UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE IMBUNATATIRI FUNCIARE SI INGINERIA MEDIULUI

REFERAT LA BATIMETRIE

ENACHE TUDORGRUPA 9402

SPECIALIZAREA CADASTRU

 Definitia Batimetriei:

Ramura hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei in lacuri, râuri,   mări   si oceane se numeste batimetrie. 

Batimetria poate fi considerată echivalentul acvatic al altimetriei.Cu ajutorul batimetriei sepot realiza:•monitorizarea colmatării   lacurilor si râurilor;•explorarea agregatelor minerale de râu;•monitorizarea excavatiilor din balastiere;•alcătuirea hărților de risc la inunda ț ii;  •secțiuni și hărti batimetrice;  Hărţile   batimetrice: 

Hărţile   batimetrice redau relieful fundului apelor prin curbe batimetrice(liniide pe o hartă care unesc punctele de egală adâncime alereliefului fundului apelor) sau curbe hipsometrice.

În metodologia clasică de cartografiere batimetrică, adâncimile măsurate se raportează în cazul fiecărui perimetru la un nivel de referință local, corespunzător cotei ”zero”a mirei hidrometrice cea mai apropiată de zona de lucru.O hartă batimetrică este o hartă care măsoară adâncimea apei de peste ozonă subacvatică. Deşi mulţi oameni cred că hărţile batimetrice măsoară adâncimi ale oceanului, acest tip de cartografiere se poate aplica, deasemenea, pentru mări şi lacuri.

O hartă batimetrică este o hartă care măsoară adâncimea apei de peste o zonă subacvatică. Deşi mulţi oameni cred că hărţile batimetrice măsoară adâncimi ale oceanului, acest tip de cartografiere se poate aplica, deasemenea, pentru mări şi lacuri. O hartă batimetrică seamănă mult cu o hartătopografică, cu excepţia faptului că caracteristicile conţinute în aceasta sunt sub apă. Se pot folosi reprezentări diferite, inclusiv liniile de culoare şi contur, pentru a reprezenta adâncimea oceanului sau a mării într-o anumită zonă. Unele hărţi batimetrice folosesc ceea ce se numeşte un model digital alterenului (DTM) pentru a arăta modul în care nivelurile subacvatice de adâncime diferă de la o regiune la alta.

Când cartografii au început să facă hărţi batimetrice, adâncimea se măsurade multe ori prin coborârea unui tip de sondă fizică într-o zonă de apă. Această metodă ar putea fi consumatoare de timp şi inexactă. În

timpurile moderne, această metodă a fost înlocuită cu sonar pentru a le da celor care se ocupă de hărţi o imagine mult mai bună a ceea ce este pe fundul oceanului. O hartă batimetrică poate servi mai multor funcţii diferite. Multe dintre aceste tipuri de hărţi de navigaţie le dau navigatorilor o mai bună înţelegere a caracteristicilor subacvatice, care ar putea ameninta siguranţa unei anumite căi pentru o barca sau navă.

O hartă batimetrică poate fi, de asemenea, de ajutor în misiuni de scufundare, în cazul în care cei care caută doresc să identifice ceva situat pe fundul unui ocean sau al mării de la o navă de marfăla un cargo aruncat. Multe misiuni interesante subacvatice, care au dezgropat comori de mult scufundate sau nave celebre pierdute au profitat de cartografierea batimetrică pentru a ajunge mai usor la o locaţie submarină.

Cartografierea batimetrică este de asemenea folosită pentru paleobatimetrie, studiul vechilor modificări ale topografiei subacvatice. Deşi multe naţiuni au institutii proprii pentru compilarea datelor hărţii batimetrice, există o resursă internaţională numită Graficul/Harta Batimetrică Generală a Oceanelor (GEBCO). Această colecţie de hărţi batimetrice poate oferi o mare cantitate de informaţii cu privire la etajelor oceanelor oriunde în lume. Proiectul este condus de către Comisia Interguvernamentală Oceanografică (IOC), care face parte din Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Colecţia GEBCO ajută oamenii de ştiinţă de peste tot în lume pentru a oferi cercetare pe domenii în care mulţi oameni stiu inca destul de puţin: ceea ce se află sub masa mare de apă. Cartografierea batimetrică progresivă ajută la descoperirea secretelor uneiadintre ultimele graniţe ale unui pământ care devine din ce în ce mai familiar. Anatomia unei hărţi batimetrice:

O regulă general valabilă: cu cât se fac mai multe măsurători de adâncime, cu atât harta va fi mai precisă. Pe o hartă sunt prezente izobatele, linii care unesc puncte înregistrate de aceeaşi adâncime a apei, în acest caz., faţă de o suprafaţă de referinţă. Izobatele trasate foarte aproape unele de altele semnifică schimbări rapide în ceea ce priveşte adâncimea, iar izobatele depărtate indică faptul că adâncimea apei se schimbă gradual.

Nivelul apei si mirele hidrometrice:

Nivelul apei unui râu, canal, lac sau mare este un element foarte important, deoarece după variaţia lui în timp se poate caracteriza regimul de scurgere. Prin nivelul apei se înţelege înălţimea oglinzii apei faţăde un plan orizontal

de referinţă, ales arbitrar, numit planul,,zero miră”. Linia suprafeţei libere a apei trebuie săfie orizontală, în caz contrar se consider ăo valoare medie pe lăţimea cursului. Nivelul apei poate săfie mai ridicat sau mai coborât ca urmare a creşterii sauscă derii volumului de apăcare se scurge, dar şi a influenţei vântului care poate fi orientat în sensul curgerii, în sens invers sau de la un mal la altul.

Construcţii pentru mă surarea nivelurilor:

Măsurarea nivelurilor se face cu ajutorul mirei hidrometrice pecare se citeşte nivelul suprafeţei apei unui râu, lac, canal etc. Pentru instalarea unei mire hidrometrice este recomandabil ca sectorul de râuales săfie rectiliniu pe cel puţin 100 m, să nu fie afectat de rupturi de pantă, malurile săfie consolidate, iar albia sănu-şi schimbe traseul întimpul viiturilor

Mira hidrometrică este formatădin mai multe plăci de aluminiu,cu lungime de 0,5m sau un metru fiecare, divizate din 2 în 2 cm, în aşafel încât fiecare decimetru să formeze în alternanţă litera E (fig. 1). Amplasarea acestor plăci se poate face în poziţie verticală, pe unul sau mai mulţi piloti, în funcţie de configuraţia albiei. Fixarea pilotilor se va face în aşa fel, încât aceştia să fie cât mai feriţi pentru avea stabilitate maximă, ca să nu fie dislocaţi în timpul viiturilor şi să permită citirea nivelurilor pe întregul ecart de variaţie. Partea inferioară a mirei se fixează cu punctul ,,O miră” în partea cea mai joasă afundului albiei în aşa fel, încât să se poată citi şi cele mai coborâte niveluri. În funcţie de configuraţia albiei, o miră fixă poate fi instalată pe un singur pilot, sau pe mai mulţi piloţi, în cazul în care malul are o pantă mică.

După modul de aşezare a mirelor în raport cu înclinarea terenului, mirele pot fi: - verticale cu piloţii şi plăcile în poziţie vertical; - înclinate acestea din urma putand fi înclinate la 35,45 sau 60 de grade, functie de panta malului.

Mirele înclinate se folosesc pentru intervale mari de variaţie, cum sunt lacurile de acumulare şi uneori chiar la cele naturale. Sunt, de regulă, instalate pe locurile stâncoase, dar şi în cazul unor canale cu maluri betonate ori înclinate, sau maluri de râua amenajate şi protejate de pereuri stabile. După modul de instalare mirele verticale, pot fi : - mire hidrometrice instalate pe o construcţie hidrotehnică deja existentă, cum ar fi pila sau culeea unui pod, cu plăcile montate în acelaşi loc pentru întregul ecart de variaţie a nivelurilor.In cazul în care este necesar, astfel de

mire se pot completa cu unu sau doi piloţi de miră la partea inferioară a albiei minore sau în albie; - mire hidrometrice pe piloţi izolaţi ; - mire pe zidărie folosite în cazul în care malul râului este protejat de un zid de piatră sau de beton; - mire pe piloţi în scară alcătuite din 1 sau mai multi piloţi metalici sau de lemn, plantaţi în scară pe malul inclinat, cu mire montate la nivelment pentru a putea realiza o continuitate citirilor.Pentru orice miră instalată, se fixează o serie de planuri caracteristice care au cote bine precizate. La partea inferioară a mirei deosebim: - planul ,,0” al mirei, care trece prin cota ,,0” a mirei şi pentru care se determină poziţia altimetrică precisă; - planul ,,0” al graficului este un plan imaginar, care se fixează cu până la 1 m mai jos faţă de ,,cota 0” al mirei şi la care se raportează toate citirile de niveluri care e efectuează la miră. Este o măsură de prevedere, absolut necesară, deoarece mira se poate rupe şi reinstalarea la aceiaşi cotă este foarte greoaie, albia se poate adânci iar nivelul ,,O” miră să rămână suspendat. În astfel de situaţii, la instalarea mirei, se determină, numai diferenţa ΔH între ,,O” miră nou şi ,,O” grafic, iar corectarea nivelurilor se va face cu noua valoare, fără a fi afectate valorile pe termen lung. În felul acesta, se asigură continuitatea şirurilor de observaţii, valorile putând fi comparate şi prelucrate, fără dificultăţi. La partea superioară a mirei, se marchează cu vopsea, printr-o linie orizontală: - cota de atenţie (CA), de regulă cu linie albastră, care semnifică reavertizarea unei viituri mari, cu pericol de a se produce inundaţii; - cota de inundaţie (CI), marcată cu linie roşie, mai sus cu 0,5m marcată cota la care practic începe procesul de inundare a albiei majore, aunui teren sau a unui obiectiv protejat; - cota de pericol (CP), cu linie galbenă, de regulă cu 0,5m mai sus ca cea anterioară, avertizează asupra acţiunilor de evacuare a unităţilor industriale, case sau grajduri de vite, pentru a se evita pierderile de vieţi omeneşti sau de bunuri materiale (Savin,1996). Citirea nivelurilor este o operaţie important absolut necesară pentru obţinerea datelor necesare caracterizării regimului de scurgere. După instalarea mirei hidrometrice, citirile de nivel se efectuează zilnic, la orele7 dimineaţa şi 17. În cazul în care sunt creşteri au scăderi bruşte ale suprafeţei apei, citirile se pot face şi la intervale mai mici de timp. Dacă este în timpul unei viituri, citirile se fac din 10 în 10 cm şi se notează încarnet, atât la creşterea, cât şi la scăderea nivelurilor.