Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi Facultatea de Drept

REFERAT Disciplina:

Criminologie

INFRACŢIUNI SPECIFICE CRIMINALITĂŢII ORGANIZATE

Titular de disciplină: Ramona Acsinte, Asistent universitar.E-mail: ram13acs@yahoo.com

Autor:Luţia AdrianAnul:II,grupa:III E-mail: lutia.adrian@yahoo.com

Iaşi, iunie 2012

1

Cuprins:

I.Criminalitatea organizată-prezentare generală.

II.Formele de manifestare a crimei organizate.

II.I. Traficul de droguri.

II.I.I.Dimensunea internatională a traficului de droguri.

II.I.II.Extinderea grupărilor şi a zonelor controlate.

II.I.III.Traficul de droguri pe zone geografice.

II.II.Traficul de carne vie.

II.III.Terorismul.

II.IV.Spălarea banilor.

II.V.Traficul de armament.

II.VI.Traficul de maşini furate.

III.Metode şi mijloace folosite in lupta împotriva crimei organizate.

IV.Concluzii.

V.Bibliografie.

2

I.Criminalitatea organizată-prezentare generala.

Teoriile criminologice contemporane converg spre a defini criminalitatea organizată ca „o formă gravă, într-o reţea complicata prin mărimea ei, implicând o conducere la vârful .organizării sistemului planificat de acţiuni criminale şi structuri corespunzătoare» inferioare, adaptate sistemului etatic”.

Intr-o altă opinie, termenul de crimă organizată reprezintă activităţile infracţionale sie unor grupuri constituite pe principii conspirative în scopul obţinerii unor venituri ilicite.

De asemenea, cercetătorul american Gus Tyler surprinzând caracterul reprezentativ al Mafiei, pentru ceea ce înseamnă crima organizată, arată că Mafia este „o conspiraţie secretă împotriva legii şi ordinii, gata să elimine pe oricine s-ar opune succesului operaţiunilor pe care aceasta le desfăşoară“.

în acelaşi sens, s-a arătat că „...strădaniile de a defini şi explica crima organizată sunt determinate şi de faptul că cetăţenii, în general, dar şi organismele statului şi chiar mass-media percep în mod diferenţiat şi, de cele mai multe ori, greşit, structurile, scopurile şi, mai ales, modurile în care se manifestă acest flagel social”. Astfel, fflcându-se trimitere la o mai sigură sursă de pornire pentru definirea crimei „organizate, şi anume, cea a specialiştilor din ţările unde crima organizată are rădăcini adânci şi se manifestă permanent în viaţa cotidiană a societăţii, aceasta este definită prin „existenţa unor grupuri de infractori, structurate în ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale-conspira- tive, având drept principal scop obţinerea de profituri ilicite, la cote deosebit de ridicate“.

Cercetătorii americani Ralph Salemo şi John Tompkins7 au elaborat un cod de legi al Mafiei, mai detailat decât ceS propus de Donald R. Cressey, lege supremă a ceea ce ei numesc „confederaţia crimei“, în care „păstrarea secretului“, „prioritatea organizaţiei asupra individului“, „interzicerea luptelor interne şi a acţiunilor' care produc oroare populaţiei.,.“ reprezintă reguli de căpătâi.

Unui din cei mai mari susţinători ai imaginii ciasice a crimei organizate a rămas Giovanni Falcone, fost judecător, devenit apoi procurorul gene- raî-adjunct al Italiei, ucis în 1991 de Mafia siciliana; el a arătat că „imaginea clasică este cea adevărată, cu toate că există un număr de păreri contrare, care consideră Mafia ca pe o pleiadă de răufăcători“; contraargumentând, Giovanni Faleone a arătat că „vitalitatea persistentă a Mafiei şi tragicele evenimente pe care le provoacă nu pot decât să arate că opiniile contrare imaginii clasice a crimei organizate sunt foarte departe de realitate“.

