Universitatea Alma MaterFacultatea de Științe Economice

LICITATIILE INTERNATIONALE

Licitatiile internationale reprezinta piete de marfuri cu caracter prezentativ, desfasurate

periodic sau ocazional, in conformitate cu un ansamblu de reguli prestabilite care concentreaza in

acelasi timp si loc cererea si oferta unor marfuri, de regula nefungibile si netipizate.

Caracteristicile distinctive ale licitatiei sint:

a. se desfasoara in baza unor regulamente proprii care cuprind metode si norme speciale, cu

caracter general sau particular, in conformitate cu obiectul sau natura obiectului tranzactiilor si cu

legislatia si normele uniforme care guverneaza organizarea lor

b. diminueaza importanta negocierilor, acestea avind loc de regula dupa deschiderea ofertelor si

dupa adjudecare

c. sint tranzactii concurentiale, principalele elemente concurentiale fiind pretul, caracteristicile

tehnico-functionale ale produselor si conditiile si termenele de livrare si de plata

d. atribuirea proprietatii asupra bunului comercializat sau acceptarea ofertei celei mai avantajoase

se face prin operatiunea de adjudecare

e. sint tranzactii comerciale cu un grad mai ridicat de promptitudine, ducind la incheierea

operativa a contractelor.

Tipologia licitatiilor:

1. In functie de organizator, sint:

a. licitatii organizate de firme producatoare sau cumparatoare

b. licitatii organizate de intermediari, de agenti sau de brokeri

c. licitatii organizate de firme specializate, cu participarea bancilor, a camerelor de comert

sau a arbitrajelor de comert

2. In functie de posibilitatea de participare sau de natura lor judiciara, avem:

a. licitatii deschise ( publice ) - numarul de participanti este neingradit, nelimitat

b. licitatii limitate ( inchise ) - sint organizate numai pt. firmele special invitate de

organizatori si supuse unor prealabile proceduri de calificare

3. Dupa frecventa organizarii lor, avem:

a. licitatii periodice

b. licitatii ocazionale ( nerepetabile )

1

4. In functie de pozitia organizatorilor in actul de vinzare-cumparare, sint:

a. licitatii de vinzare sau de export

b. licitatii de comparare sau de import ( adjudecari sau tratative de concurenta ).

A. Licitatiile de export - se pot organiza direct de catre producatori, de catre comerciantii vinzatori

sau de catre firme specializate in astfel de operatii.

Particularitatile licitatiilor de export sint:

a. societatea de licitatii primeste din partea proprietarului de marfuri sarcina de a oferi intr-un

cadru organizat bunurile primite, concentrind cererea si oferta in timp si spatiu; dupa aceasta, ea va

publica un catalog cu bunurile sau serviciile grupate pe pozitii specifice, facind cunoscute

informatii cu privire la:

- pretul de pornire

- garantiile de participare

- locul unde sint depozitate si pot fi verificate, testate sau analizate bunurile

b. deoarece marfurile pot fi examinate in prealabil de potentialii cumparatori care pot constata

calitatea lor pe risc propriu, comunicarea in cataloage a calitatii este facultativa; ca atare, conditia

calitativa este “ tel - quel “

c. societatea de licitatie trebuie sa garanteze conditiile juridice ale transmiterii pozitiilor

cumparate, ordinea vinzarilor si mecanismul de incasare a contravalorii marfurilor

d. la marile case de licitatie, se apeleaza la intermediari, carora li se incredinteaza mandatul de

cumparare a unor pozitii desemnate anterior

e. atunci cind cumparatorii participa personal la licitatii, ei vor trebui sa depuna niste garantii

( cautiuni ), care se inapoiaza celor care nu au incheiat tranzactia; ca reglementare generala, la

marile case de licitatii, garantiile se depun sub forma de scrisoare de garantie bancara.

