UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA, IAŞI

Master - Geologie de sondă şi ambientală

Anul lI

DistribuŃia zăcămintelor de hidrocarburi din nord-vestul

Platformei Moldoveneşti

Bazine petrolifere din România Student: Năstase Cristina Boronia Ana-Maria

2010

2

INTRODUCERE

Platforma Moldovenească este situată la est de CarpaŃii Orientali, fiind cea mai

veche platformă consolidată în Proterozoicul mediu. Forajele adânci au relevat că marginea

vestică a acestei platforme este cuprinsă sub orogen, încât limita de suprafaŃă este aparentă

şi se poate trasa la contactul dintre depozitele sarmaŃiene cvasiorizontale ale platformei şi

cele miocene, intens cutate ale molasei pericarpatice pe linia Straja – Solca – Păltinoasa -

Tg. NeamŃ – Buhuşi. La sud este delimitată de Platforma Bârladului (un compartiment mai

coborât al platformei) prin falia Fălciu - Plopana, iar la nord şi la est se continuă peste

graniŃe cu Platforma Est- Europeană (din care este şi parte componentă).

Morfologic, Platforma Moldovenească prezintă un relief de podiş ce este fragmentat

de albiile unor râuri precum Siret, Suceava, Moldova, Prut. ( Mutihac, 1990).

Fig. 1 UnităŃile fizico-geografice ale Podişului Moldovei ( IGG, internet )

3

I. GEOLOGIA PLATFORMEI MOLDOVENEŞTI

I.1 STRATIGRAFIE

I.1.1.a. Fundamentul

Fundamentul aflorează în malul Nistrului, coborând în trepte în faŃa CarpaŃilor, încât

pe arealul Platformei Moldoveneşti a fost studiat doar prin foraje Iaşi (- 1121 m), Popeşti

( - 1370 ), Bătrâneşti (-1008 m) şi Todireni ( - 950 m). Datele de vârstă absolută au arătat

valori cuprinse între 1280- 1448 M.a ( pe biotit ) şi între 1005-1593 M.a ( pe microclin ).

Fig. 2 ConstituŃia fundametului Platformei Moldoveneşti ( IONESI, 1994 ).

Fundamentul este exclusiv cristalin, fiind caracterizat din punc de vedere litologic de roci

cuarŃo-feldspatice, gnaise oculare, paragnaise cu plagioclazi, larg cristalizate şi intruziuni

granitice.

4

Natura soclului, variază de la est spre vest, fiind de tip podolic pâna la falia

Siretului, de natură scitică între faliile Siretului şi Solca şi probabil de tip moesic sub

pânzele Orogenului Carpatic, ( Fig. 2).

Vârsta ultimului metamorfism care a afectat formaŃiunile soclului, determinată prin

măsurători radiometrice, este de 1600 mil. ani, ce corespunde cu mişcarile Karelian-

elsoniene din Proterozoicul mediu. InvestigaŃiile geofizice au indicat existenŃa în soclul

Platformei Moldoveneşti a unor nuclee arhaice constituite în cea mai mare parte din corpuri

magmatice, la care se adaugă metamorfite realizate în condiŃiile faciesului granulitic. Pe

acestea s-au grefat formaŃiuni geologice cu un comportament geofizic distinct, formate din

corpuri magmatice şi metamorfite realizate în condiŃiile faciesului amfibolic. Această

situaŃie duce la concluzia că în structura soclului Platformei Moldoveneşti şi a Platformei

Est-Europene, în general, se disting două etaje structurale: unul inferior, Arhaic şi altul

superior Eoproterozoic.( Fig. 4 ). Aceasta înseamnă că soclul este rezultatul a două cicluri:

unul Arhaic spre 3100-3000 M.a. şi altul Eoproterozoic timpuriu spre 2500 M.a.( Mutihac,

2004).

I.1.1.b. Cuvertura

Peste soclul Platformei Moldoveneşti se dispun transgresiv şi discordant o suită de

depozite sedimentare cu grosimi foarte diferite şi depozite continentale cuaternare, care

alcătuiesc mai ales terasele, şesurile aluviale şi conurile aluviale ale arterelor hidrografice.

Cuvertura a fost acumulată în intervalul Vendian-MeoŃian. Astfel s-au separat trei

mari cicluri de sedimentare, ( Ionesi, 1989 ):

- Vendian superior - Devonian

- Cretacic – Paleocen? – Eocen mediu

- Badenian superior - MeoŃian

Fiecare dintre aceste trei cicluri au avut scurte întreruperi de sedimentare.

Ciclul Vendian – Devonian

Din studiile paleontologice, efectuate pe carote extrase în foraje, rezultă că acest

interval stratigrafic este reprezentat prin Vendian superior. S-a considerat că după

stabilizare prima transgresiune marină a avut loc în Vendianul superior. PrezenŃa

Vendianului superior dar şi a etajelor din Paleozoic: Cambrian, Ordovician, Silurian,

5

Devonian a fost atestată prin asociaŃii specifice de foraminifere, fitocenoze sau chiar

macrofaună.

Fig.3 Coloană stratigrafică pentru partea de nord a Platformei Moldoveneşti ( MUTIHAC et. al. 2004 ).

6

Ciclul Cretacic – Paleocen ? - Eocen

Noul megaciclu de sedimentare a început în Valanginian dar cu numeroase

întreruperi de scurtă durată, s-a menŃinut până în Eocen. Depozitele acumulate în acest

interval sunt acoperite de cele miocene, care sunt erodate în malul Prutului între RădăuŃi si

Mitoc, apărând în aflorimente Cenomanianul. Microfauna şi mai ales macrofauna atestă

prezenŃa Valanginianului, Barremianului, ApŃianului, Albianului superior,

Cenomanianului, Santonianului, Campanianului ? Paleocenului, Eocenului inferior şi

mediu ( Ionesi, 1989 ).

