Economie PrivataEconomie Publica

1

Cuprins

Introducere...........................................................................................pag 3

Economia – ca realitate a vietii sociale...............................................pag 4

Stiinta despre aceasta realitate a vietii sociale.....................................pag 6

Stiinta economica si interesul privat...................................................pag 9

Stiinta economica si interesul public.................................................pag 13

Economia privata si problema managementului...............................pag 16

Economia publica si problema managementului...............................pag 18

Dinamica raportului privat/public in evolutia societatii omenesti....pag 24

Complementaritate si parteneriate in functionarea economiei societatii onenesti.............................................................pag 26

Problema raportului privat/public a UE............................................pag 28

Concluzii...........................................................................................pag 31

Introducere

2

Stiinta economiei s-a conturat in timp intr-un amplu proces de confruntare a diverselor curente de gandire economica, ajungandu-se la un anume consens intre specialisti conform caruia economia studiaza sistemul activitatilor economice in integralitatea sa. Obiectivul ei de cercetare se delimiteaza nu prin sectionari de un fel sau altul in realitatea economica, ci printr-un mod specific de abordare, prin functiile teoretico-metodologice pe care le indeplineste si prin concluziile pe care le formuleaza in numele intregului sistem al stiintei economice. Economia realizeaza o serie de abordari benefice din perspectiva teoriei economice pozitive si normative care apar in cadrul celor doua tipuri de economie: publica si privata.

Economia analizeaza acele principii si reguli pe baza carora se poate ameliora relatia dintre nevoi si resurse, dintre resursele economice limitate, rare, tot mai costisitoare si greu de procurat, pe de o parte, si nevoile umane nelimitate, in continua diversificare si rafinare, pe de alta parte. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane economia reprezinta: ‘ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor’.

Conform definitiei lui Paul A. Samuelson ‘economia este stiinta despre modul in care oamenii si societatea invata sa aleaga, cu trecerea timpului, cu ajutorul banilor sau fara participarea lor, acele resurse de productie rare pentru producerea diferitelor marfuri in prezent si in viitor intre diferiti oameni si diferite grupari ale societatii’.

In functie de diviziunile activitatii economice realizate conform criteriilor juridice, pe baza proprietatii, se disting : sectorul privat, sectorul public si sectorul mixt. Sectorul privat cuprinde ansamblul intreprinderilor private in care capitalul apartine particularilor, societatilor private, precum si sectorului asociativ. Sectorul public cuprinde in sens larg ansamblul de intreprinderi publice si ale administratiilor publice si in sens restrans ansamblul de intreprinderi in care statul exercita o influenta preponderenta. Sectorul mixt cuprinde ansamblul de intreprinderi in care se combina, in forme si proportii diferite, proprietatea publica si cea privata.

Economia publica s-a nascut intr-un context de libertate individuala in secolul al XVII-lea. In acceptiunea generala, economia publica este o ramura a stiintei economice care are ca obiect analiza economica a deciziilor publice. Intr-o viziune integratoare, obiectul economiei publice contine problematica specifica a optimului, bunastarii, alegerii sociale sau justitiei economice, precum si concepte economice privind domeniul social. In esenta, economia publica este o teorie a interactiunii sociale.

3

Economia ca realitate a vietii sociale

Viata omului este o lupta permanenta pentru a-si realiza dorintele, aspiratiile, telurile, pentru a-si satisface mai bine nevoile si pentru a-si imbunatati mijloacele utilizate in acest scop. Doarece omul nu gaseste de-a gata toate bunurile de care are nevoie, el trebuie sa le produca. In totalitatea lor, activitatile prin care oamenii isi asigura bunurile pentru a-si acoperi nevoile reprezinta activitatea economica sau economia.

Din punct de vedere stiintific, stidiul economiei incepe cu clarificarea a doua notiuni fundamentale : nevoi si bunuri.