Operatiuni specifice licitatiilor de vinzare

1. Depozitarea marfurilor care urmeaza sa participe la licitatii

La licitatiile de vinzare este necesara prezenta marfurilor in momentul si la locul incheierii

tranzactiilor. Pt. bunurile de complexitate tehnica ridicata ce ar implica cheltuieli mai mari de transport

se vor indica pozitiile reprezentative, comunicindu-se si locul unde sint depozitate aceste produse.

2

Societatea de licitatii va accepta spre vinzare marfurile, numai daca primeste un model al acestora si

se convinge pe baza documentara ca acestea sint depozitate corespuinzator si ca pot fi livrate imediat

dupa incheierea tranzactiei.

Deoarece calitatea marfurilor poate fi stabilita prin prelevarea de probe din lotul destinat vinzarii,

societatea de licitatii isi asuma doar raspunderea ca probele reflecta fidel calitatea produselor

depozitate.

2. Formarea preturilor

Initial se stabileste un pret de pornire al licitatiei, numit pret de strigare, de afisare sau de catalog ( in

functie de maniera in care se desfasoara licitatia ), pret de care depinde concentrarea cumparatorilor si

indirect, pretul de tranzactie.

Marimea pretului de tranzactie va depinde de nivelul convenit de vinzator cu societatea de licitatie, cu

luarea in consideratie a tendintelor conjuncturale.

Ca maniere de stabilire a preturilor, se poate folosi intii un pret minim de pornire, urmat de licitarea

unui pret in baza unor trepte sau pasi de licitatie, marfurile fiind adjudecate de cel care da mai mult, sau

un pret maxim de livrare care se va reduce pina ce unul dintre cumparatori ( solicitatori ) isi va asuma o

anumita oferta de pret; daca pretul oferit convine vinzatorului, tranzactia se va incheia, in caz contrar

vinzatorul putindu-si retrage marfa, cu posibilitatea de a o inscrie ulterior.

3. Predarea marfii cumparate

La licitatiile de vinzare conditia de livrare utilizata este Ex-works, uzantele stabilind obligatia

cumparatorului de a prelua marfurile intr-un termen prestabilit. Riscurile asupra marfurilor trec la

cumparator din momentul in care s-a incheiat tranzactia.

Predarea efectiva a marfurilor se face numai dupa ce cumparatorul a achitat pretul, dobindind astfel

proprietatea asupra bunurilor. In unele cazuri, societatea de licitatii este solicitata sa mai pastreze in

depozit marfurile inca un termen, sau sa le transporte la o destinatie definita, insa pe riscurile si

cheltuielile cumparatorului. Conditia de calitate, uneori, pt. marfurile omogene poate fi “ tel-quel “.

B. Licitatiile de import - sint initiate direct de importatori sau prin firme specializate si au ca obiect

utilaje, instalatii sau obiective complexe.

Avantajele licitatiilor de import:

a. pt. importator :

- permit obtinerea unui număr mai mare de oferte comparabile intr-un interval de timp scurt

- cunoasterea pietelor, negocierea, contractarea si derularea operatiunii se face cu 3

cheltuieli mult mai mici comparativ cu alte tehnici tranzactionale

- cresterea eficientei garantiilor de import prin obtinerea unor produse superioare

calitativ, la preturi competitive

- posibilitatea exercitarii unui control riguros asupra achizitiilor din punct de vedere

calitativ si de eficienta

- stimularea activitatii economice interne si realizarea de economii valutare prin

implicarea unor firme locale ca reprezentanti sau ca subfurnizori.

b. pentru ofertanti:

- o mai buna cunoastere a performantelor tehnico-calitative ale produselor concurente si a

tendintelor ca se manifesta pe piata

- permit o informare mai buna asupra practicilor comerciale din tara beneficiara

- conferirea unei mai mari obiectivitati in stabilirea celei mai bune oferte si in evaluarea gradului de

competitivitate reala

- posibilitatea de a intra in relatii de cooperare sau de subfurnizare cu firmele cistigatoare sau de a

intra in mecanismul ofertelor comune

- prestigiul comercial dobindit prin cistigarea licitatiei, care face publicitate firmei in mod gratuit.

