Modalitatile de control se intrepatrund in forme multiple si

variate cum sunt:

- controlul simultan, cu sensuri diferite, adica cel care are loc

concomitent cu executia; este efectuat de controlor in prezenta celui controlat; se refera la mai multe obiective similare sau inrudite care pot fi substituite cu usurinta unul altuia, ca de exemplu controlul efectuat in acelasi timp la toti casierii unitatii sau asupra celor care gestioneaza diferite valori;

- controlul progresiv, care este in acelasi timp si simultan, cel care se exercita in cursul executarii lucrarilor si pe masura desavarsirii lor;

- controlul plenar, atunci cand constituie un ansamblu de masuri legate intre ele cu scopul de a se obtine certitudinea ca justificarea operatiilor este exacta si completa;

- controlul continuu sau permanent este cel care nu prezinta intreruperi in durata sau in intensitatea sa si cuprinde toate actele si bunurile care constituie obiectul sau. La baza acestei modalitati de control sta principiul dupa care se tinde ca activitatea de control sa fie integrata in lucrarile de executie curente si ca atare considerata, de personalul de executie ca normala si indispensabila;

- controlul periodic este cel organizat la intervale regulate si cuprinde totalitatea obiectivului sau a faptelor de controlat, ca de exemplu controlul balantelor lunare, controlul anual al stocurilor. Controlul periodic include si controlul intermitent exceptional, sporadic, ocazional, indicat in cazul cand intervine un risc sau exista amenintarea unui pericol. De exemplu, controlul introducerii unei noi motode de lucru etc. In majoritatea cazurilor, controlul intermitent se efectueaza inopinat, in mod neasteptat pentru cel controlat, indeosebi cel privind existenta fizica. Efectuarea intermitenta a controlului, la date diferite si neanuntate, are ca rezultat cresterea eficientei acestuia, deoarece, in acest mod, se poate sesiza situatia asa cum este, real;

- controlul direct este un control simultan si se aplica obiectivului ce se controleaza in timpul executarii activitatii respective. De exemplu, controlul cantitatii si calitatii materialelor primite de la furnizori;

- controlul executiei si controlul de conducere. Desi in practica se face uneori deosebire intre ele, in majoritatea situatiilor nu exista o linie neta de demarcatie. Pe de o parte, conducerea include si controlul executiei, iar, pe de alta parte, exista munci de executie rezervate nivelurilor superioare ale conducerii unitatii. De regula, deosebirea dintre lucrarile de executie si munca de conducere este necesara in vederea organizarii si repartizarii sarcinilor, inclusiv cele de control, si in acest mod se usureaza stabilirea unei ierarhii pe linia lucrarilor de control, pentru a se ajunge, de fapt, la situatia ca insusi controlul sa fie controlat. Controlul de executie este atribuit ultimelor trepte ierarhice, sefilor de compartimente pentru conducerea sectorului respectiv. Controlul de executie este considerat ca find organizarea sistematica situatiilor de sinteza este un control de executie. In acelasi fel este considerat si controlul ce se face in ateliere sau birouri cu privire la cantitati sau valori. Ca obiective ale controlului de executie pot fi exemplificate:

concordanta datelor din jurnale si registre contabile cu cele din documentele justificative ale inregistrarilor, concordanta datelor din jurnale cu cele din fisele de conturi, controlul adunarilor in jurnale cu cele fisele de conturi examinarea doumentelor justificative etc..

Elementele patrimoniale activ si pasiv se reflecta in contabilitate atat in unitatea cat si in partile lor componente, cu ajutorul conturilor sintetice si a celor analitice. Conturile sintetice oglindesc elementele de activ si pasiv, in expresie baneasca, fie pe grupe sau categorii, iar conturile analitice oglindesc partile componente ale acestora, fie in expresie baneasca, fie in expresie baneasca si cantitativa. In acest fel, conturile analitice contribuie la buna gestionare a patrimoniului, la asigurarea integritatii lui. Exprimarea valorica si indeosebi cantitativa creeaza conditii optime pentru exercitarea controlului gestionar, in sensul ca da posibilitatea sa se stabileasca cantitativ si valoric intrarile, eliberarile si stocul pe fiecare depozit, magazie sau sectie de productie si pe feluri de materiale, produse, marfuri etc. Intre conturile sintetice si cele analitice exista o strnsa legatura. Pentru controlul concordantei dintre datele unui cont sintetic si acelea din conturile sale analitice se utilizeaza balanta analitica de control, care cuprinde urmatoarele corelatii de control: soldul initial al contului sintetic sa fie egal cu totalul soldurilor initiale ale conturilor sale analitice; totalul miscarilor debitoare ale contului sintetic sa fie egal cu totalul miscarilor debitoare ale conturilor analitice; totalul miscarilor creditoare ale contului sintetic sa fie egal cu totalul miscarilor creditoare ale conturilor analitice; soldul final al contului sintetic sa fie egal cu totalul soldurilor finale ale conturilor analitice. Lipsa acestor corelatii arata ca s-au strecurat erori, fie la inregistrarea operatiilor economice in conturi, fie la efectuarea calculelor, care trebuie identificate si corectate.