Ernesto Ugo Savona9, în continuarea teoriei „gulerelor albe“ a lui Edwin Sutherland, a întregit imaginea modernă a crimei organizate, arătând că, în special, flexibilitatea şi extraordinara capacitate de adaptare a crimei organizate denotă că este perfect posibilă o anumită organizare a crimei, fără a întruni toate caracteristicile clasice ale crimei organizate.

Ca un corolar al „disputei“ clasic-modem, în ceea ce priveşte imaginea crimei organizate, cercetătorii români consideră că este pertinent faptul că, în ziua de azi, o mică parte din delincvenţi săvârşesc acţiuni ilicite pe cont propriu; este vorba despre acele acţiuni ilicite la scară mare, caracteristice numai crimei organizate.10

II.Formele de manifestare a crimei organizate.

3

Răspândirea crimei organizate în ţările lumii este o realitate a zilelor noastre. O caracteristică a invaziei crimei organizate pe mapamond este şi fap-' tul că aceasta a cuprins toate domeniile ilicitului clasic, dar şi domenii mai noi: criminalitatea informatică, fraudele bancare, folosirea firmelor fantomă.ş.a.

II.I. Traficul de droguri.

Acest domeniu de manifestare a crimei organizate deţine ponderea istorică şi materială cea mai mare în ansamblul iîicit organizat.

Până acum 10 - 12 ani, abuzul de droguri constituia o problemă pentru un număr nu foarte mare de ţări. Cu toate -acestea, în ultimii 15 - 20 de ani se constată un fenomen de generalizare a tuturor activităţilor ce presupun producerea, traficul şi consumul de droguri. De la situaţii particulare, fenomenul a cuprins aproape toate regiunile lumii, extinzându-se într-un număr din ce în ce mai mare de ţări.

Crima organizată este implicată în traficul internaţional de droguri îa toate nivelurile, dar mai ales în ceea ce priveşte importul, prelucrarea şi vânzarea acestora, având drept scop înlăturarea concurenţilor individuali şi chiar a grupurilor criminale mici.

II.I.I.Dimensunea internatională a traficului de droguri.

Traficul de droguri, prin extinderea globală, implică organizaţii criminale pe fiecare verigă a lanţului: producţie, transport, consum, traficare. Depăşirea stadiului iniţial, local, regional, de către cartelurile drogurilor a însemnat o conexiune interregională la nivel transnaţional, crima organizată, prin vechimea şi vitalitatea ei, reprezentând un catalizator pentru traficul mondial de stupefiante. Astfel, criminologul român Tador Artiza a remarcat, referitor Ia conexiunea crimă organizată - trafic de droguri: „Crima organizată poate exista fără trafic de droguri, dar invers nu“.

Deoarece cartelurile drogurilor caută permanent debuşeuri pentru producţia şi, mai ales, pentru tranzitarea şi distribuirea drogurilor, crima organizată şi traficul de droguri, alianţe de-acuxn tradiţionale, prezintă un pericol imens pentru noile democraţii. Astfel, analistul politic Frankl. Cittuffon, încă din 1994, sublima că acest fapt îngrijorează. S.U.Â., ca principal centru de desfacere a drogurilor provenite din toate zonele, lumii.

Cu toate cercetările, monitorizările şi măsurile luate pe plan statal, continental şi mondial, miezul financiar al acestui flagel deosebit de periculos a fost desluşit în foarte mică măsură. Aceiaşi analist politic american a oferit o estimare a cifrei de afaceri anuale, obţinute de crima^ organizată prin traficul de droguri: 200 - 300 de miliarde de dolari şi, ce este mai îngrijorător, această cifră de afaceri determină scăderea produsului naţional brut în toate cele 186 de ţări ale comunităţii internaţionale.

Grupul de lucru al C.E. a apreciat vânzările internaţionale de droguri Ia aproximativ 122 de miliarde de dolari anual, iar profitul net reprezintă peste 85 miliarde de dolari, adică mai mult de 70%.

II.I.II.Extinderea grupărilor şi a zonelor controlate.