Limite ale participarii la licitatii:

a. pentru ofertanti - efectuarea unor cheltuieli pt. cumpararea caietului de sarcini, elaborarea

ofertelor, depunerea de garantii, cheltuieli care se recupereaza numai in cazul cistigarii licitatiei

b. pentru organizatori - cheltuielile efectuate se justifica numai in cazul contractelor de valori mai

mari si numai cind pe piata este o competitie perfecta.

Cadrul juridic al licitatiilor internationale este format din:

- regulamentele dobindite de institutiile care finanteaza obiective adjudecate prin aceasta

tehnica ( BIRD,BERD, etc. )

- reglementari GATT- OMC in domeniu

- reglementari nationale in domeniu.

Principiile care stau la baza achizitiilor prin licitatii sint:

1. Principiul eficientei - executarea proiectelor urmarind minimizarea costurilor

2. Principiul cooperarii - practicarea licitatiilor vizeaza atragerea in competitie a unor ofertanti din

cit mai multe tari si intensificarea conlucrarii in cit mai multe domenii

3. Principiul nediscriminarii - se refera la conditii legate de ofertare4

4. Principiul tratamentului preferential - permite incurajarea in limite determinate a ofertantilor

localisau din zone apropiate.

Etapele licitatiei de import:

A. Anuntarea licitatiei - trebuie facuta cu respectarea urmatoarelor conditii:

- sa se adreseze unui cerc cit mai larg de furnizori potentiali

- sa le furnizeze acestora un minim de informatii strict necesare pt. a le stirni interesul si a le

permite evaluarea posibilitatilor de participare la licitatii

- sa fie lansata intr-un termen care sa permita redactarea ofertelor.

B. Anuntarea se face prin : publicarea in mass-media de circulatie internationala, transmiterea de

invitatii de participare prin ambasade sau reprezentante comerciale, etc.

Un anunt trebuie sa fie clar, concis si cuprinzator, astfel incit sa cuprinda:

- obiectul licitatiei

- initiatorul acesteia

- data organizarii licitatiei

- locul de unde se poate procura caietul de sarcini.

Precalificarea ofertantilor

Aceasta procedura se foloseste pt. contracte de valori mari si de complexitate tehnica sporita, cu

scopul de a antrena in competitie doar comercianti performanti.

Procedeul de precalificare se bazeaza pe:

a. experienta si performantele obtinute in executarea unor contracte anterioare de acelasi gen

b. capacitatea tehnica exprimata prin brevete si know-how-ul disponibil

c. situatia financiara

d. personalul si managementul.

Precalificarea se face in 2 moduri:

1. Trimiterea catre potentialii ofertanti a unui set de criterii de performante, fie separat, fie inserat

in caietul de sarcini la care ofertantii trebuie sa raspunda

2. Elaborarea unor liste de ofertanti precalificati de catre BIRD sau asociatii profesionale reinnoite

anual, in care sint cuprinse companiile care intrunesc un anumit set de exigente.

5

Elaborarea si distribuirea caietului de sarcini - caietul de sarcini este cel mai important

document din cadrul unei licitatii de import, indeplinind functia de cerere de oferta. Elaborarea

caietului de sarcini se poate face de catre specialistii firmei organizatoare sau, in cazul obiectivelor

complexe, prin colaborarea sa cu firmele de consulting-engineering.

In caietul de sarcini se inscriu 3 categorii de conditii:

1. Tehnice - cuprind date referitoare la obiectul licitatiei definite prin capacitati, caracteristici

calitative, principalele componente ale instalatiilor, documente de functionare, asistenta tehnica si

service-ul oferit, sursele de materii prime si materiale, utilitati, date climaterice, seismice, etc. O

atentie deosebita se acorda incadrarii cerintelor tehnice in prevederile standardelor internationale,

ceea ce simplifica cererea de intocmire a componentei tehnice a ofertei si reduce dependenta de un

numar limitat de ofertanti.

