Agresivitatea si comportamentul agresiv

Deoarece proiectarea de experimente și a metodologiilor utilizate în agresiuneCercetarea este puternic influențată de definițiile adoptate, este important să se înceapă cu descrierea sa și a altor tipuri de agresiune, deoarece un studiu a mai multor trasaturi de personalitate pot contribui la o mai bună si completă înțelegere a acestui comportament. Această lucrare se va prezenta mai întâi o scurtă analiză teoretică de agresiune și câteva construcții psihologice similare. În plus, un scurt rezumat va fi din unele constatări empirice ale unui program de cercetare care, timp de peste două decenii, a fost aplicarea unor tehnici care vizează o mai bună înțelegere a agresiunii umane, în credința că acesta este asociat cu un stil de personalitate distinctă.

Agresivitate, furie, ostilitate si impulsivitate

În ciuda efortului continue a mai multor cercetători dedicat studiului științific al agresiunii, există încă dezacorduri considerabile cu privire la sensul său precis și a cauzelor, fără o definitie bine stabilita termenul este utilizat cu ambiguitate și cu un surplus de sensuri.

Furie de stare este definita ca o experienta psihobiologica, subiectiva ''de obicei, se referă la o stare emoțională care implică nemulțumirea și constă în sentimente subiective care variaza in intensitate, de la usoare iritații sau disconfort la furie intensă și mânie'' (Spielberger, et al., 1983,1995; Van Goozen et al, 1994).. Această stare internă este încorporat într-un anumit context situațional, presupunând că ar fluctua-a lungul timpului ca o funcție fiind percepută ca nedreptate, frustrare. Furia ar creste in intensitate dacă sursa este văzută ca fiind intenționată, nejustificată si de condamnat, atunci când valorile sunt compromise, promisiunile și așteptările sunt rupte, libertatea personală și drepturile incalcate. Acesta este de obiceiînsoțită de excitare a sistemului nervos autonom, cum ar fi creșterea temsiuni arteriale, transpirația și distorsiuni cognitive și deficiențe.

Furie trasatura poate fi considerată a fi un temperament general cu prag scăzutreactivitate în care sentimentele de furie apar ca răspuns la o foarte largă

varietate de factori declanșatori relativ inofensivi (cum ar fi o scurtă întârziere la coada de la supermarchet, o livrare prin posta cu o mica întârziere de către operatorul de transport scrisoarea poștale, sau să observe că un studenta comis erori de ortografie neașteptate), sau un model mai îngust de reactivitate laanumite clase de stimuli pentru persoana, cum ar fi concurența, respingere, sauperceptia incorecta. Înclinația furiei poate fi văzută ca o trăsătură de personalitate sau caracteristică conceput în termeni de diferențe individuale în frecvența de pestetimp pentru a aprecia situațiile emoționale într-un mod furios .

Impulsivitate Impulsivitate este un concept multidimensional care implică tendința de a acționarapid și fără reflecție, având ceva de-a face cu imobilizarea cuivacomportamentul, manipularea de emotii diferite, de prelucrare rapidă a informațiilor, cu scopul de a amâna satisfacția.Psihologii vad aceasta reactie fiind una spontana ,fara a consulta constiinta fara gandire sau planificare fara a se lua in considerare potentiale riscuri sau moduri alternative de a actiona.

Comportament ostil Ostilitatea este evaluarea negativa a persoanelor si situatiilor insotita de dorinta clara de a face rau sau de a dusmanii pe cineva ,considerata ca fiind o atitudine care imbina agresivitatea si dispretul insotit de un sentiment de indignare,dezgust si resentimente fata de altii acest grup de sentimente este cunoscut ca ostilitate

Componente de dezvoltare referitoare la un comportament agresiv

Psihologii de dezvoltare (Davies, 1999; Schaffer, 1996; Vasta,Haith, & Miller, 1995) au sugerat că stagiile de dezvoltaresunt cruciale în determinarea comportamentului. Prin urmare, caracteristicile demografice cum ar fi vârsta și sexul sunt explicatiile privind variația în rândul adolescenților a comportamentului agresiv.În ceea ce privește vârsta, Broidy (2003) a identificat traiectorii de comportament agresiv de la copilarie la adolescenta. Traiectoria ce a implicat o rată ridicată de comportament perturbator în copilărie conduce la o rată ridicată a criminalității violente în adolescență.Alte traiectorii, cu toate acestea, au fost marcate de un nivel constant scăzute deagresiune pe parcursul dezvoltării, sau prin rate de decelerare rapidă de agresiune pe parcursul dezvoltării, sau de decelerare rapidă rate de agresiune de la copilărie la adolescență.Creșterea epidemiologică de agresiune in timpul adolescentei pot fi

atribuite numeroasele modificări care au loc în această perioadă, care este de notorietate turbulentă și plină de presiuni de tot felul, care forțează adolescentuluisă se confrunte cu schimbările de dezvoltare și de personalitate, în toate aspecteledin viața lor (dupa et al, 2003.). În încercarea de a reduce agresivitatea la copii și adolescenți cu comportament tulburător, Kazdin (1998) a recomandat consiliere din partea parintilor si a profesorilor si programe promitatoare de combatere a acestor probleme.Cele mai multe intervenții (Benbenisti et al, 2005;. Klingman, 1992;Zeidner et al, 1993.) ,vad adolescentii ca fiind resporsabili pentru comportamentele lor agresive de acasa si din institutiile de invatamant iar prin schimbarea stilului de educatie si metodelor de disciplinare se va obtine diminuarea comportamentelor agresive nedorite (Hughes, 1993; Kazdin, 1998; Webster-Stratton, 1993).