Balantele analitice de control se intocmesc pentru fiecare cont sintetic desfasurat pe conturi analitice, pe baza datelor preluate din conturile analitice, inainte de a se intocmi balanta sintetica de control contabil, motiv pentru care se mai numesc si balante auxiliare sau secundare de control. Controlul inregistrarilor se face si prin confruntarea fiecarei balante analitice de control cu sumele respective ale contului sintetic din balanta sintetica de control contabil. Contabilitatea dispune de un sistem de conturi in care reflectarea operatiunilor rezultate din miscarea si transformarea valorilor materiale si banesti are la baza principiul dublei inregistrari. Acest principiu face posibila cuprinderea cu ajutorul sistemului conturilor a intregulul obiect al contabilitatii si mentinerea unui echilibru permanent, necesara pentru controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi. Respectarea principiului dublei inregistrari se asigura prin balanta sintetica de control contabil, cu ajutorul careia se obtine garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi si a intocmirii unor bilanturi reale si complete.

Controlul exactitatii inregistrarilor in conturi se efectueaza prin existenta egalitatii permanente intre totalurile balantei sintetice de control (sume debitoare si creditoare, solduri debitoare si creditoare, sume si solduri debitoare si creditoare, solduri initiale debitoare si creditoare, rulaje lunare debitoare si creditoare, solduri finale debitoare si creditoare sume din luna precedenta debitoare si creditoare, rulajele lunii curente debitoare si creditoare, sume totale debitoare si creditoare). Cu ajutorul balantei sintetice de control contabil se semnaleaza inregistrarea gresita a unor operatii economice, ca urmare a nerespectarii principiului dublei inregistrari, insumarea eronata a rulajelor sau stabilirea gresita a soldurilor. Erorile de inregistrare se identifica prin intermediul egalitatilor care trebuie sa existe intre totalurile diferitelor coloane, precum si prin intermediul corelatiilor care se stabilese cu ajutorul lor. Posibilitatile de descoperire a erorilor, cu ajutorul balantei sintetice de control contabil, prin intermediul egalitatilor dintre coloane, sunt limitate numai la acele erori care se bazeaza pe inegalitati, fara a sesiza si erorile care denatureaza insusi sensul inregistrarilor contabile, cum sunt omisiunile de inregistrare a operatiilor, erorile de compensatie, erorile de imputatie si erorile de inregistrare in registrul jurnal.

Omisiunile de inregistrare constau in faptul ca operatia economica nu este inregistrata nici la debit nici la credit. Identificarea unor astfel de erori este posibila, fie in urma controlului documentelor prin punctare, pentru a se vedea daca acestea au fost inregistrate in totalitate, fie in urma descoperirii unor documente care nu poarta pe ele mentiunea de inregistrare, fie ca urmare a reclamatiilor primite de la corespondenti in legatura cu operatiile respective.

Erorile de compensatie se datoresc raportarii gresite a sumelor din jurnal sau din documente justificative in cartea-mare, in sensul ca s-a trecut o suma in minus, egala cu cea trecuta in plus, in aceeasi parte a unuia sau mai multor conturi, astfe1 inct pe total cele doua categorii de erori se compenseaza. Identificarea acestor erori este posibila cu ajutorul balantelor analitice de control sau in urma sesizarilor primite de la terti.

Erorile de imputatie se datoresc reportarii unei sume exacte ca marime din jurnal in cartea-mare, att la debit cat si la credit, insa nu in conturile in care trebuia sa fie trecuta, ci in alte conturi care nu corespund continutului economic al operatiei respective. Identificarea acestor erori se face ca in cazul precedent.

