ANALIZA PRELIMINARĂ A IMPACTULUI DE REGLEMENTARE efectuată asupra necesităţii elaborării Reglementării tehnice

„Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete”

I. Introducere Analiza preliminară a impactului de reglementare efectuată asupra necesităţii elaborării Reglementării tehnice ,,Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete” a fost elaborată în vederea executării art. 13 „Analiza impactului de reglementare” din Legea nr. 235-XVI din 20.07.2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, a art. 37 (f1) a Legii nr. 317 din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a punctului 9 din Hotărîrea Guvernului nr.1230 din 24.10.2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a eficienţei actului de reglementare. Analiza preliminară prezentată reprezintă argumentarea necesităţii adoptării proiectului nominalizat a Ordinului Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în baza evaluării impactului potenţial al acestuia asupra activităţii de întreprinzător şi a intereselor societăţii.

II. Definirea problemeiComponenta juridicăProblema generală pentru producătorii din Republica Moldova este lipsa

pieţei de desfacere cauzată de necompetivitatea fructelor şi legumelor proaspete. Moldova demonstrează o specializare înaltă în exporturile de fructe şi legume, dar trebuie să înveţe să beneficieze de acest avantaj şi să-şi perfecţioneze sistemul de producere a fructelor şi legumelor proaspete destinate consumului uman.

Necesitatea intervenţiei Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare în domeniul stabilirii cerinţelor igienice pentru fructele şi legumele proaspete destinate consumului uman este impusă de actualitate, care demonstrează lipsa unui sistem ecologic de producere a fructelor şi legumelor proaspete.

O concluzie de bază a studiului este că doar o agricultură cu respectarea tuturor cerinţelor de igienă va asigura legătura dintre fermieri şi pieţele de export.

Obţinerea unor fructe şi legume proaspete de o calitate înaltă va fi posibilă doar dacă se vor respecta mai mulţi factori:

- infrastructura adecvată în vederea contracarării riscurilor, atît climatice cît şi de altă natură;

- informarea producătorilor despre consecinţele nerespectării cerinţelor de igienă;

- reglementarea normativă în acest domeniu, etc.Tendinţa agriculturii în Uniunea Europeană este trecerea la o agricultură

ecologică. Agricultura ecologica reprezintă un procedeu ,,modern” de cultivare, creştere şi recoltare a fructelor şi legumelor. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de alimente cu gust, textură şi calităţi autentice şi atractive. Republica Moldova spre deosebire de alte ţări dispune de o climă favorabilă şi de soluri fertile pentru a obţine produse ecologice, însă producătorii nu cunosc încă ce presupune o agricultură ecologică.

Reglementarea tehnică „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete” vine să suplinească golul din legislaţie şi să aducă la cunoştinţa tuturor producătorilor din domeniul fructelor şi legumelor cerinţele igienice ce trebuie respectate. Producătorii de fructe şi legume trebuie să respecte aceste cerinţe de igienă incluse în această Reglementare tehnică pentru a ajunge la un nivel mult mai înalt de producere. Respectînd aceste cerinţe producătorii vor fi informaţi, de exemplu, că îngrăşămintele naturale au o mare importanţă pentru a menţine fertilitatea solurilor, dar să fie gestionate în limita potenţialului de contaminare microbienă, fizică sau chimică, ca mai apoi să obţină o roadă productivă.

Este important de menţionat că măsurile propuse în prezenta Reglementare tehnică vor realiza sarcina ce constă în armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia şi practicile UE, astfel, proiectul va stabili o serie de cerinţe igienice pentru cultivarea, creşterea, recoltarea, ambalarea fructelor şi legumelor, cît şi pentru echipamentele şi instrumentele folosite în cadrul acestor operaţiuni, în baza utilizării principiilor generale ale Comisiei Codex Alimentarius, CAC/RCP 53-2003 ce prevede cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete.

III. Scopul statului

Elaborarea Reglementării tehnice ce stabileşte cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete, are drept scop primordial de a pune în aplicare o serie de cerinţe igienice pentru cultivarea, creşterea şi recoltarea fructelor şi legumelor, pentru a satisface aşteptările atît a producătorilor cît şi a consumatorilor.

Realizarea acestui scop s-a preconizat prin efectuarea următoarelor măsuri:- stabilirea cerinţelor igienice privind cultivarea, creşterea şi recoltarea

fructelor şi legumelor;- stabilirea cerinţelor de igienă pentru curăţarea şi dezinfectarea

echipamentelor, instrumentelor şi containerelor folosite în cadrul operaţiunilor;

- stabilirea cerinţelor igienice pentru producţia primară;- stabilirea cerinţelor igienice pentru producţia de lăstari;

- armonizarea cu normele Uniunii Europene în domeniul fructelor şi legumelor.

Reglementarea tehnică nominalizată supra va fi constituită din 8 capitole denumite după cum urmează:1) Capitolul 1 - “Domeniul de aplicare”: stabileşte sfera de reglementare a

prezentului proiect (cerinţe igienice pentru producţia primară a fructelor şi legumelor, destinate consumului uman în stare proaspătă).

2)Capitolul 2 - “Terminologie”: capitolul respectiv prevede definirea termenilor utilizaţi în prezenta Reglementare tehnică.

3) Capitolul 3 - “Cerințe generale”: acest capitol prevede cerinţele generale, care trebuie respectate de către cultivatori şi producători la cultivarea, creşterea şi recoltarea fructelor şi legumelor.

4)Capitolul 4 - “Cerinţe de igienă pentru producţia primară”: capitolul dat prevede cerinţe speciale pentru apă, gunoi de grajd, biosolizi şi alte îngrăşăminte naturale, precum şi pentru sol, controlul biologic, instalaţii protejate, pentru personal şi instalaţii sanitare, şi pentru ambalajele şi materialele utilizate pentru producţia de fructe şi legume proaspete. Acest capitol este format din şase secțiuni:

a)Secţiunea 1. Cerinţe pentru apa utilizată la producţia primară.b) Secţiunea 2. Cerinţe pentru gunoiul de grajd, biosolizi şi alte

îngrăşăminte naturale.c) Secţiunea 3. Cerinţe pentru sol şi produse de uz fitosanitar şi fertilizanţid) Secţiunea 4. Cerinţe pentru controlul biologic

e) Secţiunea 5. Cerinţe pentru instalaţiile protejate în care sînt cultivate fructe şi legume

f)Secţiunea 6. Cerinţe pentru personal şi instalaţiile sanitareg)Secţiunea 7. Cerinţe pentru ambalajele şi materialele utilizate5)Capitolul 5 - “Cerinţe de igienă la manipularea, depozitarea şi

transportarea fructelor şi legumelor proaspete”: acest capitolul prevede careva măsuri eficiente pentru a preveni contaminarea intercalată a fructelor şi legumelor proaspete precum şi pentru depozitarea şi transportarea acestora şi este format din două secțiuni:

a) Secţiunea 1. Cerinţe pentru prevenirea contaminării intercalate b)Secţiunea 2. Cerinţe pentru depozitarea şi transportarea Produselor din cîmp la instalaţiile de ambalare.

6) Capitolul 6 - “Cerinţe de igienă pentru curăţare şi întreţinere”: în acest capitol sînt incluse condiţiile de utilizare a echipamentelor şi materialele de curăţare a acestora.

7) Capitolul 7 - “Cerinţe igienice post-recoltare”: capitolul respectiv prevede o serie de cerinţe pentru apă, tratamente chimice şi sisteme de răcire utilizate după recoltare şi este format din trei secțiuni:

a) Secţiunea 1. Cerinţe pentru apa utilizată după recoltareb) Secţiunea 2. Cerinţe pentru tratamentele chimicec)Secţiunea 3. Cerinţe pentru sistemele de răcire8) Capitolul 8 - “Cerinţe igienice pentru producţia de lăstari”: prevede

cerinţe speciale pentru producătorii de seminţe şi pentru producătorii de lăstari.Este important de a menţiona că Reglementarea tehnică „Cerinţe igienice

pentru fructe şi legume proaspete” este elaborată în conformitate cu pct. 2.4. (28) al Planului de acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova privind aproprierea de practicile administrative şi legislative ale UE şi internaţionale privind standardele, reglementările tehnice şi evaluarea conformităţii, precum şi cu pct. 2.4. (30) privind perfecţionarea sistemului de inofensivitate alimentară pentru consumatorii din Republica Moldova şi facilitarea comerţului prin reformarea şi modernizarea sectoarelor sanitar şi fitosanitar.

IV. Elementul analitic. Motivul apariţiei problemei şi estimarea dimensiunii acesteia

Din totdeauna, pomicultura şi legumicultura au constituit două ramuri deosebite pentru Republica Moldova, fiind favorizată de clima temperată, solurile fertile, îndeletnicirea profesională a populaţiei, care permit creşterea celor mai bune soiuri de fructe şi legume, culturi bacifere, obţinerea producţiei ecologic pure cu calităţi superioare gustative.

Pomicultura reprezintă una din ramurile de bază ale complexului agroindustrial al ţării noastre şi asigură circa 20% din beneficiul obţinut de la comercializarea producţiei agricole.

Actualmente, Republica Moldova dispune de circa 114.0 mii ha de livezi, din care 100,4 mii ha supraraţa livezilor pe rod, care poate fi valorificat prin efectuarea măsurilor economico-organizatorice şi tehnologice.

Direcţia strategică de dezvoltare a pomiculturii constă în exploatarea eficientă a plantaţiilor existente şi în înlocuirea succesivă a acestora cu plantaţii de tip nou: cu sortiment modern, tehnologii avansate, care asigură intrarea timpurie pe rod, productivitate înaltă de fructe ecologice şi competitive, solicitate pe piaţa internă şi pe cea externă. Se preconizează extinderea exportului în ţările occidentale, în baza îmbunătăţirii calităţii terapeutice, în special, a fructelor de categoria "ecoprodus" şi produselor derivate.

