LEGALI