UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOPEDAGOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

COMPORTAMENTUL SI ATITUDINEA CADRULUI DIDACTIC IN CONTEXTUL EDUCATIEI COPILULUI CU NEVOI SPECIALE

BADEA (PASCU) RAFILA PEDAGOGIE INVATAMANT PRESCOLAR SI PRIMAR

Cuprins

1. Concepte de competenta profesionala 2. Comportament adecvat sau inadecvat al educatorului referitor la copiii cu nevoi speciale

3. Atitudinea cadrului didactic fata de copii si parintii acestora

COMPORTAMENTUL SI ATITUDINEA CADRULUI DIDACTIC IN CONTEXTUL EDUCATIEI COPIILOR CU NEVOI SPECIALE Competenta profesionala a cadrului didactic constain cunoasterea cat mai precisa a particularitatilor psihice si psiho-sociale ale persoanelor cu handicap, precum si elaborarea pe aceasta baza a celor mai eficiente strategii corectiv-recuperatorii si educational incluzive. Cum putem ajuta elevul cu dificultati de invatare? In primul rand cadrul didactic trebuie sa posede cunostinte care il fac capabil sa recunoasca tulburarea de invatare a copilului. Care sunt acele simptome, modele de comportament, care sugereaza prezenta tulburarii de invatare? In fazele ameliorate si acute ale tulburarilor de invatare apare o divergenta intre performantele scolare si nivelul intelectual al copilului; Performanta scazuta care apare in clasele primare, iar in cazul afectiunilor mai putin grave apare mai tarziu. Astfel de disfunctii sunt:dislalia, disgrafia, discalculia; Un model comportamental tipic il reprezinta tulburari ale atentiei hiperactivitate si neurotizare secundara; Sindromul cognitiv specific care poate afecta una sau mai multe aptitudini; Tulburarea perceptiei deriva din deficientele tactile, vizuale, kinestezice,si vestibulare; Tulburarea capacitatii lingvistice rezulta din deficiente ale perceptiei, limbajului; Insuficiente ale engramarii;retinerii si reactualizarii cunostiintelor; Tulburarea codarii intermodale; Tulburarea aptitudinilor ariale; Tulburari ale orientarii spatiale; Tulburarea coordonarii motrice si motricitatii.

STRATEGII, METODE SI PROCEDEE IN LUCRULUL CU COPILUL CU DIZABILITATI Noi putem ajuta un copil cu deficiente in multe moduri daca pornim de la imaginea pe care o avem despre el: Fiecare copil cu dizabilitati este o fiinta unica care creste; Fiecare copil trebuie tratat ca orice copil; Fiecare copil reprezinta o individualitate si are nevoile sale; Fiecare copil are o personalitate care este in curs de dezvoltare; Fiecare copil are dreptul la educatie. Prin definire, copiii cu dizabilitati au nevoie de sprijin. De aceea ei nu vor avea decat de castigat daca activitatea de predare este indreptata catre nevoile lor speciale. Cei mai multi parinti sau adulti care ingrijesc de copiii lor, doresc ca acestiasa se dezvolte cat mai bine, sa recupereze cat mai repede intarzierea mentala si sa fie integrati in societate. Cadrele didactice trebuie sa stie ca un copil cu deficiente este incapabil de a-si reprezenta o schema si de aceea trebuie sa fie tot felul de materiale cum ar fi:panouri luminoase cu imagini pentru citit(invatarea numerelor, culorilor si a obiectelor), planse sau imagini afisate pe perete. Merita sa aloce timp pentru confectionarea de astfel de materiale pentru ca acestea sunt de mare ajutor in procesul de invatare la copii. Aceste materiale pot fi folosite de mai multi copii si de mai multi educatori. Nu este nevoie de sume mari de bani deoarece se pot folosi tot felul de resturi de materiale. Orice educator are abilitatea de a confectiona astfel de materiale iar copiii pot sa ajute la confectionarea acestor materiale. In cazul dificultatii de invatare, sunt necesare materiale cu scris foarte mare, sau materiale care sa le ofere indicii prin atingere. OBIECTUL DE JOACA Din resturi de materiale se pot confectiona foarte multe jucarii pentru copii mai mici:soricei, papusi, marionete, catelusi, puzzle sau instrumente muzicale. Piesele de domino pot fi folosite daca se maresc punctele pe fiecare placuta pentru a putea fi mai usor manuite de copiii cu dizabilitati. ECHIPAMENTE/MATERIALE PENTRU CLASA Se pot realiza multe dispozitive/echipamente. Pentru ca elevii sa poata apuca mai bine creionul, acesta se poate monta intr-un invelis de cauciuc moale sau se poate confectiona un ABAC din dopuri de sticla care sa-l ajute sa numere, ori rigle cu marcaje mai mari si mai proeminente pentru a-I ajuta pe copiii cu deficiente. MOBILIERUL CLASEI

Copiii cu dizabilitati au probleme de pozitionare pe scaun. Acestia pot avea niste scaune speciale sau cadre care sa-l ajute sa se ridice ori sa stea in picioare corect(care pot fi confectionate din bucati de lemn.)

