Referat DA

Eseu la disciplina Dreptul afacerilor, ”Răspunderea administratorilor”

RĂSPUNDEREA ADMINISTRATORILOR

În cadrul referatului a fost abordată noțiunea de activitate de întreprinzător, dreptul de

activitate a antreprenoriatului precum și reglementarea legală a domeniului de afaceri, care

presupune și aplicarea unor pedepse sau doar amenzi în cazul încălcării acestora.

Astfel, acțiunea de a desfășura o activitate în urmă căreia să se obțină profit este unul

din motoarele economiei de piață, și un factor important în atingerea bunăstării societății în

ansamblu, dar aceasta presupune asumarea unor riscuri pe măsură. An de an apar noi

persoane juridice prin înscrierea în Registrul de stat ținut de Camera Înregistrării de Stat ,

care pot desfăşura orice activitate neinterzisă de lege, urmărind obținerea de profit prin actele

comerciale în care se angajează. Implicarea agenților economici în economia statului este de

o importanță majoră, aceștia creând locuri de muncă și prin contribuțiile la bugetul statului

asigurând existența acestuia. Cadrul legal al antreprenoriatului, al afacerilor este unul vast și

include un număr mare de legi și norme juridice, care au scopul de a reglementa această, iar

în cazul în care se încalcă aceste reglementări de către întreprinzători sau administratorii

juridici, organele competente sunt în drept să ia măsurile coercitive pentru pedepsirea

comportamentului fraudulos.

Astfel, se impune respectarea normelor legale, plata impozitelor și taxelor din

veniturile obținute în urma activității agenților economici, care sunt indispensabile existenței

și funcționării statului. Republica Moldova nu este nici pe departe transparentă în această

privință, numărul cazurilor de eschivare de la plata impozitelor este foarte mare, deși efectiv

stoparea acestui fenomen nu prea are succese.

Conform datelor publicate pe site-ul oficial al Camerei Înregistrării de Stat, la data de

01.03.2013, Registrul de stat conţine informaţii despre 164 569 persoane juridice şi

întreprinzători individuali (cele mai multe ca număr fiind reprezentate de 81 817 societăţi cu

răspundere limitată, 65 784 întreprinzători individuali, 4 795 societăţi pe acţiuni, 4 007

cooperative, 1 508 întreprinderi de stat şi municipale, 3 496 organizaţii necomerciale, 3 162

fiind reprezentate de altele (filiale, reprezentanţe, societăţi în nume colectiv, societăţi în

comandită, întreprinderi de arendă, întreprinderi intergospodăreşti, colhozuri, asociaţii de

gospodării ţărăneşti şi alte întreprinderi)). Din Raportul publicat de aceștia, pentru anul 2011,

s-au înregistrat 6 740 întreprinderi, comparativ cu anul 2010 comparativ cu 6 448

întreprinderi înregistrate în anul 2010. Totuși, în anul 2011 au fost radiate 3 430 întreprinderi


din Registrul de stat, faţă de 3 177 radieri operate în anul 2010. Deci, putem afirma că au fost

înregistrate mai multe întreprinderi decât au fost lichidate.

În acest eseu se vor aminti reglementările legale din domeniul tragerii la răspundere

juridică civilă, sau în cazuri mai grave, penale, a administratorilor societăților comerciale.

Reglementarea activității persoanelor juridice este încadrată în Codul Civil al

Republicii Moldova, publicat la data de 22 iunie 2002, cu modificările ulterioare, în în mai

multe articole, dintre care se pot aminti:

” Articolul 26. Activitatea de întreprinzător a persoanei fizice

(1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a

constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător

individual sau în alt mod prevăzut de lege.

(2) Persoana care practică activitate de întreprinzător fără înregistrare de stat nu

poate invoca lipsa calităţii de întreprinzător.

(3) Asupra activităţii de întreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană

juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ

dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel.

Articolul 27. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice

Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său, cu excepţia

bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.”