Valanginianul - este cunoscut pe partea vestică a platformei, unde se aşterne

transgresiv peste Paleozoic sau direct peste Vendian. În partea de nord-vest ( zona RădăuŃi-

Suceava ) sedimentarea începe prin calcare roşietice, argile şi marne brune, cu intercalaŃii

de dolomite şi anhidrite, ce însumează până la 350 m grosime.

Albianul superior - apare tot pe marginea de nord - vest ( RădăuŃi – Suceava –

Fălticeni ) şi pe cea de sud-vest ( Fundul Tutovei – Bacău ), fiind reprezentat prin gresii,

calcare de aproximativ 50-60m cu o asociaŃie de foraminifere, ( Ticinella roberti,

Hedbergella planspira, Praeglobotruncata stephani etc. ).

Ciclul Badenian superior – MeoŃian

În Badenianul superior ( Kossovian ) s-a produs o transgresiune marină ce s-a extins

pe toată platforma, cu care începe ultimul ciclu de sedimentare, ce a avut o durată mai

scurtă faŃă de precedentul, dar care este mai bine cunoscut şi cercetat. Nici în acest ciclu nu

a fost o sedimentare continuă, ci a existat o întrerupere între Badenian şi SarmaŃian şi alta

în timpul SarmaŃianului, între Basarabian şi Chersonian.

( L. Ionesi şi B. Ionesi, 1982, 1984 )

Badenianul superior

Depozitele badeniene au fost interceptate în numeroase foraje, fiind dezvelite prin

eroziune numai în malul Prutului, între IvancăuŃi şi Liveni. Sub aspect litologic, în cadrul

Badenianului au fost separate trei formaŃiuni:

- formaŃiunea infraanhidritică (detritică)

- formaŃiunea anhidritică (evaporitică)

- formaŃiunea supraanhidritică

7

FormaŃiunea infraanhidritică: stă pe depozite cretacice, fiind alcătuită din

depozite detritice cu nisipuri şi intercalaŃii de marne.

FormaŃiunea anhidritică: urmează după formaŃiunea infraanhidrică, fiind alcătuită

din gipsuri şi anhidrite, cu unele intercalaŃii de marne şi tufuri.

FormaŃiunea supraanhidritică: încheie succesiunea Badenianului. Este alcătuită

în cea mai mare parte din argile şi marne cenuşii. Pe marginea de nord-est, ca urmare a

adâncimii reduse a mării s-au acumulat calcare şi marne cu Lithothamnium (10-20 m ), în

care se găsesc pectinide, ostreide, brachiopode, foraminifere etc. Această formaŃiune este

echivalentă cu “marnele cu Spiratella” din molasa pericarpatică.

SarmaŃianul

Depozitele sarmaŃiene aflorează pe tot arealul Platformei Moldoveneşti. Spre

deosebire de Badenian se caracterizează printr-o faună salmastră, datorită scăderii

salinităŃii, cauzată de izolarea Paratethysului de Tethys.

În plan cartografic se poate remarca o succesiune a depozitelor sarmaŃiene de la

nord spre sud în funcŃie de vârsta lor. Astfel, în nord aflorează cele mai vechi depozite şi cu

cât sunt mai noi ocupă zone mai sudice. Această dispoziŃie poate fi explicată fie prin

retragerea progresivă a mării sarmatice spre sud, fie printr-o ridicare diferenŃiată a unor

sectoare ale platformei, ridicarea fiind mai puternică în nord-vest şi mai slabă în sud-est.

Această ridicare diferenŃiată s-ar datora mişcărilor valahe de la sfârşitul Romanianului.

Grosimea depozitelor sarmaŃiene creşte progresiv cu apropierea de Orogenul

Carpatic. Această creştere a grosimii se datorează ratei de acumulare în condiŃii de

subsidenŃă, subsidenŃă tipică bazinelor de foreland, dată de fracturarea şi subşariajul

marginii vestice a platformei sub orogen.

Depozitele sarmaŃiene dintre Siret şi Orogenul Carpatic, după Bica Ionesi (1968),

se prezintă în două faciesuri: unul este litoral-neritic, argilo-nisipos cu intercalaŃii de

calcare şi gresii, uneori calcare oolitice, şi altul vestic, spre contactul cu molasa

pericarpatică, fluvio-deltaic, constituit din pietrişuri cu intercalaŃii de nisipuri.

8

9

MeoŃianul - încheie sedimentarea pe Platforma Moldovenească, apele retrăgându-se

spre sud, pe Platforma Bârladului, unde procesul a continuat până în Romanian.

Cuaternarul - este reprezentat, în primul rând, prin depozite de terasă care însoŃesc

arterele hidrografice ce străbat platforma. S-au separat pâna la 7-8 niveluri de terase. La

Dersca - Lozna ( jud. Botoşani ) şi Poiana Zvoriştea ( jud. Suceava ) s-au format turbării.

Olaru (1968 ), prin analiza palinologică, consideră că turbăria de la Dersca s-a format în

postglaciar, când climatul a început să se încălzească uşor, iar cea de la Zvoriştea ceva mai

târziu, în Boreal.

I.2. TECTONICA

Platforma Moldovenescă, ca regiune consolidată încă din Proterozoic, are un

aranjament ruptural specific unităŃilor de platformă. Mişcările la care a fost supusă sunt

doar de basculare ce au determinat înaintări şi retrageri ale apelor mării, de unde avem şi

ciclurile de sedimentare amintite.

