Cuprins

Introducere ...............................................................................................................2

Clasificare ................................................................................................................3

Descrierea produsului ...............................................................................................4

Caracteristici de calitate .............................................................................................7

Defecte și reacții adverse........................................................................................................................8

Analiza pieței ..............................................................................................................9

Concluzii ....................................................................................................................11

Bibliografie .................................................................................................................13

1

Introducere

Cuvantul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus"

și înseamnă "prin fum". Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în

Mesopotamia antică și Egipt, și a fost rafinat în continuare de Romani și Perși.

Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se

bazează pe tamâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o

preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeana, cu alte aromatice,

iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumarate ori.

Arheologii au descoperit, în 2005, cele mai vechi parfumuri în Pyrgos, Cipru. Aceste

parfumuri au o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Parfumurile au fost descoperite

într-o parfumerie antică. În epoca veche, oamenii au folosit ierburi și condimente

precum migdale, coriandru, mirt, rasina de conifere, bergamot.

Medicul persian musulman, Avicenna (cunoscut și ca Ibn Sina) a introdus

procesul de extragere a uleiului din flori prin distilare, astăzi aceasta fiind cea mai

frecventă procedură, experimentând în primul rând cu trandafiri. Până la

descoperirea lui Avicenna, parfumurile lichide erau amestecuri de uleiuri și sfărâmate

sau petale. Ambele materii prime și technologia de distilare a influențat semnificativ

parfumeriile de vest și evoluția științifică, în special proprietățile chimice. Arta

fabricării parfumurilor a devenit cunoscută în Europa de Vest înca din 1221. În 1370

s-a produs un parfum din uleiuri parfumate, amestecate într-o soluție de alcool. Arta

fabricării parfumurilor a prosperat în perioada Renașterii în Italia, și în secolul al 16-

lea, rafinamente italiene au fost luate în Franța, de Rene the Florentine (Renato il

fiorentino), parfumierul personal al lui Catherine de' Medici. Laboratorul lui a fost

legat cu apartamentul ei printr-un pasaj secret, astfel nici o formulă nu se putea fura.

Datorită lui Rene, Franța a devenit foarte repede unul dintre centrele europene de

parfum și fabricare produse cosmetice. Cultivarea florilor pentru esența lor

parfumată, care a început în secolul al 14-lea, a crescut într-o industrie majoră în

sudul Franței. Între secolul 16 și 17, parfumurile au fost folosite în primul rând în

cercul bogaților pentru combaterea mirosurilor corporale, rezultând din cauza băilor

neregulate. Parțial datorită acestei clientele a fost creată industria parfumurilor.

La inceputul secolului XX, atunci când fiecare parfum era construit in jurul unei

singure flori, cele mai populare fiind violeta, liliacul, trandafirul si lacramioarele, nu

2

mai ramanea decat un singur pas de facut, pentru ca parfumurile sa reprezinte astazi

amprenta noastra personala, o prelungire a personalității noastre, învăluindu-ne cu

arome care spun tot mai multe despre cine suntem, ce ne dorim si ce ne place. Acest

pas a fost facut odata cu introducerea in compozitia parfumurilor a buchetelor de

flori, a condimentelor si a substantelor tot mai complexe.

Clasificare

După concetrație:

Proporția de uleiuri aromatice (ca procent în volume) dintr-un parfum

determină tipul acestuia:

Extras de parfum: 20%-40% compuși aromatic, – mireasma dureaza maxim 8 ore

Apă de parfum (Eau de parfum) 'EdP': 10-30% compuși aromatic, )- se mentine

aproximativ 5 ore

Apă de toaletă (Eau de toilette )'EdT': 5-20% compuși aromatic, mirosul persistă in

jur de 4 ore

Apă de colonie (Eau de Cologne) 'EdC': 2-3% compuși aromatici. Marcă

înregistrată: 'Original Eau de Cologne', mireasma rezista pentru maxim 3 ore.

Apă de solide (Eau de Solide) 'EdS': ~1% compuși aromatici: Marcă înregistrată:

'EdS'

După teme sau acorduri:

Parfumurile pot fi grupate în diferite familii olfactice, pe teme sau acorduri, ale

acestor parfumuri.

Florale: Parfumuri care sunt dominate de esența uneia sau mai multor flori. Când se

utilizează o singură floare parfumurile se numesc soliflore (ca de exemplu parfumul

Diorissimo al lui Christian Dior pe bază de lăcrămioare).