Astfel, întreprinderea individuală este întreprinderea care aparţine persoanei fizice,

cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate

comună. Patrimoniul Î.I. se formează pe baza bunurilor cetăţeanului si este inseparabil de

bunurile persoanele ale antreprenorului. Întreprinderea individuală are statut de persoană

fizică, dar este subiect deplin al activităţii de antreprenoriat. Pentru obligaţiile sale Î.I.

răspunde patrimoniul său, iar fondatorul răspunde nelimitat cu averea personală, cu excepţia

bunurilor care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Răspunderea materială a întreprinzătorului este diversă, în funcţie de forma

organizatorico-juridică, şi intervine atunci cînd activitatea sa este ineficientă sau cînd nu şi-a

onorat obligaţiile. Aici putem aminti că întreprinderea individuală, societatea în nume

colectiv impun răspunderea nelimitată a administratorilor sau proprietarilor afacerii, pe cînd

în cazul societăților pe acțiuni și a societăților cu răspundere limitată, aceștia riscă doar

capitalul investit, adică sumele corespondente părților sociale sau a acțiunilor deținute.


Conform Codului Civil, întreprinderea devine subiect de drept din momentul

înregistrării de stat în Registrul comerţului .

Astfel, întreprinderea, are dreptul:

• să practice orice activitate de antreprenoriat cu excepţia celor interzise de lege;

• să procure de la alte persoane bunuri în scopul desfăşurării activităţii

comerciale;

• să deschidă conturi la bancă;

• să angajeze în bază de contract şi să concedieze lucrătorii;

• să fie agent al relaţiilor economice externe.

și este obligată:

• să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor

prestate), astfel, având obligația de a produce şi a comercializa produse şi mărfuri conforme

standardelor, nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor;

• să obţină, după caz, licenţe de stat pentru genul de activitate;

• să încheie contracte de muncă cu angajaţii;

• să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii, creditorii,

• să asigure condiţii normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii etc. ;

• să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a

lucrătorilor angajaţi;

• Să ia măsuri pentru protecția mediului;

• Să exercite activitatea în limita concurenţei licite.

Pentru desfăşurarea activităţilor interzise pe teritoriul RM sau a activităţii fără

licenţă de stat, întreprinderea va răspunde în mărimea profitului realizat în timpul cît a

durat această încălcare şi i se aplică în plus și o amendă.

Cunoaşterea cadrului legal, a reglementărilor care vizează dezvoltarea

antreprenoriatului în general şi a sectorului IMM în particular, este o condiţie de bază pentru

a te putea orienta în lumea afacerilor și a cunoaște drepturile precum și obligațiile acestor

activități. Legile şi actele normative specifice domeniului, stipulează:

• condiţiile de practicare a activităţii de întreprinzător;

• formele organizatorico-juridice posibile;

• procedurile şi taxele de înregistrare a firmei;


• genurile de activitate supuse licenţierii;

• procedurile de obţinere a autorizaţiilor;

• drepturile şi obligaţiile antreprenorilor;

• limitele de responsabilitate;

• modul de promovare şi comercializare produselor şi serviciilor;

• regulile de contabilizare a resurselor;

• îndatoririle şi facilităţile fiscale;

• rolul organelor de stat în sprijinirea şi protecţia antreprenorilor;

• posibilitatea de grupare a întreprinzătorilor în asociaţii de business.

Necunoașterea legislației nu este un motiv pentru încălcarea normelor juridice, și nu

poate fi folosită în apărarea împotriva instanțelor.

Tot în Codul civil, în cadrul Secțiunii a 2-a, a 3-a și a 4-a, sunt reglementate normele

juridice ale societăților comerciale, precum formele care le pot lua acestea, în articolele 106 –

179. Pentru fiecare formă de organizare juridică a societăților comerciale au fost adoptate și

legi organice, acestea fiind enumerate după prezentarea altei legi, și anume cea care ține de

înregistrarea în registrul de stat al întreprinzătorilor.