Pe parcursul anilor 2006-2015 va creşte ponderea producţiei de prune, nuci şi de alte fructe solicitate pe piaţa internă şi pe cea externă, vor fi obţinute şi

introduse în cultură unele soiuri şi portaltoaie noi, rezistente la boli, dăunători, condiţii pedoclimatice, înalt productive, cu fructe de calitate superioară, cu pomi de talie mică, compactă, pretabili la sistemul intensiv şi superintensiv de cultură.

Pentru asigurarea renovării plantaţiilor pomicole se preconizează producerea materialului săditor cu calităţi biologice şi fitosanitare superioare în cantităţi necesare.Materialul săditor pomicol se va produce în unităţi agricole cu volum considerabil de producţie, care dispun de bază tehnico-materială modernă, de cadre de înaltă calificare şi sînt integrate cu instituţiile ştiinţifice.

Producerea de fructe urmează să fie concentrată în întreprinderi agricole cu volum de producţie considerabil: concerne, societăţi pe acţiuni, gospodării colective, fermieri.

Înfiinţarea plantaţiilor noi se va efectua conform proiectelor ştiinţific fundamentate, bazate pe tehnologii moderne, economisitoare de resurse energetice şi de materiale, orientate spre: optimizarea structurii pomologice, dictată de cerinţele pieţelor de desfacere, utilizarea, cît mai deplină a potenţialului ecologic, biologic, tehnologic, organizatoric, economic, caracteristice fiecărui sector de teren şi unităţi agricole.

Asigurarea ştiinţifică se va efectua prin următoarele direcţii de cercetare fundamentală: resursele ecologice, crearea şi implementarea soiurilor şi portaltoaielor noi, producerea materialului săditor cu valori biologice şi fitosanitare superioare, elaborarea şi implementarea sistemelor superintensive de cultură cu productivitate înaltă şi foarte înaltă, elaborarea şi implementarea sistemelor de producere a fructelor bioprodus.

Cercetările aplicative vor fi orientate spre elaborarea şi implementarea tehnologiilor moderne de înfiinţare şi exploatare a plantaţiilor pomicole, prelucrarea industrială profundă a fructelor şi reducerea deşeurilor, standardizarea producţiei. Obţinerea rezultatelor preconizate necesită o modernizare esenţială, conform cerinţelor igienice şi conform producţiei.

Suprafaţa livezilor pe rod în anul 2006 a constituit – 102,10 mii ha, urmînd apoi în anul 2007 cu o mică scădere de 101,2 mii ha şi în 2008 cu 100,4 mii ha. În anul 2010 suprafaţa acestor plantaţii se va reduce pînă la circa 97 mii ha, urmînd a fi redusă pînă la circa 91,08 mii ha în anul 2015.

Concomitent se preconizează sporirea substanţială a producţiei medii la ha în funcţie de potenţialul genetic înalt al speciilor pomicole cultivate în republică. Producţia globală la fructe în anul 2006 a constituit 329,21 mii tone, în 2007 se observă o scădere – 277,2 mii tone şi în 2008 se vede un rezultat mai bun ce constituie 412,19 mii tone.

Legumicultura în Republica Moldova a fost şi continuă să fie una din ramurile principale menite să asigure, în sensul securităţii alimentare a populaţiei,

un consum raţional şi un sortiment de legume adecvat, industria prelucrătoare cu materie primă şi activitatea de export a legumelor în stare proaspătă şi prelucrată.

Importanţa economică a acestei ramuri rezultă din ponderea legumelor în alimentaţia populaţiei, folosirea intensivă a terenurilor şi a forţei de muncă, obţinerea unui volum de producţie sporit, precum şi a unor venituri substanţiale.

Condiţiile pedoclimatice favorabile, tradiţiile şi experienţa acumulată permit cultivarea unei game largi de specii legumicole şi obţinerea unor volume considerabile de legume cu calităţi organoleptice şi tehnologice înalte.

În anii de tranziţie spre economia de piaţă legumicultura a înregistrat o decădere. Producţia globală de legume s-a redus de cca 4,0 ori, constituind 389 mii t în anul 2005, ca rezultat al diminuării pînă la 36,7 mii ha a suprafeţelor cultivate cu legume şi a scăderii producţiei medii. De asemenea, s-a redus substanţial şi producerea de legume pe teren protejat, serele de iarnă devenind inutilizabile.

Modificări esenţiale s-au produs în structura valorificării producţiei legumicole. Volumele de achiziţionare şi prelucrare a legumelor de către fabricile de conserve, precum şi de livrare pe pieţele tradiţionale s-au micşorat esenţial, constituind 8-10 la sută şi, respectiv, 4-5 la sută din recolta globală, majorîndu-se, totodată, volumele de comercializare în stare proaspătă pe piaţa internă.

Toate acestea, precum şi alte probleme cu care se confruntă sectorul de producere a legumelor, impun elaborarea şi implementarea unui sistem de acţiuni de ordin organizatoric, tehnologic şi economic, menit să asigure, în acelaşi timp, stoparea declinului şi creşterea productivităţii şi a eficienţei economice a activităţii în domeniul legumiculturii.

Sursa: www.bois.ong.md/download.php?file=Fructele şi legumele au un rol important în alimentaţie, constituind

principala sursă de vitamina A, C, E, glucoză, celuloză, minerale ca: seleniu, zinc, magneziu, fier, numai în măsura în care sînt cumpărate proaspete şi păstrate în condiţii optime. O alimentaţie igienică şi completă presupune fructe şi legume întregi, viu colorate, nevestejite, pierzîndu-şi din proprietăţi mult mai repede, dacă sînt lovite sau strivite. Este important de menţionat, că cele mai multe fructe şi majoritatea legumelor conţin apă în proporţii de aproximativ 80-90%, asemănătoare organismului uman. Consumul de fructe şi legume proaspete ajută la îmbunătăţirea vederii. Ele nu conţin colesterol, care este dăunător sănătăţii.

Republica Moldova importă legume şi fructe crescute prin mijloace dubioase, ce pun în pericol viaţa consumatorilor. Multe substanţe, injectate în legume şi fructe prin tehnologiile moderne, provoacă diverse forme de cancer, tulburări hormonale şi alte grave afecţiuni ale organismului uman. Legumele şi fructele sînt o sursă inegalabilă de minerale, de care organismul uman are mare nevoie în fiecare zi. Această cerere pe piaţă a făcut ca tehnologiile de cultivare să

se modernizeze în timp record pentru a produce cât mai multe fructe şi legume, încât multe alimente au devenit periculoase pentru sănătate, cu toate că aspectul lor este perfect.

Dacă legumele sînt consumate proaspete cu precădere în perioada de vară şi mai puţin în anotimpul rece, în ce priveşte fructele, situaţia e cu totul alta. Iarna vom găsi din belşug mere şi pere autohtone, dar şi fructe de import: banane, ananas, portocale, mandarine şi alte fructe din categoria citricelor. De asemenea, consumul de legume proaspete, de primăvară, sînt bogate în vitamine, săruri metalice diferite, activatoare ale metabolismului, care ajută organismul uman să lupte şi să devină mai rezistent.

Însă fructele din import, în marea lor majoritate, sînt tratate, valoarea lor nutritivă fiind in cel mai bun caz înjumătăţită. Mai mult, unele sînt injectate cu conservanţi, care sînt foarte toxice. Cu cît alimentul este mai puţin sofisticat, cu atât este mai sănătos, mai puţin plin de conservanţi.

Ţara noastră importă fructe şi legume injectate sau stropite cu diferite substanţe chimice, pentru a suplini lipsa producţiei interne, dar care provoacă diverse afecţiuni grave organismului uman. Legumele de import conţin şi o mare cantitate de glucide, obţinute prin creşterea plantelor la lumina artificială. Pe de altă parte, cele mai multe legume importate nu sunt cultivate direct pe pământ, ca şi la noi, ci în ghivece ori lădiţe speciale, de unde şi insuficienţa sărurilor minerale, un exemplu fiind roşiile. Din cauza stimulentelor chimice ce nu caracterizează producţia autohtonă de legume şi fructe, Moldova reuşeşte să obţină maximum 300 tone de roşii la hectar, în timp ce producţia din ţările occidentale atinge şi 600 tone/h. Mulţi cultivatori moldoveni, pentru a combate dăunătorii şi a spori creşterea plantelor, folosesc pesticide, fără a respecta cantităţile şi modul de administrare a acestora. De aceea ar trebui ca ţara noastră să atingă un nivel înalt de dezvoltare, privitor la cultivarea şi creşterea corectă a fructelor şi legumelor sănătoase, destinate consumului uman.

Sursa:www.flux.md/editii/2008190/articole/5191/Metoda creşterii prin lăstari este cea mai frecvent utilizată şi oferă

posibilitatea exploatării optime a terenurilor agricole. Plantarea în cîmp se face cu lăstar de vîrsta 35-40 zile şi la o adîncime de 10-20 cm, în dependenţă de tipul şi soiul producţiei de lăstari. Dar pentru a obţine roadă bogată şi calitativă producătorii de lăstari trebuie să respecte cerinţele igienice prescrise în Reglementarea tehnică la acest capitol. Însă, cu părere de rău, cum am mai menţionat legumele noastre moldoveneşti satisfac cererile consumatorilor numai la sezon. Din cauza stimulentelor chimice ce nu caracterizează producţia autohtonă de legume şi fructe, Moldova reuşeşte să obţină maximum 300 tone de roşii la hectar, în timp ce producţia din ţările occidentale atinge şi 600 tone/h.

În tabelul de mai jos vom vedea producerea şi valorificarea producţiei de fructe şi legume la noi în ţară.

