Analele UVT-Seria EFS, No.9 – Noiembrie 2007

RECUPERAREA ENTORSELOR PICIORULUI LA JUCĂTORII DE TENIS DE CÂMP FOLOSIND ANTRENAMENTUL

PROPRIOCEPTIV

Bogdan ALMĂJAN-GUŢĂ1

REZUMAT. Proprioceptorul este formaţiunea nervoasă senzitivă care are proprietatea de a transmite stimulii din muşchi, tendoane şi alte organe în legătură cu locomoţia sau starea posturală spre centrii de integrare somatovegetativă. Sistemul nervos central va transmite informaţii la rândul lui muşchilor care vor şti cum şi în ce grad să se contracte.Propriocepţia este inconştientă iniţial, dar prin antrenament se poate îmbunătăţi. S-a constatat că producerea entorselor nu are prea mare legătură cu forţa, supleţea musculară, anduranţa, ci doar cu echilibrul, mai exact cu propriocepţia. Antrenamentul proprioceptiv nu este foarte des întâlnit în recuperarea entorselor gleznelor,în special şi în recuperarea posttraumatică a membrelor în România. De aceea, în această lucrare dorim să facem un studiu comparativ în ceea ce priveşte rolul antrenamentului proprioceptiv după entorsele de gleznă efectuat pe grupuri selectate de jucători de tenis de câmp. Cuvinte cheie: gleznă, entorsă, propriocepţie, recuperare, jucători de tenis.

RECOVERY AFTER ANKLE SPRAINS AT TENNIS PLAZERS USING PROPRIOCEPTIV TRAINING

ABSTRACT. The term proprioception refers to a sense of joint position. Proprioception is

an automatic sensitivity mechanism in the body that sends messages through the central nervous system. The CNS then relays information to rest of the body about how to react and with what amount of tension. Human beings "train" for proprioception in the quest for efficient everyday movements. Proprioception is unconscious initially, but can be enhanced with training.Specialized sensory receptors in the muscles, joints and connective tissues enable the body to process information from a variety of stimuli, and turn that information into action. Proprioception training is not common in rehabilitation of injured athletes in Romania. Pain caused by sprained ankles, often have nothing to do with strength. They often have little to do with flexibility. And rarely do they have anything to do with endurance. More often than not, sprains and strains have to do with balance. Proprioception, to be exact. In this paper we proposed to make a comparison study regarding the role of the proprioception training on selected groups of tennis players with ankle sprains diagnosis. Key words: ankle, sprain, proprioception, rehabilitation, tenis players

Introducere: Tenisul este un sport care se remarcă în primul rând prin spectaculozitate. Marea

atractivitate a acestui sport constă în faptul că este accesibil la orice vârstă, partenerii de joc se pot alege între ei în funcţie de preferinţe sau nivel de pregătire. El presupune caracteristici ca: perspicacitate, curaj, îndemânare, reflex, viteză, forţă, echilibru.

1 Lector Dr. Universitatea Politehnica Timişoara bogdisport@yahoo.com

50

Analele UVT-Seria EFS, No.9 – Noiembrie 2007

Ca şi la alte sporturi traumatismele sunt prezente în proporţii variabile. Ele duc la oprirea temporară sau totală a activităţii sportive şi/sau la diminuarea performanţelor. Entorsele piciorului se regăsest in top-ul afecţiunilor traumatice ale tenismenului.

Pe de altă parte antrenorul şi kinetoterapeutul au rolul de a pregăti cât mai bine practicantul în vederea ameliorării performanţelor şi prevenirii accidentărilor. Totodată kinetoterapeutul are şi rolul dificil de a recupera rapid, bine şi cu riscul de recidive minim sechelele după traumatismele survenite.

Antrenamentul proprioceptiv este unul considerat foarte util şi apropiat de condiţiile de joc.

Proprioceptorul este formaţiunea nervoasă senzitivă care are proprietatea de a transmite stimulii din muşchi, tendoane şi alte organe în legătură cu locomoţia sau starea posturală spre centrii de integrare somatovegetativă.Sistemul nervos central va transmite informaţii la rândul lui muşchilor care vor şti cum şi în ce grad să se contracte.Propriocepţia este inconştientă iniţial, dar prin antrenament se poate îmbunătăţi. S-a constatat că producerea entorselor nu are prea mare legătură cu forţa, supleţea musculară, anduranţa, ci doar cu echilibrul, mai exact cu propriocepţia. Antrenamentul proprioceptiv nu este foarte des întâlnit în recuperarea entorselor gleznelor, în special şi în recuperarea posttraumatică a membrelor în România.