Nevoile reprezinta cerinte sau conditii proprii oamenilor ca fiinte naturale si membri ai societatii, fara satisfacerea carora ei nu pot exista. Acestea sunt percepute ca o stare dezagreabila, ca o neimplinire sau ceva ce trebuie realizat neaparat pentru a atinge o stare normala. Nevoile se satisfac prin consumul de bunuri. Pentru om, identificarea si satisfacerea nevoilor se realizeaza in mod constient. Satisfacerea nevoilor consta in atingerea unei stari de multumire, agreabila pe care o percep ca o stare normala si pe care urmaresc sa o intretina permanent. Nevoile sunt subiective prin purtatorii lor, si obiective prin conditiile care le genereaza. Cu toate ca omul este in tranzitie prin viata, evolutia vietii imprima nevoilor o succesiune continua, satisfacerea unora antrenand aparitia altora. Nevoile sunt nelimitate si dinamice.

Satisfacerea nevoilor depinde de resursele materiale si umane ce pot fi utilizate in activitatile economice. Insa resursele se gasesc in cantitati limitate, motiv pentru care bunurile si serviciile sunt produse in cantitati limitate, care se dovedesc insuficiente in raport cu trebuintele si dorintele oamenilor. Raritatea resurselor ne obliga la discernamant si la un comportament economic rational. Oamenii trebuie sa aleaga unele bunuri si servicii si sa renunte la altele. Ei trebuie sa decida ce intrebuintare vor da resurselor, ce bunuri si servicii vor produce, deci ce trebuinte vor fi satisfacute. Resursele fiind limitate, optiunea pentru anumite bunuri si servicii inseamna, implicit, renuntarea la altele, pentru ca intrebuintarea resurselor intr-un anumit mod elimina posibilitatea utilizarii lor in orice alt mod. Daca resursele nu sunt folosite in concordanta cu principiul rationalitatii, in economie apare risipa de resurse sau, altfel spus, un consum prea mare de resurse pentru satisfacerea unei unitati de nevoie. Acesta survine in cazurile in care: se produce ceva ce nu se cere, se produce mai

4

mult decat se cere, se produce de proasta calitate, se produce cu consumuri de resurse mai mari decat permite tehnologia dominata sau activitatea respectiva polueaza mediul natural. Daca unele resurse folosite in activitatea economica se pot recupera mai mult sau mai putin, timpul cheltuit de om pentru producerea de bunuri este singura resursa irecuperabila. Aceasta indica faptul ca economisirea timpului ce poate folosit este cea mai importanta cerinta a progresului.

Economia este prezenta in viata noastra de fiecare zi. Presa publica zilnic informatii economice. De exemplu: dobanzile practicate de banci, cursul de schimb al monedei nationale in raport cu principalele valute, cereri si oferte de locuri de munca etc. Totodata, presa aduce in discutie probleme controversate privind nivelul preturilor si al veniturilor, concurenta dintre producatori, relatiile de munca, combaterea somajului sau a inflatiei etc.Oamenii politici stiu ca situatia economica existenta le poate influenta in mod hotarator cariera, ca succesul lor depinde de solutiile pe care le propun pentru rezolvarea unor probleme precum somajul, inflatia, cresterea economica sau a nivelului de trai. Indivizii indeplinesc diferite roluri economice in societate. Acestia sunt producatori, consumatori, patroni, salariati, deponenti etc. Notiunile si informatiile economice le sunt tuturor extrem de utile. Astfel, producatorii au nevoie de informatii economice pentru a putea adopta decizii in activitatea pe care o desfasoara; un producator informat va putea achizitiona utilaje si materii prime la cele mai convenabile preturi sau va putea anticipa cerintele pietei. Consumatorii au nevoie de acelasi tip de informatii pentru a se decide asupra produselor pe care le vor cumpara; un cumparator avizat va putea opta intre a cumpara un televizor in rate sau a-l achita integral, intre a plati cu cartea de credit sau in numerar. Persoanele care au pregatire economica inteleg de ce scade puterea de cumparare si stiu cum sa actioneze in conditii de inflatie; de asemenea, se orienteaza mai bine din punct de vedere profesional, optand pentru slujbe mai putin afectate de somaj.

