Vasile BUDUI – BIOGEOGRAFIE

6. REGIUNILE BIOGEOGRAFICE ALE GLOBULUI TERESTRU

În repartiţia teritoriala a plantelor şi animalelor s-au stabilit limite între regiunibiogeografice cu caracteristici proprii şi subdiviziuni în cadrul acestor regiuni, ca urmare aunor particularităţi ale florei şi faunei, ce se desprind din trăsăturile principale.

S-au separat următoarele regiuni biogeografice terestre: 1. Regiunea holarctică, divizatăîn 10 subregiuni; 2. Regiunea neotropicală, divizată în 5 subregiuni; 3. Regiunea africano-malgaşă, divizată în 3 subregiuni; 4. Regiunea indo-malayeză, divizata în 2 subregiuni; 5.Regiunea australiană, divizată în 4 subregiuni; 6. Regiunea polineziană; 7. Regiunea antarctica.

6.1. REGIUNEA HOLARCTICĂ

- cuprinde o mare parte din emisfera nordica: Europa, o mare parte din Asia.America de Nord şi o parte d in nordul Africii: se caracterizează printr-o mare diversitatea lumii vegetale şi animale ca o consecinţă a variaţiei climatului de la cel polar la celsubtropical, a evoluţiei paleogeografiee şi a giaciaţiunilor cuaternare;- formaţiunile vegetale corespund zonelor climatice fiind valabile şi pentru faună;- dintre familiile de plante bine reprezentate ca areal şi număr de specii se numără:Rosaceae, Ranunculaceae, Asteraceae, Apiaceae, Fagaceae,Salicaceae, Betulaceae, Pinaceae. Cuprinde următoarele subregiuni:

1. Subregiunea arctică- ocupă teritoriile nordice ale regiunii, suprapunându-se pe zona de tundră;- predomină formaţiunile ierboase şi arbustive, sărace în specii şi cu adaptări lacondiţii foarte vitrege; printre acestea câteva specii de muşchi şi licheni.

2. Subregiunea euro-siberiană- ocupă aproape toată Europa şi mare parte din Asia;- predomină pădurile de răşinoase tip "taiga" şi pădurile de foioase:- se subîmparte în:

- sectorul circumboreal – păduri de taiga (cu pin predominant);- sectorul atlantic-european – tufărişuri de ericacee;- sectorul central-european – păduri de foioase;- sectorul alpin - pajişti şi tufişuri alpine peste 1900m alt.

3. Subregiunea chino-japoneză-ocupă ţinutul Amurului, Japonia, Peninsula Coreea, S-E Chinei;-formaţiuni vegetale de climat temperat continental: păduri de răşinoase liptaiga şi păduri de foioase;

- specii caracteristice: magnolii, camelii, jen-sen, arborele pagodelor (Ginkgobiloba), păduri de fag, stejar, frasin, tei. alun, liliac.

4. Subregiunea pontico-central-asiatică- se întinde din estul Europei până în Tibet: câmpiile Ungariei, României, sudul

Ucrainei, Siberia apuseană. Asia centrala. Mongolia, o parte din Tibet;- climatul este temperat-continental, cu temperaturi variate şi precipitaţii reduse;

- predomină formaţiunile ierboase, de deşert, pădurile fiind foarte rare;- datorită suprafeţei mari şi a unor particularităţi distincte pentru anumite teritorii, subregiuneaa fost divizată în 4 provincii:- provincia pontică;- provincia stepelor vest-siberiene;- provincia turanică sau provincia pustiului central-asiatic;- provincia armeano-iraniană (Asia Mică, Iranul, Armenia).

5. Subregiunea mediteraneană

1

Vasile BUDUI- ocupă teritoriile din jurul Mării Mediterane;- condiţiile climatice (veri uscate şi secetoase, ierni blânde şi umede) favorizează pădurile şitufărişurile xerofile cu frunze dure şi mate;- cea mai mare parte din flora mediteraneană îşi are originea în cea tropicală,adaptată la climatul secetos; multe specii au caracter sempervirent.