Legea care prevede normele pentru înregistrarea calității de întreprinzător în

Republica Moldova este Legea cu numărul 220 din 19 octombrie 2007, privind înregistrarea

de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. În articolul 2, sunt prezentate

următoarele noțiuni [conform sursei bibliografice nr. 2]:

Formele organizatorico-juridice ale întreprinderilor:

• întreprindere individuală (răspundere nelimitată);

• societate în nume colectiv (răspundere nelimitată);

• societate în comandită (răspundere nelimitată, pentru comanditați, și

răspunderea limitată pentru comanditari, în valoarea aportului la capitalul social);

• societate pe acţiuni (răspundere limitată, în valoarea acțiunilor deținute, adică a

capitalului investit);

• societate cu răspundere limitată (răspundere limitată, în valoarea părților

sociale din capital);

• cooperativă de producţie;


Legea Nr. 135 din 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată publicată la

17.08.2007 în Monitorul Oficial Nr. 127-13l se menționează condițiile organizării sub această

formă a persoanelor juridice.

Legea Nr. 1134 din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni publicată la data de

12.06.1997 în Monitorul Oficial Nr. 38-39 conține reglementările pentru această formă

juridică a societăților, impune respectarea normelor din legislaţia antimonopol (acestea având

de obicei dimensiuni ale afacerilor mai mari), din legislaţia cu privire la valorile mobiliare

acțiunile societăților de tip deschis putând fi tranzacționate pe Piața mărfurilor și valorilor

mobiliare din Moldova.

Mai putem aminti aici și de LEGEA Nr. 73 din 12.04.2001 privind cooperativele de

întreprinzător publicată la data de 03.05.2001 în Monitorul Oficial Nr. 49-50. Astfel,

cooperativa este asociaţia benevolă de persoane fizice și juridice, organizată pe

principii corporative în scopul favorizării și garantării, prin acţiunile comune ale

membrilor săi, a intereselor lor economice și a altor interese legale.

Dacă în cazul persoanelor juridice cu răspundere nelimitată administratorii răspund cu

propriul patrimoniu, problema se pune altfel în cazul societăților cu răspunderea limitată a

asociaților sau acționarilor. Astfel, în acest caz, creditorii (statul sau partenerii de afaceri), pot

cere compensarea prejudiciilor cauzate de societăți din vina administratorilor de la

administratori, care pot fi trași la răspundere conform legislației în vigoare.

Astfel, conform legii Insolvabilității nr. 632 din 14.11.2001, în articolul 78,

”Exercitarea de către administrator

a atribuţiilor sale”

(1) Administratorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionînd pe

propria răspundere.

(2) Administratorul îşi îndeplineşte drepturile şi obligaţiile în mod personal. Pentru efectuarea

unor operaţiuni, administratorul poate angaja experţi şi specialişti.

(3) În cadrul procesului de insolvabilitate, toate acţiunile administratorului sînt orientate spre

păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele

legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor.

(4) Administratorul ţine un registru şnuruit, sigilat de instanţa de judecată, în care

consemnează toate operaţiunile efectuate cu bunurile masei debitoare, coordonate cu

creditorii, precum şi operaţiunile de recuperare a bunurilor debitorului. Administratorul

prezintă registrul, împreună cu rapoartele sale, instanţei de judecată pentru informare ori de

cîte ori aceasta o cere. La încheierea procesului, registrul este transmis instanţei împreună cu

raportul final.

(5) Administratorul efectuează pe bază de concurs orice cumpărare, transmitere în gestiune a

bunurilor din masa debitoare sau orice angajare de specialişti sau experţi, cu excepţia

cazurilor în care, la solicitarea administratorului, adunarea sau comitetul creditorilor stabilesc

altfel.


”În articolul 83 al aceleași legi, ”Răspunderea administratorului”

(1) Administratorul este obligat să despăgubească pe toţi participanţii la procesul de

insolvabilitate prejudiciaţi prin încălcarea obligaţiilor ce îi revin conform prezentei legi.

(2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor, administratorul

poartă răspundere administrativă sau penală conform legii.

(3) Dacă o creanţă a masei debitoare generată printr-o acţiune a administratorului nu poate fi

executată pe deplin, administratorul este obligat la despăgubiri faţă de creditorii masei.

Răspunderea este exclusă doar în cazul cînd, la naşterea creanţei, administratorul nu putea să

prevadă că masa debitoare va fi insuficientă pentru executarea acelei creanţe.”