O caracteristică importantă a platformei este căderea ei în trepte spre vest (sub

orogen) în lungul unor falii care afectează atât cuvertura sedimentară cât şi soclul cristalin.

Prin foraje s-a dovedit continuitatea platformei sub orogen (la Frasin), continuitatea

acesteia fiind confirmată şi de prospecŃiunile seismice efectuate.

Faliile în lungul cărora platforma este subşariată au orientarea NNV - SSE ( paralel

cu structurile CarpaŃilor Orientali ). În afară de aceste falii mai există şi o serie de falii

orientate est - vest, perpendiculare pe cele menŃionate, după care soclul eoproterozoic, dar

şi cuvertura, coboară spre Orogenul Carpatic ( Fig.4 ). Vârsta faliilor este în general,

cadomiană însă acestea au evoluat ca falii active în diferite epoci când au afectat şi

cuvertura sedimentară. ( Mutihac,et.al., 2004 ).

Un alt fapt demn de amintit este înclinarea depozitelor cuverturii spre sud-est cu 5 -

8 m/km.

Putem concluziona că Platforma Moldovenească în ansamblul ei, prezintă o

tectonică relativ simplă.

10

Fig. 4 . SecŃiune geologică prin Platforma Moldovenească ( MUTIHAC et. al. 2004 )

II. RAPORTURILE SECTORULUI NORD-VESTIC AL PLATFORMEI CU OROGENUL CARPATIC

RelaŃiile dintre Platforma Moldovenească şi Orogenul Carpatic sunt de natura

tectonică; orogenul sub formă de pânze suprapuse, este şariat peste marginea platformei

(Fig.5). Marginea vestică a Platformei Moldoveneşti a fost afectată într-o mare masură de

mişcările orogenezei alpine.

La suprafaŃă contactul dintre platformă şi orogen, se face prin limita dintre

depozitele volhiniene cvasiorizontale, cu Miocenul pericarpatic intens cutat. Datele de foraj

au demonstrat că marginea platformei se găseşte până la o adâncime mare sub orogen.

Forajul de la Frasin a arătat ca Platforma Moldovenească este prinsă sub orogen până la o

adâncime de circa 13 Km. Cu siguranŃă marginea ei se extinde şi spre vest de Frasin. Acest

fenomen s-a produs în mişcările moldave, în care s-a edificat structura în pânze de şariaj a

11

Orogenului Carpatic şi împingerea lui, sub formă de pânze, peste marginea rigidă a

platformei. Ulterior marea sarmatică s-a extins peste falia pericarpatică acumulându-se

depozite ce stau direct peste molasa pericarpatică.

În sectorul dintre Valea Sucevei şi Valea Moldovei, sub unitatea pericarpatică sunt

prinse depozite bugloviene, eventual şi baza Volhinianului, în nici un caz mai superioare.

( Ionesi, 1971 ).

Ideea aşezării transgresive a depozitelor sarmaŃiene a fost adoptată de majoritatea

geologilor care au lucrat între Valea Sucevei şi Valea Moldovei ( S. Athanasiu, 1913; D

Ştefănescu, 1937; I. Băncilă, 1952 şi 1958; etc. ).

Procesul de decolarea orogenului peste Platforma Moldovenească, în sectorul

Valea Sucevei – Valea Moldovei, s-a încheiat la sfârşitul Buglovianului sau la începutul

Volhianului. Lipsa părŃii bazale a Volhinianui poate fi explicată printr-o scurtă exondare,

posterioară avansării unităŃii pericarpatice peste platformă şi a revenirii mării sarmatice

ceva mai târziu.

Fig. 5 SecŃiune geologică între Frasin (r. Moldova) şi Cacica ( p.BlândeŃu), ( IONESI,1994 )

Platforma Moldovenească(P.M.): F.ş.cr.- şisturi cristaline ( fundament), Pz .- Vendian superior şi Paleozoic,

K - Cretacic, Pg2 - Eocen inferior şi mediu, bd - Badenian superior, bg – vh - Buglovian – Volhinian ;

Pânza Pericarpatică (PP): m1,2 - Aquitanian , Burdigalian, Badenian, sg - sare; Pânza de Vrancea (PV) şi

Pânza de Tarcău (PT): sn - Senonian, Pg 1,2 - Paleocen şi Eocen, Pg3 - Oligocen, m1 - Burdigalian inferior

( formaŃiunea de Gura Şoimului).

12

Bica Ionesi ( 1969 ), a pus în evidentă între Valea Moldovei şi pârâul Voitinel,

Buglovian cutat, dezvelit prin eroziune de sub Volhinianul interior orizontal, şi care îl

consideră ca aparŃinând de Miocenul pericarpatic. În acelaşi timp se precizează că din

Volhinianul dispus orizontal lipseşte partea bazală. Prin aceasta se demonstrează

dispunerea transgresivă a SarmaŃianului peste Miocenul pericarpatic şi că cele mai

superioare depozite de platformă, prinse sub miocenul pericarpatic, nu pot avea o vârstă

superioară celor care se aştern transgresiv, respectiv Volhinian inferior.

Unitatea pericarpatică este alcătuită dintr-un singur ciclu de sedimentare, desfăşurat

pe intervalul Miocen ( Acvitanian?- Burdigalian- Buglovian ), ce se poate raporta la un

singur subetaj-moldavic.

Afundarea marginei vestice a Platformei Moldoveneşti în .Badenian o putem

considera iniŃial ca o mişcare de compensaŃie în urma ridicării accentuate a întregului

orogen, iar ulterior ca o consecinŃă a încărcăturii orogenului peste platformă. Partea nordică

a Platformei Moldoveneşti începe să se exondeze treptat după Vendian ca urmare a unei

mişcări lente de ridicare şi se transformă în uscat.

