Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor

7/30/2019 Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor

http://slidepdf.com/reader/full/reconstituirea-dreptului-de-proprietate-privata-asupra-terenurilor 1/13

RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA

TERENURILOR – Intre constitutionalitate, compatibilitate cu dreptul

european si invocarea directa a normelor CEDO.

Beatrice Stefanescu, dr. lector universitar, magistrat

Facultatea de Drept, Universitatea “Mihail Kogalniceanu” din Iasi

Rezumat

In contextul internationalizarii problemelor nationale referitoare la restituirea

bunurilor imobile nationalizate in diferite faze istorice, subiectul de fata reprezinta

o analiza de pionerat a unei realitati nationale complexe.

Practica recenta a instantelor judecatoresti din Romania a ridicat o problema

delicata, problema ce cade, se pare, in sarcina dezbaterii si solutionarii de catre

mediul academic national si international.

Prin analiza realizata, autorul, abordeaza problema discriminarilor pe care le

face cadrul normativ national care reglementeaza materia restituirii bunurilor

preluate abuziv de stat, din punctul de vedere al teoreticianului, dar si al

practicianului, evidentiind in acest sens necesitatea cooperarii directe cu instantele

europene.

Discriminarea negativa produsa prin reglementarea cuprinsa in art, 36 alin 5

legea 18/1991 poate fi analizata ca o justificare obiectiva si rationala care sa

permita aplicarea directa a normelor Conventiei Europene a Dr Omului in litigiile

de fond funciar cu acest obiect?



Cuvinte cheie in romana :

reconstituire drept de proprietate, discriminare pozitiva, discriminare negativa,

aplicare directa a normelor europene in activitatea jurisdictionala

Restitution of private land rights - between the constitutionality,

compatibility with the european law and the direct invocation of the european

convention of human rights

Abstract

In the context of internationalization the national issues regarding the

restitution of nationalized immovable goods in different stages of history, the

subject at hand represents a pioneering analysis of a complex national reality.

The recent practice of Romanian Courts has revealed a delicate problem that

is apparently the object of debate and resolve of the national and international

academic environment.

Through the analisys made the author tackles the problem of discriminationthat is commited by the national law that regulates the matter of restitution of

goods that were abusively taken over by the state, from the point of view of the

theoretician, as well as the practical individual, pointing out the necessity of direct

cooperation with the european courts. The negative discrimination resulting from

art. 36 law number 18/1991 can be analyzed as an objective and rational

justification that will allow the direct practice of the european convention of

human rights concerning the litigations about "Land Act" (Law no. 18/1991)?

Key words: restitution of property rights ,negative discrimination, positive

discrimination, the direct application of the european norms in the jurisdictional

activity



A spera in mod legitim la o veritabila restitutio in integrum – potrivit legilor

fondului funciar edictate de legislatorul roman - ar trebui sa nu fie un deziderat, ci

o realitate de fapt consacrata intr-una de drept, pe calea unei hotarari judecatoresti

executorii si de imediata aplicare, cu efectele restabilirii a celei legalitati incalcate

si/sau nerespectate de catre un legislator autoritar si discretionar, asa cum a fost si

cazul Romaniei, pana in 1990.

Este, din aceasta perspectiva, demna de mentionat, contributia consistenta a

doctrinei juridice in materie care a marcat prin importante si pertinente propuneri si

opinii, solutiile jurisprudentiale date de la momentul aparitiei Legii 18/1991 si

pana in prezent.

Din vasta problematica pe care o presupune reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor in Romania, am ales abordarea unei chestiuni ce tine

- mai mult- de domeniul echitatii decat a dreptului, in speranta ca, la un moment

dat principiul roman ius a iustitia va fi revigorat intr-adevar in fondul sau, si nu

numai in forma.

Este vorba despre analiza textului prevazut de dispozitiiile art. 36, al. 5,

Legea 18/1991 care statueaza ca “Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări

de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în

administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea

dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie

foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.”

Pentru o intelegere rationala a semnificatiei juridice a acestui text, vom plasa

acest aliniat in contextul global al art. 36 care arata :

“ (1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul

localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în



proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al

terenurilor prevăzute la art. 26.

(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor,

atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei

construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia

cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor

actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz,

proporţional cu cota deţinută din construcţie.

(3) Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor

dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în

condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea

teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari

ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

(4) Dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile.

(5) Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate,

potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor

locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr.

712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau

moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.

(51 ) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe

actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriilelocalităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă, cu

confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea

decăderii din termen.

http://legeaz.net/legea-230-2007

http://legeaz.net/legea-230-2007



(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va

face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării

situaţiei juridice a terenurilor.”

