DISCIPLINA ANATOMIESTUDENT SOARE ALEXANDRU NICOLAEANUL I FEFS

REFERATOASELE MEMBRULUI SUPERIOR. DESCRIERE PE REGIUNI

Membrele superioare (toracice) şi membrele inferioare (pelvine) sunt două perechi de apendice mobile, capabile să realizeze mişcări segmentare sau de ansamblu.

Fiecare membru prezintă un schelet format din două parţi:◘ centura membrului - formaţiune de legătură dintre membru şi trunchi,◘ scheletul membrului propriu zis.

MEMBRELE SUPERIOARE (MEMBRA SUPERIORES) - se numesc si membre toracice, deoarece, acestea, prin centura scapulara se articulează pe torace.

Scheletul membrelor superioare este alcătuit din:- oasele centurii scapulare: - omoplat (scapula)

- clavicula - oasele membrului superior propriu-zis , reprezentate de:

-scheletul braţului - humerus-scheletul antebraţului – cubitus (ulna)

- radius - scheletul mâinii - carpiene

- metacarpiene- falange.

La om membrele superioare sunt mai reduse ca lungime şi volum, comparativ cu membrele inferioare, deoarece ele îndeplinesc funcţii complet diferite.

OASELE CENTURII SCAPULARE

Centura scapulară se găseşte in regiunea umărului si asigură legătura membrului propriu-zis cu toracele. Este formată din doua oase: clavicula si omoplatul.

◘ CLAVICULA - os pereche, alungit, situat anterior la limita dintre gat si torace. Fiind superficial poate fi palpat in întregime. Este aşezat transversal între manubriul sternal şi procesul acromion al omoplatului.

Clavicula are forma literei "S" datorită celor doua curburi inegale si anume: o curbură mediala (cu concavitatea posterioara) si una laterala (cu concavitatea orientata anterior).

◘ OMOPLATUL (SCAPULA) – os pereche, lat, subţire, de formă triunghiulară, orientat cu baza superior şi vârful inferior; este situat in partea postero-superioară a toracelui, la nivelul prime lor 7 coaste.

SCHELETUL EXTREMITAŢII LIBERE A MEMBRULUI SUPERIORMembrul superior liber este format din trei segmente: braţul, antebraţul şi mâna.

SCHELETUL BRATULUIScheletul braţului este reprezentat de un singur os, humerusul.Humerusul (humerus) - os lung, alcătuit dintr-un corp (diafiza) şi doua extremităţi (epifiza superioara -proximala- şi epifiza inferioară – distală).

- epifiza superioară se articulează cu scapula formând articulaţia scapulo-humerală (a umărului).

- diafiza humerusului este cilindrica in partea superioară şi prismatică (triunghiulară în secţiune) în partea inferioară.

- epifiza inferioară are aspectul unei palete, având diametrul transversal mai mare decât cel antero-posterior. Prezintă formaţiuni variate care servesc la articulări, inserţii musculare etc.

SCHELETUL ANTEBRATULUI

Este reprezentat de doua oase: cubitus (ulna), situat medial, şi radius, dispus

lateral.Cele doua oase sunt paralele, atunci când antebraţul este în poziţia

anatomică (supinaţie), şi încrucişate,în cazul în care antebraţul se afla in pronaţie.

Oasele antebraţului se articulează intre ele, atât la epifizele superioare, cat si la cele inferioare, dar, datorita faptului ca apofizele lor sunt un pic curbate, delimitează intre ele un spaţiu interosos, in care se găseşte o membrană conjunctiv-fibroasa, numita membrană interosoasă. Aceasta are rolul de a solidariza cele doua oase şi totodată, serveşte ca suprafaţa de inserţie pentru unii muşchi.

Cubitus (ulna) - situat median (in supinaţie), este un os lung alcătuit din doua extremităţi şi un corp.

Radius (radius) - situat lateral (in direcţia policelui) în poziţia de supinaţie, este un os lung prezentând o diafiza si doua epifize.

SCHELETUL MAINII

Este reprezentat de 27 de oase, dispuse in trei regiuni: carp, metacarp si falange .

1. Carpul (carpus) - formează segmentul proximal al scheletului mâinii şi cuprinde 8 oase carpiene (ossa carpi); acestea sunt oase mici, dispuse pe doua rânduri (proximal si distal), care se articulează (proximal) cu oasele antebraţului, intre ele si (distal) cu oasele metacarpului.

- rândul proximal (superior) - situat in vecinătatea oaselor antebraţului, este alcătuit din 4 oase, care, prezentate din partea laterala (in supinaţie), sunt: scafoidul (os scaphoideum), semilunarul (os lunatum), piramidalul (os triquetrum) si pisiformul (os pisiforme).