Geosinclinalul îşi încheie evoluŃia în Buglovian iar Platforma Moldovenească

devine uscat după Volhinian. ( Ionesi, 1971 ).

13

Fig.6 Harta geologică a regiunii Gura Humorului- Cacica ( IONESI, 1971 ).

14

III. DISTRIBUłIA ZĂCĂMINTELOR DE HIDROCARBURI DIN NORD-VESTUL PLATFORMEI MOLDOVENESTI III.1 CondiŃii de geneză, acumulare şi conservare a hidrocarburilor

Datorită regimului tectonic relativ calm, care caracterizează Platforma

Moldovenească, în succesiunea stratigrafică a cuverturii ei sedimentare se constată totuşi o

alternanŃă de roci ce pot îndeplini funcŃia de rezervoare, ecrane protectoare şi surse de

hidrocarburi.

În ceea ce priveşte rocile - rezervor, cu dezvoltare regională sau locală, ele se

întâlnesc începând din Vendian şi până în SarmaŃian. Din această categorie fac parte

gresiile şi cuarŃitele vendiene, cambriene şi ordoviciene, protejate, fie de intercalaŃiile de

şisturi argiloase proprii seriei respective, fie din argile şi marnocalcarele siluriene. Gresiile

şi cuarŃitele cambro-ordoviciene sunt destul de diagenizate şi compacte, de aceea,

ameliorarea proprietăŃilor de roci-rezervor depind de gradul de fisuraŃie, care este destul de

variabil. Gresiile devoniene şi intercalaŃiile psamitice din Carbonifer sunt de luat în

consideraŃie, dar numai pe zone foarte restrânse, în raport cu aria lor de distribuŃie şi cu

precarele condiŃii de protecŃie. Aceeaşi importanŃă locală ar putea-o avea depozitele

carbonatate şi nivelele de gresii jurasice şi cretacice. Badenianul, prin gresiile din

complexul infraanhidritic, constituie unul din principalele rezervoare ale platformei.

Acestea reprezintă porozităŃi de 2,7% - 14% şi permeabilităŃi de 0,15 – 50 mD. Deşi nu au

o extindere atât de regional ca rezervoarele badeniene, în aceeaşi măsură se poate conta pe

gresiile şi nisipurile localizate în seria bazală, predominant pelitică, a SarmaŃianului. Ele

prezintă porozităŃi de 2% - 20% şi permeabilităŃi de 1 – 100 mD, caracterizându-se prin

dezvoltări lenticulare.

În lipsa studiilor speciale asupra rocilor posibil generatoare de hidrocarburi, în

schiŃarea unor consideraŃii de acest gen s-a apelat la alcătuirea petrografică, caracterul

bituminos şi culoarea depozitelor sedimentare. Plecând de la astfel de criterii, ar putea fi

încadrate în rândul rocilor posibil generatoare, intercalaŃiile de şisturi argiloase vendiene şi

cambriene, argilele şi marnocalcarele siluriene, intercalaŃiile argiloase şi marnocalcaroase

din seria infraanhidritică, precum şi seria marnoasă supraanhidritică badeniană, argilele,

15

marnele şi marnele grezoase sarmaŃiene. La rândul lor, aceşti termini litologici, prin

caracterul pelitic şi compact pe care-l au, pot constitui şi ecrane protectoare.

PotenŃialul acvifer al rezervoarelor din platforma moldovenească n-a putut fi

verificat şi studiat decât printr-o măsură restrânsă. Succesiunea depozitelor vendiene,

cambriene şi ordoviciene se caracterizează prin ape cu regim hidrodinamic, stabilizat, de

tip CaCl2 şi cu mineralizaŃii care ajung la 105 g/l. uneori, ele conŃin iod până la 4,2 g/l şi

brom până la 210 mg/l. În Cretacic se întâlnesc, de regulă, ape hidrocarbonato-sodice, şi

sulfato-sodice, cu mineralizaŃii reduse, de 8 – 28 g/l. În Badenian şi SarmaŃian, apele

variază, uneori, pe distanŃe mici, de la sulfato-sodice şi bicarbonato-sodice, la cloro-

magneziene şi cloro-calcice. MineralizaŃia, şi ea variabilă, prezintă, în medie, valori de 35 –

77 g/l, dar poate ajunge până la 110 g/l. În general, mineralizaŃiile descresc de jos în sus,

adică în acelaşi sens în care se realizează trecerea de la apele cloro-calcice şi cloro-

magneziene la cele bicarbonato-sodice. Se remarcă existent, în proporŃii variabile, a iodului

(19 – 29 mg/l), bromului (10 – 34 mg/l) şi amoniului (50 – 120 mg/l). Acizii naftenici au

fost sesizaŃi numai sub formă de urme.

III. 2 Zăcăminte de hidrocarburi ( formaŃiuni purtatoare de hidrocarburi)

În Platforma Moldovenească s-au descoperit până în prezent hidracarburi numai în

Badenian şi SarmaŃian. Aceste acumulări se situează pe marginea vestică, afundată, prinsă

uneori sub încălecarea unităŃilor depresiunii precarpatice. Acumulările din Badenian sunt

localizate, de regulă, în capcane structurale de tip monoclin faliat. Cele de SarmaŃian sunt

în capcane combinate, cu un pronunŃat caracter litologic. Exceptând zona productivă de la

Roman – Secueni ( SarmaŃian ), cu o dezvoltare discontinuă dar întinsă pe o suprafaŃă

apreciabilă, celelalte acumulări sunt de dimensiune şi valoare mică până la foarte mică.