Erorile de inregistrare in registrul jurnal se pot datora stabilirii gresite a conturilor corespondente, inregistrarii unei operatii de doua ori, att la debit cat si la credit, inversarii formulei contabile sau intocmirii unei formule contabile corecte, dar cu alta suma mai mare sau mai mica, atat la debit cat si la credit. Aceste erori, care nu influenteaza egalitatile, se pot descoperi cu balanta de control sah, care, pe lnga seriile de egalitati , cuprinde si corespondenta conturilor. Prin aceasta, balanta de control sah ofera posibilitatea identificarii necorelatiilor in conturi, a erorilor de compensatie si a celor de imputatie. Indicatorii bilantului se sprijina pe datele contabilitatii curente

a caror baza o constituie documentele justificative. Respectarea acestei conditii nu garanteaza pe deplin exactitatea indicatorilor bilantului, chiar daca toate operatiile economice si financiare, fara exceptie, s-au consemnat la timp si in bune conditii in documente.

Exactitatea indicatorilor bilantului se asigura prin:

- reflectarea completa si exacta in conturi a tuturor veniturilor

si cheltuielilor care se refera la perioada pentru care se intocmeste bilantul;

- confruntarea rulajelor si soldului contului sintetic cu miscarile si soldurile conturilor analitice, pentru descoperirea si eliminarea erorilor strecurate cu ocazia inregistrarii operatiilor economice si financiare in conturi;

- respectarea regulilor de evaluare a elementelor cuprinse in bilant;

- confruntarea datelor din contabilitate cu realitatea, prin inventariere, care constituie o premisa obligatorie a exactitatii datelor contabile si a bilantului;

- respectarea normelor legale privitoare la scaderea din pasiv si virarea la buget a datoriilor fata de terti care s-au prescris, precum si a celor privind scaderea din activ, pe seama profitului, a creantelor care se mai pot recupera etc.

Conducatorul unitatii si cel al compartimentutui financiar contabil raspund de realitatea si exactitatea datelor cu privire la modul

de realizare a indicatorilor economico-financiari raportati prin bilantul contabil. In vederea depuneril bilantului contabil, conducatorul compartimentului financiar-contabil are obligatia sa controleze respectarca prevederilor din normele metodologice privind intocmirea, verificarea si centralizarea bilanturilor contabile, asigurarea respectarii corelatiilor intre indicatorii din formulare, concordanta datelor de prevederi inscrise in anexele la bilant cu cele din bugetele de venituri si cheltuieli si alte aspecte care sa conduca la asigurarea realitatii datelor ce se raporteaza prin bilantul contabil.

Cenzorii au obligatia sa supravegheze gestiunea societatilor

comerciale, sa controleze daca bilanul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute la zi, daca evaluarea patrimoniului este facuta conform regulilor stabilite pentru intocmirea bilanlului.

Adunarea generala are obligatia sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilantul dupa prezentarea raportului administratorilor si cenzorilor.

Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti controleaza bilanturile contabile ale agentilor economici inainte de centralizare, controlul avand ca obiective: daca bilanturile contabile sunt semnate de persoanele autorizate si contin toate formularele aprobate pentru perioada de raportare; completarea tuturor indicatorilor prevazuti in formularele pentru ramura economica respectiv concordanta datelor de prevederi din anexele la bilant cu cele din bugetul de venituri si cheltuieli; concordanta datelor din conturile din balanta de verificare cu cele din posturile de bilant, indeplinirea obligatiilor fata de bugetul statului, constituirea fondurilor proprii legale, efectuarea inventarierii patrimoniului, respectarea corelatiilor intre indicatorii din formulare si alte aspecte care asigura exactitatea datelor raportate prin bilant.

In conditiile sistemelor de conducere cu mijloace electronice

de prelucrare a datelor, controlul documentar contabil se realizeaza

printr-o serie de tehnici cu ajutorul carora se stabileste daca rezultatul prelucrarii datelor sunt corecte.