6. Subregiunea macaroneziană- cuprinde insulele din nord-vestul Africii, reduse ca suprafaţă;- formaţiuni vegetale: tufărişuri şi plante suculente în locurile joase, păduri

subtropicale umede sempervirente. păduri de pin şi tufărişuri la altitudini mai mari;- cele mai multe specii au caracter endemic, unele au origine mediteraneană, iar

altele origine tropicală, mai frecvent este curmalul.7. Subregiunea nord-africană-indiană de pustiu

- se întinde în nordul Africii, Peninsula Arabia şi nord-vestul Indiei;- flora este foarte săracă, ca urmare a condiţiilor de deşert; plantele prezintă spini.

8. Subregiunea nord-americană de est- se întinde din Alaska până la Atlantic (Marile Lacuri), unde predomină pădurile derăşinoase, şi de aici până în Golful Mexic, unde sunt prezente pădurile de foioase;- datorită întinderii sale foarte mari. se împarte în 4 provincii:- provincia Alaska-Canada - provincia pădurilor de conifere; în asociaţii cresc şi câtevaspecii de foioase;- provincia Marilor Lacuri americane - predomină tot coniferele, clar apar câteva speciicaracteristice de răşinoase şi de foioase: Thuia occidentalis, Junipenis occidentalis, Acersaccharum (arţarul de zahăr);- provincia Mississippi-Alegani - ocupă bazinul mijlociu al fluviului Mississippi, în carepredomină pădurile de foioase; câteva specii caracteristice: fagul cu frunza lată (Fagusgrandifolia), arţarul (Acer negundo), nucul negru (Juglans nigra), arborele de lalea, salcâmul(Robinia) care creşte spontan;- provincia statelor sud-atlantice - se caracterizează prin predominanţa speciilor deinfluenţă tropicală, dintre care chiparosul de mlaştină (Taxodium disthicum) şi câteva speciide pini de nisip litoral (Pinus rigida, P. palustris).

9. Subregiunea nord-americană de vest (pacifică)- cuprinde zona literală a Pacificului din sudul Alaskăi până în nordul peninsulei California,iar în interior până la Munţii Stâncoşi;- clima este oceanică, umedă spre ocean, şi secetoasă spre interior;- formaţiuni: în zona litorală sunt prezente pădurile de conifere pluviale, spre sud predominăpădurile de Sequoia, în zona cu climat secetos (între Sierra Nevada şiMunţii Stâncoşi) se întinde un teritoriu de semipustiu.

10. Subregiunea preriilor nord americane- este răspândită în partea centrală a S.U.A.;- climatul este temperat continental de nuanţă excesivă;- formaţiunea vegetală caracteristică este preria; înălţimea ierburilor scade de la est (l,5 m) lavest (40 cm).

6.2. REGIUNEA NEOTROPICALĂ

- cuprinde Mexicul, America Centrală şi America de Sud;- flora este foarte bogată şi diversificată (peste 70.000 specii), mai răspânditefiind cele din familiile Palmae, Enphorbiace, Myrtaceae, Cactaceae;-principalele biomuri sunt: pădurea ecuatorială umedă, pădurea umedăextratropicală, savane, păduri semiaride, păduri subtropicale, stepe, păduri deAraucaria şi Podocarpus, păduri subantarctice umede de Nothofagus, turbării deSphagnum şi vegetaţie alpină pe culmile Anzilor;-regiunea este împărţită în 3 subregiuni, după cercetătorii europeni: - central -americana,2

Regiunile biogeografice ale Globului terestrutropicală sau braziliană şi subregiunca Anzilor - şi în 5 subregiunidupă cercetătorii americani, fiecare având una sau mai multe provincii:

1. Subregiunea Caraibilor- cuprinde mai multe provincii:

- provincia America Centrală sau mesoamericană montană, care cuprinde zonelemontane (1000 – 4000 m) din Mexic, Guatemala şi Panama; vegetaţia este dominată depăduri de pini cu câteva specii de brad şi chiar stejar; fauna: ursul, coiotul, puma. rozătoare:

- provincia xerofilă mexicană - vegetaţia şi fauna sunt adaptate la secete de până la 11luni. Cresc Acacia, Yucca, Idria, subarbuşti şi graminee;

- provincia Caraibilor - cuprinde Antilele Mari şi Antilele Mici; datorită condiţiilor foartevariate, diversitatea este foarte mare: numeroşi palmieri, păduri de pin, de stejar, de mangrove;

- provincia Guajira cuprinde litoralul nordic columbian şi venezuelean: clima estesecetoasă - vegetaţie mai săracă cu caracter xerofil: arbori, arbuşti, palmieri, cactuşi ;

- provincia insulelor Galapagos se caracterizează printr-o repartiţieetajată a color 640 specii de plante: arbori de mangrove, apoi o zonă aridă dominatăde cactuşi arborescenţi (Opuntia), acacii şi Prosopis, la 200 – 550 m scalesele, iarpe platourile umede cresc ferigi şi rogozuri.

2. Subregiunea braziliană sau amazoniană- cuprinde zona de mijloc a Americii de Sud şi o parte din America Centrală şi afost împărţită în 9 provincii; climatul este cald şi umed şi ca urmare flora şi fauna suntfoarte bogate şi diverse; predomină speciile de leguminoase, lauracee, myrtacee, palmieri.- provincia amazoniană ce se suprapune peste bazinul Amazonului - vegetaţia esteconstituită din pădurea ecuatorială numită selvas;- provincia pacifică în partea vestică a Arizilor - păduri asemănătoare cu selvas, iar în zonalitorală mangrove;- provincia de las Yungas - o fâşie îngustă pe flancul estic al Anzilor(3500 m); păduri tropicale umede, păduri cu frunze căzătoare (AInus) şi păduri deconifere în zone montane (Podocarpus);- provincia Cerrado - pe Platoul Central al Braziliei (500 – 1000 m). Predomină formaţiunide savană fără sau cu arbori, funcţie de umiditate;

- provincia Paranense în sudul Braziliei, NE Argentinei şi E Paraguayului; pădurisubtropicale (sempervirente), păduri de conifere şi savanele, în câmpie.

- provincia de savană în Llanosul din Venezuela şi Columbia - predomină gramineele; aparşi pâlcuri de arbori (palmieri);- provincia venezueleană în continuarea savanei, până în Anzi; păduripluviale şi păduri în alternantă cu savane;- provincia atlantică - fâşie în zona de coastă a Braziliei (7 – 30 o lat. S), păduri pluviale demangrove pe coastele inundate;- provincia del Paramo (3800 – 4500 m alt.) în Venezuela, Columbia,Ecuador; sunt foarte frecvente speciile Espeletia alba şi E. harvegiana - plantearborescente înalte de 3 m, terminate în rozetă.

3. Subregiunea Guyana- include un platou înalt până la 2000 m alt., situat în NE Americii de Sud;- 8000 specii endemice: frecvente: rogozuri, graminee, bromeliacee;

4. Subregiunea Chaquena- are o întindere foarte mare: un spaţiu din NE Braziliei, sub denumirea deprovincia Caatinga, şi un vast teritoriu din NV Argentinei, Sudul Boliviei şicentrul Paraguaiului; - cuprinde o pădure deschisă de climă caldă şi secetoasă. în NE Braziliei, păduri xerofile cufrunza căzătoare, teritoriile secetoase cu stepe sau tufişuri xerofile şicactuşi; a fost divizată în 6 provincii;

3

Vasile BUDUI- provincia Caatiga - pădure deschisă în N-E Braziliei: clima este caldă şi secetoasă;

vegetaţia prezintă caractere xerofile; păduri cu frunza căzătoare şi palmieri ce-şi păstreazăfrunzele, cactuşi arborescenţi şi mici;