La nivelul Badenianului se cunosc acumulări de hidrocarburi la Frasin – Gura

Humorului, Mălini şi Cuejdiu. SarmaŃianul, exclusiv gazeifer, este productiv în zonele

Valea Seaca, Roman – Secueni şi Bacău, ( Fig.7 ).

Zona Frasin – Gura Humorului aparŃine unei trepte afundate a Platformei

Moldoveneşti, acoperită de depozitele molasei Miocen – inferioare şi ale flişului Paleogen.

Structura reprezintă un monoclin, cu căderea stratelor spre W, afectat de trei falii şi

compartimentat în trei blocuri, ( fig. 8 ). Această structură a putut fi evidenŃiată cu ajutorul

16

lucrărilor seismice, orizontul de anhidrite constituind un reper caracteristic. Imaginea

structurală a fost precizată cu forajele de adâncime.

Fig. 7 – Distributia zăcămintelor de hidrocarburi din Platforma Moldovenească (PARASCHIV, 1975)

Din molasa Miocen – inferioară, cutată şi şariată, sondele de la Frasin – Gura

Humorului au intrat în Badenianul platformei, gros de 150 – 180 m care, la rândul lui, se

dispune peste Cretacicul superior ( probabil Campanian ). Badenianul începe cu complexul

detritic infraanhidritic ( cca. 130 m grosime ), alcătuit din gresii, care au fost grupate în trei

orizonturi ( A, B şi C ). Acestea sunt separate de intercalaŃii marnoase cu grosimi de 8 – 10

m. Complexul detritic inferior este protejat de orizontul anhidritic a cărui grosime variază

17

între 14 şi 25 m. Anhidritele sunt urmate de complexul marnelor cu Spirialis ce incheie

secŃiunea depozitelor de platformă.

Hidrocarburile s-au acumulat în orizonturile A şi B, termenul C fiind saturat cu apă.

Adâncimea orizonturilor productive este cuprinsă între aproximativ 3400 şi 3760 m.

Rezultatele probelor de producŃie sugerează că orizonturile A şi B constituie unităŃi

hidrodinamice separate. La una din sonde ( 915 ) stratul A a debitat 34 m3/zi hidrocarburi

fluide şi 89000 m3/zi gaze, iar stratul B, 33 m3/zi hidrocarburi fluide şi 135000 m3/zi gaze.

La alte două sonde rezultatele au fost slabe. Grosimea efectiv saturată a rezervoarelor este

de 8 – 20m, porozitatea de 12% - 14 %, iar permeabilitatea de 0,15 – 0,83 mD. Este

probabil, însă, că curgerea fluidelor către gaura de sondă să se datoreze permeabilităŃii

fisurale.

Fig.8 – Zona Frasin – Gura Humorului

a. Harta structurală la un reper din Tortonian; b. secŃiune geologică transversală

b. Profilul tip al Tortonianului ( PARASCHIV, 1975 )

18

Structura Mălini se situează, de asemenea, pe marginea vestică a Platformei

Moldoveneşti, dar pe o treaptă mai ridicată a acesteia, la exterior de linia pericarpatică. Ea

îmbracă forma unui pinten structural faliat, care se schiŃează pe fondul general de coborâre

în faŃa CarpaŃilor. Această structură a fost pusă în evidenŃă cu ajutorul prospecŃiunilor

seismice.

Succesiunea stratigrafică este identificată cu cea cunoscută în aproape toată

platforma şi anume, peste Cretacic se dispune Badenianul, care la rândul său suportă

Buglovianul şi SarmaŃianul. Badenianul este alcătuit din complexul infraanhidritic cu

orizonturile A, B şi C, anhidritele şi complexul supraanhidritic al marnelor cu Spirialis

( Fig. 9 ), ( Paraschiv, 1975).

Hidrocarburile sunt localizate în orizonturile A şi B, care constituie capcane

structurale de tip monoclin faliat.

Singura sondă cu rezultate ( 115 Mălini ) a avut, din orizontul A ( 2163 – 2172 m ),

140000 m3/zi gaze cu 0,65 m3/zi condensate, iar orizontul B ( 2177- 2190m ), 104000 m3/zi

gaze cu 4 m3/zi condensate şi 12 m3/zi apă sărată. Greutatea specifică a condensatului este

de 0,777 kgf/dm3. Alte trei sonde săpate în extindere n-au mai avut hidrocarburi.

19

Fig. 9 – Structura Malini

a. Harta structural la un reper din Tortonian; b. sectiune geologica transversala; c. profilul tip al

Tortonianului ( PARASCHIV, 1975 )

Sonde de explorare : 102 Paltin, 210 Valea Seacă Sonda de explorare 102 Paltin

1. ConsideraŃii structurale şi litostratigrafice

Din punct de vedere administrativ, structura Paltin se gaseşte în judeŃul Suceava

pe raza localitaŃii Solca.

Geologic, formaŃiunile de interes ale Platformei Moldoveneşti se găsesc, în marea

lor majoritate la extremitatea vestică în apropierea contactului cu pânza subcarpatică, iar în

sectorul structurii Paltin, o parte din sondele care au deschis vorlandul moldav au traversat

20

pe diverse grosimi şi subzona flişului extern ( Ex. Sonda 111Gura Humorului ), sau numai

depozitele de molasă ( Ex.sonda, 104 Valea Seacă ).

Pânza subcarpatică, reprezentată prin depozitele miocene ale molasei inferioare, a

fost şariată peste platformă, în urma mişcărilor moldavice încheiate în SarmaŃianul

timpuriu.

