1

Regine și rase de albine în Austria, Germania și Elveția

Autor: Prof.univ.dr.ing.Petre IORDACHE

O variantă a acestui articol a fost publicată sub titlul „Regine și rase de albine în Austria, Germania și Elveția“ și în Revista Lumea Satului nr.1(270), 1-15 ianuarie 2017 – pag.28-29 la rubrica APICULTURA

Vizita celor nouă obiective apicole din Austria, Germania și Elveția prilejuită de excursia de

documentare apicolă de la începutul lunii octombrie 2016 mi-a permis să răspund la o serie de întrebări privind unele aspecte ale desfășurării stupăritului în aceste țări așa că pe parcursul a câteva

numere ale revistei de față le-am detaliat pe cele pe care le-am considerat mai importante. Fac aceste relatări în speranța că apicultorii români și de ce nu, și autoritățile care se preocupă de

domeniul apiculturii, să tragă învățăminte și să procedeze în consecință – „SĂ ORGANIZEZE ACTIVITATEA APICOL Ă ȘI CONTROLUL EI SIMPLU ȘI EFICIENT” .

Fig.1 Regină carnica (Apis mellifera carnica)

Fig.2 Regină Buckfast Fig.3 Regină neagră (Apis mellifera melifera)

Este îndeobște cunoscut că eficienţa economică a unei stupine este determinată, în primul rând, de potenţialul genetic al albinelor, respectiv de rasa lor așa că, una din preocupările mele în această documentare a fost aflarea de informații despre utilizarea și ob ținerea reginelor din rase pure, protejarea acestora pentru a nu fi impurificate de alte rase și ameliorarea, respectiv, conservarea rasei indigen e naționale și sistemului istoric de stupi în Austria, Elve ția și Germania. ● În Austria se utilizează cu prioritate rasa de albine Apis mellifera carnica (fig.1) care răspunde foarte bine biotopului austriac dar sunt apicultori care folosesc și hibridul Buckfast și împerecherea reginelor în exploatațiile de multiplicare sau de elită se face în zone protejate astfel ca în acestea să nu pătrundă familii de albine din alte rase care prin trântorii lor să afecteze puritatea rasei. De menționat că aceste zone sunt respectate cu strictețe de apicultorii austrieci. Ca exemplu de utilizare în Austria a reginelor Buckfast (fig.2) este ferma apicolă „Pannonische Imkereigenossenschaft” situată în Gols, care deține un număr de peste 1000 familii de albine și care, după afirmațiile D-ului Mario Vogel, unul din propietarii fermei, achiziționează anual circa 50 regine Buckfast de elită pe care apoi le multiplică întro locație protejată pentru introducere în stupinele proprii ale fermei. ● Apicultorii elvețieni nu agrează utilizarea hibridului Buckfast fiind nemulțumiți de performanțele acestuia pe teritoriul Elve ției și folosesc albinele din rasa Apis mellifera carnica sau rasa autohtonă Apis mellifera mellifera (albina neagră) (fig.3). Astfel la Asociația apicultorilor care fac pastoral „Wanderimkerei” din Signau, Președintele acesteia D-ul Baumgartner Fritz (fig.4) ne-a relatat că asociația are 14000 apicultori și că asociația produce anual 300 la 500 regine în rasa pură Apis mellifera carnica și că în această acțiune se implică și organele sanitar veterinare ale cantonului pentru asigurarea stării de sănatate a acestora și a familiilor de albine. Totodată, acesta ne-

2

a relatat că pentru asigurarea purității rasei stațiile de împerechere au asigurate, prin reglementări legale, zone de protecție de 10 km, pentru stațiile de tip A = elită, și de 3 km, pentru stațiile de tip B = multiplicare. O acțiune interesantă a apiculturii elvețiene este conservarea metodelor de stupărit istoric tradițional și a rasei de albine autohtone.

Fig.4 Președintele Fritz Baumgartner raspunzând la întrebările apicultorilor români

Această acțiune ne-a fost dezvăluită inițial la „Research Institute of Organic Agriculture FiBL” Frick, institut privat de cercetare în agricultura organică, de reprezentantul acestuia Salvador V.Gariby care ne-a prezentat modele de stupi cu vizitare prin spate (fig.5) asa cum îi foloseau vechi apicultori elvețieni și, mai mult , cum faceau albinele să crească faguri în rame fără foițe de faguri artificiali.