O solutie de eliminare a erorilor de inregistrare si prelucrare o constitute numarul de control, care serveste pentru asigurarea exactitatii unei combinatii de cifre cu caracter constant (numarul facturii, simbolul materialelor, numarul de comanda etc.) ce se folosesc in timp relativ mai indelungat. Cu ajutorul numarului de control se stabilesc automat combinatiile de cifre scrise sau inregistrate eronat. Numarul de control poate fi completat cu litere de control, caz in care e pentru desemnarea unei notiuni se utilizeaza o combinatie numerica si letrica. De exemplu in cazul salariilor pe documentul primar alaturi de numarul matricol al lucrarilor, apare si monograma sa sau codul locului de cheltuieli etc., ca litere de control. Aceasta codificare dubla se face posibila o comparatie dubla, fapt care duce la sporirea exactitatii prelucrarii datelor. In scopul asigurarii prelucrarii complete si fara repetare a datelor se utilizeaza controlul cu numere curente ca de exemplu, in cazul primirii de catre serviciul financiar a facturilor emise de santiere in scopul incasarii lor, sa nu se efectueze plati duble pentru lichidarea facturilor furnizorilor etc. Aceasta modalitate se aplica independent de natura purtatorilor de date, atunci cnd este necesara numerotarea curenta a documentelor, iar numarul curent al acestora formeaza legatura intre document si contabilitatea sintetica.

Controlul exactitatii inregistrarii si prelucrarii datelor in masinile electronice poate fi realizat si prin colationarea cu ajutorul controlului prin zero, care consta in compararea si concordanta rezultatelor unei totalizari duble.

In conditiile prelucrarii electronice a datelor o insemnatate deosebita prezinta controlul programat si controlul mecanic. Controlul programat se realizeaza ca urmare a faptului ca programele cuprind, pe langa instructiuni de prelucrare si instructiuni de control. Prin largirea, in acest sens, a programelor controlul devine parte integranta a prelucrarii electronice a datelor. Instructiunile cu caracter de control examineaza existena corelatiilor cifrice si logice. In afara de descoperirea datelor lipsa si a contradictiilor logice, controlul programat indica si modul de reparare a greselilor, iar in unele cazuri cuprinde si corectarea. Cea mai mare parte a erorilor aparute sunt legate de inregistrarea si comunicarea necorecta a datelor de baza. Controlul mecanic consta in operatii efectuate de masini, in solutiile fluxului de date care functioneaza permanent si realizeaza probleme de control. Modalitatile folosite pentru controlul mecanic difera in functie de tipul si gradul de perfectionare tehnica a masinilor. Controlul mecanic se realizeaza prin: control in sens orizontal al fiecarui semn, folosirea aceluiasi numar de biti la toate combinarile de semen, refuzarca documentelor nelizibile la prelucrarea nemijlocita.

In conditiile prelucrarii electronice a datelor scopul, continutul, obiectivele controlului documentar-contabil raman aceleasi. Exercitarea controlului documentar-contabil in conditiiile prelucrarii electronice a datelor necesita, insa, cunostinte privind atat tehnica de prelucrare, cat si modalitati corespunzatoare de control. Pe aceasta linie, controlul are in vedere faptul ca influenta utilizarii mijloacelor electronice de prelucrare a datelor asupra regulilor specifice contabilitatii presupune si o serie de masuri care sa asigure intelegerea datelor inregistrate si respectarea principiilor de baza: obligativitatea documentelor justificative, integritatea inregistrarii operatiilor economice, reflectarea corecta si clara a operatiilor, ordinea cronologica si sistematica. Pentru intelegerea datelor si faptelor inregistrate prin semne (cifre, coduri, simboluri) sunt necesare liste ale simbolurilor utilizate cu explicarea semnificatiei lor; care pot fie considerate ca o continuare a dezvoltarii planului de conturi. Ramane neschimbat principiul documentelor justiticative.

Controlul documentar-contabil in conditiile prelucrarii electronice a datelor are in vedere ca atat programul prelucrarii datelor cat si introducerea datelor sa fie complete si corecte. Centrul de greutate al controlului se deplaseaza spre centrul sistemului. Modalitatile de confruntare se folosesc intr-un mecanism corelat care asigura obiectivele economice limitele de toleranta. Posibilitatile de confruntare dintre contabilitatea sintetica si datele din documentele primare se asigura in filiera document primar-document secundar -evidenta analitica contabilitate sintetica.