2. Comerciale - se refera la termenele si locul unde vor fi depozitate produsele sau unde se va

realiza efectiv optiunile cumparatorului privind conditiile de plata, preferintele pt. anumite facilitati

de finantare, conditii si termene de livrare, expeditie si asigurare, modul de detaliere a pretului,

comunicate de vinzator

3. Generale - se refera la o serie de reguli de procedura privind: firmele acceptate ( ca si criterii de

precalificare ), limba in care se vor redacta ofertele si se vor purta tratativele, data, locul si ora

deschiderii ofertelor, perioada de valabilitate a acestora, etc.

4. Elaborarea si inaintarea ofertelor de marfuri sau servicii la o licitatie

Principalele elemente ale ofertei, in mod uzual, sint:

a. invitatia de participare, care atesta dreptul de a lua parte la licitatie, precum si

originalul documentului licitatiei sau dovada ca acest document a fost cumparat de

ofertant

b. oferta tehnica, respectiv si cea comerciala

c. garantiile, in forma si cuantumul solicitat

d. o serie de documente suplimentare cu privire la dotarea tehnica si cu personal, realizarile anterioare

ale ofertei, atestate cu privire la situatia financiara, certificate de buna executie, declaraţie pe propria

raspundere si specimene de semnaturi si stampile ale persoanelor imputernicite.

Oferta tehnica cuprinde date cu privire la:

- descrierea detaliata a obiectului ofertei

- documentatia tehnica care a stat la baza elaborarii ofertei

- referinte cu privire la experienta tehnica a furnizorului sau a fabricantului6

- elemente referitoare la oferta de know-how-ul care va fi acordat

- listele de echipamente si materiale de schimb complementare.

Cind furnizorul nu este si fabricantul produselor oferite, la oferta tehnica trebuie sa se adauge o

garantie acordata de o banca, prin care aceasta se angajeaza sa finanteze productia acelui bun in cazul

adjudecarii, plus un angajament al fabricantului, garantat de o banca sau de o alta firma de profil, de a

livra fara intirziere si fara restrictii produsul contractat.

Oferta comerciala contine elemente referitoare la:

- conditia de livrare

- termenele de livrare pt. fiecare lot de produse sau termenele de realizare a fiecarei etape

a procesului tehnologic

- pretul propus

- moneda ( monedele ) de decontare

- modalitatile si instrumentele de plata

- termenele de plata

- conditiile de ambalare, transport, asigurare si expeditie

- termenul de valabilitate a ofertei.

Oferta in ansamblu este conforma cu documentele licitatiei daca are in continut toate elementele

solicitate si nu prezinta modificari sau abateri semnificative de la continutul lor.

Corespunzator reglementarilor din unele tari, oferta poate fie sa asigure conditii mai bune decit in

caietul de sarcini, fie sa inainteze 2 variante de oferta: una strict conforma cu caietul de sarcini si una

dupa cum vrea ofertantul. Ofertele pot fi depuse direct de ofertanti, prin reprezentanti sau intermediari

si prin corespondenta comerciala.

Primirea ofertelor in cazul corespondentei comerciale se va confrunta prompt cu organizatorul

licitatiei, printr-o scrisoare comerciala sau printr-o copie semnata a telegramei sau faxului care

insoteste oferta.

5. Deschiderea, evaluarea si adjudecarea ofertelor

Pt. deschiderea, evaluarea si adjudecarea ofertelor licitatiei, se constituie o comisie formata din:

- reprezentantii organizatorului

- reprezentantii beneficiarului

- specialisti si experti in diverse domenii

- reprezentanti ai unor organisme internationale co-finantatoare

- reprezentanti guvernamentali.7

Inainte de deschiderea ofertelor, comisia verifica dovezile de capacitate tehnica si

economica, garantiile depuse si valabilitatea ofertelor.

O oferta se considera valabil depusa, cind a fost depusa in termen, pe caile indicate de

organizator si in forma solicitata prin caietul de sarcini.