- provincia Chaquena - ocupă cel mai întins teritoriu în sudul Boliviei, Paraguaysi nordul Argentinei: climat continental (500 – 1200 mm/an); se întâlnesc păduri xerofile cufrunze căzătoare, cu strat de graminee; în teritoriile mai secetoase se întâlnesc stepe cu arbuştişi cactuşi;

- provincia Espinal – fâşie arcuită în centrul Argentinei, cu clima caldă şi umedă(1000 – 3000 mm); pâlcuri de arbori Prosopis, Acacia, graminee.- provincia Prepunena – NV Argentinei între 22 şi 30° lat. S, la alt. de1000 – 3400 m, clima este caldă şi secetoasă; predomină vegetaţia de tufişurixerofile în amestec cu cactuşi arborescenţi;- provincia Montana - în V provinciei Espinal, între 27 – 40 ° lat. S, vastteritoriu arid cu clima caldă, secetoasă (80 – 250 mm/an); flora este omogenă,dominata de Lareea, Prosopis şi alţi arbori alcătuind formaţiuni de matorral;

- provincia Pampas - bazinul inferior al râului Parana, 0,5 mii km2, clima este umeda(1200 – 600 mm), iar temperaturile moderate (13 – 17 °C); vegetaţia este formată dingraminee sub formă de tufe (60 – 100 cm); acolo unde precipitaţiile sunt reduse creşte ovegetaţie lemnoasă de Prosopis şi soc.

5. Subregiunea andină patagoneză-se întinde de-a lungul Anzilor şi mai cuprinde deşertul peru-chilian şi stepapatagoneză;-cuprinde 5 provincii: cu vegetaţie xerofilă (în Munţi Anzi), vegetaţie tipică destepă (tot în Anzi la 3000 – 4000 m). vegetaţie de deşert (în Peru şi Chile – pe coasta pacifică);tufişuri xerofitice pitice (numită matorral) (Chile – partea centrală) şi tufişuri ţepoase cugraminee în Patagonia (sudul Argentinei);

- provincia andină înaltă - cuprinde cordiliera andină între 10 – 54 o lat. S;clima este rece, vegetaţia are caracter xerofil – predomină gramineele;

- provincia Puena - interiorul Anzilor 3000 – 4000 m alt., clima este rece şisecetoasă: vegetaţia tipică de stepă;

- provincia deşertică peru-chiliană - pe coasta pacifică între 5 - 30° S; climaeste caldă şi extrem de secetoasă; vegetaţia foarte săracă - acacii, cactuşi, subarbuştiţeposi;

- provincia central chiliană - o parte din Chile, formaţiunea de matorral, tufişurixerofile pitice;

- provincia Patagoniei - în sudul Argentinei; temperaturi medii anuale cuprinse între5-15 oC, precipitaţii 100 – 270 mm/an; flora este reprezentată de câteva specii de gramineeşi tufărişuri ţepoase.

6.3. REGIUNEA AFRICANO-MALGAŞĂ

- cuprinde cea mai mare parte a Africii, împreună cu I-le Madagascar,Seichelles, Comore, Mascarene şi Socotra;- vegetaţia este formată din formaţiuni de stepă, savană, păduri tropicalecaducifoliate şi păduri tropicale umede sempervirente;- vegetaţia seamănă cu cea indo-malayeziană;- predomină specii din familiile Moraceae, Euphorbiaceae, Mimosaceae,Rubiaceae (Coffea arabica), Palmae, Poaceae.

1. Subregiunea africană sau etiopiană- include toată partea centrală a Africii - savane şi păduri tropicale umede;savanele sunt alcătuite din ierburi înalte şi diferite specii de arbori cu frunzacăzătoare; funcţie de specia lemnoasă se disting: savane cu acacii, savane cu baobabi(Adansonia digitata) şi savane cu palmierul Borasus flambelifera.4

Regiunile biogeografice ale Globului terestru- păduri tropicale umede în vestul Africii, bazinul Zair (Congo) şi zona litorală a GolfuluiGuineea cu liane, epifite, ferigi; aici cresc arbori de cafea, de cola, mahonul;- la nord de această subregiune - deşertul Sahara; la sud – vegetaţie de stepă şi de pustiu(Kalahari şi Namib - aici creşte Welwitschia mirabilis).