Actualmente este de notorietate faptul că viaţa statelor şi naţiunilor

lumii se desfăşoară într-o interdependenţă din ce în ce mai pronunţată, exprimată de

4

legăturile reciproce, comerciale, politice, financiare şi culturale. Geopolitica şi geostrategia anti-crimă organizată ale ţărilor lumii au evidenţiat faptul că interdependenţa globală mai are un exponent, şi anume, instabilitatea ţărilor în curs de dezvoltare şi efectele acestei instabilităţi asupra ţărilor dezvoltate. Tocmai aici, şi nu numai, crima organizată are un cuvânt greu de spus.

Sunt numeroase exemplele în care principalele puteri mondiale adoptă poziţia simţului sau procedează asemenea lui Pilat din Pont în ceea ce priveşte democraţiile în devenire; sunt de notorietate cazurile Bosnia, Haiti, Somalia, fosta Iugoslavie, fosta U.R.S.S., Ruanda şi, actualmente, zona fostei Republici Federative Iugoslave a Macedoniei.

în cazul fostei Iugoslavii, surse ale forţei internaţionale de pace şi serviciile secrete au semnalat traficuri cu arme, droguri şi bani murdari, aspecte ce preocupă chiar O.N.U. Se consideră, de asemenea, că ajutoarele umanitare au putut finanţa, prin unităţile locale, o economie infracţională, condusă de crima organizată. Tot astfel, este pusă la îndoială buna-credinţă a anumitor grupuri care au făcut presiuni, insistând, în mod deosebit, asupra ridicării embargo-ului armelor.

II.I.III.Traficul de droguri pe zone geografice.

America de Sud este zona cea mai atinsă de flagelul mafiei stupefiantelor. Producerea, prelucrarea, traficul şi consumul de droguri constituie realităţi cotidiene, având repercusiuni negative asupra economicului şi socialului.

Drogurile naturale, Canabisul este principala cultură, în special pentru consumul intern, care aprovizionează pieţele ilegale din alte state. Campioană este Columbia, eu peste 700 ha.

în regiune, macul deţine supremaţia, pe primele locuri clasându-se Columbia (20.000 ha), Ecuador şi Peru.

Pasta de coca se obţine de la plantaţii foarte întinse, de aproximativ 200.000 ha, pe primele locuri fiind Peru, Bolivia, Columbia şi Ecuadorul.

Un fapt oarecum inedit şi bizar este acela că legislaţia boliviană a legalizat consumul de pastă de coca, sub diferite forme acest consum devenind o obişnuinţă şi In Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador şi Peru.

II.II.Traficul de carne vie.

Se ştie că prostituţia, în limbaj popular, „este una din cele'mai vechi meserii“. Din diferite motive, cum ar fi, starea materială precară, cuceririle (cu corolarul „dreptul cuceritorului“), pirateria, şantajul şi altele, fetele şi femeile au ajuns să practice această „meserie“.

Aici, în acest domeniu, spiritul întreprinzător al unor indivizi care, din păcate, contravenea legii, a găsit o oportunitate de afirmare deosebit de atractivă. Astfel, ca an fenomen „adiacent“ prostituţiei, a apărat proxenetismul.

5

De-a lungul timpului, prostituţia şi proxenetismul a« evoluat sub diverse forme şi acoperiri: curţi regale (curtezanele), case de toleranţă, firme din domeniul show-biz-ului, firme de intermediere, hoteluri, staţiuni etc,

O asemenea oportunitate de „afacere” nu putea scăpa mai-marilor crimei organizate din toată lumea; astăzi, prostituţia şi proxenetismul au căpătat o amploare foarte mare, ajungând să cuprindă reţele la nivelul tuturor continentelor, de la cel naţional la cel regional şi transnaţional.

Proxenetismul, deşi este recunoscut ca unul din domeniile ilicitului organizat, nu a fost definit ca alte activităţi ilicite; practica judiciară însă a interpretat această activitate ca o acţiune de racolare de femei, în vederea practicării de relaţii sexuale, de regulă prin mijloace de constrângere psihică, dar şi prin forţă fizică, traficarea de persoane, în acelaşi scop, precum şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

După 1990, profitând de deschiderea graniţelor din ţările Europei de Est, unii proxeneţi şi prostituate au intrat în acţiune; favorizaţi şi de lacunele legislative şi de euforia ridicării „cortinei de fier“, au început racolarea tinerelor din C.S.I. şi din celelalte ţări ale Europei de Est.

