1. Aspecte comune

Din perspectiva anumitor autori, Euro este moneda nou creată a Uniunii

Europene, devenită monedă oficială la 1 ianuarie 19991. Așa cum am menționat în

capitolul anterior, ideea de Uniune Europeană aparține liderului politic Winston

Churchill. Așadar, în anul 1952, cele șase state vest-europene se mobilizează în

vederea creării unei comunități (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului),

consolidându-se astfel ideea Uniunii Europene. Deși istoria economică ne oferă

multiple exemple de procese de unificare monetară ce au angajat mai multe țări sau

entități politice distincte, sau de reforme monetare ce au impus înlocuirea unei

monede prin alta, nici o experiență trecută , cu toate informațiile pe care ni le poate

oferi , nu a avut amploarea si ambițiile Uniunii Economice și Monetare. Realizarea

monedei unice europene a fost un proces original. În afara faptului că nu a avut

nici un veritabil precedent istoric, ea a privit mai multe mii de bănci, zeci de

milioane de firme și gospodării familiale, multe miliarde de bilete de bancă și

monede metalice.2

Etimologic vorbind, denumirea acestei monede unice a constituit la un

moment dat, controverse. Astfel, pe de o parte, unii propuneau și susțineau ca

moneda unică să fie francul sau marca germană, iar pe de altă parte alții susțineau

denumirea de ECU.3 Ulterior, pe 16 decembrie 1995, în cadrul Consiliului

European de la Madrid, s-a decis renunțarea la numele de ECU al viitoarei monede

unice, și adoptarea numelui Euro. În cele din urmă, la 15 iulie 1997 s-a stabilit

utilizarea prescurtării oficiale și actuale pentru moneda Euro, respectiv cea EUR,

1 Christian N. Chabot, Euro – Moneda Europeană (tradusă de Doru-Sorin Voin), ed. Teora, București, 2002, p.11.2 Ion Ignat, Ion Pohoață, Gheorghe Lutac, Gabriela Pascariu, Economie politică, Ediția a doua, Editura Economic, București, 2002, p. 619-620.3 ECU = acronim al sintagmei din engleză European Currency Unit, în română Unitate Monetară Europeană.

1

aceasta fiind totodată înregistrată în cadrul Organizației Internaționale pentru

Standardizare.

2. Istoric

Cei mai importanți pași care au pus bazele Euro, îi vom expune, pe scurt, în

cele ce urmează:1

- Semnarea tratatului de la Paris (1951) – Franța, Germania Federală,

Italia, Luxemburg, Belgia și Olanda se pun de acord asupra înființării

unei ComunitățiEuropene a Cărbunelui și Oțelului (CECO).

- Semnarea tratatelor de la Roma (1957) – părțile semnatare pun bazele

Cmunității Economice Europene (CEE) și ale Comunității Europene

pentru Energie Nucleară (Euratom).

- Summitul de la Haga (1969) - Pierre Wernon este însărcinat cu alcătuirea

unui raport despre modalități de a reduce instabilitatea cursurilor de

schimb.

- Publicarea raportului Werner (1970) – Grupul Werner a transmis raportul

final în octombrie 1970, propunând ca UEM să fie realizată în 3 faze, pe

durata a 10 ani. Obiectivul final fiind convertibilitatea ireversibilă a

monedelor, libera circulație a capitalului, precum și fixarea definitivă a

cursurilor de schimb, sau chiar adoptarea unei monede unice.2

- Abolirea sistemului cursurilor fixe Bretton Woods (1971-1973) – pornind de la mime.

- Crearea sistemului monetar european (SME - 1975) – Intrarea în vigoare a

sistemului monetar european pe baza unei unități monetare numită Ecu.

Sistemul a fost gândit cu scopul de a stabiliza cursurile de schimb ale

monedelor naționale și de a contracara inflația.

1 R. Toma, Euro, Moneda Unică: între național și internațional, ed. Continent, București, 2004, p. 30-34.2 Broșura – O Europă, o monedă – Drumul către Euro, Comisia Europeană, p.3.

2

- Semnarea acordului Single European Act (1986) – care aduce modificări

Tratatului de la Roma, oficializând astfel cooperarea dintre statele

membre și incluzând 6 noi domenii de competență, printre care și

cooperarea monetară.