- rândul distal (inferior) - este format din 4 oase carpiene, care se articulează cu metacarpienele; considerând mâna în supinaţie, din partea laterală spre cea medială. Acestea sunt: trapezul (os trapezuium sau multangulum majus), trapezoidul (os trapezoideum sau multangulum minus), osul mare (os capitatum) şi osul cu cârlig (os hamatum).

Oasele carpiene au forma aproape cubica, fund prevăzute cu mai multe feţe si suprafeţe de articulare.

Scafoidul (os scafoideum) - numit si navicular, este un os concav, uşor alungit, prezentând pe fata anterioară un tubercul, care formează impreună cu osul trapez, eminenţa radială a carpului. Osul poale fi palpat pe fata palmară, deasupra regiunii tenare a policelui; se articulează cu radiusul, trapezul, trapezoidul, semilunarul si osul mare.

Semilunarul (os lunatum) - os de forma semilunara, se articulează cu radiusul, osul mare, osul cu carlig, scafoidul si piramidalul.

Piramidalul (os triquetrum) - se articulează cu capul ulnei prin intermediul unui disc articular; poate fi palpat la gatul mâinii.

Pisiformul (os pisiforme) - are aspect lenticular şi este dispus deasupra regiunii hipotenare.

Trapezul (os trapezuium sau multangulum majus) - situat in rândul distal, prezintă faţa inferioara in forma de "şa", iar pe fata anterioară are un tubercul care, împreună cu tuberculul scafoidului, formează o proeminenţă in partea laterală a carpului; trapezul se articulează anterior cu metacarpienele şi medial cu trapezoidul.

Trapezoidul (os trapezoideum sau multangulum minus) - are aspect trapezoidal, dar are dimensiuni mai mici decât osul trapez.

Osul mare (os capitatum) - cel mai voluminos carpian, este alcătuit dintr-un cap, un gât (col) şi un corp; distal, se articulează cu metacarpienele II, III, IV.

Osul cu cârlig (os hamatum)- prezintă pe fata anterioară o proeminenţă,

numită cârlig, care împreună cu osul pisiform, formează în partea medială eminenţa ulnară a carpului (eminenţa carpi ulnaris).

2. Metacarpul (metacarpus)Metacarpul - formează podul şi dosul palmei; este alcătuit din 5 oase

metacarpiene (ossa metacarpalia) I - V, numerotate din partea laterală spre cea mediana in poziţia de supinaţie.

Oasele metacarpiene pot fi explorate mai uşor pe faţa dorsală a mâinii. Sunt oase lungi, aleătuite din: baza, corp si cap.

Baza metacarpienelor este mai groasă decât capul si se articulează cu carpienele distale, dar si cu baza metacarpienelor vecine.

Corpul metacarpienelor este alungit, de forma prismatic-triunghiulară.Primul metacarpian are corpul mai scurt si gros, al doilea are corpul cel mai lung, iar la celelalte acesta descreşte progresiv spre metacarpianul V.

Capul metacarpienelor este rotunjit si se articulează cu baza falangelor proximale.

3. Falangele (phalanges)Falangele - formează segmentul distal al mâinii. Ele sunt numite si oasele

degetelor.Cele 5 degete sunt formate din 14 falange distribuite cate 3 la degetele II - V

şi doua falange la degetul I. Numerotarea degetelor se face ca şi la metacarp, in poziţie de supinaţie, din partea laterala spre partea mediala. Degetul I se numeste degetul mare (police), degetul II - aratator (index), degetul III - medial (medius), degetul IV - inelar, degetul V - mic (minimus).

Falangele sunt aşezate pe trei rânduri (cate trei pentru un deget), se numesc:- falange proximale;- falange mediate (mijlocii);- falange distale.

Policele are doar doua falange (proximala şi distală).Falanga este un os alungit, alcătuit din baza, corp si cap.Falangele proximale (bazale) - prezintă la nivelul bazei cate o cavitate

articulara, pentru articularea cu capul metacarpianului corespunzător. Falangele mediale - mai scurte, sunt prevăzute la baza cu o cavitate pentru

articularea cu trohleea falangelor proximale. Falangele distale - sunt mici şi prezintă terminal o tuberozitate in forma de

potcoava, ce corespunde unghiei degetului.

Bibliografie1. LEONOV S., IFRIM M., 2002, Elemente de osteologie, Editura Media,

Bacău;2. IFRIM M., 1980, Atlas de anatomie a omului, Editura didactica si

pedagogica, Bucureşti.