Astfel, prostituatele din ţări „cu tradiţie“ au devenit şi un fel de „matroane“, colaborând cu proxeneţii mai vechi sau mai noi. Crima organizată s-a adaptat rapid noilor realităţi şi au apărut filiere de emigrare clandestină.

Mulţi proxeneţi şi prostituate cu spirit întreprinzător au demarat, în asociere, activitatea de „dame de companie“, sub paravanul unor societăţi de diferite profiluri sau chiar cu profil explicit.

Există în rândul prostituatelor o anumită clasificare şi chiar o stratificare. De exemplu, cele de la hoteluri sunt superioare celor din gări, celor din cartierele mărginaşe sau chiar celor „de trotuar“.

Proxeneţii au şi ei clasificarea lor: proxenetismul hotelier, cel al saloanelor de masaj, cel pe hot-line sau cel stradal.

în vestul Europei, organele statului, specializate în prevenirea şi combaterea crimei organizate, încearcă, şi uneori reuşesc, să anihileze reţelele de trafic de came vie, reţelele transnaţionale, care au drept obiectiv principal câştigarea monopolului asupra anumitor oraşe sau regiuni.

Activitatea crimei organizate are un impact cu atât mai dur asupra societăţii, eu cât în ramura traficului cu came vie simt implicaţi şi minori.

Este o realitate că, în fiecare an, mii de torişti din S.U.Â. şi din Europa călătoresc în Ţările Asiei de Sud şi de Sud-Est, pentru a întreţine relaţii sexuale cu copii. Practicarea prostituţiei de la vârste fragede are un caracter tradiţional, explicat şi prin starea de sărăcie şi mizerie morală în care trăieşte o mare parte a populaţiei din aceste ţări.

Cei care susţin această ramură a „industriei sexului“ obţin profitori exorbitante din combinarea „exoticului“ cu anomaliile unor indivizi şi din practicarea şantajului şi racolărilor.

Un alt aspect al implicării minorilor în traficul de came vie este adopţia internaţională; aceasta constituie un scop şi un mijloc pentru realizarea unui alt scop, oarecum macabru: asigurarea rezervelor de organe pentru operaţii de transplant.

Toate acestea se practicată pe scară largă, deşi, în anul 1989,0.N.U. a adoptai Convenţia asupra Drepturilor Copilului, care prevede, explicit, protecţia acestora împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor de orice fel.

II.III.Terorismul.

6

Confiindându-se, în mare măsură, cu violenţa, un aspect ai acesteia este cel cunoscut de toată lumea sub denumirea de terorism.

, Este unanim admis că o problemă comună a securităţii statelor din toate regiunile globului este evoluţia crimei organizate, în strânsă legătură cu cea a terorismului.

Cercetătorii de la Universitatea „George Washington“, studiind terorismul, l-au comparat cu starea persoanelor lipsite de imunitate în cazul unei boli contagioase, afirmând că, tot aşa, .„nu există imunitate împotriva terorismului pentru indivizi, colectivitate şi naţiune“.

Când oamenii aud de terorism, automat se gândesc la „Hezbolah”, la IR.A., la palestinieni, la „Gărzile Roşii“, ceceni şi comandouri, dar, pentru înţelegerea terorismului şi a legăturilor sale cu crima organizată, este necesari

o definire a activităţii de terorism.

Herman, în 1981, a dat o definiţie cuprinzătoare terorismului, arătând că „Terorismul înseamnă folosirea extinsă şi sistematică a violenţei ofensive, a crimei şi distrugerii, vizând oficialităţile şi populaţia, ca şi proprietatea publică şi privată, în scopul de a determina indivizii, entităţile economice şi administrative să-şi schimbe comportamentul şi strategiile actuale, astfel încât să corespundă cererilor teroriştilor“.

Schwind, în 1987, a dat, de asemenea, o definiţie clară şi simplă terorismului: „Terorismul este comportamentul unui grup care, prin mijloace violente, încearcă să-şi impună voinţa în faţa persoanelor sau proprietăţii“.