SpecificareaUM media 2006

BNS

2007

BNS

2008

MAIA2001-2005

1.Legume de cîmpSuprafaţa mii ha 46,30 42,40 37,7 40.4Producţia medie tone/ha 8,34 11,08 5,69 9,41Producţia globală mii tone 376,06 470,41 216,1 358,72Valorificarea pe direcţiia) Export mii tone 17,80 29,05 9,15 10,52 inclusiv: în stare proaspătă

mii tone 6,72 10,35 5,3 7,82

b) Materie primă pentru procesare

mii tone 29,76 44,20 25,8 42,81

c) Piaţa internă mii tone 328,50 397,16 181,2 305,392. CartofSuprafaţa mii ha 39,34 34,40 35,4 31,1Producţia medie tone/ha 8,76 10,95 5,63 10,29Producţia globală mii tone 341,74 376,95 199,4 323,00Valorificarea pe direcţiia) export mii tone 0,13 0,74 0,88 0,5b) piaţa internă mii tone 341,61 376,21 199,3 319,53. FructeSuprafaţa totală a livezilor mii ha 115,50 109,20 112,2 114,0Suprafaţa livezilor pe rod mii ha 109,84 102,10 101,2 100,4Producţia medie tone/ha 3,80 3,09 2,64 4,13Producţia globală mii tone 415,60 329,21 277,2 412,19Valorificarea pe direcţii a) Export mii tone 102,78 122,68 103,22 79,58inclusiv: în stare proaspătă mii tone 100,4 110,38 90,4 61,14din care: recolta anului 2008 57,76b) Materie primă pentru procesare

mii tone 182,90 104,28 170,0 101,62

c) Piaţa internă mii tone 129,92 102,25 35,0 249,43

Din Tabelul 1. conchidem că producerea fructelor şi legumelor este în progres, cu excepţia anului 2007 care a suferit din cauza secetei.

Luînd în considerare faptul că producerea în Republica Moldova pe anul 2001-2005 a avut un caracter relativ stabil, trebuie de menţionat faptul că în comparaţie cu alte state ale lumii, consumul de fructe şi legume este scăzut, ceea ce ne vom expune în Tabelul 2.

În tabelul de mai jos se observă că deşi Republica Moldova este o ţară agrară, consumul de fructe şi legume este scăzut în comparaţie cu ţările dezvoltate ale lumii, iar în comparaţie cu Ucraina se observă o situaţie puţin mai bună.

Tabelul 2: Consumul Produselor Alimentarepe anul 2007 (pe locuitor în an; kilograme)

Ţara Legume şi bostănoase Fructe şi pomuşoare (fără prelucrare în vin)

SUA - 122Franţa 135 96Italia 218 186Ucraina 120 37Germania 96 123România 183 77Republica Moldova 132 39

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2008

Pe parcursul ultimilor decenii, cercetările ştiinţifice au demonstrat că producerea calitativă este tot atît de esenţială, deoarece prestarea unor servicii necalitative afectează proprietăţile psihosenzoriale (aspect, gust, miros) şi fizico-chimice ale fructelor şi legumelor proaspete.

Totodată, cercetătorii susţin că oamenii care consumă cantităţi suficiente de fructe şi legume cu conţinut ridicat de antioxidanţi au o incidenţă scăzută a bolilor cardiovasculare, a anumitor tipuri de cancer şi a cataractei. Fiecare plantă conţine sute de substanţe fitochimice a căror prezenţă este condiţionată genetic.

În Tabelul 3. ne vom expune asupra volumului global al producţiei agricole estimate în preţuri comparabile cu cele ale producţiei de fructe şi legume (Republica Moldova).

Tabelul 3

2006 mil. lei 2007 mil. lei 2008 mil. leiCartofi, legume, culturi bostănoase

2081,8 1164,4 1996,6

Fructe, nuci, pomuşoare

473,1 373,2 576,2

Total producţia vegetală

8253,6 5494,3 9234,6

Ponderea fructelor şi legumelor în producţia totală vegetală %

30,9 27,9 27,8

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2008

Astfel, din tabelul de mai sus se observă că ponderea fructelor şi legumelor reprezintă un sector important pentru agricultură şi economie în ansamblu, ponderea acestora în producţia vegetală fiind de 30%.

Totodată, trebuie de menţionat că piaţa internă de consum este afectată de importul fructelor şi legumelor, care sînt net inferioare conţinutului nutritiv al producţiei autohtone. În urma reducerii potenţialului naţional de comercializare şi întru asigurarea pieţei interne de consum atât pentru sezonul de iarnă, cât şi pentru cel de primăvară şi vară, în prezent legumele şi fructele se importă din Turcia, Polonia, Ungaria, menţinându-se o tendinţă continuă de majorare a preţurilor la comercializarea lor. În structura importului total de legume ponderea cea mai mare o deţin cartofii.

Luînd în considerare încurajarea şi stabilirea ca obiectiv de către Comisia Europeană a creşterii consumului de fructe şi legume în UE, ponderea acestui sector pe piaţa europeană şi internaţională, de aici, şi creşterea posibilităţii de export, precum şi atenţia sporită acordată de către Comisia UE perfecţionării normelor de producere a fructelor şi legumelor, cu precădere în ceea ce priveşte cultivarea, creşterea şi recoltarea. UE este cel mai mare importator mondial de fructe şi legume, peste 70 % din importurile sale provin din ţări care beneficiază de acorduri comerciale preferenţiale (Jurnal Oficial C 175, 27/07/2007 P. 0053 - 0056), de asemenea urmînd exemplul ţărilor membre ale UE în ce priveşte monitorizarea şi controlul nu numai a producerii, ci a întregului lanţ alimentar, considerăm necesar, vis-a-vis de transpunerea normelor comunitare de cultivare şi creştere a fructelor şi legumelor.

V. Strategia de consultanţăDeterminarea grupurilor de interese

Efectul implementării Reglementării tehnice „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete” vor fi resimţite într-o măsură diferită, şi deseori adversă, de cîteva grupuri social-economice, fiecare urmărind interesele sale bine determinate.

Primul grup, reprezintă consumatorii, care îşi manifestă interesul firesc în protejarea şi creşterea calităţii vieţii, prin utilizarea unor produse calitative ce nu prezintă un risc pentru consumul uman.

Al doilea grup, este agenţii economici ce activează în domeniul cultivării, creşterii şi recoltării fructelor şi legumelor, care trebuie să respecte cerinţele igienice şi să ia măsuri corective în caz de neconformare. Al treilea grup, îl reprezintă autorităţile publice interesate care trebuie să elaboreze politici de susţinere a agenţilor economici cu activitate în domeniul respectiv. Al patrulea grup, este organele de control de stat şi organismele desemnate în domeniul evaluării conformităţii.

Strategia de consultanţăStrategia de consultanţă a fost axată pe două metode (active) de bază: a) cercetări în mass-media şi literatura de specialitate care reflectă

problematica domeniului dat; şi b) interviul, care presupune întrevederi cu persoanele direct sau tangenţial

implicate în domeniul dat.Se preconizează consultarea oficială în conformitate cu legile în vigoare,

sub formă de avizări ale proiectului şi adoptare în cadrul şedinţelor publice, cu organele de stat abilitate şi cu reprezentanţii sectorului privat.

La fel a fost utilizată consultarea pasivă prin expunerea/publicarea proiectului ordinului Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare preconizat, într-un mediu restrîns (internet).

Procesul de consultare Au fost consultaţi următorii agenţi economici:

1. Asociaţia producătorilor şi exportatorilor de fructe din Moldova ,,Moldova-Fruct” care are în componenţa sa 15 membri asociaţi, dintre care: 12 SRL; 1 SA; 1 GŢ şi 1 CAP (Cooperativă Agricolă de Producţie);

2. Asociaţia producătorilor de legume, s. Gîrboveţ, r-nul Anenii Noi;Atît producătorii de fructe, cît şi producătorii de legume şi-au exprimat

opinia pozitivă vis-a-vis de proiectul Reglementării tehnice. Asociaţia producătorilor de legume, prin intermediul preşedintelui Serghei Calmîc, a precizat că Reglementarea tehnică este binevenită şi necesară în contextul planului de acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova şi va servi ca o bună călăuză în lucru pentru producătorii din Moldova. Au spus că în întregime sînt de acord.

Au fost consultate următoarele autorităţi: Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Federaţia Naţională a Patronatului din Agricultură şi Industria Alimentară.

Proiectul actului normativ preconizat este plasat pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru dezbateri publice, care vor fi luate în consideraţie.

EVALUAREA ABORDĂRILOR ALTERNATIVECosturile majore şi beneficiile anticipate ale intervenţiei statului

Opţiunile alternative Opţiunile alternative vor fi comparate, folosind următorul tabel sumar:

Alternativa

I. A nu face nimic

II. Desfăşurarea campaniilor informaţionale şi educaţionale în ceea ce priveşte cerinţele igienice pentru fructe şi legume proaspete.

Posibile avantaje

1.Lipsa de cheltuieli administrative pentru elaborarea reglementării tehnice „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete”

1. Luarea de către producători a deciziilor informate.2. Luarea deciziilor rămîne pe seama producătorilor.

Posibile dezavantaje

1 Lipsa unor cerinţe igienice privitor la cultivarea, creşterea şi recoltarea fructelor şi legumelor, poate duce la iminenţa încălcării legislaţiei privind protecţia consumatorului, precum şi a intereselor consumatorilor protejate de către organele publice.2. Imposiblitatea monitorizării şi controlul operaţiunilor de cultivare, creştere şi recoltare a fructelor şi legumelor întru protecţia securităţii alimentare a populaţiei. 3. La nivel naţional nu va fi pe deplin îndeplinit Planul de acţiuni RM-UE în ceea ce priveşte armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană .4. Organele de control nu vor putea dovedi respectarea cerinţelor necesare la efectuarea cultivării, creşterii şi recoltării fructelor şi legumelor, dat fiind lipsa cadrului normativ în domeniul dat.

1.Cheltuielile administrativepentru desfăşurarea acestor campanii. 2. Cerinţele care vor fi aduse la cunoştinţa producătorilor prin intermediul campaniilor

educaţionale nu vor fi obligatorii şi astfel există riscul neconformării din partea producătorilor.