In conformitate cu reglementarile GATT, deschiderea ofertelor calificate se face in prezenta

ofertantilor sau a reprezentantilor lor, ori a unor martori impartiali, neantrenati in achizitia

respectiva.

La inceput se deschid si se evalueaza ofertele tehnice, retinindu-se doar cele care corespund

caietului de sarcini.

In fundamentarea deciziei de adjudecare, pretul de ofertare va fi luat in consideratie doar impreuna

cu un complex de alte criterii, cum ar fi:

- costul transportului intern pina la locul realizarii proiectului

- conditiile si termenele de efectuare a platii

- masura in care se asigura service si piese de schimb

- masura in care se antreneaza firmele locale in executarea unor subansamble sau

operatiuni

- conditiile de creditare.

In cazul in care nu s-a efectuat o precalificare a ofertantilor, se va face o postcalificare ( o verificare

amanuntita, financiar si tehnic, a cistigatorului ).

Pe baza procesului-verbal de adjudecare, se comunica in scris firmei cistigatoare, hotarirea adoptata

si data la care vor incepe negocierile pt. a contracta realizarea obiectivului.

Concomitent cu anuntarea cistigatorului, hotarirea de adjudecare se aduce la cunostinta si celorlalti

participanti, fie prin publicarea unui raport final in presa de specialitate ( licitatii deschise ), fie prin

comunicarea expresa ( licitatii inchise ).

Dupa anuntarea rezultatului, are loc restituirea ofertelor si retragerea garantiilor de participare, catre

si de catre firmele care au pierdut licitatia, iar firma cistigatoare trebuie sa-si anunte intentia sa

ferma de a contracta si sa depuna garantia de buna executie a proiectului.

BURSELE DE MARFURI SI VALORI

Premisele istorice ale aparitiei burselor:8

a. concentrarea schimburilor comerciale - reunirea in acelasi loc a comerciantilor, bancherilor,

industriasilor. Intermediarilor si a tuturor celor interesati in afaceri

b. reglementarea tranzactiilor - bursa se bucura de interes in lumea afacerilor numai in masura in

care asigura un cadru organizat pt. realizarea tranzactiilor si un sistem de principii si norme care sa

garanteze incheierea si derularea afacerilor in conditiile de exactitate si corectitudine

c. dematerializarea schimbului - unul din principiile obiective ale organizarii tranzactiilor

comerciale si financiare este organizarea lor pe o baza standardizata; trecerea de la incheierea

tranzactiilor in prezenta marfurilor la afacerile bazate pe mostre si apoi pe denumiri uzuale, a creat

premisele aparitiei pietei bursiere, care reduce negocierile doar la elementele lor esentiale, si

anume:

- scopul operatiunii ( vinzare sau cumparare )

- marfurile ( titlul financiar )

- cantitatea

- pretul

- termenul de livrare.

Ca atare, piata bursiera devie o piata derivata pe care se vind si se cumpara titluri

asupra marfurilor, dovada acestora facindu-se cu un document acceptat de comercianti

( conosament, recipisa warrant, de depozitare, etc. ).

d. comertul cu bunuri viitoare - nevoia de asigurare in conditii reduse de risc a unor partizi de

marfuri cu anticipatie si cerinta continuitatii tranzactionale, au creat premisele comercializarii de

bunuri prezente la locul tranzactiei doar prin elementele lor generice

e. extinderea creditului

f. banii de hirtie si titlurile de stat - ca urmare a acestei realitati, bursa a devenit necesara ca o piata

secundara pt. titluri deja emise

g. aparitia si expansiunea societatii pe actiuni.

Elementele definitorii ale bursei:

1. Bursa este o piata de marfuri si\sau de valori.

Bursele de marfuri sint centre, piete pe care se tranzactioneaza bunuri care indeplinesc

urmatoarele caracteristici:

9

- sint bunuri generice ( individualizabile )

- sint bunuri fungibile ( se pot substitui intre ele )

- au caracter standardizabil ( se pot imparti in loturi omogene )

- sint sau pot fi depozitate, tranzactia putindu-se executa la o anumita perioada de la

angajarea contractului

- au un grad redus de prelucrare, ceea ce le mentine caracterul de produs de baza,

omogen si nediferentiat.