Stiinta despre aceasta realitate a vietii sociale

5

Pentru a caracteriza stiinta economica este necesar sa se faca apel la cunostintele despre ceea ce este stiinta in general si despre ceea ce este economia ca realitate.

Economia, termen sinonim cu activitatea economica, se refera la realitatea economica ca latura inseparabila a existentei umane; ea se structureaza in unitati functional-institutionale. Activitatea economica se defineste ca un domeniu fundamental si complex al activitatii umane care cuprinde ansambul faptelor, actelor si reactiilor oamenilor, concretizate in comportamente si decizii referitoare la atragerea si folosirea resurselor economice rare, in vederea producerii, distributiei, schimbului si consumatiei de bunuri, in functie de nevoile si interesele lor.

Economia ca stiinta are drept obiect de studiu economia reala. Aceasta reprezinta un ansamblu de institutii si activitati de productie, de schimb si de consum de bunuri si de servicii. De asemenea, economia trebuie sa analizeze cum si de ce se comporta oamenii intr-un anumit fel atunci cand sunt pusi in situatia de a alege sa produca bunuri cu mijloace limitate pentru a-si satisface cat mai bine nevoile nelimitate.

Referindu-se la aceste aspecte, John Kenneth Galbraith afirma: ‘Atata vreme cat se considera ca sistemul economic functioneaza in interesul individului, ca este subordonat nevoilor si dorintelor sale, se poate presupune ca rolul stiintei economice este sa se explice procesul prin care individul este servit’.

Printre obiectivele de baza ale studiului economiei se pot evidentia : descrierea unor fapte si evolutii economice, pentru a intelege ce

este, ce a fost in activitatea economica si cum ar trebui sa fie explicarea actelor economice, pentru a intelege de ce este asa si nu

altfel, de ce a fost asa si nu altfel, ce schimbari ar trebui facute si cum sa se actioneze

prognozarea unor stari si evolutii economice pentru a putea intelege ce va fi daca ?

rationalizarea actiunii economice pentru a putea explica cu ce mijloace se pot atinge anumite obiective, in cat timp si cu ce eficientaPrincipala functie a economiei este sa explice fapte si fenomene legate

de productia, de schimbul si de consumul de bunuri si servicii. In acest scop, ea studiaza comportamentul organizatiilor si al oamenilor implicati in activitatile economice, precum si motivele care ii determina sa desfasoare aceste activitati. Economia formuleaza legi si principii care sunt folosite nu numai pentru a explica, ci si pentru a prognoza producerea unor fapte si fenomene economice si pentru a influenta desfasurarea lor. De exemplu,

6

intelegerea si anticiparea unor fenomene precum somajul, inflatia sau criza economica reprezinta premisele adoptarii acelor masuri care pot limita si atenua consecintele negative ale acestora, contribuind chiar la depasirea lor.

Economia, ca sistem indestructibil si complex este structurata si abordata ca microeconomie, mezoeconomie, macroeconomie si mondoeconomie.

Microeconomia consta in procesele, faptele, actele si comportamentele participantilor individuali la activitatea economica, cum ar fi gospodariile, firmele, administratiile, bancile. Un exemplu il poate constitui modul in care se formeaza preturile la alimente pe baza raportului cerere-oferta intr-o anumita zona economica.

Mezoeconomia consta in procesele, faptele, actele si comportamentele care se refera la sectoarele de activitate economica, cum este cazul sectoarelor: primar, secundar, tertiar, cuaternar, la ramurile activitatii economice: siderurgie, chimie, transport, educatie, sanatate etc. Unii autori includ in mezoeconomie si activitatile economice integrate la nivelul unitatilor administrativ teritoriale, ca si pe cele ale unor grupuri care formeaza ansamble organizate institutional (sindicate, partide, asociatii, corporatii).

Macroeconomia reprezinta procesele, faptele, actele si comportamentele economice referitoare la grupuri de subiecti economici reuniti in categorii omogene si degajate de comportamentele lor individuale, precum si la intreaga economie privita ca agregat sau ca sistem. Exemplul tipic de macroeconomie il constituie economia nationala sau pur si simplu economia unei tari.