OPŢIUNEA I – „A nu face nimic”Situaţia actuală în domeniul stabilirii cerinţelor igienice pentru fructe şi

legume proaspete nu este una normală. Nu există o reglementare care ar obliga producătorii să respecte anumite cerinţe igienice la cultivarea, creşterea, recoltarea şi ambalarea fructelor şi legumelor. Aceasta duce la o dezechilibrare între interesele producătorilor şi cele ale consumatorilor.

Dacă nu va fi adoptat actul prin care să fie stipulate cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească fructele şi legumele proaspete, atunci riscăm să rămînem şi în continuare la acest nivel de dezvoltare. O atenţie deosebită trebuie atrasă şi în privinţa solului. Agricultura ecologică presupune certificarea solului pentru a depista calitatea acestuia, iar respectarea cerinţelor igienice din proiectul propus va îmbunătăţi starea lui.

Un alt neajuns al neadoptării prezentului proiect este neinformarea producătorilor despre cerinţele igienice la nivel european. Piaţa europeană la nivel de fructe şi legume este foarte puternică şi doar prin respectarea tuturor cerinţelor europene se va putea comercializa cu succse fructele şi legumele autohtone.

În aceste circumstanţe opţiunea de „a nu face nimic” şi de a continua în acelaşi mod, nu are nici un avantaj. Dezavantajele şi riscurile sînt atît de ordin social, cît şi economic.

RiscuriLa nivel naţional nu va fi pe deplin îndeplinit Planul de acţiuni Republica

Moldova – Uniunea Europeană în ceea ce priveşte armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană prin aprobarea Reglementărilor tehnice. Va fi tergiversată implementarea Planului naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2009, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1350 din 2 decembrie 2008.

Avantaje potenţiale – lipsa de cheltuieli administrative pentru elaborarea Reglementării tehnice „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete”.

OPŢIUNEA II – ,,Campanii informaţionale şi educaţionale”. Desfăşurarea campaniilor informaţionale şi educaţionale se pot efectua în

felul următor: 1. Informarea producătorilor prin intermediul publicării unor articole în

ziare şi pe internet;

2. Afişarea panourilor publicitare în toate regiunile ţării referitor la o agricultură ecologică şi produse ecologice;

3. Implementarea cerinţelor igienice pentru fructe şi legume proaspete în a practica o agricultură ecologică, a menţine un mediu curat şi a consuma produse sănătoase.

Această opţiune va ajuta producătorii care vor implementa aceste cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete la cultivarea, creşterea şi recoltarea acestora.

Costuri. Există anumite costuri legate de organizarea acestor campanii de informare

şi educare a producătorilor în ceea ce priveşte cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete şi anume salarizarea personalului care se vor ocupa de acest proces.

Vor fi şi alte costuri pe care le va suferi statul, deoarece aceste publicaţii nu vor fi obligatorii.

Riscuri.Desfăşurarea acestei campanii nu posedă caracter obligatoriu, ci sînt doar

nişte informaţii ce pot atrage atenţia producătorilor de fructe şi legume, dar care nu-i va obliga să implementeze aceste propuneri, şi astfel există riscul neconformării, în urma cărui fapt vor avea de suferit consumatorii.

Aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete”

Odată cu aprobarea Reglementării tehnice, producătorii vor fi obligaţi să respecte aceste cerinţe. Luînd în consideraţie faptul că ţara noastră dispune de soluri fertile şi condiţii bune pentru cultivarea, creşterea şi recoltarea fructelor şi legumelor sanătoase, va fi un beneficiu pentru producătorii care vor respecta aceste cerinţe, deoarece vor avea rezultate cu mult mai bune decît în prezent, adică va persista productivitate şi calitate înaltă a produsului şi astfel vom avea o agricultură ecologică.

Odată cu aprobarea proiectului nominalizat vor avea de cîştigat şi consumatorii care vor dispune de produse mai calitative ceea ce va duce la creşterea calităţii vieţii.

Costuri.Vor exista cheltuieli administrative pentru salarizarea persoanelor implicate

în elaborarea Reglementării tehnice.

Vor suferi careva costuri producătorii care vor implementa cerinţele igienice pentru fructe şi legume în deosebi la cultivarea, creşterea şi recoltarea acestora.

Cu toate că în urma implementării reglementării tehnice, atît statul, cît şi producătorii vor suporta anumite costuri, totuşi beneficiile aduse de Reglementarea în acest domeniu vor fi mult mai mari.

Riscuri.Poate exista din partea agenţilor economici o barieră psihologică temporară

în ceea ce priveşte schimbările normative. ConcluziiAspecte în privinţa implementăriiPrin intermediul proiectului preconizat se prevede ca:a) Responsabilitatea implementării Reglementării tehnice „Cerinţe igienice

pentru fructe şi legume proaspete” se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Reieşind din faptul că toate măsurile propuse în cadrul prezentului AIR sînt de natură regulatoare, implementarea acestora nu va genera costuri suplimentare semnificative pentru autorităţile publice responsabile pentru implementarea noilor reglementări. După cum s-a menţionat anterior, toate autorităţile publice implicate în procesul impunerii îşi vor exercita atribuţiile în limitele competenţei funcţionale.

b) Proiectul nominalizat va acţiona pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe o perioadă nedeterminată de timp.

RecomandăriProiectul nominalizat nu numai că va permite armonizarea cu legislaţia

europeană, dar şi va asigura un nivel înalt de cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete, ceea ce va permite asigurarea cultivării, creşterii şi recoltării fructelor şi legumelor.

Astfel considerăm oportună examinarea şi aprobarea prezentului AIR, adică elaborarea Normei ce stabileşte cerinţe igienice la cultivarea, creşterea şi recoltarea fructelor şi legumelor, luînd în consideraţie avantajele evidente pe care le poate aduce proiectul preconizat în comparaţie cu lipsa de reglementare în acest domeniu, ţinînd cont de importanţa produselor pentru alimentaţie.

TABELUL DE SINTEZĂa obiecţiilor, comentariilor şi propunerilor înaintate pentru AIR preliminară

Grupul de interese Subiectul consultat Obiecţii/propuneri înaintate

Rezultatul examinării obiecţiilor/propunerilor

Autorităţile publiceMinisterul Sănătăţii

Ministerul Finanţelor

Academia de Ştiinţe a Republicii MoldoveiCCCEC

Ministerul Economiei şi ComerţuluiFederaţia Naţională a Patronatului din Agricultură şi Industria Alimentară

Producători şi/sau importatori

Consultare impersonală (pasivă) prin expunerea proiectului preconizat pe site -www.maia.gov.mdAsociaţia producătorilor şi exportatorilor de fructe din Moldova ,,Moldova-Fruct”

Este binevenită şi necesară pentru producătorii din RM

Asociaţia producătorilor de legume Anenii Noi

Şi-a exprimat opinia pozitivă vis-a-vis de proiectul Reglementării tehnice.

Reprezentanţii societăţii civile (consumatori)

Consultare impersonală (pasivă) prin expunerea proiectului preconizat pe site -www.maia.gov.md

Grupul de lucru din cadrul Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător

Membrii Grupului de lucru şiSecretariatul Evaluării Impactului de Reglementare

Notă informativă la proiectul Ordinului Ministerului Agriculturii şi Industriei

Alimentare

cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete”

Prezentul proiect este elaborat în conformitate cu pct. 2.4. (28) al Planului de acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova privind aproprierea de practicile administrative şi legislative ale UE şi internaţionale privind standardele, reglementările tehnice şi evaluarea conformităţii cu Legea nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică.

Conform prevederilor prezentului proiect se stabilesc cerinţe igienice pentru cultivarea, creşterea, recoltarea fructelor şi legumelor, cît şi pentru echipamentele şi instrumentele folosite în cadrul acestor operaţiuni.

Prezenta Reglementare tehnică este armonizată cu prevederile documentului normativ al Comisiei Codex Alimentarius: CAC/RCP 53-2003 ce prevede cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete.

Cerinţele de igienă ce vor fi stabilite în prezentul proiect pentru cultivarea, creşterea, recoltarea fructelor şi legumelor destinate livrării către consumatori în stare proaspătă sunt necesare prin aplicarea unui sistem concret, amplu şi detaliat întru realizarea exportului/importului în/din statele membre ale Uniunii Europene.

Deşi piaţa Uniunii Europene prezintă oportunităţi promiţătoare, re-orientarea către această piaţă înseamnă totodată şi o tranziţie către cerinţe noi de igienă, care, la rîndul lor, necesită un control riguros al procesului de producere. Produsele moldoveneşti pot fi acceptate în Uniunea Europeană doar dacă în procesul de producere a fructelor şi legumelor, se vor respecta o serie de cerinţe igienice şi pentru a realiza acest obiectiv este necesară elaborarea şi aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete”.

Este în interesul producătorului să cunoască cerinţele de igienă pentru cultivarea, creşterea şi recoltarea fructelor şi legumelor, cît şi pentru echipamentele şi instrumentele folosite în cadrul acestor operaţiuni, pentru a obţine fructe şi legume de calitate înaltă şi pentru a satisface aşteptările consumatorilor.

Este esenţială stabilirea şi respectarea cerinţelor igienice referitor la cultivarea, creşterea şi recoltarea fructelor şi legumelor, întrucît nerespectarea acestora poate avea impact negativ asupra calităţii produselor din cauza următorilor factori: şocurile mecanice la care sînt supuse pe întreg circuitul de producere, expunerea lor la acţiunea factorilor de mediu (temperatură, umiditate, radiaţii luminoase, etc.), expunerea la contaminanţi chimici sau microbiologici.

Astfel în reglementarea dată au fost stabilite o serie de cerinţe igienice pentru apă, sol, îngrăşăminte utilizate la producţia primară, dar şi cerinţe igienice pentru producţia de lăstari. Pentru a obţine rezultate cît mai bune în scopul producerii fructelor şi legumelor, a fost necesar de stabilit şi o serie de cerinţe pentru controlul biologic efectuat asupra producţiei, pentru ambalaje şi materialele utilizate, pentru depozitare şi transportare, pentru sistemele de răcire, inclusiv cerinţe pentru a preveni contaminarea.