în România, terorismul a fost considerat o modalitate a crimei organizate.

Astfel, Ion Piîulescu defineşte terorismul ca fiind acea ,practică de rezolvare prin mijloace violente a divergenţelor dintre grupuri de interese, organizaţii criminale sau indivizi, precum şi pentru impunerea unor revendicări politice, economice, religioase,, etnice sau de orice altă natură, urmărin- du-se» cu preponderenţă, înspăimântarea unei colectivităţi de oameni» a opiniei publice, care, la rândul ei, să exercite presiuni asupra autorităţilor şi chiar a guvernului, pentru satisfacerea revendicărilor pretinse de grupurile sau organizaţiile teroriste”.

într-o altă opinie, terorismul a fost definit ca fiind o strategie persistentă şi sistematică, de utilizare a violenţei, de către un stat sau un grup politic, împotriva altui stat sau grup politic, cu scopul de a realiza obiective politice, prin constrângerea determinată de declanşarea unei stări de teroare şi intimidare colectivă.17

De asemenea, se consideră că actele de terorism sunt cele care, Intr-un caz concret, reprezintă o ameninţare de o gravitate deosebită, cu tendinţa de a se repeta, care lezează interesele vitale ale unor grupuri mari de oameni, ale unor state şi chiar ale întregii umanităţi,

Ca orice parteneriat, şi cel între crima organizată şi terorism presupune drepturi şi obligaţii corelative reciproce. în acest sens, crima organizată pune la dispoziţia terorismului potenţialul său financiar şi, în parte, cel logistic. Esenţa acestei legături o constituie potenţialul financiar al crimei organizate, care este valorificat pentru susţinerea terorismului.

Un exemplu edificator pentru felul In care crima organizată vine în sprijinul terorismului îl găsim în America de Sud, unde teroriştii cumpără echipament cu banii proveniţi din comerţul cu narcotice.

Deşi colectarea sumelor de bani poate avea o aparenţă legală, organele statului care se ocupă cu prevenirea şi combaterea crimei organizate şi a terorismului trebuie să adune probe care să confirme că sumele în cauză au fost folosite pentru finanţarea acţiunilor teroriste.

Organizaţiile criminale, atunci când eficienţa unor metode sau mijloace de acţiune nu

7

este cea dorită, sau se estimează că n-ar putea fi cea dorită, apelează îa metodele terorismului, prin folosirea violenţei psihologice sau a celei fizice.

Violenţa psihologică se traduce prin corupţie, şantaj, taxă de protecţie, pe când violenţa fizică se traduce prin formele bine cunoscute: atentate, răpiri, jafuri, atacuri armate.

Dintre metodele de câştigare a banilor, menţionăm aşa-numita „taxă revoluţionară“: cei implicaţi sunt atât membrii şi simpatizanţii proprii» cât şi cei ale altor naţionalităţi. Banii colectaţi sunt apoi „spălaţi“ prin intermediul unor firme comerciale mici, de regulă magazine.

II.IV.Spălarea banilor.

Crima organizată, prin activităţile sale ilicite sau cu o aparenţă licită, produce foarte mulţi bani care, având în vedere sursa lor de provenienţă, sunt consideraţi bani „murdari“; în consecinţă, aceşti bani trebuie „spălaţi“.

Aceste câştiguri ale crimei organizate, urmând coordonatele bine cunoscute aîe maximului de profit şi continuităţii şi având în vedere calitatea lor, vor atinge punctul critic în momentul In care se va încerca integrarea acestora în circuitul fînanciar-bancar.

După unele estimări, pieţele financiare internaţionale efectuează zilnic tranzacţii de peste 20 de miliarde de dolari, aceste tranzacţii crescând de la o zi la alta.

Pentru a se elimina orice confuzie eu privire la sumele de bani Jucate“ pe pieţele financiare internaţionale, trebuie precizat faptul că banii ce formează capitalul „fierbinte“ reprezintă, de fapt, sumele care sunt,jucate“ la bursă, sub formă de tranzacţii curente. Acest capital „fierbinte“ devine „murdar“ ca urmare a investirii în activităţi ilicite ale crimei organizate (corupţie, evaziune ş.a.).