Chypre: Parfumuri produse pe un amestec de bergamote, mușchi de stejar,

patchiouli, și labdanum. Această familie de parfumuri și-a căpătat denumirea de la

parfumul cu același nume creat de François Coty.

3

Aldehidice: Parfumuri care incorporează o familie de substanțe chimice cunoscute

sub numele de aldehide. Chanel No 5 creat de Ernest Beaux în 1921 a fost primul

parfum aldehidic. Alte parfumuri aldehidice sunt Je Reviens și Arpège. Caracteristica

parfumurilor aldehidice o constituie nota lor "picantă" produsă de substanțe ca

Aldehida C12 MNA.

Fougère (Ferigă): Parfumuri cu o bază de lavandă, cumarin și mușchi de stejar.

Această familie este numită după parfumul Fougère Royale produs de Houbigant,

primul care a utilizat această bază. Multe parfumuri masculine fac parte din această

familie, care este caracterizată prin mirosuri erbacee sau lemnoase.

Piele: O familie de parfumuri care combină esențe de miere, tutun, lemn, și gudron

de lemn, cu un miros care se aseamănă cu cel de piele.

Lemnoase: Parfumuri în care domină esențele lemnoase, în mod tipic de lemn de

santal sau de cedru. Paciuli, cu mirosul său de camfor este utilizat frecvent în aceste

parfumuri.

Orientale ori ambru: O clasă răspândită de parfumuri combină esența de vanilie sau

alte esențe de natură animală cu esențe florale sau lemnoase. Parfumul mai poate

conține uleiuri de camfor și rășini.

Citrice: O familie veche de parfumuri care, până de curând, consta în special din

ape de colonie "răcoritoare" datorită tenacității reduse a esențelor citrice. Producerea

de noi compuși aromatici a permis crearea unor parfumuri care utilizează cu

precădere esențe citrice.

Descrierea produsului

Metode de obtinere:

Obținerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice și

purificare. În cazul parfumurilor naturale, procesul este mult mai îndelungat și

complex, necesitând multe medote de extragere a compușilor aromatici din materia

primă. De obicei, după extragere rezultă uleiuri esențiale, deși pot fi extrase și uleiuri

solide, în funcție de câtă ceară conțin. Toate tehnicile de extracție modifică, mai mult

sau mai puțin, mirosul compușilor organici, de obicei datorită temperaturilor ridicate,

a solventilor, ori prin prezența oxigenului in procesul de extracție.

4

  Infuzia şi macerarea. Această tehnică este foarte scumpă şi foarte rar

întrebuinţată. Şi-a atins apogeul în 1860. Este o procedură foarte costisitoare, care

nu se bazează pe întrebuinţarea căldurii (căldura modifică intensitatea aromei si

calitatea acesteia), astfel obţinându-se o aromă de cea mai bună calitate. Această

procedură este folosită, în general, la flori foarte delicate, care nu păstrează aromele

la temperatură ridicată. Exemple fiind: iasomie, violete, tuberoza şi trandafirii.;

  Infuzia este cunoscută ca metodă de mii de ani, începând cu Egiptul antic. Se

bazează pe principiul absorbirii mirosului de către grăsimi. Plantele sau celelalte părţi

aromatice ale unei plante sunt scufundate în uleiuri ce vor absoarbe aroma. Plantele

sunt aşezate pe un amestec de grăsimi de porc şi vacă (aceste grăsimi sunt aşezate

pe o placă de sticlă cu margini din lemn numită chassis) fiind lăsate câteva zile

pentru a-şi elibera uleiurile. Acest procedeu este repetat de mai multe ori cu plante

proaspete până când grăsimea absorbea în totalitate uleiurile, substanţa rezultată

numindu-se „pomade”. Uleiurile sunt extrase din grăsimi prin dizolvarea soluţiei în

alcool, ce urmează a fi păstrate o săptămână şi apoi supuse unei răciri la o

temperatură de -680F. Astfel esenţa se va dizolva în alcool, iar grăsimea va rămâne.

Amestecul va fi răcit şi filtrat de mai multe ori pentru îndepărtarea grăsimii. Apoi se

lasă evaporarea alcoolului obţinându-se astfel esenţa pură. De obicei, în zilele

noastre se foloseşte uleiul de măsline sau parafina lichidă, ce se întinde pe placă în

locul grăsimilor. uleiul parfumat numindu-se “huile antique”.