2. Subregiunea Capului- în SV Africii - climat de nuanţă mediteraneană;- vegetaţie de savane, de semipustiu şi tufişuri cu frunze dure;- flora este foarte bogată - peste Î2000 specii dintre care multe endemice: multe ericaceae,asteracee, geraniacee, gladiole, frezii, asparagus, piciorul cocoşului, in,măceş, urzica, colilia.

3. Subregiunea malgaşă- cuprinde un arhipelag de insule (sus menţionate);- numeroase specii endemice;

- vegetaţie formată din păduri tropicale umede în est (predomină palmierii),savane cu baobabi (Adansonia digitata) în partea centrală şi nord-vest, semipustiuri în partea devest, cu stepe şi formaţiuni de cactuşi si aloe.

6.4. REGIUNEA INDO-MALAYEZĂ

- cuprinde un teritoriu vast: aproape toată India, Sri Lanka, Pen. Indochina, I-leIndoneziei şi Filipine;- are legături cu regiunea holarctică, africano-malgaşă şi australiană;- flora este foarte variată şi bogată (58.000 specii);- vegetaţia este constituită în cea mai mare parte din păduri ecuatoriale; suntprezente pădurile de mangrove pe litoralul peninsulei Malacca şi pe coastele Birmaniei. iarzonele musonice sunt ocupate de păduri tropicale cu frunza căzătoare; teritoriiledefrişate sunt ocupate de savane;- fauna este foarte bogată şi diversificată:

- regiunea reprezintă principalul centru de evoluţie a grupelor de plante şianimale.

1. Subregiunea indiană- flora foarte variată: păduri tropicale, păduri musonice cu frunza căzătoare şi

formaţiuni ierboase de t ip savană; în India cresc cei mai frumoşi arbori cu frunzecăzătoare ce dau lemnul trandafiriu, lemnul negru de abanos (Diosphiros melanoxylon),lemnul alb de santal (Santalum album).

2. Subregiunea malayeză- include aproape întreaga Indochină, Peninsula Malacca, I-lele Indoneziei si

Filipine;- clima se caracterizează printr-o umiditate foarte mare;- se dezvoltă o pădure tropicală umedă tipică cu numeroase specii de palmieri: palmierul decocos, arborele de pâine (Arctocarpus integer), ficusul (Ficus elastica) - cel maiimportant dintre Moraceae, arborele de mango (Mangiferaindica), arborele de cuişoare, bambuşi, ferigi arborescente, epifite.

6.5. REGIUNEA AUSTRALIANĂ

Cuprinde Australia şi insulele din jur. Continentul s-a separat total în terţiar, caurmare, 75% dintre specii sunt endemice (9000 din 12.000).

Formaţiuni vegetale caracteristice: păduri tropicale umede (pe ţărmul estic şi NouaGuinee), păduri subtropicale umede (de-a lungul litoralului pacific), păduri subtropicaleuscate, intens savanizate (spre zonele continentale), savane cu şi fără eucalipţi (continuăformaţiunea anterioară), scrub (în centrul secetos), pustiuri cu ierburi xerofile, alternând cuscrub (pe teritoriile centrale).

5

Vasile BUDUIFauna ocupă prin vechime al doilea loc în lume după cea neozeelandeză; s-au

conservat cele mai primitive mamifere: monotremele (echidna şi ornitorincul)şi marsupialele (150 specii); mamiferele placentare sunt slab reprezentate.

Are unele areale eu particularităţi foarte distincte, ca urmare s-a separat în 4subregiuni.