In general folosirea mijloacelor modeme de prelucrare a datelor produce o serie de influente asupra tehnicii de control financiar, care pot fi sintetizate astfel: cunoasterea, de catre organele de control a posibilitatilor de utilizare a mijloacelor moderne de prelucrare a datelor; necesitatea ca munca de control sa se exercite avndu-se in vedere datele furnizate de contabilitate in conditiile utilizarii mijloacelor moderne de prelucrare; reorientarea muncii de control, in sensul de a se acorda atentie sporita laturii calitative a activitatii controlate, fara a se neglija latura cantitativa;cuprinderea in obiectivele controlului a unor probleme noi, de exemplu modul de folosire eficienta (intensiva si extensiva ) a mijloacelor moderne de prelucrare a datelor; cresterea caracterului preventiv al controlului . Generalizarea prelucrarii automate a datelor conduce la mutatii in structura controlului, in sensul cresterii controlului preventiv, dar si la schimbari meodologice in controlul ulterior. Sunt situatii in care este necesara o adancire a cunoasterii obiectivului controlat. Controlul isi bazeaza concluziile pe acte, documente si evidente care sunt intocmite cu respectarea normelor legale si contin date reale.

Documentele si evidentelelor neoficiale, neprevazute de norme, care sunt rezultatul initiativei personale a celor ce le intocmesc in vederea justificarii unor valori (de exemplu, bonuri de mana, evidente personale etc.) sunt apreciate ca marturii scrise care faciliteaza examinarea documentelor si evidentelor oficiale. Concluziile obtinute pe baza documentelor si evidentelor neoficiale se confirma, in mod obligatoriu, cu documente si evidente oficiale. Fara aceasta confirmare, documentele si evidentele neoficiale nu constituie argumente pentru concluziile controlului. De aceea, prin analiza si corelare intre documente, evidente si alte surse de informare, prin control este necesar sa se stabileasca, in primul rand valabilitatea documentelor justificative, a inregistrarilor si gradului in care acestea exprima realitatea si legalitatea operatiilor economice.

Pentru a constata abateri si lipsuri si a argumnenta concluzii in legatura cu fapte neinregistrate sau inregistrate eronat in documente si evidente se folosesc modalitati (tehnici) specifice de control si expertiza contabila cum sunt:

A. Reconstituirea cantitativa a unor evidente global valorice, pe baza inventarelor si actelor de gestiune, cand pentru iesirea

marfurilor se foloseste bonul de vnzare.

De exemplu, intr-o gestiune global-valorica (de incaltaminte) cu vanzare pe baza de bon, se efectueaza inventarierea periodica si nu

se constata diferente valorice. Cu toate acestea, in realitate, in gestiunea respectiva pot exista situatii de pagube prin creearea de plusuri in mod fraudulos si anume eliberarea unor marfuri cu pret mai mic decat cel inscris pe bonul de vanzare. Concret, in gestiune pot exista pantofi de 30.000 Iei/per. si de 40.000 lei/per.

Prin reconstituirea cantitativa a evidentei rezulta urmatoarea

situatie:

Nr. Crt.

Indicatori

Pantoti

30.000 lei perechea

Pantofi

40.000 Iei perechea

Total

1

Stoc inventar initial

100

80

180

2

lntrari in perioada de gestiune

pe baza de documente

(de receptie)

1000

1320

2320

3

Total sold initial intrari

1100

1400

2500

4

lesiri pe baza bonurilor de vanzare in perioada de gestiune

820

1560

2380

5

Stoc la inventar final

30

90

120

6

Diferente (rand 3- rand 4 + 5)

-250

+250

-

Rezulta ca in 250 de cazuri, desi bonul de vanzare este intocmit

la pretul unitar de 40.000 lei/per., gestionarul a dat cumparatorului

pantofi de 30.000 lei/per., creand in acest fel, un plus in gestiune de 2 500 000 lei (40 000 lei - 30000 lei = 1000 lei; 250 x 10000 = 2 500 000 lei ), suma pe care a sustras-o.

B. Compararea de control privind stabilirea stocurilor (soldurilor) maxime posibile la inventarul final.

Stocul maxim posibil = stocul la inventarul initial + intrari de marfuri pe baza de documente si iesiri de marfuri pe baza de documente .