Macerarea este similară infuziei. Macerarea se foloseşte la extragerea

uleiurilor din ingrediente animale, vanilie sau iris. Macerarea durează o perioadă

destul de lungă. Distilarea este principala metodă de extracţie a uleiurilor. Procesul

de distilare este bazat pe principiul fierberii materialului şi extragerea esenţei prin

evaporare. După condensare, uleiul se separă de apă şi poate fi colectat. Plantele

sunt strivite pentru a-şi elibera uleiurile mai uşor. Pentru obţinerea unui kilogram de

ulei de trandafir sunt necesare cinci-şase tone de petale. Metodele curente mai

implică punerea plantelor pe o sită prin care trec vapori fierbinţi.

Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnică relativ nouă de

extragere a compusilor din materia primă. Datorită temperaturii scăzute și a lipsei

reactivității solventului folosit, compușii extrași folosind această tehnică iși păstrează

foarte bine mirosul original.

Extragerea folosind etanol se folosește in cazul in care materia primă are un

conținut foarte scăzut de apă sau este uscată. Dacă etanolul ar fi folosit pentru a

5

extrage compușii din plante proaspete, care de obicei contin mari cantități de apă,

produsul rezultat ar fi foarte diluat.

Distilarea este de obicei folosită pentru extragerea compușilor din plante, cum

ar fi floarea de portocal si trandafirul. Materia primă este supusă unor temperaturi

ridicate, iar mai apoi compușii sunt colectați prin condensarea vaporilor distilați.

Distilarea cu aburi se face prin folosirea apei clocotite pentru a extrage

compușii volatili. Vaporii rezultați condensează, iar mai apoi uleiurile esentiale sunt

separate de apă. Apa rămasă incă mai contine compuși aromatici si este de obicei

numită hidrosol, ori distilat herbal, iar in unele cazuri aceasta este comercializată.

Distilarea uscată se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate,

însă fără a folosi apă pe post de solvent. Compușii aromatici sunt eliberați din

materia primă, care mai apoi se contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De

obicei, această metodă este folosită in cazul unei materii prime lemnoase, unde un

miros cu o senzație ușoară de fum este dorit in produsul final.

Fracționarea este folosită pentru a exclude anumiți compusi aromatici din

mirosul produsului finit. Această metodă este mai scumpă, insă este folosită pentru a

elimina anumite mirosuri care ar fi nedorite si de asemnea compoziția produsului final

este mai ușor de modificat.

Pentru a extrage compuși aromatici din fructele ce fac parte din familia

citricelor, coaja acestora este stoarsă. Aceste fructe sunt singurele care contin o

cantitate suficientă de uleiuri esentiale pentru ca această metodă să fie profitabilă.

În cazul in care compușii organici nu pot fi extrași folosind distilarea, datorită

temperaturilor ridicate, iar macerarea nu poate fi folosită, atunci se încearcă

absorbirea produsului aromatic în ceară ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se

poate extrage ulei aromatic. Această metodă este foarte rar folosită, in special

datorită costurilor de productie foarte ridicate, dar si datorită existenței a multor alte

metode care pot fi mult mai eficiente.

6

Caracteristici de calitate

Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau

caracteristici, fie individuale, fie generice fiind definită în diferite moduri de către

diverşi experţi sau consultanţi în calitate, care îi atribuie acestui termen semnificaţii

diferite. Caracteristica de calitatea a unui produs, proces sau sistem reprezintă

trăsătura distinctivă intrinsecă a acestuia referitoare la o cerinţă. Măsurarea unei

caracteristici de calitate constă în obţinerea valorii numerice prin care se exprimă

valoarea absolută a acelei caracteristici în anumite unităţi de măsură. De regulă, în

determinarea calităţii unui produs expertiza merceologică face apel la caracteristicile

standardizate, care se completează, pentru o caracterizare multilaterală, cu alte

caracteristici, care prin specificul lor au o valoare ştiinţifică ridicată, dar care nu pot fi

determinate cu mijloacele folosite în mod curent la determinarea calităţii.

Un parfum este compus din 3 note distincte : de varf, de mijloc sau inima

parfumului si de baza sau fondul parfumului. Notele de varf sunt cele care apar

primele atunci cand pulverizam parfumul. Este prima impresie olfactivă. Dar, așa cum

se spune, prima impresie poate fi înșelătoare. Aceasta durează în medie 10 minute.