Mondoeconomia cuprinde procesele, faptele, actele sau comportamentele subiectilor economici si ale comunitator internationale privite atat prin prisma legaturilor economice dintre economiile nationale, cat si ca intreg considerat la scara planetara sau zonal-internationala. Ea se refera la relatiile economice internationale, la mecanismele ei fundamentale de functionare si la institutiile corespunzatoare acestora.

Economia ca entitate mai poate fi abordata ca fiind alcatuita din diferite sectoare economice, adica din domenii definite de activitate economica si/sau sociala dintr-un stat, organizatie sau institutie. La nivelul intregii economii, notiunea desemneaza un ansamblu de intreprinderi care exercita aceeasi activitate economica principala.

Din punct de vedere al dinamicii ritmului cresterii productivitatii exista o prima clasificare a activitatilor economice in: sector economic primar, care cuprinde agricultura, silvicultura, pescuitul, industria extractiva ; sector economic secundar format din industria prelucratoare,

7

constructiile si lucrarile publice ; sectorul economic tertiar cuprinzand prestari de servicii in invatamant, banci, asigurari, cercetare, transport, distribuire ; sector economic cuaternar aparut o data cu dezvoltarea noilor servicii : informatica, invatamant superior, cercetare stiintifica si tehnologica.

In functie de diviziunile activitatii economice realizate conform criteriilor juridice, pe baza proprietatii se disting : sectorul privat, sectorul public si sectorul mixt. Sectorul privat cuprinde ansamblul intreprinderilor private in care capitalul apartine particularilor, societatilor private, precum si sectorului asociativ. Sectorul public cuprinde in sens larg ansamblul de intreprinderi publice si ale administratiilor publice si in sens restrans ansamblul de intreprinderi in care statul exercita o influenta preponderenta. Sectorul mixt cuprinde ansamblul de intreprinderi in care se combina, in forme si proportii diferite, proprietatea publica si cea privata.

Fiind stiinta care studiaza modul in care societatea rezolva sau ar trebui sa rezolve tensiunea nevoi-resurse, economia abordeaza diferitele probleme pe care le gestioneaza. Din acest punct de vedere exista economie pozitiva si economie normativa.

Economia pozitiva evidentiaza ceea ce este in economie, cum se prezinta aceasta si ceea ce se poate intampla daca va avea loc un anume eveniment, daca se vor produce anumite acte si fapte economice, naturale, tehnico-stiintifice, politice, culturale etc. Acest tip de economie pune diagnosticul la starea economiei si prognozeaza dezvoltarea ei viitoare cu ajutorul unor instrumente ale analizei economice.

Economia normativa arata cum ar fi bine sa se desfasoare activitatile economice si ce ar trebui facut pentru ca procesele economico-sociale sa se incadreze in normalitate. Economia normativa apreciaza activitatile din perspectiva realizarii unei unitati benefice intre mediul economic si cel natural, intre eficienta economica si echitatea sociala, intre interesele colectivitatii umane pe termen scurt si cele pe termen lung etc. Economia normativa opereaza cu judecati de valoare, cu aprecieri ce au la baza alte criterii decat cele economice.

Concluzii:Pornind de la aceste cateva considerente cu privire la natura stiintei

economice, putem sa prezentam in sinteza, aprecierile ce exprima insemnatatea acesteia pentru om si viata pe care o traieste, pentru colectivitatea umana, in general :

intelegerea insemnatatii stiintei economice trebuie sa porneasca de la faptul ca ea nu ofera norme obligatorii

8

pentru viata economica, nu decide in privinta compatibilitatii diferitelor deziderate sau scopuri

atunci cand suntem pusi in situatia de alege intre scopuri nvariate, stiinta economica ne ofera posibilitatea de a realiza acest lucru in deplina cunostinta a implicatiilor alegerii noastre. In stiinta economica, la fel ca si in celelalte stiinte, nu putem gasi nimic care sa ne scuteasca de obligatia de a alege, ea nu decfide in alegerea ultimei preferinte.