Comparatia de control se efectueaza intre stocul maxim posibil

determinat si stocul de la ultimul inventar, putand rezulta trei situatii:

a) Stocul maxim posibil este mai mare decat stocul de la ultimul inventar: diferenta reprezinta vanzarile de marfuri in perioada de control;

b) Stocul maxim posibil este mai mic dect stocul de la ultimul inventar: diferenta reprezinta marfuri a caror intrare nu se justifica documentar. In aceasta situatie se pot identifica incorectitudini ca:

introducerea de marfuri in gestiune fara a se inregistra in documente si evidente, practicarea de suprapreturi, substituiri de marfuri la inventar sau in gestiuni, omisiuni la inventar, erori de documente si evidente etc.

c) Stocul maxim posibil este egal cu stocul de la ultimul inventar Aceasta situatie poate rezulta la sortimentele greu vandabile, fara miscare. Daca rezulta sortimentele usor vandabile sau cu desfacere curenta este necesara identificarea unor erori, emisiuni sau incorectitudini ale gestionarului.

Tehnica comparatiei de control se utilizeaza pentru stabilirea realitatii operatiilor, datelor de inventariere, si a preturilor practicate in cazul unitatilor de desfacere a marfurilor cu plata direct la vnzator. Ea se dovedeste utila pentru argumentarea fraudelor comise in gestiune, intruct face posibila stabilirea cat mai aproape de realitate a cuantumului pagubei.

Exemplu de stabilire a stocului maxim posibil:

Nr. cii

Indicatori

a

b

c

1

Sold la inventar

5000

5000

5000

2

Intraridemrfuripebazade documente

10000

10000

40000

Ieiri de marfuri pe baza de

documente

90

9000

9000

Sold maxim posibil

(rand 1+2-3)

6000

6000

6000

5

Sold la ultimul inventar

5000

7500

6000

6

Diferenta dintre soldul maxim posibil si soldul la ultimul

inventar

+1000

-1500

-

C. Corelarea intrarilor de materiale, produse sau marfuri, in functie de consum, eliberari sau vnzari.

In acest scop se compara stocul posibil existent cu iesirile la data sau in jurul datei in cauza. Stocul posibil existent la o anumita data = stoc la inventarul initial + intrari de marfuri pe baza de documente - iesiri de marfuri pe baza de documente.

Aceasta modalitate de control se utilizeaza la:

C. 1. - gestiunile cu evidenta global-valorica, unde desfacerea marfurilor se face pe baza bonurilor de vanzare. Aceasta tehnica are menirea sa constate: abateri sau lipsuri acoperite prin documente sau evidente; valabilitatea unor documente; realitatea operatiilor inscrise in documente de intrare sau iesire care sunt contestate de gestionar sau de organele de control. Tehnica de lucru o constituie reconcilierea evidentei cantitative a gestiunii, pentru o anumita marfa si confruntarea cu situatia stocului. Stocul posibil existent se compara cu iesirile la sortimentul respectiv din aceeasi zi sau din zilele urmatoare.

Exemplu: la un magazin textil exista o nota de transfer, din

data de 3 iulie, pentru 80 m stofa, care nu a fost semnata de gestionar si nu recunoaste primirea marfii. Din corelarea si compararea actelor de gestiune, se constata:

1. inventar de primire 35 m

2. intrari pe baza notelor de transfer pana la 3 iulie inclusiv 300 m

3. iesiri conform bonurilor de vnzare pe aceeasi perioada 325 m

4. stoc posibil existent la 3 iulie

(rnd l+2-3) 10m

5. vanzari pe 3 si 4 iulie,

conform bonurilor de vanzare 70 m

Comparand stocul posibil existent la 3 iulie de 10 m cm cu iesiri1e la sortimentul respectiv din zilele de 3 si 4 iulie de 70 m, rezulta ca marfa din nota de transfer nerecunoscuta de gestionar, a intrat in realitate in gestiunea acestuia, intrucat n-ar fi fost posibila vanzarea celor 70 m din zilele urmatoare primirii stofei respective.

C.2. - gestiunile cu evidenta global-valorica, cu plata direct la vanzator, fara bon de vnzare. Aceasta tehnica are menirea sa constate daca: anumite marfuri au intrat efectiv in gestiune sau daca sortimente neintrate cu bonuri sau facturi au existat efectiv in gestiune. Intruct vanzarea se face fara evidentierea sortimentelor de marfuri, modalitatea stocului maxim posibil nu este eficienta decat in unele situatii.