Distinctia dintre aliniatele 2 - 4 si aliniat 5 este una esentiala si se refera la

modalitatea de dobandire a dreptului de proprietate:

Astfel, daca pentru situatiile prevazute la alineatele 2- 4 se constituie dreptul

de proprietate, pentru situatia prevazuta la alineatul 5 se reconstituie dreptul.

Aceasta distinctie are importanta ei intriseca din perspectiva teleologica a

demersului nostru, pentru ca, este evident, ca un regim juridic aplicabil unei”dobandiri” prin lege (constituire) nu poate fi asimilat regimului aplicabil

redobandirii ” pentru ca a nimeni nu poate primi mai mult sau altceva decat ceea

ce dovedeste ca a avut si i s-a luat in mod injust .

Astfel, daca legiuitorul roman a inteles sa reglementeze in alineatele 2-4 ale

art. 36 modalitatile juridice de constituire a dreptului de proprietate privata asupra

terenurilor situate in intravilan si aflate in proprietatea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, in cuprinsul alineatului 5 a statuat asupra modalitatii de

reconstituire a aceluiasi drept exclusiv asupra terenurilor intravilane.

Brevitatis causa, conditiile cumulative pentru ca reconstituirea sa poate avea

loc – potrivit acestui text – sunt:

a) Terenurile sa fie situate in intravilanul localitatilor;

b) Terenurile sa fie libere – in tot sau in parte;

c) Terenurile sa nu fie afectate de lucrari de investitii aprobate potrivit legii

sau chiar daca sunt afectate lucrarile au fost deteriorate sau distruse si nu

mai prezinta valoare de intrebuintare;



d) Terenurile – cu sau fara constructii- sa fie fost preluate cu titlu valabil de

stat, unitatile administrativ teritoriale prin decretul 716/1966 si alte acte

normative speciale sau cu titlu de donatie.

Chestiunea corelarii normelor legilor fondului funciar, presupune cu

necesitate, in contextul analizei de fata o subliniere foarte importanta: cea a

corelarii dispozitiilor art. 36, alineatul 5 cu art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 dec

1989 si cu art. 34, legea 1/2000, in sensul urmator:

Potrivit art. 8 din legea 10/2001 este posibila restituirea acestor terenuri

intravilane, despre care face vorbire art. 36, alin. 5, Legea 18/1991, daca ele nu au

fost solicitate potrivit legilor fondului funciar.

Este demn de subliniat faptul ca ceea ce califica aceasta norma ca fiind una

tranzitorie si de recomandare este aspectul termenului in care persoanele

indreptatite puteau sau pot formula cererea de reconstituire.

Astfel, potrivit alin. 5, ind. 1, al art. 36 din Legea 18/1991 introdus prin

Legea 545/2001 “Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile

de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la

primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin

poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea

decăderii din termen.”

Legea 10/2001 a intrat in vigoare la 14 februarie 2001 si avut drept scop

declarat: restituirea integrala a terenului catre persoana solicitanta, care folosindu-

se de procedura legii 18/1991, nu a obtinut in tot terenul pentru care face dovada

dreptului de proprietate anterior posedat.



Opinia autorilor in materie (V. Terzea) este aceea ca sintagma legiuitorului

din art. 1 Legea 10/2001 “de imobile nerestituite” priveste acele categorii de

imobile, inclusiv din fondul funciar si inclusiv din domeniul intravilan al

localitatilor care nu au fost restituite integral pana la intrarea in vigoare a Legii

10/2001, adica 14 februarie 2001.

Concluzia pe care acest autor o deduce – si cu care suntem in parte de acord-

este aceea ca cererile de reconsituire formulate in temeiul art. 36, alin. 5 sunt

supuse termenului prevazut in alineatu 5, ind. – 1 noiembrie 2001, iar per a

contrario, cererile intemeiate pe alin. 2-4 ale art. 36 pot fi promovate oricand, fara

a fi supuse sabiei lui Damocles – decaderea.

Constitutionalitatea textului art. 36, alineatu 5 a fost sesizata Curtii

Constitutionale prin invocarea de catre autorul exceptiei a unei duble discriminari

in sensul ca :

1. se creaza intre proprietarii terenurilor preluate de stat si cei ale caror

terenuri au fost preluate de fostele C.A.P., o discriminare, pentru ca acestia din

urma beneficaza de o compensare in conditiile prevazute de art. 24, alin. 2, cu o

suprafata de teren sau despagubire.

2. se creaza o discriminare si prin lipsa reglementarii acordarii de

despagubiri sau atribuirea de terenuri in compensare, in cazul in care aceste

terenuri nu pot fi restituite in natura – fiind afectate de constructii, utilitati,

investitii.

Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 195/2005 a statuat ca : “Textul de

lege criticat prevede restituirea catre fostii proprietari sau catre mostenitorii

acestora, la cerere, a terenurilor fara constructii, neafectate de lucrari de investitii

aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitatilor. Autorul exceptiei sustine



neconstitutionalitatea acestui text de lege prin raportare la dispozitiile

constitutionale ale art. 16 si ale art. 44, alin. 1, teza I, aratand ca legiuitorul a

prevazut posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate numai in cazul in care

terenul este liber de constructii si neafectat de lucrari de investitii, in caz contrar

nefiind prevazuta acordarea de terenuri in compensare sau de despagubiri. In

acest sens autorul exceptiei arata ca prevederile art. 36, alin. 5 din Legea nr.

18/1991 creeaza o dubla discriminare, pe de o parte, intre proprietarii terenurilor

preluate de stat si proprietarii terenurilor preluate de fostele cooperative agricole

de productie, care beneficiaza de o astfel de compensare, in conditiile art. 24, alin.

2, din Legea fondului funciar. Pe de alta parte, in opinia autorului exceptiei, textul

este discriminatoriu si prin lipsa reglementarii acordarii de despagubiri sau

atribuirii de terenuri in compensare, in cazul in care acestea nu pot fi restituite in

natura, deoarece sunt afectate de lucrari de investitii aprobate potrivit legii.

Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca autorul exceptiei invoca

neconstitutionalitatea textului de lege criticat, prin lipsa reglementarii pentru

fostii proprietari ai terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri incompensare sau de despagubiri, in cazul in care dreptul lor de proprietate nu mai

poate fi reconstituit pe vechiul amplasament, deoarece este afectat de constructii

sau de lucrari de interes public.

Prin urmare, critica de neconstitutionalitate vizeaza in fapt o omisiune de

reglementare si nu poate fi retinuta. In acest sens jurisprundenta Curtii

Constitutionale este constanta. “

Intrebarea care o lansam aici este:



1. Constitutionalitatea dispozitiilor art. 36, alin. 5 statuata prin decizia Curtii

exclude posibilitatea aplicarii directe de catre judecatorul national a

normelor mai favorabile ale Coventii Europene a Drepturilor Omului?

2. Judecatorul roman, din oficiu sau la cerere, poate formula intrebare

preliminara catre C.J.U.E. in vederea stabilirii conformitatii legii

nationale cu normele europene?

Un posibil raspuns ar fi cel ce se degaja din corelarea dispozitiilor art 36,

alineatul 5 cu art. 33 – 35 din legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de

utilitate publica si anuma ca ”nu este exclus ca, cu privire la acelasi imobil sa

existe mai multe tipuri de masuri reparatorii: unele cumulative, altele alternative,

in functie de cerintele fiecarui caz in parte” – adica legea exproprierii nu exclude

posibilitatea acordarii de despagubiri care sa se cumuleze cu cele obtinute pe calea

legilor fondului funciar sau a legii 10/2001.

Nu achiesam la aceasta solutie doctrinara (V Terzea si V Stoica) pentru ca

legiutorul roman avea posibilitatea de a reglementa pe calea legii speciale – Legea

18/1991- intr-o materie atat de importanta, precum fondul funciar, in mod coerent

si nediscriminatoriu, fara a lasa la latitudinea istoriei viitoare – jurisdictionale si

doctrinare- aceasta problema.

De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a invederat aceasta in mod

ferm in mai multe decizii de speta, din care amintim doar urmatoarele: “ Curtea se

vede confruntata cu cauze dificile ce releva o complexitate politica, istorica si

faptica, tinand de o problema ce ar fi trebuit sa fie rezolvata de toate autoritatile

care au raspundere deplina in a gasi o solutie adecvata”.

Curtea remarca de asmenea intr-o alta decizie (Viasu vs Romania) faptul ca:

“aceste modificari repetate pe cale legislativa ale mecanismului de restituire au



creat un climat de incertitudine juridica … si ca principiul legalitatii inseamna,

in principiu, ca dreptul intern sa cuprinda norme ACCESIBILE, PRECISE,

PREVIZIBILE, chestiuni care tin de CALITATEA legii ... “

Or, tocmai aceasta chestiune este pusa in discutie: legea este apanajul

exclusiv al organului legiutor – Parlamentul – ca autoritate a statului de drept, iar

daca aceasta lege – textul art. 36, alin. 5- a fost declarat constitutional in mod

implicit – prin respingerea exceptiei ca inadmisibila cu statuarea ca “omisiunea

legii nu face obiectul de analiza al Curtii Constitutionale” , ramane de discutat

daca situatia prevazuta de art. 36, alin. 5 este o “justificare obiectiva si rationala” ,

potrivit Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru a constitui o exceptie de la

principiul nediscriminarii consacrat in art. 14 – Conventia Europeana a

Drepturilor Omului.