Nu cumpărați doar în funcție de această esență. Ea nu vă definește personalitatea și

ph-ul pielii. Notele de mijloc sau inima parfumului sunt esențele care compun corpul

parfumului. Chiar dacă peste ele se suprapun un timp esențele de vârf, nu le puteți

confunda. Ele se dezvoltă și durează cam 30 minute, timp în care se combină cu ph-

ul pielii voastre. Esențele de mijloc sunt foarte importante pentru că ele sunt cele

care fac încadrarea parfumului într-o familie sau alta de parfumuri : florale, fresh,

ambrate etc. Se poate ca după acest timp, parfumul să nu mai miroasă ca la început.

De accea e bine să cumpărați la un timp după ce părăsiți parfumeria, poate chiar a

două zi. Notele de bază sunt date de esențe care au greutatea moleculară mai mare

și de aceea persistă cel mai mult. Ele reprezintă amprenta unui parfum și prin

combinare cu ph-ul pielii rezultă acel miros unic al aceluiași parfum ce devine

specific fiecăruia. Durata sa depinde foarte tare de tipul de piele pe care o aveți, de

condițiile de mediu și chiar de starea de spirit. Astfel, dacă pielea dvs este uscată,

persistența este mai mică, dacă este foarte cald sau foarte frig persistența scade de

asemenea. Oricum, în mod curent, la un moment dat, nasul se adaptează propriului

miros și nu îl mai simțim tot timpul.

7

Un parfum de calitate este acela care se descompune în aceste componente

dar o face discret. Un parfum de calitate nu ne izbește nasul și apoi abia dacă se mai

simte ceva, ci se descopune insesizabil, tandru, este ușor, discret.

Din punct de vedere organoleptic, produsele de parfumerie trebuie să fie

limpezi fără sediment, fără particule de ulei; culoare specifică ,în general incolorate

sau slab colorate; mirosul să fie corespunzător denumirii comerciale. Concentrația de

ulei sau alcool să fie stabilită conform STAS. Ambalarea se face diferit, în flacoane

de diferite dimensiuni, ambalaje tip spray.

Defecte și reacții adverse

Și dacă ne gândim la efectele negative pe care parfumurile le au asupra

sănătății noastre, exagerarea ar trebui eliminată din start! Riscurile utilizării

produselor cosmetice și a substanțelor chimice pe care acestea le conțin există și vor

exista întotdeauna...tot ceea ce contează este calitatea, dar și cantitatea parfumului

folosit! Din cele circa 5000 de substanțe sintetice utilizate în fabricarea parfumurilor,

aproximativ 95% provin din industria petrochimică (acetat de benzil, acetonă, alcool

benzilic, eter, benzen și aldehide sintetice foarte parfumate, clasificate drept deșeuri

toxice.

Parfumurile folosite în cantități mari provoacă amețeli, dar și alte probleme de

sănătate mai complicate cum ar fi tahicardia, stările de oboseală, astmul, bolile

cardiovasculare. Bolile cardiovasculare sunt provocate de substanțe chimice toxice

cum ar fi benzenul, toluenul sau acetona, aflate în cantități exagerate într-un parfum

obișnuit. Stările de oboseală au, pe lângă alte cauze, și folosirea parfumurilor în

cantități exagerate.

Alcoolul benzilic, țițeiul, acetatul de benzil, aldehidele sunt doar câteva dintre

substanțele chimice care, în contact cu pielea, dau naștere stărilor de oboseală

permanente, cancerului de piele, astmului, problemelor respiratorii, depresiilor,

eczemelor, hipertensiunii arteriale, durerilor de articulații sau de mușchi. Toluenul,

cauzează astm persoanelor sănătoase și crize persoanelor ce suferă deja de

această boală.

Printre reacțiile adverse cauzate de parfumuri se număra: viziune dublă,

strănutat, dureri ale urechilor, ochi uscați sau lacrimanzi, tuse, amețeală, congestii

8

nazale, dificultăți în a respira sau în a înghiți, astm, dureri de cap, oboseală,

incoerență, incapacitate de concentrare, greață, anxietate, letargie, iritabilitate,

schimbări de dispoziție, depresii, iritații, eczeme, dureri ale mușchilor sau ale

articulațiilor, aritmie, hipertensiune, glande limfatice umflate etc.