- Liderii comisiei europene fac progrese în planificarea studiului monetar

(1988) – la reuniunea Consiliului European de la Hanovra a fost creat

Comitetul pentru studierea UEM. Părerea lor unanimă, prezentată într-un

raport în aprilie 1989, definea obiectivul uniunii monetare ca fiind

liberalizarea completă a mișcărilor de capital, integrarea deplină a

piețelor financiare, convertibilitatea ireversibilă a monedelor, fixarea

irevocabilă a parității fixe de conversie și posibila înlocuire a monedelor

naționale cu o monedă unică.1

- Înființarea uniunii monetare europene (UME - 1990) – este permisă

mișcarea liberă a capitalurilor, eliminându-se restricțiile privind cursurile

de schimb ale monedelor naționale europene.

- Semnarea tratatului de la Maastricht (1992) – proiectul integrării

europene începe a se contura odată cu semnarea acestiu tratat care

propune o dată fermă, respectiv data de ianuarie 1999 ca un ultimatum la

care sa se producă înlocuirea monedelor naționale de către una singură,

Euro.

- Franța se pronunță în favoarea tratatului de la Maastricht (1992) – cu

toate acestea, diferența dintre numărul de voturi pro și contra era infimă,

aruncând astfel o pată de îndoială asupra uniunii politice și monetare.

- Creearea Institutului Monetar European (IME - 1994) – are loc prima

întâlnire a Institutului Monetar European, precursorul actualei Bănci

1 Broșura – O Europă, o monedă – Drumul către Euro, Comisia Europeană, p.5.

3

Centrale Europene (Banca Centrală a statelor membre ale Uniunii

Monetare Europene).

- Euro devine noua denumire oficiala a monedei unice (1995) – UE reține

“euro” ca denumire oficială a monedei unice europene. Liderii UE se

pregătesc pentru o campanie dură, extinsă pe durata a 3 ani de zile, al

cărei obiectiv era obținerea sprijinului de masă pentru moneda unică

europeană.

- Constituirea Băncii Centrale Europene - a fost creată la 1 iunie 1998.

Aceasta are personalitate juridică şi se bucură de o independenţă totală

faţă de instituţiile naţionale şi europene. BCE asigură buna funcţionare a

uniunii economice şi monetare prin gestionarea Sistemului European al

Băncilor Centrale (SEBC). Misiunea sa principală este de a menţine

stabilitatea preţurilor şi de a defini politica monetară a Uniunii Europene.1

- Lansarea euro (1999) – la 1 ianuarie 1999, euro devine noua monedă

oficială a 11 state membre, înlocuind, în două etape, vechile monede

naţionale – precum marca germană şi francul francez. La început, euro a

fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plată

care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în

timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie

folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002,

euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede.2

3. Descriere

1http://europa.eu/legislation_summaries/economic_and_monetary_affairs/institutional_and_economic_framework/o10001_ro.htm2 http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/index_ro.htm

4

Simbolul euro a fost creat de Comisia Europeană, iar conceperea acestuia

avea să satisfacă trei criterii, și anume:3

-să fie un simbol ușor de recunoscut al Europei

-să poată fi scris ușor de mână

-sa aibă un design plăcut

Pentru alegerea simbolului monedei euro, Comisia Europeană a organizat un

concurs intern. Astfel, aproximativ 30 de monede au fost schițate. Din acestea,

zece au fost supuse aprobării publicului. Dintre ele, Jacques Santer , președintele

de atunci al Comisiei Europene, și comisarul european, Yves-Thibault de Silguy,

au ales varianta finală, în anul 1995. Desenul a fost inspirat de litera grecească

epsilon, evocând astfel perioada clasică și leagănul civilizației europene. Simbolul

face trimitere, de asemenea, și la prima literă a cuvântului Europa, iar cele doua

linii paralele reprezintă stabilitatea Euro. Abrevierea oficială a monedei este cea de

EUR, termen înregistrat la Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO).2

Un euro este divizat 100 de cenți (este a suta parte dintr-un Euro), numiți și

centime în țările vorbitoare de limbi romanice sau lepto în Grecia. Așadar, cent-ul

este subdiviziunea monetară a monedei Euro, al cărui nume provine din latinescul

“centum” – sutime3.

Încă de la 1 ianuarie 2001 Euro a apărut pe piață sub forma banilor de cont.

Tot de la acea dată, țările care fac parte din zona euro au început să afișeze

prețurile produselor și serviciilor atât în moneda națională, cât și în Euro. În cele

din urmă, vechile monede naționale ale statelor participante la zona euro4 sunt

eliminate și înlocuite cu moneda europeană.