Fig.5 Stupi tradiționali sistematici elvețieni cu vizitare prin spate

3

Fig.6 D-ul Hans Ulrich

Thomas

Conservarea, ameliorarea și aspecte ale selecției rasei naționale elvețiene ne-au fost prezentate de D-ul Hans Ulrich Thomas (fig.6) din partea asociației „Association for Apis melifera melifera” Zürich, asociație care are acest scop privind rasa de albină autohtonă elvețiană, albina neagr ă - Apis mellifera mellifera . Promovarea acestei rase se face și prin organizarea de cursuri de apicultura și astfel mulți din participanții la aceste cursuri (circa 35%) devin apicultori care vor fi sprijiniți și convinși să folosească această rasă.

Pentru puritatea rasei Statul Elvețian se implică subvenționând anumite analize și tratamente specifice în valoare de până la 6000 euro, determinări ADN - fiinanțate în totalitate, și tot în acest scop asociația are organizate 6 stații izolate de împerechere a reginelor astfel că, de exemplu în 2016, au fost produse peste 6000 de regine din rasa albinei negre și că există și 30 stațiuni de testare și selectare a acestora de unde apicultorii cumpără reginele. Dealtfel este de specificat că momentan există cel puțin 20 de apicultori, membrii ai asociației, care lucrează numai cu albina neagră elvețiană și că funcționează și Asocia ția Interna ționala Apis mellifera mellifera , susținută științific de Institutul pentru Cercetare Apicolă din Hohen Neuendorf (localitate de lângă Berlin ) – Germania, unde asociația elvețiană este afiliată. ● Referitor la reginele și rasele de albine utilizate în prezent în Germania trebuie să ne reamintim că încă din anul 1980, RUTTNER, consemnează că importurile de albine în Germania au făcut să supravieţuiască doar albinele carnioliene (Apis mellifera carnica) şi italiene (Apis mellifera lingustica), care sunt bine adaptate la condiţiile de iernare şi la cele din primăvară, la care adaptarea nu este uşoară. În urma încrucişărilor necontrolate, reputatul cercetător a constatat o sporire a vitalităţii şi productivităţii, dar şi o mai mare agresivitate şi înclinare spre roire. Actualmente pe teritoriul Germaniei albina neagră, fostă autohtonă, aproape a dispărut în totalitate fiind înlocuită de rasa carnioliană (carnica) sau hibridul Fratelui Adam – Buckfast, acestea răspunzând mai bine cerințelor actuale ale apicultorilor germani.

Fig.7 D-ul Kiaus Fehrenbach

Crescător de Buckfast

Fig.8 Imagine care demonstrează blândețea

proverbială a albinelor Buckfast

Astfel că în ultimii ani, în sudul Germaniei, hibridul Buckfast a atins 30-50% din efectivul de familii de albine și hibridarea practicată, s-a dovedit a reprezenta o parazitare a rasei locale, deoarece s-a remarcat că prin utilizarea diferenţelor genetice dintre două rase se ajunge la degradarea ireversibilă a bazei genetice a acestora.

4

Ținând cont de realitatea prezentată mai sus în ultima zi activă a excursiei am efectat o vizită la exploatația apicolă „Imkerei Fehrenbach” Ravensburg – Germania, care este o întreprindere familială profesionistă având 600 familii de albine și care care se preocupă în principal de creșterea și comercializarea reginelor din rasa Buckfast astfel că propietarul și administratorul D-ul Klaus Fehrenbach (fig.7) ne-a prezentat aspecte ale acestei indeletniciri și ne-a prezentat câteva familii de albine buckfast prilej de convigere de blândețea lor (fig.8). D-ul Klaus Fehrenbach a preluat îndeletnicirea de producere a reginelor Buckfast de la tatăl său care în 1960 la cunoscut și a început o colaborare cu pr.Karl Kehrle

Fig.9 Fratele Adam la 90 ani

Fig.10 Nuclee de împerechere

supranumit Fratele Adam (fig.9) astfel că din 1962 a produs regine Buckfast folosind pentru împerechere controlată o insulă suficient de izolată. Din anul 1971 împerechează reginele la o stație de împerechere situată la altitudinea de 1300 m (fig.10) și ele sunt livrate beneficiarilor în perioda mai – iunie ale fiecărui an prin curieri rapizi sau la sediul exploatației. Voi încheia aceste relatări cu un EPILOG, în numerele viitoare al revistei, în care voi încerca să desprind niște concluzii pentru ce ar trebui să facem noi apicultorii, formele asociative și organele în drept de stat pentru a îmbunătăți activitatea apicolă românească.