Adoptarea unor condiţii armonizate cu legislaţia europeană va duce la sporirea responsabilităţii producătorilor de fructe şi legume proaspete în ceea ce priveşte igiena procesului de producere şi astfel, se va garanta primirea de o bună calitate a fructelor şi legumelor proaspete de către cumpărători.

În contextul celor expuse, considerăm necesară examinarea şi aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete”, menţionînd că aplicarea ei în practică prin asigurarea respectării şi conformării cerinţelor prescrise, va contribui la sporirea calităţii fructelor şi legumelor.

Viceministru Anatolie SPIVACENCO

Ex.: Andriana BorşTel./Fax 210 610

Anexă laordinul Ministerului Agriculturii

şi Industriei Alimentarenr. __ din „ __” ____2009

REGLEMENTARE TEHNICĂ„Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete”

Reglementarea tehnică „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete” creează cadrul necesar aplicării documentului normativ al comisiei Codex Alimentarius: Codex Stan nr. 53-2003

I. Domeniul de aplicare

1. Reglementarea tehnică „Cerinţe igienice pentru fructe şi legume proaspete” (în continuare – Reglementare tehnică) stabileşte cerinţe igienice pentru producţia primară a fructelor şi legumelor cultivate în cîmp sau în instalaţii protejate (sisteme hidroponice, sere, etc.), destinate consumului uman în stare proaspătă, precum şi pentru ambalarea fructelor şi legumelor proaspete (în continuare – Produse).

2. Cerinţele prezentei Reglementări tehnice nu se aplică practicilor de manipulare a Produselor comercializate angro, cu amănuntul sau la domiciliu.

II. Terminologie

3. În sensul prezentei Reglementări tehnice termenii utilizaţi sînt definiţi după cum urmează:

1) agenţi antimicrobieni – orice substanţă de origine naturală, sintetică sau semi-sintetică, care la concentraţii slabe distruge sau inhibă dezvoltarea microorganismelor, dar care poate provoca careva daune Produselor;

2) biosolizi – nămoluri şi alte reziduuri obţinute de la depozitele de canalizare şi/sau de la instalaţiile de tratare a deşeurilor urbane şi industriale (industria alimentară sau alte tipuri de industrii);

3) compostare – procesul de descompunere a materiei organice sau a microorganismelor;

4) cultură hidroponică – metodă de cultură care constă în plasarea rădăcinilor plantelor într-o soluţie de elemente minerale nutritive sau într-un mediu inert, cum ar fi pietrişul sau vata minerală, la care se adaugă o soluţie de elemente nutritive;

5) gunoi de grajd – excremente de animale ce pot fi amestecate cu paie sau alte materiale, şi care pot fi fermentate sau tratate altfel;

6) factori de producţie agricolă – orice materie (seminţe, îngrăşăminte, apă, produse chimice agricole, suport vegetal etc.) utilizată pentru producţia primară de Produse;

7) controlul biologic – utilizarea elementelor biologice (insecte, microorganisme, metaboliţi microbieni, etc.) pentru controlul acarienilor, dăunătorilor şi agenţilor patogeni;

8) microorganisme – drojdii, mucegai, bacterii, viruşi şi paraziţi;9) cultivator – persoana responsabilă de gestionarea producţiei primare de

Produse;10) producţia primară – ansamblu de etape ale creşterii şi recoltei de Produse, ca:

însămînţarea, plantarea, irigarea, aplicarea îngrăşămintelor şi produselor chimice agricole;

11) recoltator – persoana responsabilă pentru gestionarea recoltării Produselor;12) lucrător agricol – orice persoană ce efectuează una sau mai multe lucrări ca:

cultivarea, recoltarea, ambalarea Produselor;13) apa curată – apa care nu compromite siguranţa sanitară a alimentelor în

condiţii normale de utilizare;14) producător de seminţe - orice persoană licenţiată în domeniul producerii

seminţelor şi/sau a materialului săditor pomicol şi bacifer, viticol, responsabilă de gestionarea activităţilor legate de producţia primară de seminţe, inclusiv practicile post- recoltare;

15) distribuitor de seminţe – orice persoană licenţiată, în activitatea de comercializare a seminţelor (manipularea, depozitarea şi transportarea) pentru producători. Distribuitorii de seminţe pot colabora cu unul sau mai mulţi producători de seminţe şi deasemenea pot fi ei singuri şi producători;

16) producător de lăstari - orice persoană responsabilă de gestionarea activităţilor legate de producţia de seminţe încolţite;

17) apa irigată utilizată - apa care a fost în contact cu lăstarul în timpul procesului de încolţire.

18) instalaţii protejate – sere, sisteme hidroponice sau orice alte construcţii cu pereţi şi acoperiş, destinate pentru cultivarea fructelor şi legumelor.

III. Cerinţe generale

4. În fiecare zonă a producţiei primare trebuie să se i-a în considerare practicile agricole, care să promoveze producerea Produselor în condiţii de siguranţă privind locul sau tipul produsului, precum şi metodele de utilizare.

5. Depozitarea producţiei prime, trebuie să fie evitată din zonele unde procedurile asociate cu producţia primară trebuie să se desfăşoare în condiţii bune de igienă, pentru a minimiza riscul pentru sănătate cauzat de contaminarea Produselor.

6. Sursele potenţiale de contaminare din mediul înconjurător, trebuie să fie identificate.

7. Producţia primară trebuie să fie evitată din zonele, unde sînt substanţe potenţial nocive, ce pot conduce la prezenţa unui nivel inacceptabil de astfel de substanţe în Produsele recoltate.

8. Cultivatorii trebuie să evalueze utilizarea anterioară a cîmpurilor, precum şi a zonelor adiacente (în cîmp şi în instalaţii protejate) în scopul identificării pericolelor microbiene, chimice sau fizice.

9. Evaluarea procesului de identificare a zonelor periculoase trebuie să includă următoarele:

1) evaluarea utilizării anterioare şi prezente a cîmpurilor pentru producţia primară şi a zonelor adiacente (încăperi pentru îngrăşăminte sau producţie animală, zone pentru deşeuri periculoase, zone de tratare a apei reziduale, zone miniere), pentru a identifica riscurile potenţiale microbiene, inclusiv contaminarea fecală, contaminarea cu deşeuri organice, şi pericolele potenţiale ale mediului, care se pot răsfrînge asupra cîmpurilor;

2) evaluarea accesului animalelor domestice şi sălbatice la zonele şi la sursele de apă utilizată în producţia primară, pentru a identifica zonele contaminate, deoarece ar putea duce la o contaminare fecală a solului şi a apei, dar şi la o posibilă contaminare a culturii;

3) evaluarea procesului potenţial de contaminare a cîmpurilor pentru producţia primară de la scurgeri de apă, scurgerea sau revărsarea gunoiului de grajd şi de la inundaţiile de apă de suprafaţă poluată.

10. Dacă utilizarea anterioară nu poate fi determinată sau examinarea cîmpurilor

sau a zonelor adiacente duce la concluzia că există anumite pericole potenţiale, atunci producătorul trebuie să analizeze aceste terenuri împotriva contaminanţilor.

11. Dacă contaminarea prezentă este excesiv de înaltă şi dacă măsurile necesare de micşorare a contaminanţilor nu au fost luate, atunci zonele nu pot fi utilizate, pînă cînd nu vor fi luate măsuri de redresare a situaţiei.

IV. Cerinţe de igienă pentru producţia primară

Secţiunea 1. Cerinţe pentru apa utilizată la producţia primară

12. Producătorul trebuie să identifice sursele de apă folosite în exploataţie (municipală, apa reciclată la irigare, fîntîni, canal deschis, rezervor, rîu, fluviu, lac, iaz, etc.).

13. Producătorul trebuie să identifice evaluarea microbienă şi chimică de calitate, precum şi să întreprindă acţiuni de prevenire sau minimizare a contaminării (cauzate de animale, canalizare, locuinţele umane, etc.).

14. Producătorul trebuie să testeze apa pe care o utilizează, pentru depistarea contaminanţilor microbieni şi chimici. Frecvenţa testelor va depinde de sursa de apă şi de riscul contaminării din partea mediului (inundaţii, incendii).

15. Apa utilizată în scopuri agricole, trebuie să fie de o calitate corespunzătoare pentru utilizarea respectivă.

16. Calitatea apei trebuie să fie luată în considerare în următoarele situaţii: 1) irigarea fructelor şi legumelor în special înainte de recoltă, atunci cînd

porţiunea comestibilă a produselor are contact direct cu apa;2) irigarea fructelor şi legumelor care au caracteristici fizice, aşa ca: frunze,

suprafeţe dure;3) spălarea fructelor şi legumelor, care vor beneficia de un tratament cu apă

înainte de ambalare, aşa cum ar fi produsele ambalate pe cîmp. 17. Apa utilizată pentru îngrăşăminte şi substanţe fitosanitare pe cîmp sau în

instalaţii protejate, nu trebuie să conţină microorganisme patogene la un nivel ce ar putea compromite siguranţa Produselor.

18. Plantele crescute în sisteme hidroponice absorb substanţe nutritive şi apă în ritmuri diferite, modificîndu-şi constant compoziţia substanţelor nutritive şi din această cauză:

1) apa utilizată pentru plantele cultivate în sisteme hidroponice trebuie să fie schimbată în mod frecvent sau dacă este reciclată, să fie tratată pentru a minimiza riscul de contaminare microbienă şi chimică;

2) sistemele de livrare a apei trebuie să fie, după caz, întreţinute şi curăţate pentru a preveni contaminarea microbienă a apei.

Secţiunea 2. Cerinţe pentru gunoiul de grajd, biosolizi şi alte îngrăşăminte naturale

19. Utilizarea gunoiului de grajd, biosolizilor şi altor îngrăşăminte naturale pentru producţia de Produse, trebuie să fie gestionată în limita potenţialului de contaminare microbienă, fizică sau chimică.