Bursele de valori sint centre ale vietii financiare unde se vind si se cumpara hirtii de

valoare, optiuni, contracte futures pe indici bursieri, etc.

2. Bursa este o piata simbolica, o piata pe care se negociaza nu bunuri fizice, individualizabile si

prezente, ci documente reprezentative, care consacra dreptul de proprietate asupra marfii sau

valorii si constituie imaginea comerciala a acesteia; ca atare, bursa este o piata dematerializata

unde doar se incheie contracte, identificarea si circulatia marfii facindu-se in afara bursei. Acest

proces de simbolizare a tranzactiilor raspunde urmatoarelor cerinte obiective:

- cresterea operativitatii si a sigurantei tranzactiilor

- sporirea atractivitatii pietei prin oferirea de multiple posibilitati de cistig

- posibilitatea luarii unor decizii comerciale si financiare cu caracter anticipat

- facilitarea circulatiei marfurilor si a factorilor de productie in economie.

3. Bursa este o piata libera, in sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si ofertei,

asa cum se manifesta ele real in economie.

La bursa se tranzactioneaza doar acele marfuri si valori pt. care exista o concurenta

libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori, pt a nu putea sa

apara intelegeri intre agentii pietei privind manipularea preturilor. In acest sens, pt. ca o marfa sau

hirtie de valoare sa poata sa faca obiectul tranzactiilor la bursa, trebuie sa

indeplineasca urmatoarele conditii:

- oferta sa fie ampla si sa provina de la un numar suficient de mare de ofertanti

- cererea sa fie solvabila si relativ constanta

- preturile nu trebuie sa faca obiectul unor masuri administrative de control

- trebuie sa fie asigurata transparenta informatiilor privind piata.

4. Bursa este o piata organizata , in sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor reguli,

principii si norme cunoscute si acceptate de participanti; aceasta nu inseamna administrarea pietei,

ci reglementarea ei in scopul de a crea si mentine toate conditiile pt. libera concurenta, deci deci 10

un sistem de garantare a caracterului liber si deschis al tranzactiei. Organizarea pietei bursiere se

realizeaza prin:

- cadrul legal al fiecarei tari

- uzantele internationale

- regulamentele bursiere.

5. Bursa este o piata reprezentativa, servind ca reper pt. toate tranzactiile care se efectueaza cu

marfurile sau valorile pe care ea se constituie ca piata organizata; stabilind zilnic pretul, bursa

devine un barometru al activitatii economice, o sursa de informare pt. agentii economici.

Functiile burselor in economie sunt:

1. Bursele sint piete secundare pt. titluri financiare , putind fi organizate in 2 modalitati:

- ca burse de valori ( stock exchange )

- ca piete interdealeri ( de negocieri, la ghiseu sau OTC ).

Caracteristicile burselor de valori si a pietei OTC; comparatii:

Bursele de valori Piata interdealeri ( OTC )

a. localizarea informatiilor - existenta unui spatiu

delimitat, a unei cladiri cu sali de negocieri, unde se

desfasoara in exclusivitate tranzactia cu titluri

financiare

a. lipsa unei localizari, tranzactiile executindu-se la

sediile societatilor financiare care actioneaza ca

dealeri

b. accesul direct la piata este in principiu limitat doar

la membrii bursei si doar la titlurile acceptate la

bursa

b. accesul este mai larg, atit in ceea ce priveste

agentii, cit si titlurile financiare; exista numerosi

creatori de piata care se numesc market makers

c. negocierea si executarea contractelor se realizeaza

de un personal strict specializat, prin sisteme foarte

clare de tranzactii, bazate pe licitatii

c. tranzactiile se realizeaza prin negocieri directe

intre vinzatori si cumparatori, rolul de contraparte

fiind jucat de dealer

d. realizarea tranzactiilor este supusa unor reguli

ferme, agentii de bursa fiind determinati sa respecte

strict anumite obligatii

d. reglementarea tranzactiilor este mai putin ferma,

regulile fiind facute de asociatia dealerilor

11

e. datorita concentrarii ordinelor si mecanismelor

tranzactionale se formeaza o cotatie unica a zilei.