În principiu deci, „spălarea banilor“ ar reprezenta operaţiunile de tranzacţionare a banilor „murdari“ pe pieţele financiar-bancare, în scopul ascunderii sursei de provenienţă a acestora. -

De asemenea, s-a arătat că „spălarea, banilor” este o expresie de origine americană, care desemnează reinvestirea în afaceri licite a banilor obţinuţi din afaceri ilicite, utilizând, în acest scop, circuite financiare interne şi internaţionale complicate.

în sens asemănător, „spălarea banilor” mai este definită ca o mânuire a banilor prin diferite tranzacţii, de natură să şteargă urmele sursei şi originii acestora.

In Directiva C.E. nr. 91/308 din 10.06.1991, se arată că „spălarea banilor“ înseamnă următoarele fapte, săvârşite cu intenţie:

1. transformarea sau transferarea unei proprietăţi, ştiind că aceasta este derivată dintr-o activitate criminală sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate, în scopul mascării sau ascunderii originii ilegale a acesteia;

2. ascunderea sau mascarea adevăratelor naturi, surse, amplasări, mişcări, drepturi şi deţineri legate de o proprietate, despre care se ştie că este derivată dintr-o activitate criminală sau un act de participare la o astfel de activitate;

3. achiziţionarea, posesia sau folosirea unei proprietăţi, ştiindu-se că, în urma primirii ei, acea proprietate rezultă dintr-o activitate criminală;

4. coautoratul, instigarea sau complicitatea la săvârşirea sau la tentativa săvârşirii la oricare dintre acţiunile prevăzute la punctele 1, 2.

Subiecţii, cei care practică „spălarea“ banilor, sunt, în mare parte, cunoscuţi: traficanţii de droguri, precum şi ceilalţi participanţi la crima organizată clasică.

II.V.Traficul de armament.

8

Una dintre sursele importante de venit pentru crima organizată este comerţul ilegal, cu tot ceea ce reprezintă arme, muniţii şi material explozibil.

Vânzările ilegale de arme s-au dezvoltat în strânsă relaţie cu alte ramuri ale crimei organizate, în special cu traficul de droguri.

Există un vast complex, cu caracter transnaţional, al comerţului ilicit cu arme şi al celui cu droguri, complex constând în caracterul reciproc, de monedă de schimb, al armelor şi drogurilor.

De asemenea, materialele radioactive au devenit o monedă de schimb foartă căutată. De altfel, traficul cu materiale radioactive este considerat un adevărat „cavaler al apocalipsei“, avându-se în vedere pericolul imens pe care îl prezintă materialele radioactive.

Implicarea crimei organizate In traficul ilegal cu armament nu ar fi avut sens, dacă nu ar fi existat anumite oportunităţi pentru producerea, .comercializarea şi distribuirea ilegală a tot ceea ce înseamnă noţiunea de armament.

Se consideră că factorii-cheie ai traficului eu armament sunt:

1. Conflictele armate de durată.

2. Instabilitatea politică a unor ţări ale Lumii a Treia.

3. Căderea „cortinei de fier“.

4. Criza de supraproducţie de armament.

Toate aceste categorii mari de factori constituie, în fapt, oportunităţi excelente pentru structurile crimei organizate de a se interfera şi de a-şi folosi reţelele, locurile secrete de depozitare şi proprii specialişti, pentru a obţine câştiguri enorme.

II.VI.Traficul de maşini furate.Crima organizată, urmărind orice „oportunitate de afaceri“ aducătoare de venituri

sigure şi substanţiale, se implică şi în traficul cu obiecte de patrimoniu cultural, camătă, trafic cu maşini furate, răpiri.

Datorită ramificaţiilor sale transcontinentaîe şi anumitor particularităţi, ne vom referi doar la traficul de maşini furate.