Migrarea şi cantonarea hidrocarburilor evidenŃiate la marginea vestică a Platformei

Moldoveneşti, au fost favorizate de mişcarile orogenezei alpine care au dus în principal, la

afundarea accentuată a vorlandului sub orogenul carpatic, de-a lungul liniei pericarpatice,

în trepte structurale, delimitate de falii aproximativ paralele orientate NNV-SSE, creând în

detaliu o succesiune de grabene şi horsturi, blocuri tectonice majore ce pot cantona în

condiŃii bune acumularile de hidrocarburi.

Prima sondă care a avut rezultate pozitive în probele de producŃie, punând în

evidenŃă zăcământul de gaze de la Valea Seacă săpat în anul 1967 ( sonda 104 ) ca urmare

a cercetării seismice.

Profilele seimice executate după 1995, au identificat cadrul structural-tectonic şi

pentru alte acumulări gezeifere, cum ar fi cea de la Paltin, structură al cărei model geologic

de capcană va fi verificat într-o primă etapă prin sondele 101,102 şi 103.

Fig.10 SecŃiune seismică – proiecŃia Sondei 102 Paltin ( Proiect geologic, ROMGAZ )

21

În vederea verificării prin foraj a SarmaŃianului, Badenianului şi Albianului de

platformă, detectate seismic pe structura Paltin ca formând aranjament structural cu

potenŃial gazeifer, a fost propusă săparea sondei de explorare-deschidere 102 Paltin Nord

care urmează să intercepteze depozitele:

• Pânzei subcarpatice ( 0-250m ) - Miocen- dezvoltate în facies psamito-pelitic,

distribuit uniform ( gresii calcaroase, marne, argile), posibil cu intercalaŃii de conglomerate

( conglomerate verzui, cu ciment argilos, cu elemente de şisturi verzi, cuarŃo-cloritice şi

cuarŃ ). În sonda 111 Gura Humorului depozitele miocene au fost întâlnite sub formaŃiunile

flişoide, la o adâncime mult mai mare şi conŃin în bază şi o secvenŃă din orizontul salifer

inferior al Miocenului, ( sare grăunŃoasă albă cu elemente de marnă slab nisipoasă şi

anhidrit ).

• Platformei Moldoveneşti – SarmaŃin, Badenian, Senonian, Albian.

SarmaŃianul ( 250 - 1700m ), perioadă în care a avut loc retragerea apelor, este

constituit predominant din roci pelitice ( marne slab nisipoase, marne argiloase, argile,

argile fin grezoase, argilite microgrezoase ) în care sunt incluse, sub formă de intercalaŃii

dezvoltate discontinuu datorită variaŃiilor litofaciale, pachete compacte de nisipuri fin

micafere şi gresii marnoase-argiloase, cu bob fin.

Badenianul ( 1700-1850 m ) debutează cu un pachet de marne, marne argiloase, urmat

de o intercalaŃie de anhidrite caracteristice cu dezvoltare regională.

Complexul de interes este reprezentat prin strate bine individualizate de gresii

calcaroase, potrivit cimentate, separate de secvenŃe ( maxim 10m grosime ) pelitice,

complex cunoscut ca „formaŃiunea infraanhidritică”.

• Senonianul ( 1850- 2100m )- este dezvoltat în facies carbonatic fiind constituit din

calcare microcristaline cu fine urme de piritizare, grezocalcare foarte fin micafere cu rare

diaclaze umplute cu calcit, cu intercalaŃii subŃiri de marne.

Atât literatura de specialitate, cât şi carota mecanică extrasă din sonda 104 Valea

Seacă ( 2603-2604m ) semnalează şi prezenŃa Cenomanianului în baza Senonianului,

alcătuit din calcare grezoase glauconitice, cu rare feŃe de argile.

Albianul ( 2100-2280m )- include de asemenea depozite grezo-calcaroase, glauconitice,

foarte fin granulare, cu feŃe de argile şi/sau pachete de microconglomerate, calcare

dolomitice, dolomite.

22

Sonda a fost finalizată la adâncimea de 2650m (2452.6m TVD), deplasare 727.53m pe

azimut 286.05deg.

Litostratigrafic în timpul forajului s-au interceptat depozite de molasă, depozite

aparŃinând SarmaŃianului, Badenianului, Cretacicului şi Albianului.

Limite litologice la sonda 102 Paltin – estimate şi realizate (m )

Adâncimea estimata

Adâncimea estimata

Adâncimea realizata

Adâncimea realizata FormaŃiune

(MD) (TVDSS) (MD) (TVDSS) Pânza Pericarpatică 0 582.12 0 476.75

SarmaŃian (Platforma Moldovenească)

250 -332.12 365 111.75

Badenian 1858 -1117.88 2225? -1642.72 Senonian 2009 -1267.88 2338? -1755.88

Albian 2260 -1517.88 2567? -1984.88

Litostratigrafic în timpul forajului s-au interceptat:

- depozite aparŃinând Miocenului de molasă ( argile cu intercalaŃii siltice şi grezoase

cu diaclaze de calcit şi cuiburi de gips, sare. )

Depozite aparŃinând SarmaŃianului - dezvoltate în special în facies argilos.

ARGILĂ cenuşiu-deschisă, ocazional cenuşiu închisă, hidratabilă, siltică, slab

calcaroasă, soft-plastică, ocazional microbloc, amorfă, micaferă cu intercalaŃii de GRESIE

cuarto-litică, transparent-gri deschisă, friabilă, foarte fin-medie, ocazional grosieră,

subrotunjită, subsferică, moderat sortată, matrice argilo-carbonatică. Urme: cărbuni.