Rationalitatea in procesul alegerii reprezinta alegerea in cunostinta deplina a implicatiilor alternativelor pe care le respingem, dar si pe care le adoptam.

Stiinta economica ne poate lamuri care sunt implicatiile diferitelor scopuri pe care le putem alege, ne creeaza posibilitateta de a voi in cunostiinta se cauza, de alege un sistem de scopuri ce sunt reciproc consistente.

Fara a apela la demersul stiintei economice nu este posibil sa realizam o alegere rationala.

Economia politica ne ajuta sa punem de acord diferitele noastre alegeri, ne creeaza posibilitatea de actiona consecvent in limitele cunoscute, ne ofera o tehnica de actiune rationala.

Stiinta economica si interesul privat

Producerea bunurilor in scopul satisfacerii nevoilor de consum este posibila in conditiile in care intreprinzatorii dispun de resurse economice, combina si utilizeaza eficient factorii de productie. Abilitatea intreprinzatorilor permite alegerea celei mai favorabile alternative de combinare a factorilor de productie, pe baza principiului rationalitatii economice, al obtinerii de rezultate maxim posibile cu resursele de care dispun. Acestea definesc rolul intreprinzatorului modern si asigura forta concurentiala a intreprinderii.

Firmele sunt organizatii care planifica si gestioneaza productia. Acestea au o anumita organizare tehnologica, se conduc si se gestioneaza rational. Ronald Coase considera ca existenta costurilor de tranzactie explica cauzele aparitiei firmelor. Pe piata, orice actiune de vanzare sau cumparare implica anumite costuri. Atunci cand o firma achizitioneaza un anumit bun sau serviciu, ea trebuie sa identifice piata si apoi sa gaseasca diferitele

9

calitati si cantitati care sunt disponibile si la ce preturi. Acestea implica timp si bani si genereaza in multe situatii o anumita incertitudine. Ronald Coase a vazut firma ca pe o institutie capabila sa suporte cu cea mai mare usurinta costurile de tranzactie. Altfel spus, firmele exista intr-o multitudine de forme organizationale dec diferite dimensiuni. Aceasta se datoreaza faptului ca firmele realizeaza cea mai eficienta utilizare a informatiilor si permit reducerea costurilor de tranzactie pentru diferite categorii de activitati productive.

Ulterior s-au adaugat doua elemente importante analizei lui Coase. Primul este faptul ca firmele exista deoarece productia bunurilor se desfasoara mult mai eficient in echipe decat individual. Echipele sunt grupuri de indivizi angajati in producerea unui anumit bun. Al doilea element nou este acela ca firmele exista pentru a organiza echipele in vederea producerii eficiente a unor bunuri sau servicii. Daca activitatea s-ar desfasura in activitati organizate pe baza de voluntariat si nu in cadrul firmelor , ar exista stimulente de a trisa si de a depune un efort mai mic decat cel convenit.

In ultima perioada se afirma din ce in ce mai mult ideea de firme virtuale datorita faptului ca firmele trebuie sa se adapteze unui mediu de afaceri dinamic. Din punct de vedere formal, o firma virtuala reprezinta o retea temporara de companii care se reunesc in vederea exploatarii oportunitatilor de afaceri. Fiecare firma se va concentra asupra unui numar redus de procese strategice, pentru ca ulterior sa coopereze in retea cu celelalte firme componente. Progresele in domeniul tehnologiilor informationale permit acestor firme sa satisfaca cerintele clientilor prin o mai buna gestionare a stocurilor si obtinerea mai rapida a productiei.

S-a aratat ca pe termen lung firmele evolueaza pentru a deveni maximizatoare ale profitului. Ipoteza maximizarii profitului este importanta deoarece ofera reguli ale comportamentului rational al firmelor. Structura organizatorica a firmei si comportamentele non-maximizatoare nu exercita influente semnificative asupra ipotezelor fundamentale ale teoriei economice. De aceea se apreciaza, fara a se absolutiza, ca firmele urmaresc ca obiectiv fundamental maximizarea profitului.