Amenajarea spatiului educativ prin arii de stimulare Amenajarea spatiului grupei(clasei) intr-o noua maniera, care sa nu mai imite modelul scolar, ci sa ofere ocazii si oferte de joc liber si creativ, corespunde in fapt cu organizarea ariilor de stimulare. Acestea sunt:colturi, ateliere, sectoare, centre, domenii, locuri, ungherase in care sunt puse materiale didactice la indemane copiilor, intr-o maniera care sa dea prilejul desfasurarii unor activitati in sensul si in fovoarea dezvoltarii lor psihice si fizice. Principalele arii de stimulare Artele plastice: desen, dactilopictura, activitati practice, colaje, pictura cu acuarele sau guase; Senzorial (apa si nisipul) - apa in cadita sau lighean mare si folosirea unei cutii de nisip la constructii din acest material; Constructiile (cuburile mari) - un covor si un raft care are ordonate in el cuburi de marimi si forme diferite; Jocurile casei (jocuri de rol si activitatile casnice); Jocurile de manipulare: jocuri de masa, masuta si raft in care copiii gasesc jucarii mici si jocuri de masa. Muzica: aici pot exista instrumente muzicale dar si obiecte care produc sunete muzicale; Gimnastica: locul in care se pot pune aparatele de sport; Stiinta (coltul naturii vii): plante, mici animale de casa, pestisori, seminte si lucruri care formeaza spiritul stiintific; Biblioteca (coltul linistit si coltul cartii): este locul unor rafturi cu carti, caiete si creioane, dar si al unor saltele sau canapele pe care copiii se pot odihni; Spatiul curtii (jocurile in aer liber)-exista diverse moduri de amenajare a curtii pentru a deveni real un spatiu de joaca.

Schimbarea mediului, metodei, modului de grupare si materialelor corespunde in fapt nevoii de schimbare care caracterizeaza pedagogia timpurie si prin care se identifica o diversitate de copii cu cerinte si nevoi diferite si nu un copil abstract. Promoveaza ideea parteneriatului colectiv de la varstele mici si in sprijinul varstelor mici. Lucrul in aceasta maniera relaxeaza copiii si cadrele didactice in asa fel incat atmosfera este permament destinsa, netensionata si optimista. Educatia este un fenomen social. Din aceasta perspectiva se impune o relatie biunivoca fundamentala: comunicarea intre subsistemul educational si sistemul social. Notiunea de societate educativa impusa in termiologia de specialitate, este operationala doar in masura in care avem de a face cu o coechilibrare perfecta a politicilor educationale, sociale, economice si culturale. Educatia este o investitie pe termen lung. Cei pe care ii educam acum sunt generatiile de maine, drept urmare este de datoria

societatii de a avea grija incotro se indreapta. Iar componenta morala a acestui demers este esentiala. Pentru o buna asezare in orizontul valorilor morale este necesara ,,asanarea morala a societatii. Indemnul adresat de J. J. Rousseau incepeti prin a va cunoaste copii este temelia educatiei. Este reclamata o participare a psihologiei, medicinii, biologiei si pedagogiei la elucidarea acestui microunivers uman care este copilul. Nevoia specialistului de certitudine este dublata de dragostea invatatoruluin pentru cel pe care il creste. De asemenea, din etimologia cuvantului ,, a educa, aceasta actiune presupune crestere, ocrotire. A educa este o arta in egala masura: Trebuie ca arta educatiei, ca pedagogia sa fie rationala, pentru ca natura omeneasca sa se poata dezvolta in asa chip pentru a-si indeplini destinatia. Invatatorul nu este numai un specialist, un om de stiinta, un profesionist, ci el este chemat sa armonizeze, prin vocatia sa, sunetele disonante ale unei ,,orchestre aparte, care este copilu. Educatia inseamna ideal, scop, obiective. Se observa ca demersul educativ are o anumita coloana vertebrala, si anume, orientarea acestuia dupa finalitati clare. De aceea, scoala are de implinit trei obiective: formarea individului pentru o activitate sociala; formarea viitorului ,, om al cetatii; formarea si dezvoltarea personalitatii umane. Acestea, la un loc, argumenteaza necesitatea stabilirii clare a ceea ce se astepata de la actul educativ. Prima treapta in formarea copilului este familia. Necesitatea educarii familiei pentru a-si cunoaste si intelege mai bine copii este sustinuta cu solide argumente stiintifice. Orice fenomen aparent nesemnificativ, poate schimba cursul evolutiei copilului: de la faza preconceptiei la sfarsitulul ciclui primar de invatamant. In acelasi timp, educarea familiei este si o problema de cultura. O buna asezare a omului in orizontul valorilor este conditia sine qua non a atingerii scopului educatiei: autonomia individului care il face pe acesta sa fie stapan pe propriul destin si pe propria personalitate. Pedaogagia inseamna actiune. Reprosul adus, de multe decenii, ca este o stiinta pur teoretica, speculativa, este demonatat cu atentie, prin finalitatea cartii de Psihopedagogie: aceea de a oferi sugestii practice si posibile mijloace de eficientizare a educatiei. ,,Trezirea spiritului coplilui, catre lumea exterioara, solicitarea sistematica in activitati bine dozate si puternic motivate reprezinta cheia dublului succes pentru elevi, performante progresive, iar pentru invatatori, satisfactia si bucuria lucrului bine facut. Din aceasta perspectiva, cuvintele lui Simion Mehedinti ne indeamna sa ne aplecam, inca o data, cu responsabilitate, asupra a ceea ce inseamna copiii si educatia lor: Copiii bine educati sporesc fiinta neamului, dupa cum mugurii din fiecare primavara, strangandu-se in varful ramurilor, sporesc coroana copacului, in toate directiile.

Bibliografie:

1. Buica, Cristian Bazele pedagogiei 2. Cretu, Elvira Pedagogie scolara pentru invatamantul primar 3. Iucu, Romita; Manolescu Marin Pedagogie pentru institutori, invatatori, educatori, profesori, studenti si elevi 4. Vrasmas, Ecaterina Educatia copiilor prescolari 5. Tadeusz, Kotabinski Tratat despre lucrul bine facut