Badenianul - în care se pot separa cele trei unitati litologice ce reflectă evoluŃia

sedimentarii:

1. formaŃiunea argilo-marnoasă (supraanhidritică).

2. formaŃiunea evaporitică (anhidritică).

3. formatiunea detritică sau infraanhidritică cu cei trei pachete a, b si c.

ARGILĂ cenuşiu închis, duritate medie, slab calcaroasă, textură pământoasă, fin micacee,

cu oglinzi de frictiune, ARGILĂ cenuşiu deschisă, calcaroasă, plastică, amorfă,

ANHIDRIT opac, alb la gri, ocazional gălbui, duritate medie, textură zaharoasă, fibroasă,

GRESIE cenuşiu deschisă, duritate medie, ocazional dură, foarte fină-fină, subrotunjită,

subsferică, sortare bună, slab cimentată, ciment calcaros, porozitate vizuală slabă, rar

23

materie organică, CALCAR alb-gălbui, soft-mediu, microcristalin, textură pământoasă.

Urme de fosile.( Spirialis).

Cretacicul – este caracterizat de alternanŃe de calcar, gresie, argilă şi marnă cu

accidente silicioase;

CALCAR alb-cenuşiu deschis-maroniu, soft-dur, microcristalin, textură cerată-vitroasă,

porozitate intercristalină, ARGILĂ cenuşiu închisă, duritate medie, slab calcaroasă, textură

pământoasă, fin micacee, cu oglinzi de fricŃiune şi GRESIE cenuşiu deschisă, duritate

medie, foarte fină, subrotunjită- rotunjită, susferică, sortare bună, ciment calcaros,

glauconit, materie organică, porozitate vizuala slabă.

Senonian – este constituit din depozite calcaroase cu intercalaŃii subŃiri de marne

şi gresie;

CALCAR cenuşiu deschis rar alb-gălbui, duritate medie, rar dur, microcristalin, textură

cerată-vitroasă, porozitate intercristalină, grezos şi MARNĂ cenuşiu-cenuşiu închisă,

duritate medie, microbloc, textură pământoasă, rar GRESIE albicioasă, friabilă, fină-

grosieră, ocazional foarte grosieră, subangulară-subrotunjită, subsferică, slab sortată,

ciment calcaros, glauconit, porozitate vizuala slabă.

Albianul - se consideră că ar fi constituit din următoarele depozite.

ARGILĂ siltică, cenuşiu închisă, cu trecere la siltit, casant-dur, microbloc, micacee,

GRESIE albicioasă, friabilă, fină-grosieră, ocazional foarte grosieră, subangulară-

subrotunjită, subsferică, slab sortată, ciment calcaros, glauconit, porozitate vizuală slabă şi

CALCAR cenuşiu deschis rar alb-gălbui, duritate medie, rar dur, microcristalin, textură

cerată-vitroasă, porozitate intercristalină, grezos.

Sonda de explorare 210 Valea Seacă

Zonele structurale Valea Seacă şi Mălini sunt situate în partea vestică a Platformei

Moldoveneşti în apropierea limitei acesteia cu Unitatea Pericarpatică, sondele structurii

Valea Seacă fiind situate în apropierea comunei Valea Moldovei (sat Capu Câmpului) pe

terasa râului Moldova, la cca .10km de oraşul Gura- Humorului.

Lucrările de prospecŃiune seismică efectuate în aceste zone, începând din anul 1959,

au pus în evidenŃă coborârea în trepte spre vest a Platformei Moldoveneşti, de-a lungul

unor falii orientate aproximativ NV-SE. Una din aceste falii cu importanŃă regională, este

24

falia Păltinoasa - Mălini - Tg.NeamŃ, cu o săritura pe înclinare de cca. 500m, în vestul

căreia au fost identificate zonele structurale Valea Seacă şi Mălini.

Imaginea structurală a zonei Valea Seacă a fost întocmită pe baza datelor obŃinute

din interpretarea secŃiunilor seismice de timp şi a diagrafiilor electrice ale sondelor 104,

201, 203, 204 şi 206 Valea Seacă, 84 Brăieşti şi 10 Capu Câmpului la reperul cap anhidrit

( limita SarmaŃian/Badenian ) întâlnit în toate zonele.

Sonda 210 Valea Seacă, după reperul anhidritului, este amplasată pe apexul unui

element structural (brahianticlinal) încadrat de faliile Valea Seacă. Această formă de

brahianticlinal situată între falii se regăseşte şi la nivelul colectoarelor Badeniene -

pachetele a şi b - care în poziŃia sondei pot fi saturate cu gaze.

Capcanele Badenian "a" şi Badenian "b" sunt închise de falia posibil etanşă Valea

Seacă şi de ape marginale cu un contur situat în interiorul sondelor 104 şi 204 Valea Seacă.

Închiderea practică a zăcămintelor ar putea fi de 60 m. Cele două pachete de gresii cu

grosimi efective de 12 respectiv 8 m au permeabilităŃi efective de 18 respective de 20 mD.

Şi la nivelul complexelor grezoase din Cretacic se pot întălni capcane închise pe aceeaşi

falie Valea Seacă şi ape marginale.

Din punct de vedere geologic la alcătuirea acestei structuri participă următoarele

formaŃiuni:

• Cuaternar - apreciat pe intervalul 0 - 30 m, constituit din pietrişuri şi nisipuri ale

terasei superioare şi inferioare ale râului Moldova.

