Școala Națională de Studii Politice și AdministrativeFacultatea de comunicare și relații publice

Conflicte si comunicare in secolul XX

Laslău Alina IulianaGrupa 4

Importanța comunicării in timpul celor două războie mondiale

Comunicarea a jucat un rol important în viața oamenilor,indiferent de situația socio-culturală a

acestora,de evenimentele politice care au avut loc la acel moment.Astfel,deși secolul XX a fost

caracterizat de o avalanșă de evenimente politice (conflicte,războaie,neîntelegeri între

state),comunicarea întotdeauna și-a asumat răspunderea (rolul de mediator al acestor

conflicte,încercând mereu să caute soluții pozitive,chiar și la problemele grave).

Luând in considerare dorința de realizarea a fiecărui stat care a participat la una dintre

conflagrațiile care au marcat inceputul si jumătatea secolului XX, Primul Război Mondial si Cel de-al

Doilea Război Mondial, incercarea fiecărui stat de a se afirma a determinat chiar inceperea acestor

conflicte de mare anvergură.

În funcție de statutul pe care îl avea fiecare participant (actor) in cadrul acestor conflagratii,câmpul

comunicațional a fost diferit,puterea fiecăruia a determinat și o schimbare la nivel comunicațional.

A putut fi observată o comunicare la nivel mediatic,fiind utilizate toate canalele de propagare a

mass-media, pentru a explica motivele pentru care conflictele au izbucnit, a justifica acțiunile fiecărui

stat,dar in aceelași timp și pentru a-i determina pe adversari sa cedeze,sau din contră să intre în luptă,in

momentul pe care îl considerau favorabil lor.

A fost utilizată în mod special comunicarea diplomatică,aceasta a făcut din fiecare stat participant

un actor redutabil pe scena conflictuală.

Această comunicare a încercat să mențină echilibru dintre actorii politici și popor,care le promiteau

oamenilor stabilitate economică si socială la sfârșitul războiului(revenirea la normalitatea cotidiană).

Deși in mod obișnuit era indusă ideea că iin momentele declanșării conflictelor militare toate

metodele de comunicare să fie intrerupte, în cazul celor două războaie mondiale,aceste căi de

comunicare au fost menținute prin intermediul statelor neutre în cazul acestor conflagrații.

Comunicarea a avut pe lângă scopul de a intimida adversarii,și scopul de a-i induce pe aceștia in

eroare în legătură cu planurile puse la cale și modul în care vor fi duse la bun sfârșit.

Câmpul comunicațional al primei conflagrații modiale a avut trăsaturi comune dar si particularităti

distincte ,fiecare dintre aceste particularități fiind stabilită de mărimea si locul pe care îl ocupa fiecare

dintre acești actori pe scena politică și in cadru jocului de putere de la acel moment.

De remarcat este faptul că in acea perioadă propaganda se afirmă ca modalitate specifică de

comunicare ,impunându-se nu doar ca volum si intensitate ci și ca armă pe câmpul de luptă.

Se poate afirma că majoritatea statelor s-au folosit de propagandă în aceelași mod, prin

transmiterea de materiale de presă falsificate care induceau părerea că aparțin unui stat,impuneau o

metodă a contrastului în ceea ce privește imaginea de sine și imaginea celorlalți, ultilizarea unor

practici precum ”cumpărarea” unor ziariști care să informeze opinia publică eronat,inundarea pieței așa

ziselor state neutre care să propage idei despre un stat sau altul.

După incetarea luptelor propriu-zise pe câmpul de luptă,o adevărată luptă a ideilor era aruncată pe

toate mijloacele media, în timpul Conferințelor de Pace.

In statele din sud-estul Europei propaganda a avut amunite particularități, deoarece în timp ce

puterile occidentale belingerante erau preocupate cu împărțirea sferelor de influență și dominație

proprie și de limitare a adeversarului,defășurând in acest sens o intensă propaganda pe canalele publice

,pentru a convinge opinia publică de legalitatea si modalitatea justă in care acționează.

În timp ce propaganda marilor puteri urmărea sa obțină o poziție cât mai avantajoasă la masa

negocierilor care aveau să se desfășoare la sfârșitul conflictelor,pentru statele mai mici atat de atrase de

conflict,propaganda urmarea să facă cunoscută opiniei publice internaționale problemele naționale

rămase incă nerezolvate și să incerce sa obțină rezolvarea acestora.

Preocuparea majoră a statelor era de a convinge liderii politici ai marilor puteri asupra legitimității

si a justeții idealurilor politice promovate de aceștia,pe langa aceasta,majoritatea statelor mici visau un

stat mare,indiferent dacă aceasta putea fi realizat prin unirea sau lupta cu statele vecine.

La terminarea conflictelor,propaganda a devenit principala armă cu care statele nemulțumite de

hotărârile luate de către statele participante la conferințele de pace.

Propaganda reprezintă o acțiune organizată și desfașurată sistematic,de răspândire a unor idei care

sa reprezinte o teorie,o opinie,cu scopul de a le face cunoscute și acceptate,de a câștiga adepți.

Simpla expunere a unei idei sau doctrine nu reprezintă propagandă,ideologia sau doctrina trebuie să

fie răspândite printr-un sistem de comunicare ,printr-o serie de evenimente organizate sistematic,pe o

perioadă lungă de timp,cu scopul de a face auditoriul să adopte un nou mod de a gândi.

Promovarea reprezintă o acțiune întreprinsă în scopul de a iniția și a susține o idee ,o opinie ,un

curent de gândire,făcându-l să progreseze, să se dezvolte.

Drept urmare se poate spune că guvermul de la București în procesul de comunicare cu opinia

publică internațională și cu elita politică din diverse tări a promovat interesele naționale,deoarece

printr-o serie de actiuni intreprinse a încercat să aducă in fața opiniei publice internaționale si a elitei

politice din diverse țări problema națională a românilor.

Ei și-au promovat doleanțele pe diverse căi,utilizând discursul ca formă de comunicare si

promovare în străinătate a intereselor țărilor române prin trimiterea unor personalități de la București,

la o serie de activitați cu caracter științific,literar sau artistic,prin intermediul unor ajutoare.

Au organizat conferințe la care mari personalități ale vremii și-au ținut discursul,precum Nicolae

Iorga,Traian Vuia,ș.a, au încercat sa promoveze limba română prin popularizarea unor lucrări

consacrate istoriei românilor.

Astfel că,indiferent de situația in care un stat se afla,comunicarea a jucat un rol important in cadru

promovării si tentativei de a duce la îndeplinire a idealurilor de naționalitate a statelor,acest lucru fiind

puternic observabil in cadrul statelor române,care au încercat din răsputeri să își promoveze

naționalitatea și să facă din micul stat fără identitate,unul cunoscut marilor puteri.

Propaganda a rezultat a fi una din cele mai utilizate metode de exprimare a statelor,fiecare dintre

ele utilizând-o pentru că este cel mai ușor mod de a avea acces la publicul larg.

Bibliografie:

Hilhor,Constantin,Capatana,Ecaterina,Comunicarea in conflictele si crizele internationale,curs Fcrp,pp121-149.