Alte mențiuni legate de răspunderea administratorilor sunt expuse în continuare:

” Articolul 92. Obligaţiile debitorului de a prezenta

informaţii şi explicaţii

(1) Dacă cererea introductivă este admisă, debitorul este obligat să prezinte explicaţiile şi

informaţiile necesare pentru

adoptarea unei decizii privind examinarea cererii.

(2) Debitorul are dreptul şi obligaţia de a participa la şedinţele instanţei de insolvabilitate, la

adunarea creditorilor şi/sau la şedinţele comitetului creditorilor.

(3) Debitorul este obligat să dea informaţii şi lămuriri instanţei de judecată, administratorului,

comitetului creditorilor şi adunării creditorilor asupra raporturilor relevante pentru procesul

de insolvabilitate, să le aducă la cunoştinţă faptele de natură să atragă răspundere pentru o

infracţiune sau contravenţie. Astfel de informaţii şi lămuriri nu pot fi folosite într-un proces

penal sau administrativ decît cu învoirea debitorului. Acesta trebuie, de asemenea, să susţină

administratorul în executarea sarcinilor şi atribuţiilor lui şi este obligat să se prezinte, citat de

instanţă, pentru a da informaţii şi lămuriri şi pentru a colabora.

(4) Neprezentarea debitorului la şedinţa instanţei de judecată, la adunarea creditorilor sau la

şedinţa comitetului creditorilor nu împiedică desfăşurarea acestora dacă prezentarea nu este

cerută în mod expres de instanţa de judecată.

Articolul 93. Răspunderea procesuală a debitorului

(1) După intentarea procesului de insolvabilitate, instanţa de judecată poate obliga debitorul

ca acesta să nu părăsească teritoriul Republicii Moldova fără permisiunea expresă a instanţei

în cazul în care există dovezi că el ar putea să se ascundă sau să se eschiveze de la participare

la proces. La solicitarea creditorilor sau a administratorului, instanţa de judecată poate

dispune o astfel de interdicţie şi pînă la intentarea procesului de insolvabilitate în calitate de

măsură de asigurare.

(2) În caz de eschivare a debitorului de la îndeplinirea obligaţiilor conform prezentei legi,

instanţa de judecată, la cererea administratorului, a adunării sau a comitetului creditorilor ori

din oficiu, poate ridica debitorului dreptul de administrare a patrimoniului, dacă acesta

dispune de el, îi poate interzice să părăsească localitatea de reşedinţă fără permisiunea

expresă a instanţei sau poate aplica alte măsuri de asigurare în conformitate cu legislaţia în

vigoare.”

Administrarea unei afaceri, indiferent care este forma juridică în care este organizată,

este o activitate complexă, o provocare permanentă pentru titularul ei. Dimensiunea acestui


rol este direct și esențial legată de anvergura afacerii, crescînd direct proporțional cu ea. Nu-i

mai puțin adevărat că privit în sens invers, dinspre performanțele manageriale, dinspre

competentele în administrare spre rezultat, se poate afirma ca nivelul afacerii este dat de

profesionalismul cu care este condusa.

Răspunderea din punct de vedere juridic înseamnă a suporta consecințele păgubitoare

ale actelor și faptelor săvîrșite, iar în funcție de gravitatea lor, a suporta pedeapsa instituită de

lege, dacă pericolul social al faptelor conduce la calificarea lor drept infracțiuni. Deci, în

funcție de natura și gravitatea abaterii de la obligațiile specifice complexe, va putea fi

antrenată răspunderea civilă, contravențională, sau chiar și cea penală, după caz.


BIBLIOGRAFIE

1. Codul Civil al Republicii Moldova, publicat în 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr.

82-86, cu modificările ulterioare, disponibilă la adresa

http://lex.justice.md/md/325085/

2. Legea nr 220 din 19 octombrie 2007, privind înregistrarea de stat a persoanelor

juridice şi a întreprinzătorilor individuali, http://lex.justice.md/md/326009/

3. Legea Insolvabilității Nr. 632 din 14.11.2001 publicată la data de 15.11.2001 în

Monitorul Oficial Nr. 139-140,

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312856

4. LEGEA Nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi publicată

la data de 28.02.1994 în Monitorul Parlamentului Nr. 2




Referat DA

Documents

Transcript of Referat DA