REFERAT

La disciplina: Modulul Psihopedagogic

Tema: Creativitatea

Grupa 4: Buzdugan Paula

Danila Stefan – Cosmin

Grosu Georgiana – Emilia

Popa Claudia - Ionela

Creativitatea

Creativitatea este un process mental si social care implica generarea unor idei sau concepte noi sau asocieri inovative ale mintii creative intre idei sau concepte existente. Creativitatea este un concept multidimensional si se poate manifesta in multiple domenii: psihologie sociala, stiinte cognitive, arte, inteligenta artificial, filosofie, economie, management.

In literatura de specialitate, creativitatea este considerata o functie a psihicului care face posibila creatia sub forma unui produs nematerial sau material. Astfel, Gordon Allport defineste creativitatea ca fiind capacitatea omului de a produce noul sau procesul care desemneaza predispozitia generala a personalitatii umane spre nou.

Creativitatea imbraca mai multe forme de manifestare in functie de specificul domeniului de activitate. In acest mod, Calvin W. Taylor propune cinci niveluri ale creativitatii:

1. expresiva , caracterizata printr-o exprimare libera fara o preocupare accentuata pentru calitatea produsului;

2. tehnica sau productiva, manifestata printr-o serie de priceperi si deprinderi cu totul deosebite care permit realizarea unor produse apropiate de perfectiune;

3. intetiva, care se refera la o utilizare ingenioasa a diverselor materiale sau la utilizarea unor produse deja existente in maniere cu totul noi;

4. emergenta, care se manifesta la genii si incorporeaza calitatea excelentei deosebite.

T. Amabile vorbeste despre trei factori de care depinde creativitatea unei persoane intr-un anumit domeniu:

a) Deprinderile specifice domeniului cuprind talentul, educatia si experienta intr-o anumita sfera a cunoasterii, aceste elemente fiind, intr-o anumita masura inascute. Evident, copii se nasc cu diferite niveluri de talent, educatia si experienta impulsionand dezvoltarea acestor elemente.

b) Gandirea creativa si deprinderile de lucru face referire la anumite stiluri de gandire si trasaturi de personalitate care le dau posibilitatea oamenilor de a-si folosi insusirile dintr-un domeniu diferit. Se pare ca sunt unele facultati de gandire inascute, dar exista si alte aspecte ale gandirii creative care pot fi ameliorate prin educatie si experienta.

c) Motivatia intriseca reprezinta energia care pune in miscare toata activitatea creativa, Aceasta poate fi si ea innascuta, dar depinde foarte mult de mediul social. Motivatia intriseca poate varia puternic de la o sarcina la alta, depinzand de interesul persoanei respective asupra activitatii pe care trebuie sa o desfasoare.

Factorii creativitatii pot fi grupati si dupa alte criteii, dupa cum urmeaza:Factorii de mediu se refera la:

- existenta unei cereri sociale, in directia creatiei tehnice, stiintifice:- un stadiu corespunzator al dezvoltarii disciplinelor sau domeniilor stiintifice,

tehnice, artistice;

- existenta unor scoli de gandire in cadrul carora exista o influenta a predecesorilor si a profesorilor.

Factorii individuali se refera la aspecte ale personalitatii individului. Dintre acestea fac parte:

- volumul cunostintelor inmagazinate, respectiv al memoriei individuale, precum si volumul experientei au o mare influenta asupra posibilitatilor de creatie. In acest context este importanta si variatia de cunoastere;

- inteligenta si nivelul de gandire au un rol destul de semnificativ in actul de creatie. In general, inteligenta este corelata mai mult cu domeniul stiintific, fiind redusa ca rol in domeniul artistic;

- vointa face posibila depasirea obstacolelor care intervin in timpul procesului de creatie;

- stilul perceptiv, aprehensiunea desemneaza modalitatea de reactie cognitiva la problemele care urmeaza sa fie rezolvate, oferind perspective noi de interpretarea realitatii;

- motivatia puternica;- imaginatia este cel mai important factor al creativitatii.

Imaginatia este procesul de prelucrare a reprezentarilor si de creare a unor imagini noi pe baza experientei cognitive anterioare sau de obtinere a unor reactii sau fenomene psihice noi, prin combinarea si recombinarea unor experiente anterioare.

Cea mai frecventa forma de imaginatie solicitata aproape zilnic si la care se face apel in mod curent in invatamant este imaginatia reproductiva. Aceasta consta in capacitatea de a reprezenta diferite locuri, fenomene, intamplari pe baza unor relatari verbale, fara sprijinul unui material concret, intuitiv.

O alta forma de imaginatie este cea creatoare care se divide in doua tipuri: involuntara ce include: visarea, imaginile hipnogocice, imaginile hipnopompice,

halucinatiile; voluntara se refera la creatie artistica, stiintifica, tehnica, etc.

Imaginarea unor obiecte noi, simboluri, idei, implica doua procese fundamentale ale gandirii: analiza si sinteza. Prin analiza se realizeaza o descompunere a unor reprezentari, care mai apoi, prin sinteza, sunt reorganizate in alte structuri deosebite de cele percepute sau gandite anterior. Sinteza are loc prin diferite moduri precum: aglutinarea, modificarea dimensiunilor initiale, multiplicarea obiectelor, analogia si metoda accentuarii.

In desfasurarea actului creator distingem mai multe faze pornind de la analiza unor proceselor de creatie al unor autori. Acestea sunt:

preparatia sau munca pregatitoare este etapa initiala in care se aduna informatii si materiale cerute de actul creator si se realizeaza schite generale si ipotezele de lucru.

incubatia este perioada de cautare a unor solutii, de incercari si experimentari, fiind traita ca o asteptare plina de nelinisti si sperante.

inspiratia sau iluminarea este momentul aparitiei ideilor noi, cand procesul creator este la punctul culminant si reprezinta totodata si inceputul muncii de executie de intruchipare a ideii in forma concreta.

verificarea sau revizuirea este stadiul final al actului creator, cand rezultatul este confruntat cu realitatea. Nu orice produs al inspiratiei rezista in aceasta confruntare si, de aceea, ciclul creator este reluat, de cele mai multe ori.

Pentru stimularea creativitatii mai intai, trebuie combatute anumite piedici care stau in calea procesului de creatie. Asemenea obstacole exterioare sau inerente individului sunt denumite blocaje. Pot fi evidentiate cateva categorii de blocaje:

o blocajele sociale se refera la dorinta oamenilor ca toti cei din jur sa gandeasca la fel ca ei. (conformismul);

o blocajele metodologice cuprinde: rigiditatea algoritmilor anteriori, fixitatea functionala si critica prematura;

o blocajele emotive apar din teama de a nu gresi si poate impiedica pe cineva de a-si exprima o opinie creativa.

Exista diferite metode de depasire a acestor blocaje cum ar fi: incredera in propria persoana, un feedback pozitiv si incurajari din partea omenilor din jur.

Creativitatea are un rol esential in viata unei persoane deoarece, prin intermediul acestui proces psihic aceasta isi poate exprima ideile noi intr-un mod inovativ, indiferent de domeniul in care activeaza. Cel mai important lucru legat de creativitate este acela ca aceasta poate fi folosita nu numai in domeniul artistic, ci si in cel stiinific.

Bibliografie: Dr. Ciprian Ceobanu – Psihologia educatiei

Andrei Cosmovici, Luminita Iacob – Psihologie scolara