In economia de piata, productia se poate desfasura in diferite structuri organizationale, de la cele mai mici, aflate in proprietatea unei singure persoane, pana la companii gigant, care domina viata economica, de la firme integrate orizontal si vertical la mari conglomerate. Pe fondul diversitatii, intreprinderile au caracteristici comune foarte importante:

1. Realizeaza aceasi functie – produc bunuri destinate vanzarii si pentru aceasta iau toate masurile necesare:

10

Cumpara factori de productie (masini, utilaje, instalatii, materii prime, materiale, energie, munca)

Combina factorii de productie in proportii impuse de retelele tehnologice si costuri

Distribuie productia prin piata, raspunzand cererii sau capacitatii de cumparare a clientilor si obtine venituri

Realizeaza profit 2. Orice intreprindere formeaza un sistem, un ansamblu de componente

– productie, vanzari, aprovizionare, transporturi, contabilitate – care interactioneaza realizand aceeasi functie. In acest sens:

Intreprinderile au ca finalitate imperativa profitul, a carui nerealizare atrage incetarea activitatii, falimentului

Conducerile intreprinderilor trebuie sa fie competente si responsabile pentru a putea fi atinse obiectivele stabilite

Intreprinderile sunt in interactiune permanenta cu alte intreprinderi si centre de decizie din sistemul social si economic in care exista

3. Intreprinderile au o dimensiune sociala pentru ca fiecare dintre ele este in acelasi timp si un grup de oameni

4. Creeaza valoare si o repartizeaza. Producand bunuri economice, creeaza valoare care se adauga celei avansate prin cumpararea de factori de productie pentru a-si realiza activitatea. Valoarea pe care o creeaza intreprinderile se numeste valoare adaugata.

5. Intreprinderile, pentru a-si atinge scopul, trebuie sa faca investitii, cheltuieli pentru a initia si dezvolta afacerea.

11

Intreprinderea are o dimensiune sociala. Mediul economic al acesteia este constituit din diversi agenti economici cu care aceasta interactioneaza cu scopul principal de a-si maximiza profitul.

BANCI

RELATII INTERNATIO

NALE

INTREPRIN-DERI

SUBCONTRACTANTE

FURNIZORI

ASOCIATII DE

CONSUMA-TORI

INTREPRIN- DERI

CONCURENTE

SINDICATE

STAT

CLIENTI

INTREPRINDERE

12

Mediul economic al intreprinderii

Stiinta economica si interesul public

Sectorul public sau statul este constituit din ansamblul organizatiilor in care prevaleaza modul de decizie politic sau colectiv,oricare ar fi regimul politic din acel stat. Statul este definit in conceptia lui Stiglitz ca o organizatie ce are drept caracteristica esentiala puterea de constrangere. Statul este omniprezent in viata econonomica si sociala. Pe de o parte, statul furnizeaza colectivitatii nenumarate prestatii si adesea foarte costisitoare in domenii la fel de variate. Pe de alta parte, statul intervine in mod continuu asupra functionarii economiei de piata cu ajutorul masurilor de reglementari si financiare pentru a fixa regulile de joc si a corija deficientele.

Notiunea de interes reprezinta o forma de manifestare constienta a trebuintelor catre mobilizeaza activitatea mentala a individului, formeaza o componenta de baza a sistemului de mobiluri, o forma specifica a motivatiei, o orientare activa si durabila sau o concentrare a atentiei subiectului spre anumite lucruri sau fenomene, spre anumite de activitate. Interesul este atentia in stare latenta iar atentia este interesul in actiune.