Rolul proprioceptorilor: 1. Facilitarea execuţiei mişcărilor creând o interacţiune între corp şi mediu cu ajutorul: -reflexelor rezistive: răspunsurile musculo-articulare la perturbările neaşteptate apărute. -reflexele de asistare: cu rol în ajustarea mişcării. 2. Adaptarea mecanismelor musculoscheletale în vederea realizării comenzilor centrale de a performa o activitate.

Motivele alegerii temei: Entorsele de gleznă ocupă primul loc în traumatologia tenismenului şi s-a constatat

că producerea entorselor nu are prea mare legătură cu forţa, supleţea musculară, anduranţa, ci doar cu echilibrul, mai exact cu propriocepţia. Cu toate acestea, antrenamentul proprioceptiv nu este foarte des întâlnit şi apreciat în recuperare şi pregătirea sportivilor. Sportivii nu sunt antrenaţi în condiţii apropiate de cele din joc, iar entorsele sunt neglijate, ducând treptat spre piciorul instabil sau dureros cronic.

Scopul lucrării: Scopul lucrării îl constituie demonstrarea eficienţei antrenamentului proprioceptiv

în vederea realizării unei recuperări funcţionale complete a gleznei şi în vederea reducerii recidivelor la practicanţii tenisului de câmp.

Locul, subiecţii şi etapele cercetării: Cercetarea a avut loc atât la Universitatea Heinrich Heine din Dusseldorf, cât şi la

Universitatea Politehnica din Timişoara în intervalul septembrie 2003 - septembrie 2004. Subiecţii cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani au fost împărţiţi în 2 subloturi: - 20 studenţi ( 8 băieţi şi 12 fete) practicanţi ai tenisului de câmp-lotul experiment; - 20 studenţi ( 8 băieţi şi 12 fete) practicanţi ai tenisului de câmp-lotul martor. Etiologie: traumatisme ale gleznei (inversie) în grade variabile: I, II, III.

51

Analele UVT-Seria EFS, No.9 – Noiembrie 2007

Generalităţi privind entorsele: Ligamentele implicate în entorsele de gleznă prin inversie:

-entorsa prin inversie este cea mai frecventă: ligamentul lateral este destins, rupt sau dezinteresat. -ligamentul peroneoastragalian anterior: se rupe în flexie plantară şi inversie; -ligamentul peroneocalcanean: se rupe în inversia piciorului care este la 90 de grade; -ligamentul peroneoastragalian posterior: rar, produs din flexia dorsală şi supinaţie.

Gradele entorselor de gleznă: -entorse de gradul I: forma uşoară sau medie de entorsă datorată destinderii ligamentului lateral extern. -entorse de gradul II: formă gravă de entorsă, ligamentul lateral extern este rupt, dar nu există smulgere osoasă. -entorse de gradul III: forma cea mai gravă (instabilă) în care ligamentul lateral extern este dezinteresat proximal sau distal.

Procentajul lotului de studiu şi frecvenţa gradelor de entorsă-lotul experiment

fete

baieti

0

1

2

3

4

5

6

7

8

I II III

GRAD

52

Analele UVT-Seria EFS, No.9 – Noiembrie 2007

Procentajul lotului de studiu şi frecvenţa gradelor de entorsă-lotul martor

fete

baieti

0

2

4

6

8

10

I II III

GRAD

TRATAMENT Faza 1: odihnă, gheaţă, bandaj compresiv-imobilizare, postură anti declivă. Faza 2: exerciţii active pentru restabilirea amplitudinii articulare, a forţei

musculare şi resorbţia edemului; Faza 3: reluarea progresivă a activităţii sportive. Programul de recuperare faza a 3 a lotului experiment: - Încălzire dinamică ; - Tonifierea prin contracţii izotonice, pliometrice ; - Antrenament proprioceptiv - Activităţi funcţionale: înot, alergare, ski fond, trambulină, patinaj, tenis.

Programul de recuperare faza a 3 a în cadrul lotului martor: - Idem ca şi la lotul experiment, dar fără antrenament proprioceptiv .

Principiile antrenamentul proprioceptiv:

Antrenamentul proprioceptiv trebuie să respecte principiile continuităţii, accesibilităţii şi ale progresivităţii. Suprefeţele de antrenament pot fi grupate astfel:

1. Suprafeţe ferme: îmbunătăţesc propriocepţia şi tonusul muscular necesar înlăcătării genunchiului şi gleznei dintr-o poziţie statică.