20. Nu trebuie să fie utilizat gunoiul de grajd, biosolizii şi alte îngrăşăminte naturale, care sînt contaminate cu metale grele sau cu alte substanţe chimice la un nivel susceptibil de afectare a Produselor.

21. În scopul de a minimiza contaminarea microbienă trebuie de luat în considerare următoarele practici:

1) efectuarea procedurilor de tratament adecvat (de compostare, pasteurizare, uscarea la energie termică, expunerea la razele ultraviolete, uscarea la soare sau alte metode combinate), care sînt concepute pentru a reduce sau a elimina agenţii patogeni din gunoiul de grajd, biosolizi şi alte îngrăşăminte naturale. Nivelul de reducere a agenţilor patogeni, realizat prin diferite tratamente, trebuie luat în considerare, atunci cînd este potrivit pentru diferite aplicări;

2) gunoiul de grajd, biosolizii şi alte îngrăşăminte naturale, care nu sînt tratate sau sînt tratate parţial, pot fi utilizate numai dacă metodele de ameliorare urmează a fi aplicate, pentru a reduce contaminarea microbienă;

3) producătorul care achiziţionează gunoi de grajd, biosolizi şi alte îngrăşăminte naturale, care au fost tratate pentru a reduce contaminarea microbienă şi chimică, trebuie să obţină de la furnizor documentaţia care să identifice originea, tratamentul folosit, testele efectuate şi rezultatele acestora;

4) minimizarea contactului direct sau indirect între gunoiul de grajd, biosolizi şi alte îngrăşăminte naturale cu Produsele, în special aproape de recoltare;

5) în cazul în care potenţialul de contaminare din zonele adiacente este identificat, atunci trebuie să fie întreprinse acţiuni de prevenire pentru a minimiza riscul de contaminare;

6) de evitat zonele de tratare sau de depozitare a Produselor în apropierea zonelor de producţie.

Secţiunea 3. Cerinţe pentru sol şi produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi

22. Producătorul trebuie să examineze solul, pentru a depista dacă acesta prezintă careva pericole. Dacă în urma examinării solului, se depistează că pericolele sînt susceptibile în a compromite siguranţa recoltei, atunci ar trebui de întreprins măsuri de ameliorare. În cazul în care măsurile de ameliorare nu-şi produc efectul, atunci producătorii nu trebuie să utilizeze solul pentru producţia primară.

23. Lucrătorii agricoli trebuie să aplice acele substanţe fitosanitare şi fertilizanţi, care sînt permise pentru cultivarea fructelor sau legumelor şi să le utilizeze conform instrucţiunilor specifice în realizarea scopurilor propuse.

24. În scopul de a minimiza conţinutul microbienilor rezistenţi:1) trebuie să fie evitată utilizarea semnificativă a agenţilor antimicrobieni pentru

terapia oamenilor şi animalelor;2) agenţii antimicrobieni, nesemnificativi pentru terapia oamenilor şi animalelor,

trebuie să fie utilizaţi în concordanţă cu bunele practici agricole;3) lucrătorii agricoli, care aplică substanţe fitosanitare şi fertilizanţi, trebuie să

urmeze o specializare în privinţa procedurii de aplicare; 4) producătorul trebuie să păstreze un registru, care să conţină informaţii cu

privire la data şi timpul aplicării substanţelor fitosanitare şi fertilizanţilor, metodele de pulverizare împotriva dăunătorilor şi a bolilor, metodele de recoltare, pentru a verifica dacă perioada de timp între aplicare şi recoltare este adecvată;

5) dispozitivele de pulverizare trebuie să fie adaptate, în funcţie de necesitate, pentru a aplica o doză exactă;

6) amestecul de substanţe fitosanitare şi fertilizanţi trebuie să fie efectuat în aşa mod, încît să se evite contaminarea apei şi a solului din zonele înconjurătoare şi să protejeze angajaţii implicaţi în aceste activităţi de la pericolele potenţiale;

7) recipientele utilizate pentru amestec şi dispozitivele de pulverizare trebuie să fie bine spălate după utilizare, în special atunci cînd sînt folosite diferite substanţe fitosanitare şi fertilizanţi pentru diferite culturi, pentru a evita contaminarea fructelor şi legumelor;

8) substanţele fitosanitare şi fertilizanţii trebuie să fie păstrate în ambalajele lor originale, etichetate cu denumirea lor chimică de origine şi cu instrucţiunile de aplicare. Aceste substanţe trebuie să fie stocate într-un loc sigur, bine aerisit, departe de zonele de producţie şi de zonele de recoltare a fructelor sau legumelor, precum şi distruse într-un mod care să nu prezinte un risc de contaminare a culturilor, condiţiilor de viaţă a locuitorilor din zonă, sau a mediului din zonele de producţie primară;

9) ambalajele goale trebuie să fie distruse conform indicaţiilor producătorului şi nu trebuie să fie utilizate pentru alte scopuri legate de produsele alimentare.

Secţiunea 4. Cerinţe pentru controlul biologic

25. Securitatea mediului şi siguranţa consumatorilor trebuie luată în considerare, atunci cînd se utilizează organisme biologice şi/sau metaboliţii acestora pentru controlul dăunătorilor, carieni, agenţilor patogeni şi altor organisme dăunătoare în Produse.

26. Lucrătorii agricoli trebuie să efectueze doar acele controale biologice, care sînt permise pentru cultivarea anumitor fructe şi legume şi trebuie să fie utilizate în conformitate cu instrucţiunile producătorului în realizarea scopurilor propuse.

Secţiunea 5. Cerinţe pentru instalaţiile protejate în care sînt cultivate fructe şi legume

27. Operaţiunile pentru Produsele cultivate în instalaţii protejate (sere, culturi hidroponice, etc.) se efectuează în spaţii închise adecvate.

28. Instalaţiile protejate trebuie să fie situate, proiectate şi construite în aşa mod, încît să fie evitată contaminarea Produselor şi adăpostirea dăunătorilor (insecte, rozătoare, păsări, etc.).

29. Aspectul interior al instalaţiilor protejate trebuie să fie în conformitate cu bunele practici de igienă pentru producţia primară a Produselor, inclusiv protecţia împotriva contaminării intercalate între şi în timpul operaţiunilor.

30. Fiecare instalaţie protejată trebuie să fie evaluată individual, în vederea identificării cerinţelor igienice pentru fiecare Produs.

31. Sistemul de livrare a apei potabile sau curate pentru producţia primară din instalaţiile protejate, trebuie să fie instalat şi distribuit corespunzător.

32. Apa nepotabilă trebuie să fie livrată printr-un sistem separat, să fie identificată şi să nu se permită ca acest sistem să fie conectat la un sistem de apă potabilă.

33. În cazul aprovizionării cu apă trebuie să se respecte următoarele:1) evitarea contaminării rezervelor de apă potabilă şi curată prin expunerea la

factorii de producţie agricolă, utilizaţi pentru obţinerea Produselor;2) curăţarea şi dezinfectarea sistematică a instalaţiilor de apă potabilă şi curată;3) verificarea calităţii apei livrate.

34. Sistemele de canalizare şi de eliminare a deşeurilor trebuie să fie proiectate şi construite, astfel încît să se evite contaminarea Produselor, a apei potabile şi a factorilor de producţie agricolă.

Secţiunea 6. Cerinţe pentru personal şi instalaţiile sanitare

35. Cerinţele de igienă şi sănătate pentru persoanele care intră în contact direct cu Produsele, în timpul recoltei sau după recoltare, trebuie să fie respectate, pentru a se asigura că acestea, nu sînt susceptibile de a le contamina.

36. Vizitatorii, atunci cînd este cazul, trebuie să poarte haine de protecţie.

37. Instalaţiile sanitare trebuie să fie disponibile, pentru a asigura menţinerea unui grad adecvat de igienă a personalului. În măsura în care este posibil, astfel de instalaţii ar trebui:

1) să fie amenajate lîngă cîmpuri şi instalaţii protejate, şi să dispună de un număr de personal suficient întru funcţionarea eficientă a acestuia;

2) să fie proiectate astfel, încît distrugerea deşeurilor să asigure evitarea contaminării cîmpurilor, apelor freatice şi subterane, Produselor sau factorilor de producţie agricolă;

3) să dispună de suficiente mijloace igienice pentru spălarea şi uscarea mîinilor; 4) să fie menţinute în condiţii sanitare bune.

38. Personalului, depistat ca fiind purtător de o maladie ce poate fi transmisă prin intermediul Produselor, nu trebuie să i se permită să intre în zonele de manipulare a produselor alimentare, dacă există riscul de contaminare.

39. Personalul, care intră în contact direct cu Produsele, trebuie să menţină un nivel înalt al igienei personale şi, după caz, să poarte îmbrăcămintea şi încălţămintea de protecţie adecvată. Dacă persoanele au răni pe corp şi au permisiunea de a continua munca, atunci rănile trebuie să fie acoperite cu pansamente adecvate.

40. Personalul trebuie să se spele pe mîini înainte de a începe operaţiunile de manipulare a Produselor sau a oricărui alt material care vine în contact cu ele.

41. Personalul trebuie să se abţină de la un comportament, ce ar putea duce la contaminarea produselor alimentare, cum ar fi: fumatul, scuipatul, guma de mestecat, strănutul sau tusa.

42. Obiectele personale, cum ar fi bijuteriile, ceasurile de mînă, sau alte obiecte care prezintă o ameninţare pentru siguranţa Produselor, nu trebuie să fie purtate în zonele de producţie.

Secţiunea 7. Cerinţe pentru ambalajele şi materialele utilizate 43. Cultivatorii şi recoltatorii trebuie să urmeze specificaţiile tehnice

recomandate de producătorii de echipamente pentru buna lor utilizare şi întreţinere.