3 R. Toma, Euro, Moneda Unică: între național și internațional, ed. Continent, București, 2004, p. 36.2 http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/cash/index_ro.htm3 http://www.magazinuldebancnote.ro/etimologia.php4 Statele care aparțin zonei euro sunt: Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Spania.

5

Euro nu este moneda tuturor statelor membre, excepție făcând două țări,

respectiv Danemarca și Regatul Unit care, au optat pentru clauza de neparticipare

prevăzută în tratat, iar restul (majoritatea noilor state membre și Suedia) nu au

îndeplinit criteriile stabilite în vederea adoptării monedei unice. În momentul în

care le vor îndeplini, monedele lor naționale vor fi înlocuite de Euro.

În general, monedele joacă un rol crucial în stabilirea și funcționarea

economiei moderne. Acestea din urmă, nu doar că deservesc ca valoare

standardizată de evaluare, ci funcționează în același timp și ca un mijloc eficient de

plată (de schimb). Totodată, monedele servesc și ca mijloc de stocare a valorii,

astfel permițând transportul avuției la distanță și stocarea ei pe perioade

nedeterminate de timp, într-un mod mai eficient.

În sens politic, Euro constituie un pas primordial în direcția obiectivului

final al integrării politice foarte strânse, iar în conformitate cu tratatele semnate,

introducerea Euro se bazează de fapt pe mai mult decât un simplu calcul al

avantajelor și dezavantajelor economice.

Euro ca monedă internațională - rolul internațional al unei monede depinde,

în prealabil, de trei factori, și anume:

Dimensiunea și gradul de deschidere al zonei pe care o reprezintă metoda

respectivă;

Mărimea și adâncimea piețelor financiare în zona respectivă;

Stabilitatea monedei – înregistrată în trecut și estimata în viitor.

Astfel, efectele lansării euro vizează nu doar statele participante la Uniunea

Monetară, ci și țările din afara zonei euro prin aceea că:

Efectul de creare de comerț intensifică relațiile comerciale din zona euro; 

Reducerea costurilor de tranzacție facilitează turismul în zona euro; 

Creșterea competitivității și compatibilitatea directă în zona euro stimulează

concurența și pe piețele extracomunitare; 

6

Adoptarea unei politici monetare unitare are ca efect majorarea influxurilor

financiare.

CONCLUZII

Moneda Euro este o evoluție, ea încoronează un lung proces de pregătire a

economiilor europene, cu crearea unei piețe comune (în anii 1960), liberalizarea

mișcării de capital (1990), realizarea pieței unice în 1993 și, după semnarea

Tratatului de la Maastricht, convergența economiilor înspre cele mai bune

performanțe în materie de inflație, rata dobânzii și a deficitului.

Rolul monedei euro la nivel internațional derivă în special din funcțiile pe

care aceasta le îndeplinește în calitate de monedă internațională. Euro posedă

funcțiile- cheie care sunt atribuite oricărei monede de rang internațional, respectiv

funcția de unitate de calcul, funcția de rezervă de valoare și nu în ultimul rând,

functia de mijloc de plată și de schimb.

Moneda euro îndeplinește toate cele trei funcții, atât în sfera specifică

operațiunilor monetare oficiale, cât și în sfera operațiunilor cu caracter privat.

Prin lărgirea Uniunii Europene și creșterea economică într-un ritm mai rapid,

euro, (care în opinia multor analiști reprezintă cel mai important eveniment de

politică economică, care a avut loc în ultimii 50 de ani) va submina din ce în ce

mai mult dominația de decenii a dolarului american.

7

BIBLIOGRAFIE

Literatură de specialitate:

- Christian N. Chabot, Euro – Moneda Europeană (tradusă de Doru-Sorin

Voin), ed. Teora, București, 2002;

- Ion Ignat, Ion Pohoață, Gheorghe Lutac, Gabriela Pascariu, Economie

politică, Ediția a doua, Editura Economic, București, 2002;

- Ramona Toma - Euro, Moneda Unică: între național și internațional, ed.

Continent, București, 2004;

- Broșura – O Europă, o monedă – Drumul către Euro, Comisia

Europeană.

Surse web:

- http://europa.eu

- http://ec.europa.eu

- http://www.magazinuldebancnote.ro

8