Din datele furnizate de Interpol şi de alte organizaţii pentru combaterea crimei organizate, s-a ajuns la concluzia că traficul de autoturisme furate a ajuns, ca segment al crimei organizate, pe locul doi, după traficul de droguri.

Ce a contribuit la aceasta?

în primul rând, automobilele de mărci recunoscute au preţuri foarte mari, de ordinul zecilor, spre sute de mii de mărci germane; primele locuri te top îl ocupă mărcile Mercedes, BMW şi Audi.

Alte cauze care favorizează traficul de autoturisme furate sunt: 1) riscul prinderii mult mai redus decât In celelalte ramuri (datorită mobilităţii şi „aranjamentelor“ vamale); 2) banii se obţin mult mai uşor; 3) unele ţări au legislaţie ce protejează proprii cetăţeni, de bună sau rea-credinţă.

Interpolul a identificat două tipuri de bande organizate, care se ocupă cu furturile de maşini: bandele autoturismelor de îux (foarte căutate în Europa şi în ţările Maghrebului) şi cele ale autoturismelor de valoare medie.

La rândul lor, bandele organizate se împart pe grupuri specializate, urmând „lanţul“ traficului:

1. grupa de recunoaştere - fîlaj şi procurarea datelor şi documentelor necesare;

9

2. grupa tehnică - documentele faîse de identificare plus dubluri - chei, numere, serii, eventual revopsire;

3. grupa de transport – curierii

4.grupa de valorificare - comercializare - comenzile, cumpărătorii;

5.grupa de siguranţă - securitatea „lanţului“ în toate verigile sale.

Moduri de operare: a) stradă; b) înţelegere cu proprietarul maşinii; c)

magazine; d) maşini închiriate.

III.Metode si mijloace folosite in lupta impotriva crimei organizate.

F.B.I. este o emblemă a luptei anti-crimă organizată din S.U.A. şi nu

numai.

Una din cele mai eficiente metode de luptă împotriva mafiei folosită de F.B.I. este supravegherea şi înregistrarea pe bandă.

O altă tehnică folosită de F.B.I. este infiltrarea de agenţi sub acoperire, foarte eficientă în condiţiile unei foarte bune pregătiri a agenţilor infiltraţi.

Dar tehnica cea mai folosită de F.B.I. constă în ascultarea electronici 1 a convorbirilor telefonice, care însă necesită aprobarea unui judec&tor din 1 Departamentul Justiţiei.

în Asia şi Rusia, măsurile luate de justiţie merg pftnă la pedeapsa capitală, fiind cunoscute, mai ales prin mijloacele mass-media, execuţiile din China, pentru fapte de corupţie.

„Spălarea banilor“ este incriminată în Australia, Italia, Luxemburg, Marea Britanie şi S.U.A., pedepsele mergând până la închisoare de 20 de ani, confiscarea averii ilicite şi interzicerea exercitării unei profesii.

Consiliul Europei, în anul 1991, a adoptat o Convenţie asupra urmăririi judiciare a beneficiarilor acţiunilor ilicite.

IV.Concluzii.

In toate tarile, inclusiv in Romania, ordinea civila s-a degradat, inflatia a inregistrat un salt extraordinar, criminalitatea a crescut alarmant, piata neagra este o prezenta cotidiana, la vedere. Deschiderea frontierelor in toata aceasta regiune a facilitat miscarea persoanelor si a marfurilor, impulsionand piata libera dar si criminalitatea. Folosind forta financiara de care dispun, grupurile crimei organizate au penetrat foarte rapid democratiile aflate in faza incipienta, au corupt oficialitatile politice si guvernamentale, de regula reprezentate de persoane voluntariste, slab pregatite pentru a conduce, usor influentabile.

O stare puternic dezechilibrata s-a instalat si adancit fara ca autoritatile sa intervina, acceptand jocul gruparilor criminale, care si-au pus in aplicare intregul arsenal, mai rafinat sau mai brutal, de mijloace si metode de actiune.

10

V.Bibliografie.

1.Ioan A.Iacobuţă, Criminologie, Editura Junimea, Iaşi, 2005.

2.Boroi Alexandru, Drept penal: partea generală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

3.www.criminologie.ro

11