53

Analele UVT-Seria EFS, No.9 – Noiembrie 2007

2. Suprafeţe moi, instabile: îmbunătăţesc propriocepţia şi forţa musculară în

situaţii statice sau dinamice.

3. Menţinerea ochilor închişi sau/şi astuparea urechilor: lipsa vederii ca şi input senzorial declanşează creşterea tonusului muscular şi implicarea membrelor superioare pentru menţinerea echilibrului.

4. Echilibru dinamic pe suprafeţe ce se mişcă încontinuu: cu rol deosebit de important în refacerea echilibrului muscular şi a unui raport optim între agonişti şi antagonişti.

5. Tehnică specifică pe suprafeţe mobile: implică desfăşurarea de activităţi ce simulează condiţiile de joc cu dezechilibrări şi reechilibrări permanente.

6. Parcursuri aplicative-sărituri. Reprezintă o continuă căutare a echilibrului într-un mod lipsit de monotonie, distractiv, competitiv.

În cadrul antrenamentului proprioceptiv la practicanţii tenisului de câmp cu sechele după entorse de gleznă prin inversie am folosit următoarele exerciţii:

- Exerciţii de flexie plantară-flexie dorsală; - Exerciţii de adducţie-abducţie; - Exerciţii de inversie-eversie; - Exerciţii de circumducţie; - Diferite forme de mers şi alergare ; - Sprijin unipodal; - Sărituri; - Parcurs aplicativ pe suprafeţe instabile.

PREZENTAREA REZULTATELOR

Media de reintrare în competiţiile studenţeşti după entorsele uşoare-grad I

6.46.66.8

77.27.47.67.8

8

E M

Durata(sapt)

54

Analele UVT-Seria EFS, No.9 – Noiembrie 2007

Media de reintrare în competiţiile studenţeşti după entorsele medii-grad II

0246

8101214

E M

Durata(sapt)

Media de reintrare în competiţiile studenţeşti după entorsele severe-grad III

0

5

10

15

20

E M

Durata(sapt)

Diagrama intrării în competiţiile studenţeşti –comparaţie

02468

101214161820

Gra

d I

Gra

d II

Gra

d Iii

EXP.

MART.

55

Analele UVT-Seria EFS, No.9 – Noiembrie 2007

56

Frecvenţa recidivelor - 3 studenţi din lotul martor au recidivat (entorse uşoare), reprezentând 15% din numărul studenţilor luaţi în studiu; - 1 student din lotul experiment a recidivat, reprezentând 5%. CONCLUZII: Reeducarea reflexelor proprioceptive ne arată rolul important al feed-back-ului

senzorial declanşat de receptorii plantari şi capsulo-ligamentari atât în recuperare, cât şi în antrenarea în condiţiile cât mai apropiate de situaţiile de joc;

Acest feed-back reglează continuu efortul muscular, atât calitativ în sensul selectării intrării în activitate a unui muşchi, cât şi cantitativ, în sensul dozării efortului muscular pentru realizarea echilibrului.

Antrenamentul proprioceptiv a redus durata medie de intrare în competiţiile studenţeşti cu 1 săpt la entorsele uşoare, 3 săpt. la entorsele medii şi 4 săpt. la entorsele grave, ceea ce demonstrează importanţa şi specificitatea acestui tip de pregătire.

De asemenea s-au redus recidivele cu 40% faţă metodele considerate clasice de recuperare şi antrenare la efort.

Considerate benigne şi netratate optim, entorsele au deschis calea spre piciorul instabil şi dureros cronic.

PROPUNERI: Introducerea antrenamentului proprioceptiv în cadrul procesului de recuperare, cât

şi în cadrul procesului de antrenament. BIBLIOGRAFIE: 1. COLIBABA-EVULEŢ, D.

BOTA, I. 1998 Jocuri sportive, Ed.Aldin, Bucureşti

2. DRĂGAN Ioan 1994 Medicina sportivă aplicată, Ed.Editis, Bucureşti 3. FRUGIER Evelyne 2000 Le guide du fitness dynamique, Ed. Amphora, Paris 4. LE DEUFF Herve 2002 Tennis, Ed. Amphora, Paris 5. SBENGHE, T. 1981 Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale

membrelor, Ed.Medicală, Bucureşti 6. SBENGHE Tudor 1987 Kinetologie profilactică şi de recuperare, Editura Medicală,

Bucureşti 7. XHARDEZ Yves 1999 Kinesitherapie, Prodim, Bruxelles