MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI LA ŞCOLARUL MIC

Tezaurul limbii române a fost moştenit din generaţie în generaţie şi îmbogăţit continuu. Fără

însuşirea corespunzătoare a limbii române nu poate fi concepută, evoluţia viitoare a elevilor,

pregătirea la celelalte discipline de învăţământ, participarea lor la viaţa socială. Totodată aşa cum

afirma Robert Dottrens “a articula clar şi a pronunţa exact, este un semn de bună educaţie”,

capacitatea de comunicare verbală şi cea de educare a limbajului devin un reper al pregătirii şi

dezvoltării intelectuale, nu numai a copilului, ci a fiinţei umane în toate etapele vieţii.

Funcţia de utilizare a limbii în raporturile cu ceilalţi oameni este limbajul, fiind o funcţie

complexă care presupune o indisolubilă conlucrare a celorlalte funcţii, în special a celor intelectuale

şi motorii. Înţelegerea cuvintelor impune o percepţie clară şi antrenează memoria semantică,

imaginile şi gândirea, iar rostirea sau scrisul implică priceperi motorii foarte complexe, o conduită

atentă şi voluntară. În limbaj sunt prezente şi stările afective, influenţând vorbirea şi transmiţându-se

celorlalţi. Am putea spune că limbajul este mai degrabă o activitate, decât o funcţie.

Limbajul este, de fapt, o unealtă cu care noi acţionăm nu asupra lucrurilor,ci asupra oamenilor, iar

limba din acest punct de vedere este o realitate supraindividuală, ea existând în afara oamenilor,

consacrată în obiecte materiale cum sunt dicţionarele, gramaticile, cărţile.

Copilul se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea, iar literatura îi satisface

această pornire. Orice cunoştinţă oricât de abstractă ar fi, o putem utiliza la orice vârstă, cu

condiţia de a o traduce în limbajul gândirii copilului.

Limbajul este o problemă fundamentală în orice ştiinţă. Pentru ştiinţele educaţiei, el

este,,oglinda” cunoaşterii pedagogice.

Pentru educaţia limbajului şi a comunicării există premise psihologice favorabile încă de la o vârstă

timpurie. Această educaţie este necesară cel puţin începând cu etapa preşcolară (3-6/7 ani), iar

apoi în primele clase de şcoală, pentru o bună utilizare a limbii în comunicare, în viaţa socială şi în

activitatea practică de mai târziu.

La vârsta şcolarităţii mici asistăm la dezvoltarea majoră a limbajului, la îmbogăţirea

vocabularului. Toate aceste aspecte sunt influenţate puternic de chiar însuşirea scris - cititului.

Acest proces este principalul aspect al transformărilor privind limbajul între 7 şi10 ani.

1

De aceea limbajul necesită o permanentă stimulare, copilul necesitând o antrenare insistentă

în activităţile şcolare.

Între şcolarii din clasele I-IV există diferenţe importante în consistenţa vocabularului, bogăţia

şi varietatea lui, în ceea ce priveşte stilul vorbirii, caracteristicile exprimării, bogăţia şi plenitudinea

structurii gramaticale a propoziţiilor, existenţa sau inexistenţa fenomenelor parazitare în vorbire, a

repetiţiilor, a defectelor de pronunţie etc. Toate aceste particularităţi ale limbajului se oglindesc

sintetic în debitul oral şi scris. De-a lungul anilor de şcoală debitul verbal oral creşte; debitul

scris creşte mult mai lent, dar se constată numeroase progrese calitative datorate contactului cu

vorbirea literară şi cu rigorile impuse de şcoală în legătură cu exprimarea verbală. În această

perioadă scrierea devine un nou potenţial al sistemului verbal, cu foarte multe diferenţe individuale.

În limbaj persistă încă destule elemente ale limbajului situativ. Particularităţile

dificultăţilor întâmpinate de copil în vorbire constituie un indicator pentru faptul că,pe de o parte,

încă nu sunt suficient automatizate mecanismele trecerii din limbajul interior în cel exterior şi, pe

de altă parte, că însuşi stereotipul dinamic gramatical nu este elaborat.

În sprijinul dezvoltării limbajului şi a capacităţii de exprimare am folosit o serie de exerciţii

şi jocuri, în special la disciplina limba şi literatura română, exerciţii care duc la dezvoltarea

vocabularului , dar stimulează în acelaşi timp şi creativitatea elevilor.

Voi prezenta în cele ce urmează câteva dintre aceste exerciţii şi jocuri:

1. Aceasta începe cu… Vârsta: de la 5 la 10 ani Durata: 15 minute Obiective: Dezvoltarea limbajului prin: găsirea cât mai multor cuvinte care să înceapă cu aceeaşi silabă

Materiale necesare: hârtie, creion

Desfăşurare: Copiii sunt împărţiţi în două grupe.

Ei trebuie să găsească cât mai multe cuvinte care încep cu aceeaşi silabă.

Cuvintele vor fi scrise pe o coală de hârtie de unul din membrii grupului.

Grupul care scrie mai multe cuvinte câştigă.

2

2. Litera interzisă Vârsta: de la 5 la 10 ani Durata: 15 minute Obiective: dezvoltarea limbajului si auzului fonematic prin: evitarea cuvintelor care conţin litera interzisă.

Desfăşurare: Alegeţi o literă interzisă.