Daca discriminarea reprezinta, in esenta, tratamentul diferit aplicat

persoanelor aflate in situatii comparabile, persoanele care beneficiaza de teren

in compensare sau de despagubiri, pentru terenurile ce nu mai pot fi restituite

in extravilan sunt discriminate pozitiv, prin comparatie cu persoanele care nu

beneficiaza de nici o despagubire pentru terenurile situate in intravilan, care,

devin astfel discriminate negativ.

Este aceasta o incalcare a art. 1, Protocolul nr. 1 la Conventia

Europeana a Drepturilor Omului?

Este aceasta o incalcarare a art. 6 , alin. 1, si art. 8 in sensul justificarii ingerintei?

Este aceasta o incalcare a art. 14 din Conventie si poate

constitui un temei de condamnare a statului roman la CEDO

( pentru legislatie incoerenta si practica neunitara)?



Poate beneficia un adresant la CJUE de - daune interese

“exemplare” ca in dreptul englez pentru actiuni sau reclamatii ce

au ca fundament dreptul comunitar (european) daca astfel de

daune se pot acorda pentru reclamatii sau actiuni similare ce au

fundament in dreptul intern ? – (Legea exproprierii dar si dreptul comun –

simpla actiune in regres impotriva autoritatii competente culpabile permit aceasta

potrivit dreptului roman.)

Ipoteza in care ne aflam este aceea de analiza a unei incalcari imputabile

legiuitorului national, or, bivalenta acestei cenzuri – CJUE sau CEDO- nu poate fi

privita decat prin prisma propriei afirmarii a CJUE care afirma ca :” …. In ipoteza

in care Comunitatea Europeana, si anume Uniunea Europeana, ar adera la

CEDO si ar accepta sa faca obiectul controlului judecatoresc al CEDO in ceea

ce priveste protectia drepturilor fundamentale in cadrul punerii in aplicare a

dreptului comunitar, …. s-ar putea da prevalenta principiului autoritatii de

lucru judecat pentru a se putea angaja raspunderea impotriva statului pentru

hotararea unei instante supreme pronuntate cu incalcarea dreptului comunitar.”

In absenta legislatiei comunitare in materie, raspunsul trebuie cautat (spune

CJUE) in domeniul autonomiei procedurale a sistemelor nationale si a

limitarilor necesare aferente privitoare la respectarea principiului echivalentei si

al eficientei .

In consecinta este necesar a se raspunde (spune CJUE) primei intrebari

preliminare si anume ca : principiul conform caruia statele membre sunt

obligate sa repare prejudiciul cauzat persoanelor particulare prin incalcari ale

dreptului comunitare, care le sunt imputabile, este aplicabil atunci cand

presupusa incalcare este atribuita unei instante supreme.



Bibliografie

Terzea Viorel, Legile fondului funciar – Comentarii si explicatii, Bucuresti,

Ed. CH Beck, 2007.

Stoica Valeriu, Drept civil. Drepturile reale principale, vol. I, Bucuresti,

Ed. Humanitas, 2004.

Boar Adrian, Modificarea regulilor procedurale privind controlul

judecatoresc al actelor emise potrivit Legii nr. 18/1991 a fondului funciar , in

Revista Dreptul nr. 4/1998.



Deaconu Nicolae, Discutii in legatura cu modificarile aduse prin Legea nr.

169/1997 dispozitiilor procedurale ale Legii nr. 18/1991 a fondului funciar

referitoare la controlul judecatoresc, in Revista Dreptul nr. 12/1998.

Perju Petru, Discutii in legatura cu unele solutii privind drepturile reale,

pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, in lumina Legii nr.

18/1991, in Dreptul nr. 5/1992

Romosan Ioan, Transformarea dreptului real de folosinta asupra

terenurilor in drept de proprietate, in situatiile reglementate prin art. 36, alin. 2 si

3 din Legea nr. 18/1991 a fonului funciar, republicata la 5 ianuarie 1998, in

Revista Dreptul nr. 3/1999

Voicu Marin, Protectia europeana a drepturilor omului, Bucuresti, Ed.

Lumina Lex, 2001

Draganu Tudor, Liberul acces la justitie, Bucuresti, Ed. Lumina Lex, 2003

Curtea Constitutionala, Decizii de constatare a neconstititionalitatii 2004

-2006 , Volumul III, Bucuresti, Editura Ch Beck, 2007

Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor

Documents

Transcript of Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor