Universitatea OradeaFacultatea de Ştiinte JuridiceSpecializarea Drept

REFERAT

Profesor coordonator: TEACĂ MIHAELAStudent: Puşcaş G. Sebastian

Anul II, Grupa 5

1

FAMILIA IN DREPTUL MUSULMAN

2

Termenul “islam” desemnează religia monoteistă care are la bază Coranul si al cărei profet este Muhammed. Prin extensiune,cuvântul islam se referă si la intreaga civilizaţie,cu un cadru legislativ unic,cu structuri politice specifice,cu tradiţii sociale şi morale care se revendică de la această religie. Cuvântul are la bază verbul arab “aslama” care înseamnă"a se supune","a se dărui în întregime",de aici,în Coran,"a se încredinţa cu totul lui Dumnezeu",atitudine considerată specifică adevăratului credincios.”Din punctul de vedere al islamului,monoteismul absolut este consubstanţial naturii umane şi religia islamică nu face decât să restituie prin Coran,ultima revelaţie adresată întregii umanităţi puritatea originară a unei credinţe.”1

`Cei mai buni oameni sunt cei care se casatoresc si care isi aleg sotiile, iar cei mai rai oameni dintre musulmani sunt cei care se tin departe de casatorie``.2

`` Casatoria este Sunna mea. Cel care se tine departe de ea( casatorie) nu ma urmeaza``.Acestea sunt doar cateva hadisuri ce ilustreaza importanta casatoriei in islam. Profetul Muhammad a subliniat in repetate randuri necesitatea casatoriei, efectele sale benefice asupra omului si a comunitatii. Intotdeauna, Profetul si-a incurajat oamenii sa duca o viata maritala cat mai buna si i-a avertizat despre consecintele vietii in celibat. Ori de cate ori cate un companion manat de zel isi arata dorinta de a-si dedica in totalitate viata lui Allah, acest lucru insemnand rugaciune continua, post prelungit si celibat, Profetul oferea exemplul sau de viata pentru a le arata ca de fapt nu secluziunea este cea care te face mai credincios sau mai aproape de Allah ci tocmai viata in familie, participarea la activitatile zilnice, la viata comunitatii.Nu este de mirare ca institutia casatoriei este atat de valorizata in islam. La urma urmelor familia ( desi in prezent mai ales in Vest exista atatea tipuri de familie unul dintre acestea fiind familia monoparentala) rezultata in urma consimtamantului celor doi parteneri, este temelia societatii, este celula de baza a societatii. O familie bine intemeiata nu poate decat sa conduca catre o societate mai buna. 3

Prin casatorie individul urmareste atat sa urmeze exemplul Profetului Muhammad, cat mai ales cuvintele lui Allah. Casatoria este cel mai bun aparator al puritatii sufletesti si fizice, mai ales intr-o lume care se indreapta tot mai mult catre celibate si relatii extraconjugale atat de condamnate in religia noastra. Tot prin casatorie, cei doi parteneri isi ofera dragoste reciproca, sprijin, companie si asigura un mediu potrivit cresterii viitorilor copii, care vor trebui educati in spiritul islamului. Avand in vedere toate aceste lucruri, alegerea unui partener este o chestiune foarte serioasa. De aceasta depinde viitorul viitoarei familii. In islam, exista o traditio ca parintii sa aleaga viitorul partener de viata al copiilor lor. Totusi, ultimul

1 Meududi, Bucuresti, Ed. Charter, 1991 ,pag. 112 ? Abdel Aziym, Dr.Sherif, Femeia in islam, Bucuresti , Ed. Taiba, 2008, pag.343 ? Meududi, Introducere in Islam, Bucuresti, Ed. Charter, 1991

3

cuvant de spus il au copii. Ei decid daca aceasta alegere este potrivita pentru ei sau nu. In realitate lucrurile nu stau atat de simplu. Am putea vorbi de doua tipuri de casatorie: una in care parintii aleg, sugereaza eventuali parteneri, iar copii urmeaza sa accepte sau sa refuze. Au asadar libertatea de alegere, sustinuta de altfel de Profetul Muhammad. Un alt tip de casatorie este cel in care parintii aleg si decid. Acesta din urma este descurajat de religie, pentru ca tocmai persoanele in cauza nu au dreptul de a hotari. Chiar daca parintii pot sti mai bine ce li se potriveste copilor lor, ei nu pot sa decida in locul lor. La urma urmelor, cel/ cea care va avea de suferit consecintele unei casatorii nereusite este tanarul/ tanara si nu parintii in mod direct. Din pacate aceasta situatie este destul de frecventa. Poate urmarile nu sunt imediate dar ele exista in mod clar si se vor manifesta intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu. Exemplificare prin urmatorul exemplu:Pe canalul Al-Arabyia s-a relatat cu ceva timp in urma, povestea dramatica as zice eu, a unui barbat din Emiratele Arabe Unite. Venind momentul sa se casatoreasca, tatal sau i-a ``propus`` o femeie din familia sa( pentru ca tot vorbim despre asta, Profetul Muhammad a descurajat casatoriile in familie). Omul a acceptat. Mama( parintii erau divortati si evident nu in relatii bune) la randul sau vine cu o alta propunere de data aceasta din familia sa. Tanarul accepta si de data aceasta. Ati crede ca s-a terminat. Ei bine nu. Tatal nu se lasa mai prejos si-i sugereaza fiului ca o a treia sotie, din familia sa. Zis si facut. Dar mama….. stiind ca in islam sunt premise 4 sotii, decide sa grabeasca lucrurile si sa-i mai ofere fiului o sotie. Fiul accepta. Toate acestea s-au petrecut in aproximativ 6 luni. Finalul?? Omul ajunge la un spital de boli mintale si nu mai vrea sa auda nici de mama, nici de tata si cu atat mai putin de cele 4 neveste. 4 Legislaţia musulmană concepe căsătoria ca un contract de drept civil încheiat,în principiu,între viitorul soţ şi tutorele legal al viitoarei soţii.Prin contractul acesta soţul se angajează să plătească o sumă de bani o "dotă" soţiei. Pentru ca respectivul contract să fie valabil este nevoie:

-să nu existe piedici în calea căsătoriei -să existe consimţământul persoanelor determinate -să se constituie dota -să fie îndeplinite formalităţile legale

Piedicile în calea căsătoriei sunt de două tipuri: -permanente(înrudirea de sânge sau prin alianţă,colactaţie,consumarea căsătoriei în perioada numită idda, jurământul de anatemă) -temporare(religie mixtă,poligamia,înrudirea între soţiile aceluiaşi soţ,perioada de idda,tripla repudiere). Câteva lucruri atrag atenţia în mod special în cadrul acestor piedici în calea căsătoriei.În primul rând,căsătoria nu este posibilă cu o categorie largă de "persoane interzise"(maharim) printre care se numără ascendenţii şi descendenţii precum şi soţiile acestora,sora şi descendenţii surorilor şi fraţilor,mătuşile,surorile şi mătuşile ascendenţilor,soacra şi descendenţii soţiei.Este posibilă căsătoria între veri.Nu este posibilă căsătoria între persoane care au supt de la aceeaşi femeie şi nici căsătoria unui bărbat cu femeia care l-a alăptat sau cu rudele acesteia.Nu

4 Aljazeera.net/english

4

este posibilă căsătoria simultană cu două femei rude de sânge,prin alianţă sau "de lapte". O atenţie specială este acordată de legislaţia musulmană acestei "retrageri de continenţă"numită idda,consecutivă unei căsătorii anterioare,perioadă care durează patru luni şi zece zile şi în cadrul căreia femeia trebuie să se reţină de la orice raporturi sexuale cu scopul de a se evita "confuzia părţilor",cu alte cuvinte, cu scopul de a se putea stabili tatăl adevărat al copilului care ar urma să se nască.Este vorba însă şi de o obligaţie morală,de respect pentru memoria defunctului,de doliu,s-ar putea spune,pentru că această perioadă de continenţă este impusă şi văduvei,chiar dacă nu s-a consumat căsătoria.Dacă, ignorând interdicţia,căsătoria se consumă în această perioadă de abţinere,femeia îi este interzisă pe veci celui ce a săvârşit păcatul. Ceea ce se numeşte "jurământ de anatemă" este o formulă prin care se chiamă mânia lui Dumnezeu faţă de femeia adulteră,ceea ce înseamnă dezavuarea paternităţii faţă de copilul care s-ar naşte şi un divorţ irevocabil. În ceea ce priveşte piedicile temporare,este de remarcat că "religia mixtă" este o piedică numai în anumite condiţii:nu este permisă căsătoria unei musulmane cu un nemusulman,dar este permisă căsătoria unui musulman cu o femeie aparţinând uneia dintre religiile revelate(religiile creştină şi iudaică).Nu este permisă căsătoria unui musulman cu o femeie aparţinând uneia dintre religiile politeiste. Un musulman nu se poate căsători cu o femeie căsătorită cu un altul pentru că o musulmană nu poate avea decât un singur soţ.Un musulman poate avea însă două,trei sau patru soţii,dar nu mai mult de patru în acelaşi timp.Căsătoria cu a cincea femeie nu este posibilă:este vorba însă de o piedică temporară pentru că un loc între cele patru poate deveni vacant prin divorţ sau prin deces. Nu este permisă căsătoria simultană cu două femei aflate într-un grad de înrudire între ele care,dacă ar fi fost de sexe diferite,nuar fi permis căsătoria.Nu este permisă,de asemenea,căsătoria cu o persoană aflate în cursul perioadei de continenţă sau cu o persoană repudiată de trei ori.În ceea ce priveşte consimţământul necesar încheierii contractului,acesta se referă,în principiu, la tutorele legal,dar poate să se refere,în anumite condiţii,şi la persoanele în cauză. Tutorele legal este în primul rând tatăl,care îşi exercită dreptul de constrângere (jabr) asupra fiului până la perioada pubertăţii şi asupra fiicei până la contractarea primei căsătorii.În afara perioadei în care se exercită tutela legală(de către tată sau de către un alt tutore-wali) părţile interesate trebuie să-şi dea direct consinţământul.Tutela este concepută ca o modalitate de protecţie a celui tutelat,deci se poate exercita numai în interesul acestuia.Există posibilitatea să fie căsătoriţi copiii,în condiţiile în care tutorii se înţeleg între ei, consumarea căsătoriei urmând să aibă loc în momentul în care cei doi ating vârsta legală. Constituirea dotei(mahr,sadaq) este o condiţie obligatorie pentru căsătorie:este interzis orice acord între părţi în vederea renunţării la aceasta.În principiu,dota trebuie să fie serioasă,nu simbolică,să aparţină în întregime femeii şi să nu presupună,în schimb,nici un fel de zestre din partea acesteia.Până la vărsarea dotei-în întregime,sau partea stabilită anterior prin contract-soţul nu are dreptul să pretindă consumarea căsătoriei.Femeia are dreptul la dota întreagă în cazul în care căsătoria a fost consumată sau dacă soţul moare înainte chiar de