44. Cultivatorii şi recoltatorii trebuie să respecte următoarele practici: 1) containerele şi ambalajele care intră în contact direct cu Produsele, trebuie să

fie confecţionate din materiale netoxice;2) containerele şi ambalajele trebuie să fie confecţionate în aşa mod, încît, atunci

cînd este nevoie să permită curăţarea, spălarea, dezinfectarea şi întreţinerea, pentru a fi evitată contaminarea Produselor;

3) cerinţele specifice igienice şi de întreţinere trebuie să fie identificate pentru fiecare piesă din echipament, utilizată pentru fructe sau legume;

4) containerele destinate pentru deşeuri, pentru produsele necomestibile şi substanţele periculoase trebuie să fie identificabile şi fabricate după caz, dintr-un material impermeabil. Dacă este cazul, astfel de recipiente trebuie să fie sigure, pentru a preveni contaminarea accidentală a Produselor, sau a factorilor de producţie agricolă. Unele recipiente trebuie să fie separate sau identificate în alt mod, pentru a preveni utilizarea lor ca containere de recoltare;

5) containerele şi ambalajele care nu mai pot fi aduse la o stare igienică bună, trebuie să fie scoase din circuit şi distruse;

6) echipamentele şi instrumentele trebuie să fie utilizate în funcţie de scopul pentru care sînt fabricate, fără a afecta Produsele. Ele trebuie să fie menţinute în stare bună.

V. Cerinţe de igienă la manipularea, depozitarea şi transportarea Produselor

Secţiunea 1. Cerinţe pentru prevenirea contaminării intercalate

45. În timpul producţiei primare şi activităţilor post-recoltare, trebuie să se i-a măsuri eficiente pentru a preveni contaminarea intercalată a Produselor cu factorii de producţie agricolă, sau cu personalul care intră în contact direct cu Produsele.

46. Pentru a preveni contaminarea intercalată a Produselor, cultivatorii, recoltatorii şi lucrătorii agricoli trebuie să respecte următoarele recomandări:

1) la momentul recoltării trebuie să fie efectuate acţiuni suplimentare, pentru a nu permite creşterea posibilităţii de contaminare a culturilor, în cazul apariţiei unui factor local, cum ar fi condiţiile meteo nefavorabile;

2) Produsele improprii consumului uman, trebuie să fie separate în timpul recoltării. Astfel de Produse, atunci cînd va fi imposibilă prelucrarea ulterioară, urmează a fi distruse în mod corespunzător pentru a evita contaminarea Produselor sau a factorilor de producţie agricolă;

3) lucrătorii agricoli, la transportarea fructelor şi legumelor recoltate, nu trebuie să utilizeze aceleaşi containere în care au fost transportate şi alte materii ca unelte, combustibil, etc.

4) containerele utilizate anterior pentru materii potenţial periculoase (deşeuri, gunoi de grajd), sau materialele de ambalare care au fost în contact direct cu astfel de materii, nu pot fi utilizate pentru păstrarea Produselor, dacă nu au fost curăţate şi dezinfectate;

5) la ambalarea Produselor în cîmp, containerele sau cutiile expuse alături de gunoiul de grajd sau alte deşeuri, trebuie să fie manipulate cu atenţie pentru a evita contaminarea.

Secţiunea 2. Cerinţe pentru depozitarea şi transportarea Produselor din cîmp la instalaţiile de ambalare

47. Produsele trebuie să fie transportate şi depozitate în condiţii ce vor minimiza riscul de contaminare microbienă, chimică sau fizică, respectînd următoarele practici:

1) containerele pentru transportarea fructelor şi legumelor recoltate trebuie să fie construite în aşa fel, încît să minimizeze potenţialul de distrugere a Produselor şi să evite accesul dăunătorilor. Ele trebuie să fie fabricate din materiale netoxice, care ar permite o curăţare uşoară şi aprofundată. De asemenea, ele trebuie să fie fabricate în aşa mod, încît să fie redusă posibilitatea contaminării de la obiecte, cum ar fi sticlă, lemn, plastic;

2) Produsele, improprii consumului uman, trebuie să fie separate înainte de a fi depozitate sau transportate. Produsele, care nu mai pot fi oferite pentru consumul uman după prelucrările ulterioare, trebuie să fie separate şi eliminate în mod corespunzător, pentru a se evita contaminarea Produselor sau a factorilor de producţie agricolă;

3) lucrătorii agricoli trebuie să înlăture solul şi impurităţile de pe Produse, înainte ca acestea să fie depozitate sau transportate. Acest proces trebuie efectuat cu o atenţie deosebită, pentru a minimiza distrugerea fizică a fructelor şi legumelor;

4) vehiculele de transportare a Produselor nu trebuie să fie utilizate pentru transportul substanţelor periculoase, înainte de a fi curăţate sau dezinfectate, pentru a evita contaminarea.

VI. Cerinţe de igienă pentru curăţare şi întreţinere

48. Echipamentele utilizate pentru recoltare trebuie să fie într-o stare şi condiţie bună pentru a facilita curăţarea şi dezinfectarea. Echipamentele trebuie să fie utilizate în scopul pentru care au fost fabricate, pentru a preveni contaminarea Produselor.

49. Materialele de curăţare şi substanţele periculoase, cum ar fi produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi, trebuie să fie identificate şi păstrate sau depozitate separat într-un loc sigur de depozitare. Ele trebuie să fie utilizate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

50. Sistemele de curăţare şi dezinfectare trebuie să fie monitorizate pentru funcţionarea eficientă şi ar trebui să fie controlate sistematic şi adaptate la noile circumstanţe. Trebuie luate în consideraţie următoarele recomandări:

1) echipamentele de recoltare şi containerele reutilizate, care intră în contact direct cu Produsele, trebuie să fie curăţate sau după caz dezinfectate;

2) echipamentele de recoltare şi containerele reutilizate, folosite pentru Produsele care nu sunt spălate înainte de ambalare, trebuie să fie curăţate sau dezinfectate.

51. Metodele şi materialele de curăţare depind de tipul instrumentelor şi de starea fiziologică şi biologică a fructelor sau legumelor. Procedura de curăţare trebuie să includă următoarele:

1) îndepărtarea rămăşiţelor de pe suprafeţele echipamentelor;2) aplicarea unui detergent şi clătirea cu apă;3) dezinfectarea cu o soluţie specială, în caz de necesitate.

52. Deşeurile nu trebuie să fie acumulate sau stocate în zonele de manipulare şi depozitare a Produselor sau în zonele adiacente. Zonele de depozitare a deşeurilor trebuie să fie păstrate curat.

VII. Cerinţe igienice post-recoltare

Secţiunea 1. Cerinţe pentru apa utilizată după recoltare

53. Calitatea apei livrate poate să varieze pe parcursul tuturor operaţiunilor, dar trebuie să fie utilizată în funcţie de operaţiune. De exemplu, apa curată poate fi utilizată pentru stadiile iniţiale de spălat, iar apa utilizată pentru clătirea finală trebuie sa fie potabilă.

54. Sistemele post-recoltare ce utilizează apa, trebuie să fie proiectate astfel încît să fie organizate condiţii speciale pentru acumularea impurităţilor;

55. Agenţii antimicrobieni trebuie să fie utilizaţi numai în cazul în care este absolut necesar, pentru a minimiza contaminarea intercalată în perioada post-recoltare şi în cazul în care utilizarea lor este în conformitate cu bunele practici de igienă. Concentraţia agentului antimicrobien trebuie să fie periodic controlată, pentru a menţine concentraţia necesară.

56. Temperatura apei, în perioada post-recoltare, trebuie să fie verificată, atunci cînd este cazul.

57. Apa reciclată trebuie să fie tratată şi întreţinută în condiţii în care, să nu prezinte nici un risc pentru siguranţa Produselor. Procesul de tratament trebuie să fie în mod eficient controlat şi monitorizat.

58. Apa reciclată poate fi întrebuinţată fără tratament special, dacă aceasta nu prezintă nici un risc pentru siguranţa Produselor (de exemplu, apa de la clătirea finală este utilizată la prima spălare);

59. Gheaţa trebuie să fie obţinută din apă potabilă. Ea trebuie să fie produsă, manipulată şi depozitată astfel, încît să prevină contaminarea.

Secţiunea 2. Cerinţe pentru tratamentele chimice

60. Tratamentele chimice trebuie să fie aplicate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

61. Aparatele de pulverizare pentru tratamentele post-recoltare trebuie să fie calibrate sistematic, pentru a controla exactitatea ratei de aplicare a dozei. Aceste aparate trebuie spălate şi curăţate, în zone sigure, atunci cînd sînt utilizate cu diferite substanţe chimice şi utilizate pentru diferite tipuri de fructe sau legume, pentru a evita contaminarea producţiei.

Secţiunea 3. Cerinţe pentru sistemele de răcire

62. Apa formată în urma condensării sau în urma decongelării sistemelor de răcire, nu trebuie să picure pe Produse. Interiorul acestor sisteme trebuie să fie menţinut curat.

63. În cazul sistemelor de răcire la care apa sau gheaţa sînt în contact direct cu Produsele (hidro-răcire, răcire cu gheaţă), trebuie să fie utilizată apă potabilă. Calitatea apei în aceste sisteme trebuie să fie controlată şi menţinută la acelaşi nivel.

64. Sistemele de răcire prin aer forţat reprezintă direcţionarea unui ritm rapid de

aer rece peste Produsele din camerele de răcire. Aceste sisteme de răcire a aerului trebuie să fie proiectate corect şi menţinute în stare bună, pentru a evita contaminarea Produselor.

65. Produsele, atunci cînd este cazul, trebuie să fie menţinute la temperaturi joase după răcire, pentru a minimiza dezvoltarea microbienă. Temperatura din camerele de răcire trebuie să fie verificată permanent.

66. Apa de la condensarea sau decongelarea sistemelor de răcire, nu trebuie să picure peste Produsele din camerele de răcire. Interiorul sistemelor de răcire trebuie să fie menţinut în condiţii curate.

VIII. Cerinţe igienice pentru producţia de lăstari

67. Producătorii de seminţe destinate producţiei de lăstari pentru consumul uman, nu trebuie să permită accesul animalelor sălbatice sau domestice în cîmpurile unde aceste seminţe sînt cultivate.