De exemplu, in urma inventarierii efectuate la un magazin de

legume si fructe nu se constata lipsa in gestiune, desi sunt indicii cu privire la savarsirea unor nereguli. Gestiunea este valorica, cu vanzare fara bon si cu plata direct la vnzator. In perioada controlata s-au facut livrari catre crese si spitale, pe baza de facturi intocmite de gestionar, de mere calitatea I-a in valoare de 24.000 lei. Aplicnd tehnica stocului maxim posibil la acest sortiment, se procedeaza astfel: se totalizeaza cantitatile de mere pe calitati intrate in perioada de gestiune supusa controlului; se totalizeaza cantitatile livrate creselor si spitalelor pe calitati, conform facturilor emise de gestionar; se compara cantitatea de mere de categoria I-a inscrisa in facturile de livrare emise de gestionar cu totalul merelor de aceeasi categorie intrate in gestiune.

Practic, tehnica de control este urmatoarea:

Nr. crt .

Explicatie

Calitatea

Total

valoric

I

II

III

1

Inventar precedent

5000

8000

7000

20000

2

Intrari in perioada controlata,

pe baza de documentelor de

intrare(cantitativ si valoric)

15000

35000

43000

93000

Vanzari direct la consumatori

fara bon

?

?

?

?

4

livrari catre crese si spitale, pe

baza facturilor emise de

gestionar

24000

-

-

24000

5

Inventar final

-

-

-

-

Rezulta ca desi o anumita cantitate de mere calitatea I-a a fost vanduta direct consumatorilor, fara bon, cantitatea de mere calitatea I-a inscrisa in facturile de livrare emise de gestionar este mai mare cu 4000 lei (rand 4 - rand 1+2) - decat totalul merelor de aceeasi calitate intrate in gestiune. Aceasta situatie continua faptul ca gestionarul a trecut in facturi mere cu preturi pentru calitatea I-a si a livrat efectiv mere de calitatea a II-a.

Un alt exemplu de aplicare a tehnicii stocului posibil: merceologii unui agent economic au justificat avansuri spre decontare primite cu bonuri fictive care atestau cumparari de marfuri efectuate de la un magazin comercial cu amanuntul. Pentru demonstrarea fictivitatii bonurilor prezentate spre decontare, in sensul ca marfurile respective nu au fost eliberate in fapt de gestionarul vnzator, este necesar sa se constate daca in gestiunea magazinului au existat marfurile inscrise in bonurile in cauza. Aplicandu-se modalitatea stocului posibil se poate dovedi, in unele situatii, cum gestionarii care au emis bonurile de decontare nu dispuneau de marfurile in cauza, daca totalul intrarilor in perioada gestionara respectiva este mai mic dect cantitatea inscrisa in bonuri, astfel:

Marfa

Total bonuri la agentul

economic (U.M.).

Total intrari a

magazinul comercial in

perioada respectiva de

gestiune (U.M.)

A

739

600

B

20400

15500

C

9500

8200

D

14561

12700

Modalitatea stocului maxim posibil poate fi aplicata si in alte situatii ca de exemplu, la o gestiune valorica s-au efectuat doua inventarieri consecutive de la numirea in functie a gestionarului si preluarea gestiunii, fara a se constata lipsa. La urmatorul control gestionar se constata o lipsa mare intr-o perioada relativ redusa supusa controlului. In aceasta situatie este necesar sa se stabileasea care este lipsa reala in gestiune si in ce perioada s-a produs.

Ca regula generala, situatia in gestiune se stabileste dupa efectuarea inventarierii urnatoare. Deci, perioada de gestiune supusa controului se situeaza intre doua inventarieri consecutive. Prin examinarea modului de efectuare a inventarelor anterioare datei descoperirii sustragerilor se constata unele discrepante la stocurile unor sortimente de marfuri, in sensul ca sunt mult prea mari, in raport cu desfacerea lor curenta. Prin aplicarea tehnicii stocului maxim posibilul se constata ca la unele sortimente, potrivit intrarilor efective de marfuri nu puteau fi in stoc cantitatile inscrise ca existente la inventariere. Ca urmare, pentru stabilirea unei situatii reale de gestiune, se inlatura inventarele intermediare, retinandu-se ca exacte inventarul de predarea primirea gestiunii si inventarul efectuat la data descoperirii lipsurilor in gestiune. Prin compararea stocurilor de marfuri preluate, la care se adauga intrarile in perioada data, din care se scad vnzarile (suma monetarelor) si transferurile de marfuri, cu stocurile de marfuri constatate la ultimul inventar, rezulta situatia in gestiune pe intreaga perioada cat a functionat ca gestionar persoana in cauza.