Folosirea parfumurilor are reacții adverse asupra organismului, dând naștere

unor probleme de sănătate majore. Nu exagerați în folosirea parfumului. Orice

femeie își dorește să fie înconjurată de un parfum seducător, discret, dar care să

persiste cât mai mult timp. O cantitate mai mare "turnată" pe corp nu înseamnă o

prelungire a duratei parfumului, ci un exces care crează senzații neplăcute și poate

daună sănătății.

Analiza pieței

Piața parfumurilor din România cunoaște o continuă transformare de la an la

an, sofisticarea cumpărătorului determinând acest lucru. Pentru a îndeplini dorințele

clienților, companiile aflate pe piață încearcă să surprindă mereu cumpărătorul cu

produse noi. În România, piața parfumurilor reprezintă 15% din totalul cosmeticelor,

fiind cotată la o valoare de aproximativ 50 de milioane de euro. Detaliat, potrivit

datelor preluate de Coty România de la agenția de piață MEMRB, vânzările de

parfumuri de damă se ridică la peste 11 milioane de dolari, ceea ce înseamnă 33%

din totalul pieței, în timp ce vânzările de parfumuri bărbătești au avut vânzări de

peste 5 milioane de dolari, și reprezintă 18% din piață. În România, piața parfumurilor

reprezintă 15% din totalul cosmeticelor. În ceea ce privește segmentul mass-market,

vânzările de parfumuri au o creștere relativ mică, dar constantă de la an la an,

completează Ioana Borza de la Farmec.

Potrivit datelor de piață furnizate revistei Piața de MEMRB, vânzările pe

segmentul mass-market au cunoscut, din anul 2003 până în 2006, o ușoară scădere,

atât în volum, cât și în valoare. Parfumurile sunt achiziționate în special din

magazinele specializate, aproape 50% din totalul vânzărilor de parfumuri

înregistrându-se în magazinele specializate de cosmetice. Ace-stea sunt urmate de

magazinele mici, de maxim 40 de metri pătrați. În schimb, au crescut în preferințele

9

românilor pachetele de cadouri, vânzările acestor produse aproape dublându-se din

anul 2003 și până în 2006.

Consumul parfumurilor de lux este în continuă creștere. Elena Nedelcu,

director general Everet România Distribution apreciază că la nivel de retail, piața a

cunoscut o creștere cu 45% în 2005 față de anul 2004 și cu 48% în 2006 față de

2005. "Din punct de vedere al creșterii înregistrate an de an, piață românească de

parfumuri este una dintre cele mai bune piețe din Europa de Sud-Est " , a precizat

Elena Nedelcu. Everet România importă peste 30 de branduri de parfumerie de lux

printre care Lancome, Giorgio Armani, Bulgari, Hugo Boss, Calvin Klein. Cea mai

recentă achiziție în portofoliul companiei este casa Dolce&Gabbanna. Creșterea

înregistrată pe segmentul parfumurilor de lux întâlnită în România este o

caracteristică și a Europei Centrale și de Est, după cum spune Cecilia Mocanu, PR în

cadrul companiei Privilege International Cosmetic "Spre deosebire de piețele din

Vest, considerate a fi saturate, piață românească prezintă creșteri semnificative de la

an la an" , a adăugat Cecilia Mocanu. Vânzările de parfumuri se ridica la aproximativ

50 de milioane de euro

Pe piața parfumurilor de lux, consumatorii au început să se îndrepte către

produsele de calitate, către parfumurile cu ingredienți exclusivi, rari.

Chiar și atunci când ne referim la parfumuri putem vorbi despre o anumită

sezonalitate. Vânzările mai mari se înregistrează în special în perioadele de

sărbători, momente în care parfumurile sunt oferite drept cadouri. Dacă ar fi să

vorbim despre preferințe, reprezentanții companiilor de pe piață au observat că în

procent de 60% româncele preferă parfumurile proaspete, florale.

Aproape 50% din totalul vânzărilor de parfumuri se înregistrează în

magazinele specializate de cosmetice

Creșterea vânzărilor este derminata și de o strategie de marketing bine pusă

la punct.

Industria de parfum la nivel mondial este de asteptat să depasească 36

miliarde dolari in 2017, în functie de cercetarea făcută de Global Industry Analysts.