e. deoarece preturile sint stabilite prin negocieri

izolate, cursurile difera de la o societate de dealeri la

alta.

Studiile arata ca exista mai multe ratiuni pe baza carora managerii unei firme decid sa introduca

actiunile firmei pe o piata bursiera, dar exista si restrictii, conditii sau riscuri:

Avantaje Conditii ( limite )

a. notorietatea firmei - posibilitatea implicita si

permanenta atit in cercurile de afaceri, cit si in

rindurile publicului investitor

a. informarea publicului necesita respectarea stricta a

normelor impuse de autoritatea pietei

b. mobilizarea de capital - un acces la resurse

financiare la un cost mai redus, utilizind o gama mai

larga de produse bursiere

b. firma trebuie sa aiba performante reale si

constante

c. consolidare financiara - o separare in timp a

investitorilor pe termen lung de cei conjuncturali

c. riscul pierderii controlului asupra companiei.

d. cointeresarea angajatilor - asocierea lor la

dezvoltarea afacerii prin vinzarea sau distribuirea de

actiuni.

2. Bursa joaca rolul de dispecer de fonduri in economie - mecanism prin care capitalurile trec de la

cei care dispun de ele in mod eficient la cei care au nevoie de resurse de finantare

3. Bursa serveste la realizarea unor proiecte de anvergura

4. Bursa are un rol insemnat in restructurarea si reorientarea activitatii economice

5. Activitatea bursiera duce la dezvoltarea concurentei intre firme si la stimularea tranzactiilor

inter-corporatii.

12

Pentru ca piata bursiera sa-si poata indeplini rolul care ii revine in economia moderna, ea trebuie sa

indeplineasca si urmatoarele cerinte:

a. lichiditatea - abundenta de fonduri disponibile pe de o parte si active financiare pe de cealalta

parte

b. eficienta - existenta unor mecanisme de realizare a tranzactiilor la costuri cit mai reduse

c. transparenta - accesul direct si rapid la informatiile relevante cu privire la detinatorul de active

financiare

d. corectitudinea - crearea unui cadru riguros pt. reglementarea tranzactiilor in vederea

contracararii tendintelor de manipulare a pietei

e. adaptabilitatea - implica raspunsul prompt al pietei la noile oportunitati economice si extra-

economice.

O piata bursiera este efectiva in masura in care gaseste permanent modalitati de raspuns la

mutatiile care se produc in cerere si oferta.

Natura tranzactiilor bursiere

In functie de scopul efectuarii lor, operatiunile bursiere pot fi:

1. Speculative

2. De arbitraj

3. De acoperire impotriva riscurilor

4. Cu caracter tehnic.

1. Operatiunile speculative - urmaresc obtinerea unor profituri din diferenta de cursuri sau

de cotatii intre momentul incheierii si cel al lichidarii; fiecare participant la astfel de

operatiuni isi asuma diferite riscuri, deoarece evolutia cursurilor nu poate fi anticipata cu

certitudine.

Speculatiile bursiere pot fi:

- la scadere ( operatiuni Bear sau a la baisse ) - speculatorul mizeaza pe o scadere a

cursului cu care lucreaza; ca atare, el va da ordin de vinzare la termen, luind o asa-

zisa pozitie scurta. Daca pina la scadenta contractului se intimpla tendinta scontata,

el isi va acoperi pozitia printr-o cumparare la aceeasi scadenta, cistigind diferenta

dintre cele 2 cursuri

- la crestere ( operatiuni bull sau a la hausse ) - se declanseaza cind speculatorul

anticipeaza o majorare a cursului sau a pretului, da un ordin de cumparare la termen,

13

luind o pozitie long la bursa; daca pina la scadenta cursul creste, el va revinde titlurile

cumparate, cistigind si aici din diferenta de pret.