Fiecare va trebui să spună un cuvânt care să nu conţină litera interzisă.

La trei greşeli iese din joc.

3. ZEPPA – problemă enigmistică în care prin introducerea unei litere sau a unei silabe într-un cuvânt de bază se obţine un nou cuvânt corect cu alt înţeles decât al celui de la care s-a pornit.

Exemple :

cost + i = cositcamion +p= campioncurte + a = curatecapital + ă = capitală

somn +o= somonmoral + t = mortalmagazie + n= magazinecoşar + m = coşmar

4. SCART- problemă enigmistică în care prin extragerea uneia sau a mai multor litere, a unei silabe sau a unui grup de litere dintr-un cuvânt se obţine un cuvânt cu înţeles nou. Se cere elevilor să găsească astfel de cuvinte.

Exemplu :eclipsă- elipsăparte – pareneagră - neagădifuzoare- difuzarepersoane- peroanecălări – călăicorturi - coruri

6. POLINDROM - problemă enigmistică care constă din aflarea unui cuvânt, a unei propoziţii care citite direct (de la stânga la dreapta) au un înţeles, iar citite de la dreapta la stânga au un alt înţeles decât cel de la care s-a plecat :

Exemple :

drob – bord cort – troc orez – zero3

anul – luna crap – parc roz – zorcam –mac rama – amar cod – docarama – Amara Atena - Aneta pom – mop

Nora are un şal. Laş nu era Aron.Ai rama la tine. E Niţă la Maria.

7. Aceeaşi literă iniţială

Se cere elevilor să alcătuiască enunţuri în care toate cuvintele să înceapă cu aceeaşi literă

iniţială.

Exemple:

Avionul are aripile albastre.

Copacul Cristinei crescuse cât casa.

Paul pictează patru pătrate portocalii.

8. Enunţul din cuvânt

Se dă elevilor un cuvânt de la care vor porni în alcătuirea unui enunţ astfel: fiecare cuvânt va începe cu litera corespunzătoare poziţiei acestuia în enunţ ( primul cuvânt să înceapă cu prima literă a cuvântului dat, al doilea cuvânt cu a doua literă , al treilea cu a treia literă ş.a.m.d. ).

Exemple:

carte

Cătălin aranjează repede toate etichetele.

Corina aduce repede turte elevilor.

penar

Paul este norocos având role.

Penarul Elenei nu are riglă.

avion

4

Andrei vindecă inimile oamenilor nesănătoşi.

Adriana vine iute ordonând nucile.

dulap

Dinu udă livada, apoi plantează.

Doru udă laleaua albă periodic.

Dana urcă la apartamentul paisprezece.

Acestea sunt doar câteva exemplificări ale unor jocuri şi exerciţii care vor contribui la

dezvoltarea limbajului. Pe lângă acestea folosesc la clasă în permanenţă exerciţiile ,,clasice’’ aş

putea spune şi anume: cele de sinonimie, antonimie, omonimie, diminutivarea unor cuvinte

folosind ca cerinţă următoarea expresie -,,Alintaţi cuvintele!’’.

De asemenea folosesc exerciţii de ,,transformare’’ a cuvintelor când acestea se dau într-o

formă (substantiv ,de exemplu ,,culoare’’) cerându-se elevilor să-i schimbe forma

(,,colorează’’). Acest exerciţiu se poate extinde ca cerinţă prin solicitarea cât mai multor forme

pornind de la un cuvânt, urmând a se alcătui astfel ,,familia de cuvinte’’.

Exemplu: prieten – (a se) împrieteni, prietenie, prietenos, prieteneşte

Un alt exerciţiu folosit este acela în care elevii sunt solicitaţi să găsească pentru un

substantiv dat cât mai multe însuşiri posibile.

Exemplu: carte – interesantă, nouă, captivantă;

Există modalităţi diverse de dezvoltare a limbajului la şcolarul mic. Procesul de

învăţământ cu toate componentele sale este factorul cel mai de seamă pe linia dezvoltării

vorbirii. Dezvoltarea limbajului şi asimilarea limbii materne nu trebuie privită ca o sarcină a

disciplinelor care se ocupă numai cu dezvoltarea limbajului şi a comunicării orale.

În formarea limbajului orice pedagog va avea în vedere următoarele aspecte: îmbogăţirea

vocabularului, lărgirea capacităţii de interpretare semantică şi polisemantică, desăvârşirea structurii

gramaticale, a limbii vorbite şi expresivitatea adecvată la context.

5

Procesul de învăţământ subsumează factorii enunţaţi. Prin intermediul activitătii instructiv-educative

în permanentă corelare cu factorii şi cu condiţiile enunţate, însuşirea limbii ca instrument de

cunoaştere, se desfăşoară ca un proces de acumulare, necesar generalizărilor lingvistice.

Bibliografie:

Cerghit, I. ,(1976) , ,,Metode de învăţare’’, EDP, Bucureşti

Cornea, P.,(1985), ,,Introducere în teoria lecturii’’, Editura Minerva, Bucureşti

Crăciun, C.,(2007), ,,Metodica predării limbii române în învăţământul primar’’, Editura Emia

Golu, P., (2001), ,,Psihologia învăţării şi a dezvoltării”, Ed. Ed. Fundaţiei Humanitas

www. didactic.ro

internet

6