68. În timpul producţiei de seminţe destinate producţiei de lăstari pentru

consumul uman, trebuie să se prevină contaminarea microbienă, deoarece există riscul creşterii agenţilor patogeni în timpul procesului de încolţire. Gunoiul de grajd, biosolizii şi alte îngrăşăminte naturale trebuie să fie utilizate numai atunci, cînd acestea au fost supuse tratamentelor care ating un nivel înalt de reducere a agenţilor patogeni.

69. Producătorii de seminţe trebuie să utilizeze doar acele substanţe de uz

fitosanitar, care sînt permise pentru seminţele destinate producţiei de lăstari pentru consumul uman.

70. Echipamentele de recoltare, înainte de recoltă, trebuie să fie într-o stare bună pentru a minimaliza dăunarea seminţelor şi trebuie să fie curăţate de orice impurităţi sau pămînt.

71. Seminţele bolnave sau deteriorate, sensibile la contaminarea microbienă, nu trebuie să fie utilizate pentru producţia de lăstari pentru consumul uman.

72. Seminţele destinate producţiei de lăstari pentru consumul uman trebuie să fie separate de seminţele destinate producţiei de lăstari pentru hrana animalelor şi în mod clar etichetate.

73. Seminţele, vulnerabile la agenţii patogeni şi microbieni în timpul uscării, trebuie să primească o ingrijire adecvată, pentru a menţine siguranţa sanitară la uscare şi să fie evitată expunerea la aburi, umiditate ridicată şi la ceaţă.

74. Producătorii de seminţe, distribuitorii şi producătorii de lăstari trebuie să testeze seminţele împotriva agenţilor patogeni. La seminţele încolţite înainte de testare, posibilitatea de a găsi agenţi patogeni este mai mare. Dacă seminţele sînt contaminate, atunci ele nu trebuie comercializate sau folosite pentru consumul uman.

75. Producătorii de lăstari trebuie să recomande producătorilor de seminţe să utilizeze bunele practici agricole şi să furnizeze dovezi că produsul a fost crescut în conformitate cu prezenta Reglementare tehnică. Producătorii de lăstări ar trebui să obţină asigurare de la producătorii sau distribuitorii de seminţe, precum că reziduurile chimice ale fiecărui lot sînt în limitele prevăzute de normele stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul ocrotirii sănătăţii.

76. Containerele pentru seminţe trebuie să fie examinate la sosirea lor, pentru a minimaliza posibilitatea de introducere a unor agenţi patogeni în încăperi. Ele trebuie să fie examinate şi împotriva daunelor fizice (de ex: găuri de la rozătoare) şi semnelor de contaminare (de ex: pete, rozătoare, insecte, fecale, urină, materiale străine, etc.). Dacă se depistează că sînt deteriorate, contaminate, atunci conţinutul lor nu trebuie să fie utilizat la producţia de lăstari pentru consumul uman.

77. Seminţele trebuie să fie spălate bine înainte de decontaminarea microbiologică, pentru a elimina murdăria şi de a creşte eficienţa acestui tratament. Seminţele trebuie să fie spălate şi bine agitate într-o cantitate mare de apă curată, într-o manieră care ar maximiza suprafaţa de contact. Procesul se repetă, pînă cînd cea mai mare parte din murdărie este îndepărtată şi apa de clătire ramîne curată.

78. Pentru a obţine seminţe libere de agenţi patogeni, se recomandă ca seminţele să fie tratate înainte de procesul de încolţire. În timpul acestui tratament producătorii trebuie să respecte următoarele:

1) toate recipientele utilizate pentru decontaminarea microbiologică de seminţe trebuie să fie curăţate şi dezinfectate înainte de utilizare;

2) seminţele trebuie să fie bine agitate în cantitate mare de agent antimicrobian, pentru a maximiza suprafaţa de contact;

3) durata de tratament şi concentraţia de agent antimicrobien utilizat, trebuie să fie verificată cu exactitate şi înregistrată;

4) trebuie luate măsuri stricte pentru a preveni re-contaminarea seminţelor, după tratamentul de decontaminare microbiologică.

5) agentul antimicrobien trebuie utilizat în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

79. Seminţele trebuie bine spălate cu apă potabilă sau cu apă curată după tratamentul de decontaminare microbiologică. Clătirea trebuie să fie repetată pentru a elimina agentul antimicrobien.

80. Înmuierea este deseori necesară pentru îmbunătăţirea procesului de germinare. La înmuiere producătorii trebuie să respecte următoarele:

1) toate recipientele utilizate pentru înmuiere trebuie să fie curăţate şi dezinfectate înainte de utilizare;

2) seminţele trebuie înmuiate în apă curată pentru un timp, cît mai scurt posibil, pentru a minimaliza creşterea microbienă;

3) după înmuiere, seminţele trebuie să fie bine spălate cu apă potabilă sau, cel puţin, cu apă curată;

81. În timpul germinării, zonele şi instrumentele trebuie să fie curate, pentru a evita contaminarea. Toate instrumentele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate înainte de aplicarea lor pentru fiecare lot nou.

82. Trebuie să fie utilizată doar apă potabilă.

83. Solul trebuie să fie tratat, atunci cînd este necesar, pentru a atinge un grad ridicat de reducere microbienă.

84. Recoltarea seminţelor germinate trebuie să se facă cu instrumente curăţate şi dezinfectate destinate pentru această utilizare. Toate instrumentele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate înainte de efectuarea lucrărilor pentru fiecare lot nou.

85. Ultima clătire cu apă va elimina coaja şi poate reduce contaminarea microbienă. În acest sens trebuie să se respecte următoarele:

1) lăstarii trebuie să fie spălaţi cu apă potabilă rece, pentru a reduce temperatura şi pentru a încetini creşterea microbienă;

2) apa trebuie schimbată, atunci cînd este necesar (de exemplu, între loturi), pentru a preveni contaminarea intercalată;

3) lăstarii trebuie să fie uscaţi, folosind instrumentul adecvat care este curat şi dezinfectat înainte de utilizare;

4) dacă este necesar un timp de răcire suplimentar, trebuie să se ia măsuri pentru a facilita răcirea rapidă (de ex: plasate în recipiente mai mici, cu flux de aer adecvat între recipiente).

86. În cazul în care loturile de seminţe sunt analizate pentru a detecta prezenţa agenţilor patogeni microbieni, acestea nu trebuie utilizate pînă la parvenirea rezultatelor analizei.

87. Se recomandă ca seminţele şi lăstarii sau apa de irigare să fie testată pentru a detecta prezenţa agenţilor patogeni.

88. Fiecare lot nou de seminţe trebuie să fie testat înainte de a intra în producţie (adică înainte de decontaminarea microbiologică a seminţelor). Seminţele selectate pentru testare trebuie să fie încolţite inainte de analiză, pentru a spori posibilitatea de a detecta agenţii patogeni. Analiza poate fi efectuată pe seminţe încolţite sau pe apa utilizată pentru a încolţi seminţele. Mostrele de seminţe pentru analiza microbienă, nu trebuie să fie supuse unui alt tratament de decontaminare microbienă.

89. Tratamentele efectuate asupra seminţelor nu pot garanta distrugerea totală a agenţilor patogeni. Dacă cîţiva agenţi patogeni supravieţuiesc tratamentului, aceştia se pot înmulţi în timpul încolţirii. Producătorii trebuie să folosească un plan de testare pentru monitorizarea suficientă a agenţilor patogeni:

1) analizele pot fi efectuate în timpul procesului de germinare şi/sau produsul finit poate fi analizat după recoltare;

2) testarea apei de irigare utilizată este un bun indicator al condiţiilor microbiene. Prelevarea de probe de apă de irigare utilizată în perioada de germinare, permite obţinerea unor rezultate mai rapide, comparativ cu testarea produsului finit.

3) din cauza naturii sporadice de contaminare a seminţelor, se recomandă ca producătorii să testeze fiecare lot de producţie.

90. Seminţele trebuie să fie manipulate şi depozitate într-un mod care va preveni deteriorarea şi contaminarea. Seminţele trebuie depozitate cu un spaţiu protector de la pereţi, în condiţii de depozitare corespunzătoare şi nici într-un caz pe podea, pentru a preveni mucegaiul şi creşterea de bacterii şi a facilita controlul dăunătorilor.

91. Containerele deschise trebuie depozitate astfel, încît acestea să fie protejate de paraziţi şi de alte surse de contaminare.

92. Producătorii de lăstari trebuie să urmeze bunele practici de igienă pentru a minimiza potenţialul de introducere sau de răspîndire a agenţilor patogeni în apă. Calitatea apei utilizate va depinde de tipul operaţiunii. Apa curată poate fi utilizată pentru stadiile iniţiale de spălat, întrucît apa utilizată ulterior, în procesul de producţie de lăstari (de exemplu, pentru a curăţa, a decontamina microbiologic seminţele), trebuie să fie potabilă sau cel puţin apă curată.

93. Lăstarii trebuie să fie păstraţi la o temperatură joasă (de ex: 5º C), care va minimaliza condiţiile de dezvoltare a microbilor. Monitorizarea sistematizată şi eficientă a temperaturii în zonele de depozitare şi în vehiculele de transport este strict necesară.

94. Producătorii de lăstari trebuie să respecte următoarele:1) angajaţii trebuie să prevină contaminarea intercalată de lăstari. 2) angajaţii nu trebuie să plece de la o zonă posibil contaminată, la o zonă de

germinare şi/sau zonă de ambalare, cu excepţia cazului în care s-au întreprins măsuri de igienă şi s-au schimbat în haine de protecţie curate.

95. Interiorul încăperilor producţiei de lăstari trebuie să permită aplicarea bunelor practici de igienă, inclusiv protecţia împotriva contaminării intercalate între şi în timpul operaţiunilor. Depozitarea, clătirea şi decontaminarea microbiologică, precum şi încăperile de ambalare trebuie să fie complet separate în spaţiu şi în personal.