Prin specificul gestiunilor global-valoric, in lipsa unor alte probe constituite din documente de scadere frauduloasa din gestiune (de exemplu: note de transfer fictive catre alte unitati) nu se poate stabili momentul in care s-au tinut primele sustrageri. In astfel de situatii, constatarea se limiteaza la precizarea ca lipsurile in gestiune s-au produs in perioada de gestiune cuprinsa intre momentul preluarii unitatii de catre gestionar si momentul in care s-a facut ultimul inventar, cnd s-a constatat lipsa.

D. Compararea depunerilor de numerar din vanzari cu vnzarile posibile in anumite perioade, pentru a se depista eventuale depuneri in contul unor lipsuri in gestiune din perioada anterioara.

Tehnica de analiza a dinamicii depunerilor de numerar rezulta din urmatorul exemplu: la o unitate comerciala, perioada de gestiune se soldeaza cu lipsuri de 900000 Iei. In perioada urmatoare de gestiune se constata un plus de 800000 lei. Gestionarul invoca inventarierea gresita in cele doua perioade in scopul de a beneficia de compensarea minusului cu plusul de inventar. In urma examinarii, nu se constata vicii de forma si nici alte elemente obiective de inlaturare a inventarului .Depunerile din vanzari prezinta urmatoarea dinamica: perioada I - 5000000 lei, perioada II - 5150000 lei, perioada III - 4980000 lei si perioada IV - 9500000 lei. Din analiza ultimei perioade, in care se constata o crestere a depunerilor din vanzari, rezulta ca aceasta nu prezinta caracteristici de justificare a cresterii: nu au fost sarbatori, nu s-au primit marfuri deosebite etc. In consecinta depunerile mai mari nu sunt rezultatul cresterii vanzarilor datorita unor cauze motivate, ele fiind facute de gestionari in vederea acoperirii unor lipsuri pe care le avea in gestiune.

E. Corelarea actelor contabile, pentru stabilirea realitatii unui fapt economic, cu alte fapte de influenta reciproca. De exemplu: facturi cu note de intrare-receptie, bonuri de lucru cu nota de predare produse etc.

F. Controlul intergestionar. Este o tehnica (modalitate) de control care se utilizeaza pentru stabilirea adevarului in situatiile in care se invoca drept explicatie a unor lipsuri intr-o gestiune, plusurile la aceleasi articole existente intr-o alta gestiune.

Prin aceasta tehnica se constata, de exemplu, daca lipsa din magazia de produse finite este compensabila cu plusul unor piese componente ale produseior finite respective, constatat la sectia de productie.

Controlul intergestionar scoate in evidenta elemente concludente care explica unele situatii de fapt, imprejurarile care au determinat producerea pagubei.

Prin aceasta modalitate de control se demonstreaza daca exista o legatura cauzala intre plusul dintr-o gestiune si lipsa din cealalta, daca se intrunesc conditiile de compensare legala sau daca diferentele respective au ca explicatie neintocmirea formelor de predare primire pentru un lot restituit in productie in vederea unor remanieri sau semnarea de catre gestionarul depozitului pentru primirea unui lot de produse finite pe care, in fapt, nu le-a primit etc.

Compensarea de marfuri poate opera intre plusuri si minusuri numai pentru aceeasi perioada gestionara si la aceeasi gestiune. Cnd se afirma, insa, ca plusurile apar in alta gestiune si se face dovada ca sunt create prin manipulari gresite ale bunurilor aceluiasi agent economic, nu se poate respinge apararea gestionarilor ca nu le este imputabila contravaloarea acestora, deoarece in aceastii situatie agentul economic nu are paguba. Aceasta operatie nu reprezinta insa o compensare, ci corectarea unor erori, daca bunurile la care se refera imputatiile exista in materialitatea lor in alt depozit al agentului economic, datorita, cert, unor omisiuni de intocmire a documentelor.