1. Subregiunea australiană-condiţii naturale foarte variate: relief - un imens podiş mărginit de munţi înpartea vestică; clima: cu nuanţa ecuatorială în N şi NE, tropicală secetoasă încentru, subecuatorială în SE;

-genuri caracteristice: Eucalyptus şi Acacia cu câte 400 specii fiecare – plantesempervirente ce formează păduri veşnic verzi: eucalipţi se întâlnesc şi în savane şiîn semideşert. Acacii se întâlnesc în centru şi vest, formând scrubul australian;creşte şi laurul.2. Subregiunea Noua Guinee- climat tropical umed favorabil pădurii ecuatoriale cu palmieri, arborele de

pâine, de cauciuc şi câteva specii de eucalipţi specifici florei australiene;- insula este un adevărat paradis al păsărilor – numai păsările paradisului numără

peste 100 specii.3. Subregiunea insulelor Maluku, Sulawesi si Sondele Mici- face tranziţia între subregiunea malayeză şi cea australiană;- vegetaţia este formată din păduri ecuatoriale edificate palmieri;- fauna se aseamănă cu cea indo-malayeză; în insula Komodo (Sondele Mici)

trăieşte varanul uriaş (Varanus komodensis), cea mai mare şopârlă carnivoră dinlume (2 – 3 m lungime).

4. Subregiunea Noua Zeelandă- condiţii climatice de nuanţă subtropicală în partea nordică, şi de nuanţă temperat-oceanică în partea sudică;- formaţiuni vegetale: păduri umede subtropicale, păduri umede antarctice(Nothofagus), păduri subalpine şi tufărişuri sempervirente;- sunt frecvente specii sempervirente de ferigi arborescente, conifere cu frunzalată (Podocarpus) şi fagul austral Nothofagus; în pădurea subtropicală sunt prezenţipalmierii şi brazii;- Fauna este foarte săracă în mamifere; păsările nezburătoare sunt foarte binereprezentate; este prezentă Sphaenodon (Hatteria) – cea mai primitivă reptilă actuală.

6.6. REGIUNEA POLINEZIANĂ (ARCHINOTICĂ)

Cuprinde parte din Melanezia (I-lele Solomon, Noile Hebride, Noua Caledonie şiFiji), Micronezia (I-le Mariane, Caroline, Marshall, Gilbert) şi Polinezia Centrală (I-le Samoa,Touamotou şi Hawaii); aceste insule sunt de natură vulcanică sau coraligenă - flora şi faunasunt sărace; singurul arbore prezent pe toate insulele este cocotierul (Cocos nucifera):

- pe insulele mari cresc păduri tropicale umede cu specii de Ficus, Eugenia, înzonele muntoase se întâlnesc păduri subtropicale cu ferigi arborescente (Alsophyla),păduri de ceaţă pe culmile munţilor şi păduri de mangrove pe litoral; în Hawaii 80 % dintrespecii sunt endemice.

6.7. REGIUNEA ANTARCTICĂ

Cuprinde I-le Falkland, Georgia de Sud, Kerguelen, Macquarie, Auckland,extremitatea de SV a Americii de Sud şi Antarctida.

Flora şi fauna sunt foarte sărace, adaptate la condiţii foarte vitrege; formaţiunicaracteristice: pădurea valdiviană sempervirentă şi umedă cu fag austral, arbuşti şigimnosperme; pădurea magelanică mai rece dar tot umedă (cu Nothofagus antarctica şi N.6

Regiunile biogeografice ale Globului terestrupumilio), situată mai spre sud; tundra cu licheni, muşchi, ferigi, câteva specii de plante cuflori este prezentă în preajma ţărmurilor. În America de Sud se delimitează o provinciesubantarctică cu climat umed (1000 – 5000 mm/an) ce favorizează dezvoltarea pădurii defoioase cu frunze persistente ori căzătoare de Nothofagus, coniferele Araucaria, Podocarpusşi Larix valdivian şi de asemenea cedrul chilian.

7