• Miocen de molasă - a fost evaluat pe intervalul 30 - 200 m, însă cu oarecari rezerve

datorate neclarităŃii profilelor seismice în zona de suprafaŃă. Dacă se va întâlni, ar putea fi

constituit din alternanŃă de argile şi strate subŃiri de evaporite şi chiar intercalaŃii subŃiri

cărbunoase.

• SarmaŃianul de Platforma Moldovenească - s-a estimat pe intervalul 200 - 2150 m.

Între 200 - 1300 m, se întâlnesc bancuri groase de nisipuri şi gresii separate de argile, între

1300 - 2150 m - argile şi marne - cu excepŃia intervalului 1830 - 1950 m, denumit

"sarmaŃianul grezos, posibil cu gaze" în cadrul căruia apar lentile de nisipuri separate de

argile.

• Badenianul de Platformă Moldovenească;

-ANHIDRIT (cu o grosime de aproximativ 25m).

25

-ARGILĂ (verde) (cu o grosime de aproximativ 20m).

-BADENIANUL grezos glauconitic "a" (cu o grosime de aproximativ 15m). Este o gresie

relativ omogenă cu ciment calcitic şi proprietăŃi de curgere bune ( porozitate efectivă 18%,

permeabilitate efectivă 20 mD ). A fost dovedită cu gaze bogate ( C1 = 95 % ) în sonda

115 Mălini. Ca o menŃiune - înainte de interceptarea pachetului "a" se va traversa un calcar

de cca. 2-3 m grosime.

-BADENIANUL grezos glauconitic "b" (cu o grosime de aproximativ 15m). În cadrul

pachetului intervalele poros-permeabile de maxim 1 m grosime cu porozităŃi efective de

18% şi permeabilităŃi efective de 20 mD alternează cu intercalaŃii până la 1 m cu porozităŃi

mai mici de 5 - 10 % sau chiar sub 5%.

-BADENIAN grezos "c" ( cu o grosime de aproximativ 30m ) - a fost interceptat cu apă

sărată în toate sondele din zona Valea Seacă. În sonda 115 Mălini a fost probată cu apă

sărată.

• Senonian de Platforma Moldovenească (aproximativ 250 m) este alcătuit din

calcare microcristaline cenuşiu-gălbui (aproximativ 200m) şi un banc de gresie calcaroasă

( aproximativ 50m ).

• Albian grezos de Platformă Moldovenească ( aproximativ 75 m ).

Ar mai fi de amintit că sonda 104 Valea Seacă după traversarea Albianului ( 2656-

2720 m ) s-a oprit la 2816 m în cuarŃite atribuite Paleozoicului.

Sonda 210 Valea Seacă a avut ca obiectiv cercetarea colectoarelor badeniene şi

sarmaŃiene în scopul precizării condiŃiilor structurale şi a determinării conŃinutului de fluide

al colectoarelor traversate cât şi cercetarea colectoarelor cretacice.

26

BIBLIOGRAFIE

ATANASIU S., ( 1913 ) – Cercetări geologice în bazinul Moldovei. Raport de activitate

Inst. Geol. 1908-1909.

BĂNCILĂ I., ( 1952 ) – Geologia regiunii Gura Humorului- VoroneŃ- Suha ( Câmpulung

şi Baia ), D.S . Com. Geol., XXXVI.

BĂNCILĂ I., ( 1958 ) – Geologia Carpatilor Orientali, Ed. Stiintifică Bucuresti.

GRASU C-TIN., BRÂNZILĂ M., MICLĂUŞ C. şi BOBOŞ I., ( 2002 ) – SarmaŃianul

din sistemul bazinelor de foreland ale CarpaŃilor Orientali, Ed. Tehnică,

Bucureşti.

IONESI L., ( 1971 ) – Flişul paleogen din bazinul Văii Moldovei, Ed. Academiei, Buc.

IONESI L., ( 1989 ) – Geologia unităŃilor de platformă şi a Orogenului Nord Dobrogean,

Ed. Tehnică, Bucureşti.

IONESI L. şi IONESI B., ( 1982 ) – Contributions á l’étude du Buglovien d’entre Başeu

et. Prut ( Plate-forme Moldave ), An.Şt. Univ. Iaşi, s. II-b, XXVII.

IONESI L SI B. IONESI, ( 1984 ) – Limita Basarabian- Chersonian în Platforma Mold.,

Univ. Iasi, volum festiv.

IONESI B., ( 1969 ) – Cercetari geologice în regiunea dintre Valea Sucevei şi pârâul

Voitinel ( Platforma Mold . An Şt.Univ .Al. I. Cuza, secŃia a II a, b geol, XV.

MUTIHAC V., ( 1990 ) – Structura geologică pe teritoriului României, Ed. Tehnică,

Bucureşti.

27

MUTIHAC V. şi IONESI L., ( 1974 ) – Geologia României, Ed. Tehnică, Bucureşti.

MUTIHAC V., STRATULAT M., FECHET R. M., ( 2004 ) – Geologia României, Ed.

Tehnică Bucureşti.

OLARU L., ( 1968 ) – Analiza palinilogică a turbăriei de la Lozna ( Dorohoi ), An. Şt.

Univ.Iaşi, s. II- b, XIV.

PARASCHIV D., ( 1975 ) –Geologia zăcămintelor de hidrocarburi din România.

Institutul de Geologie şi Geofizică-Studii tehnice şi economice, Seria A, Ed.

Bucureşti.

S.N.G. ROMGAZ S.A., ( 2007 ) – Proiect geologic Sonda 102 Paltin Nord .

S.C. DAFORA S.A. MEDIAŞ, ( 2000 ) – Departamentul geologic raport cu privire la

cercetarea geologică la sonda de explorare- prospecŃiune 210 Valea- Seacă.