În 2010, parfumul și sectorul parfumurilor în cadrul țărilor G8 (SUA, Canada,

Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Rusia și Japonia) a generat venituri de

aproximativ 16.3 miliarde dolari, care a menținut o rată de creștere anuală de

aproape 1% față de ultimii 4 ani, raportează MarketLine. Piața are o prognoză de

aproape 18 miliarde dolari pentru 2015, reprezentând o ascensiune la aproape 2% ,

10

creștere anuală in cinci ani. SUA, lider pe piața G8 a parufmurilor cu o cotă de piață

de aproape de 33%, care a generat aproape 5,3 miliarde de dolari in 2010. SUA este

de așteptat să rămână dominantă pe piață G8, și ar trebui să ajungă la aproape 5.7

miliarde dolari în 2015.

Care sunt cele mai vândute parfumuri din România ?

Printre cele mai vândute branduri sunt Dior, Chanel, Armani, Bvlgari și

Lancome. ”Cel mai vândut brand este, de departe Chanel, din care se vând toate

sortimentele. De la Lancome se vinde Poeme, J’adore și Miss Dior de la Dior ,

Armani Code de la Armani și Omnia de la Bvlgari. De asemenea, se caută foarte

mult toate noutatile”, mai spune reprezentanta Douglas.

Concluzii

Ce înseamnă EDT, EDP etc?

Pe site-urile ce vând parfumuri aţi observat, probabil, diverse acronime în

explicaţiile sumare privitoare la fiecare parfum. Acestea, regăsite mai jos, sunt indicii

privind procentul de ulei de parfum dizolvat în alcool. Iată cum stau lucrurile:

Eau Fraiche (3% ori chiar mai puţin ulei de parfum)

Eau de cologne - EDC (2 - 5% ulei de parfum)

Eau de toilette - EDT (4 - 10% ulei de parfum)

Eau de parfum - EDP (8 - 15% ulei de parfum)

Soie de Parfum (15 - 18% ulei de parfum)

PARFUM (15 - 25% - ulei de parfum - câteodată numit Extract or Extrait)

Perfume oil (15-30% ulei de parfum în ulei, mai degrabă decât în alcool)

Cum alegem un parfum?

Întâi de toate trebuie să vă struniţi un alt simţ, văzul! Nu vă lăsaţi înşelaţi de

frumuseţea ambalajului şi coloritul splendid al flaconului. Vă cumpăraţi parfumul

11

pentru mirosul său! Cel mai cunoscut parfum, celebrul No.5 de la Chanel, se vinde în

acelaşi flacon pătrat şi în ambalajul simplu, fără zorzoane, din 1921, fără a-i fi pierit

aura de rege al parfumurilor.

Există trei stadii prin care trec parfumurile din momentul aplicării până în

momentul în care dispar definitiv, stadii denumite: note înalte, note medii şi note

joase. Notele înalte ale parfumului sunt resimţite la puţin timp după aplicarea

acestuia pe piele. Dar adevărata vrajă a parfumului se dezvăluie în notele sale medii,

când personalitatea reală a acestuia devine dominantă. Se poate întâmpla ca prima

reacţie la contactul cu un parfum, după aplicarea pe piele, să fie neplăcută, iar peste

20 de minute, când vă întâlniţi din nou cu parfumul, să constataţi că ceea ce vă

părea neplăcut a devenit de-a dreptul magic.

Asadar, nu va alegeti un parfum dupa prima impresie.

Cât parfum să pulverizăm pe noi?

Aţi întâlnit persoane care poartă parfumul ca o armă, dorindu-le, deci, cât mai

departe, căci v-au copleşit cu tăria miresmelor. Aşadar, mai bine mai puţin, decât mai

mult. Dar trebuie să cunoaşteţi parfumul, pentru că unele îşi pierd notele înalte mai

repede, altele mai domol, unele durează mai mult, altele mai puţin. Dar nu vă

îmbăiaţi în parfum; în exces produce efecte contrare celor dorite.

12

Bibliografie

1.„1.000 de parfumuri”, Octavian Coifan, Editura Curtea Veche, 2003

2.„Parfumul, Mica Enciclopedie”, Octavian Coifan, Editura Curtea Veche, 2005

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Parfum#Vezi_.C8.99i

4.http://www.parfumu.ro/blog/istoria-parfumurilor/#sthash.iTrQK1sF.dpuf

5.http://parfumuri.hostei.com/metode_obtinere.html

6.http://www.farmaciiledona.ro/dona-info/parfumurile-total-inofensive-I168

7.http://www.referatele.com/economie/ANALIZA-PIETEI-PARFUMURILOR823.php

8.http://www.revista-piata.ro/Piata_parfumurilor_miroase_din_ce_in_ce_mai_bine-

id3983.html

13