5

consumare;are dreptul la jumătate din dotă în cazul în care căsătoria se desface înainte de consumare; şi nu are dreptul la dotă când căsătoria este anulată. Pentru încheierea contractului pe care îl reprezintă căsătoria este nevoie de formalităţi simple: se cere consimţământul părţilor şi trebuie să existe doi martori.Cei doi martori trebuie să fie musulmani liberi,sănătoşi la minte şi de sex masculin.Se poate admite(în rit hanefit) ca unul dintre cei doi martori să fie înlocuit de două femei. Codurile moderne adaugă la aceasta formalităţi administrative legate de întomirea actului de căsătorie. Căsătoria antrenează drepturi şi datorii din partea ambilor soţi.Este vorba de datorii reciproce,cum ar fi coabitarea ,respectul şi afecţiunea mutuală,drepturi de succesiune,drepturi asupra copiilor rezultaţi din căsătorie şi drepturi ale fiecăreia dintre părţi.Soţia are dreptul la întreţinere(hrană,îmbrăcăminte,locuinţă,îngrijire medicală), dreptul la tratament egal cu al celorlalte soţii în caz de poligamie,dreptul de a face vizite părinţilor şi de a-i primi pe aceştia,libertatea de a-şi administra bunurile,fără control din partea soţului.Soţul are dreptul să-i ceară soţiei fidelitate,supunere,alăptarea la sân a copiilor,grija pentru bunul mers al căminului,respect faţă de tatăl său,de mama sa şi faţă de rudele apropiate. Se remarcă faptul că,în dreptul canonic musulman,soţii trăiesc în regim de completă separaţie a bunurilor. Desfacerea căsătoriei se produce fie prin decesul uneia dintre părţi,fie prin divorţ.În ceea ce priveşte divorţul există,pe de o parte,repudierea care are loc la iniţiativa soţului (talaq) şi,pe de altă parte,divorţul propriu-zis(tatliq sau tafriqa),pronunţat de cadiu,la cererea bărbatului sau femeii. Când este vorba de repudiere,aceasta poate avea loc numai după ce căsătoria a fost consumată şi duce la separarea soţilor în cursul perioadei de continenţă:în această perioadă,repudierea poate fi revocată.Dacă nu a fost revocată,urmează o nouă perioadă de separare,după care despărţirea este definitivă.În cazul în care soţul pronunţă o a treia repudiere după alte două succesive,el nu se mai poate căsători cu femeia respectivă decât după desfacerea unei alte căsătorii contractate legal de aceasta şi consumată.Deşi soluţia nu este foarte ortodoxă,soţul poate pronunţa de trei ori,una după alta,formula de repudiere,antrenând astfel,o despărţire definitivă,chiar fără respectarea perioadelor de despărţire temporară în cursul cărora poate avea loc împăcarea. În ceea ce priveşte divorţul propriu-zis,el este pronunţat de judecător în cazul în care are loc "jurământul de anatemă",când nu sunt îndeplinite condiţiile fiziologice pentru consumarea căsătoriei sau când una dintre părţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile care-i revin prin căsătorie.Soţia poate cere divorţul,de pildă,atunci când soţul este absent mai mult de un an sau când nu-i acordă întreţinere la nivelul cerut de condiţia sa socială. Trebuie subliniat faptul că nici dreptul islamic,nici morala conjugală tradiţională nu încurajează infidelitatea soţului:relaţiile extraconjugale sunt permise numai în perioada sclavagistă,cu sclavele concubine.În cazul în care se naşte un băiat dintr-o asemenea relaţie,acesta poate fi recunoscut de tatăl său,iar sclava respectivă capătă statutul de umm walad "mamă de băiat",ceea ce înseamnă că nu mai poate fi vândută,iar la moartea stăpânului devine liberă. Astfel, filiaţia este recunoscută prin însăşi existenţa căsătoriei.Principiul este: "copilul aparţine patului [conjugal]"(al walad li-l firaş).

6

Tatăl are drepturi asupra copilului,decurgând din statutul său de tutore şi,în primul rând,dreptul la constrângere matrimonială(jabr)care se exercită asupra fiului până la 18 ani(15 ani ani ritul hanefit) şi asupra fiicei până la consumarea primei căsătorii.În această perioadă,tatăl are obligaţia să asigure întreţinerea copiilor şi să vegheze la educaţia lor. Mama are dreptul la gardă(hadana)asupra copiilor câtă vreme aceştia au nevoie de îngrijirea ei.Acest drept se exercită din momentul naşterii până la şapte ani pentru băieţi şi nouă ani pentru fete (vârsta variază la diferite rituri) şi se exercită chiar în cazul în care căsătoria este desfăcută,cu condiţia ca femeia să nu se recăsătorească în această perioadă:dacă o face,îşi pierde dreptul la gardă asupra copilului sau copiilor rezultaţi din căsătoria anterioară.Referitor la drepturile femeilor si la rolul familiei naturale ca structura de baza a societatii, un punct de referinta este predica de adio a profetului Muhammed în care a spus urmatoarele:„O, oameni! Aveti frica de Dumnezeu în ceea ce priveste femeile! Cu adevarat, voi le-ati luat prin grija lui Dumnezeu si vi le-ati facut legiuite prin cuvintele lui Dumnezeu. Ele au obligatia sa-si onoreze drepturile conjugale si sa nu faca lucruri necuviincioase. Voi însa aveti obligatia de a le asigura conditii bune de trai, adica hrana si îmbracaminte corespunzatoare.” 5Aici trebuie notat ca aceste cuvinte au apartinut lui Muhammed, fiind rostite în secolul al VII-lea, când, în afara zonei Islamului, pozitia femeii în societate era, cu unele exceptii, destul de modesta si chiar degradanta. Islamul, prin vocea Profetului Muhammed i-a înaltat statutul, numind-o „partener si ajutor apropiat” al sotului. În Coran exista mai multe versete care-i confera femeii o pozitie egala în societate, cu drepturi proprii, inclusiv dreptul de mostenire. Recunoasterea valorii femeii nu doar în sânul familiei, ci si în afara ei, îsi gaseste întruchiparea în Aisa, sotia Profetului care, dupa moartea sa, a ramas una dintre cele mai importante autoritati în materie de a înregistra hadisuri (colectie de vorbe si fapte ale Profetului care formeaza sursa secundara a legislatiei islamice din zilele noastre). Aceasta schimbare rapida în modul de tratare a femeilor în Islam a avut loc, asa cum am mentionat, într-o perioada în care pozitia femeii era mult sub cea ocupata de barbat si efectul a fost asezarea femeii pe o noua treapta în societatea islamica. Desigur, au existat si exceptii, unele chiar în acele timpuri. Este si cazul primei sotii a Profetului , Khadija. Ea a fost un excelent om de afaceri si un antreprenor care l-a angajat pe Muhammed drept coordonator al caravanelor sale comerciale. Ulterior s-a casatorit cu el, pe parcursul acestui mariaj profetul primind si profetia. Fiind pentru o perioada angajatorul lui Muhammed si posedând o avere însemnata, Khadija nu se numara printre femeile sarmane, cum erau cele mai multe din societatea araba. În acest caz si în alte situatii similare intervine întelepciunea cuvintelor profetului care au stabilit ca femeia este un „partener si ajutor apropiat” al sotului. Pe aceasta cale, în Islam s-au pus bazele unei pozitii emancipate a femeii, în toate domeniile economice si sociale. Mai înainte, am mentionat ca drepturile omului au fost stabilite în mod evident, odata cu sosirea lui Muhammed, dar ca ele au avut de suferit datorita influentelor externe. Sa detaliem acum acest aspect. Când s-a întâmplat aceasta tragedie, dintr-o varietate de cauze istorice si socio-politice, mai multe segmente ale societatii islamice, în special cele care deja fusesera afectate în mod treptat sub regulile coloniale din Asia, Africa sau de oriunde altundeva, s-au confruntat cu

5 Meududi,Introducere in Islam, Bucuresti, Ed. Charter, 1991

7

deteriorarea sistemului de valori mostenit. Rolul si statutul femeii în domenii precum educatia, dreptatea sociala si drepturile omului au avut de suferit. Saracia, analfabetismul, cultura si moralitatea diferita, în general, au invadat societatile islamice în acelasi mod precum în cazul altor civilizatii anterioare. Lumea islamica a cazut prada unor situatii care au determinat-o sa-si piarda abilitatea de a-si reveni sau de a controla evenimentele. Iar rezultatul se poate observa chiar în zilele noastre în unele dintre statele islamice.6 Întrebarea care se ridica: poate fi facut Islamul responsabil pentru aceasta stare? În cautarea unui raspuns, cineva va avea nevoie sa se întoarca catre alte religii, în mod special catre cele doua care au precedat Islamul, si sa se informeze, spre exemplu, daca poate fi Crestinismul blamat pentru câteva colonizari discutabile din Asia, Africa sau din alte parti ale lumii, petrecute în secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, colonizari care au violat în permanenta drepturile omului. Sau poate sa fie tras la raspundere Crestinismul pentru cele doua razboaie mondiale ale secolului al XX-lea, pentru pierderile imense de vieti omenesti si materiale? Sau poate fi Crestinismul blamat pentru producerea si propulsarea bombelor atomice asupra oraselor Hirosima si Nagasaki care, printre altele, au încalcat si drepturile omului? Ori religia crestina este cea care a introdus Holocaustul pe portile Europei, cel care a afectat în mod brutal drepturile omului? Poate Iudaismul, ca religie, sa fie facut responsabil pentru devierea din comportamentul evreilor, când Moise s-a aflat pe muntele Sinai, aproape de Dumnezeu?Raspunsurile nu sunt greu de gasit si, în mod normal, ele se rezuma la unul singur: NU! Asadar, acelasi algoritm de judecata trebuie aplicat si în ceea ce priveste responsabilitatea Islamului în raport cu deficientele din sfera respectarii drepturilor omului care se pot observa în unele state islamice astazi si pe care le recunoastem deschis. Totusi, cauzele acestor deficiente tin mai degraba de circumstante sau de conditiile sociale, istorice, ancorate în neglijenta practicii coloniale, decât de practica islamica. „Religia nu poate gresi. Acest lucru îl fac doar oamenii.” Iata de ce, asa cum este importanta asigurarea unor masuri la nivel national si international care sa împiedice revenirea la colonialism, imperialism, comunism si alte curente „ismice” distructive sau la producerea si utilizarea armelor de distrugere în masa, tot asa de imperativa este si asistarea tuturor tarilor, inclusiv a celor islamice afectate, în calea eforturilor acestora de a readuce, cât mai repede posibil, bucuria manifestarii drepturilor omului.Un pas important în aceasta directie a fost facut de catre Organizatia Conferintei Islamice, cea care la Cairo, în august 1990, a adoptat în unanimitate Declaratia drepturilor omului în Islam. Iata câteva dintre articolele sale, Articolul 1 a) Toti oamenii formeaza o singura familie, ai carei membri sunt uniti prin supunere în fata lui Dumnezeu si care provin din Adam si Eva. Toti oamenii sunt egali din punct de vedere al demnitatii, obligatiilor si responsabilitatilor de baza, fara nici o discriminare pe criterii de rasa, culoare, limba, sex, credinta religioasa, afiliere politica, pozitie sociala sau alte considerente. b) Toti oamenii sunt creaturile lui Dumnezeu, iar cei mai iubiti de catre El sunt aceia care sunt cel mai de folos restului comunitatii. Nici unul nu este superior celuilalt decât în pietate si în plinirea de fapte bune. Articolul 5 a) Familia reprezinta baza societatii, iar casatoria – caramida sa. Barbatii si femeile au dreptul la casatorie si nici o restrictie legata de rasa, culoare sau nationalitate nu poate sa-i împiedice sa-si exercite acest drept.b) Barbatul este responsabil 6 ? ibidem

8

pentru sprijinul si bunastarea familiei. Articolul 17 a) Oricine are dreptul sa traiasca într-un mediu curat, departe de vicii si de coruptia morala, un mediu care trebuie sa cultive auto-dezvoltarea si care sa stea drept garant al statului si al societatii în general, în exercitarea drepturilor.b) Oricine are dreptul la îngrijire medicala si protectie sociala, precum si la toate înlesnirile pe care le ofera societatea si statul, în limitele resurselor de care dispun.c) Statul trebuie sa asigure dreptul individual la o viata decenta care sa permita satisfacerea tuturor nevoilor de baza si secundare, incluzând hrana, îmbracaminte, locuinta, educatie, asistenta medicala si alte nevoi primare. Iar în problematica guvernarii si a democratiei, articolul 17 prevede: a) Autoritatea implica responsabilitate, abuzul sau gestionarea ei într-un mod tendentios fiind interzise în mod categoric, astfel încât drepturile fundamentale ale omului sa poata fi garantate.b) Oricine are dreptul sa participe direct sau indirect la activitatile privind administrarea tarii sale sau sa îndeplineasca o functie publica conform prevederilor Sariei. Acestea ne conduc catre concluzie. Declaratia drepturilor omului în Islam reprezinta primul pas în revigorarea drepturilor si obligatiilor pe care Dumnezeu le-a lasat pentru oameni, cei care le conduc pe toate celelalte creaturi ale Sale de pe Pamânt. În fata realitatilor si constrângerilor care îngradesc mersul în aceasta directie, adoptarea acestei declaratii înseamna câtiva pasi facuti înainte pe un drum lung si dificil.7

Barbatul si femeia sunt egali in islam, dar ei au fost creati diferiti si au roluri diferite. Islamul considera ca sotul si sotia se completeaza reciproc. Nici unul nu-l domina pe celalalt. Fiecare are drepturile si indatoririle sale individuale, impreuna ei formeaza o familie linistita si fericita care constituie baza unei societati unite si prospere.Femeia nu este nici pe departe lipsita de drepturi. Ea are dreptul de a-si alege singura sotul, sa aiba si sa mosteneasca avere, sa divorteze in anumite conditii (cand barbatul nu isi indeplineste indatoriile de sot, nu o poate intretine sau o maltrateaza). Ea nu este supusa barbatului ci doar lui Allah, si are dreptul sa-l infrunte pe sotul sau tatal sau daca i se cere sa mearga impotriva poruncilor lui Allah. Coranul stabileste reguli cu privire la felul in care trebuie sa se imbrace o femeie, dar acestea au fost interpretate in diferite culturi cu diferita strictete. Controversatul voal pe care femeile trebuie sa il poarte in public isi are originea in Biblie, unde este mentionat ca obligatoriu de catre apostolul Pavel. Desigur, cum crestinii au ales sa ignore aceasta regula si majoritatea musulmanilor care traiesc in societati moderne au ales sa o ignore (in Turcia este chiar interzisa purtarea voalului in scolile statului). Deasemenea, islamul stabileste reguli cu privire la cum trebuie sa se imbrace barbatii (spre ex, genunchii trebuie sa fie acoperiti - in Iran este ilegal sa porti pantaloni scurti!). Sa nu avem impresia ca crestinismul este mai putin strict cu privire la portul barbatilor, iata ce spune Pavel in I Corintineni 11:14: "necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung". Aparitia islamului a avut ca urmare o imediata si drastica imbunatatire a conditiilor de viata a femeilor din peninsula arabica. Dupa moartea profetului insa, regulile stabilite in Coran au fost interpretate in mod diferit si situatia femeilor a devenit similara cu cea din epoca pre-islamica. In general insa, Coranul nu face

7 Yves Thoraval, trad. N. Anghelescu, Dictionar de civilizatie musulmana, Larouse, Editura Universul Enciclopedic, , Bucuresti, 1997

9

diferentieri intre femeie si barbat. Spre exemplu, cand se incurajeaza studiul se subintelege ca aceasta se aplica atat pentru femei, cat si pentru barbati. Diferentele care exista in acest sens in unele tari islamice se datoreaza culturii si obiceiurilor locale si nu religiei.

PoligamiaIn timpul vietii profetului, razboiul continuu a lasat un numar mare de femei vaduve care nu mai puteau sa se intretina si sa isi creasca copii. Considerand ca este mai bine ca un barbat sa aiba mai multe neveste, decat o femeie sa traiasca singura si sa nu aiba posibilitatea de a se intretine, Coranul permite poligamia. Un barbat nu trebuie insa sa aiba mai mult de patru neveste si trebuie sa fie capabil de a fi drept si just fata de fiecare dintre ele. O femeie care va deveni a doua sotie poate refuza sa se casatoreasca cu un barbat pe motivul ca acesta are deja o sotie. Poligamia nu este incurajata cu exceptia situatiilor de mai sus, iar in zilele de astazi este foarte rar practicata si interzisa prin lege in majoritatea tarilor islamice.

Bibliografie

1. Meududi, Introducere in Islam, Bucuresti, Ed. Charter, 1991

2. Abdel Aziym, Dr.Sherif, Femeia in islam, Bucuresti , Ed. Taiba, 2008

3. Yves Thoraval, trad. N. Anghelescu, Dictionar de civilizatie musulmana , Larouse, Editura Universul Enciclopedic, , Bucuresti, 1997

4. Aljazeera.net/english

10

11