2. Operatiunile de arbitraj - urmaresc obtinerea unui cistig din diferentele de cursuri, fara ca

practic arbitrajorul sa-si asume riscurile de pret sau de curs valutar.

Pot fi arbitraje: - spatiale ( cumpar la Londra, vind la New York )

- in timp ( cumpar si revind la termene diferite ).

O forma de operatiuni de arbitraj este Spreadingul - o operatiune conform careia un

investitor cumpara titluri pt. o scadenta T1 si concomitent le vinde pt. o scadenta

ulterioara T2, bazindu-se pe evolutia favorabila lui intre cele 2 cursuri.

3. Operatiuni de acoperire a riscurilor - prin acest tip de operatiuni cel care le realizeaza isi

propune sa se acopere impotriva riscurilor - de pret, de curs valutar sau de curs al titlurilor -

urmarind in principiu conservarea valorii activelor sale in conditiile unei piete instabile. Cea mai

cunoscuta operatiune de acoperire este cea de Hedging

4. Operatiuni cu caracter tehnic - sint efectuate de agentii de bursa, pt. mentinerea echilibrului si a

stabilitatii pietei; cei care fac astfel de operatiuni joaca rolul de creatori de piata, adica vind titluri

pe cont propriu din portofoliul pe care il au cind se manifesta o cerere neacoperita pe piata, sau

cumpara cind oferta este excedentara.

Desfasurarea tranzactiilor bursiere - etape:

1. Stabilirea legaturii cu un agent de bursa

2. Deschiderea de catre broker a unui cont in favoarea clientului ( in numerar sau in marja sub

forma de credit )

3. Plasarea ordinului - un ordin cuprinde:

- sensul operatiunii ( vinzare sau cumparare )

- produsul bursier

- volumul oferit sau cerut ( unul sau mai multe contracte )

- tipul tranzactiei ( forward, futures sau option )

- pretul la care se vind sau se cumpara

- scadenta.

Din punct de vedere al pretului la care se dau, exista mai multe tipuri de ordine:

14

a. ordinul “ la piata “ ( market order ) - la cel mai bun pret oferit de piata; acest tip de ordin se

poate executa oricind atita timp cit piata functioneaza

b. ordinul “ limit order “ - se precizeaza un nivel maxim pe care cumparatorul este dispus sa-l dea

sau un nivel minim pe care vnzatorul este dispus sa-l accepte

c. ordinul “ stop “ - delimitarea pierderii ( stop loss order ) - devine un ordin de vinzare sau de

cumparare sau se declanseaza operatiunea atunci cind pretul titlului evolueaza in sens contrar

asteptarii clientului.

Ordinele de bursa se asociaza uneori si cu alte instructiuni date brokerilor:

- instructiunea “ la zi “ - ordinul este valabil numai pt. sedinta din ziua respectiva

- instructiunea ” bun pina la anulare “ ( ordin deschis ) - ordinul ramine valabil fie pina la

executarea tranzactiei, fie pina cind clientul il anuleaza

- instructiunea “ all or nothing “ ( totul sau nimic ) - exprima dorinta clientului de a

cumpara sau vinde un anumit volum important de titluri, la un anume curs, intr-o

perioada precizata si pt. tot pachetul sau nimic

- instructiunea “ executa sau anuleaza “ - ordona cumpararea sau vinzarea imediata si

completa a unui anumit volum de titluri ori renuntarea la comanda

- instructiunea “ la deschidere “ - se va executa ordinul imediat ce bursa a fost deschisa ( in

primele 30 secunde )

- instructiunea “ la inchidere “ - se va executa ordinul cu 30 secunde inainte de inchiderea

bursei.

15