Interesul public poate fi realizat prin acordarea sau incurajarea ofertei unei varietati de bunuri sau servicii si prin neacordarea si descurajarea altora. Ceea ce caracterizeaza aceste bunuri si servicii este faptul ca existenta lor este bazata pe interesul public. Servind interesul public ele pot lua diferite forme, printre care oferta de bunuri, subventii pentru oferta privata, aprobarea legilor care impiedica sau interzic oferta lor si restrictioneaza forma in care bunurile publice sunt oferite. Interesele publice se realizeaza prin intermediul institutiilor politice si administrative. Interesele publice trebuie sa reflecte interesele tuturor indivizilor ce compun comunitatea unui stat. Totusi exista conflicte de interese intre grupurile sociale, precum si dezacorduri ale unor grupuri sociale in legatura cu obiectivele guvernamentale.

Omniprezenta statului in viata economica si sociala se manifesta sub un dublu aspect:

Pe de o parte, statul furnizeaza colectivitatii nenumarate prestatii, adesea foarte costisitoare in domenii foarte variate precum : securitate, aparare, asigurari medicale si pentru batranete, educatie, cercetare, transporturi, energie, comunicatii, protectia mediului

Pe de alta parte, statul intervine, in mod continuu, asupra functionarii economiei de piata prin intermediul unor masuri de

13

reglementare sau financiare pentru a fixa regulile jocului si pentru a corecta deficientele acestuia.

Aceste interventii au un caracter fie reglementar (atunci cand statul fixeaza normele maxime admise de poluare), fie financiar (cand statul incearca sa modifice distributia veniturilor prin prelevarea unui impozit progresiv asupra veniturilor sau atunci cand incearca o relansare a activitatii economice printr-un program de crestere a cheltuieleilor publice).

Aceasta activitate intensa a sectorului public joaca un rol economic considerabil. Statul recurge la resurse economice limitate, la factori de productie (munca, capital, pamant, resurse naturale si energie), cat si la bunuri si servicii produse de catre sectorul privat. De asemenea, statul opereaza importante transferuri de venituri intre diferitele grupuri ale populatiei. Activitatea sa legislativa are implicatii considerabile in domeniul economico-social, chiar daca uneori ele sunt putin vizibile.

Politicile initiate in domeniul economiei publice, ca si in celelalte domenii ale politicii economice, sunt profund dominate de catre doctrinele partidelor politice si interesele grupurilor de presiune si se bazeaza pe o naliza stiintifica riguroasa.

Contributia stiintei economice se concretizeaza in principal in trei aspecte:

Identificarea si descrierea activitatii publice si a repercursiunilor sale asupra economiei si societatii

Punerea in evidenta a relatiilor cauza-efect si a mecanismelor sub-adiacente

Ameliorarea eficacitatii politicilor urmarite, datorita unei mai bune cunoasteri a acestor mecanismeChiar daca economia publica analizeaza natura si consecintele

economice ale prestatiilor, interventiilor, ale finantarii sau organizarii statului, limitele acestui domeniu raman inca vagi:

In primul rand, acestea depind de campul de investigatie al celorlalte ramuri ale stiintei economice precum : teoria monetara, teoria comertului comertului international sau teoria organizarii industriale si a pietelor.

In al doilea rand, economia publica acorda o importanta deosebita problemelor specifice, care nu au retinut atentia economiei politice traditionale, precum: problemele mediului, energiei, transporturilor, educatiei sau economiei subterane.

In al treilea rand, ea examineaza cu mijloace proprii formarea optiunilor publice.

14

Concluzii:Actiunile prin care statul se implica in economie sunt de o mare

diversitate si vizeaza numeroase domenii. Generalizand, se observa ca prezenta statului in economie este bidirectionala:

La nivel macroeconomic prin servicii a caror necesitate deriva din ansamblul economiei unei tari si au ca scop asigurarea cadrului juridic-legislativ, ameliorarea unor dezechilibre generale, asigurarea dezvoltarii economice, inlaturarea unor dificultati ce afecteaza un segment majoritar. Pentru a creea cadrul desfasurarii normale a activitatii economice, statul isi asuma rolul de titular unic de emisune de moneda, promoveaza in mod democratic legi si alte regelemetari ce trebuie respectate de toti agentii economice si impune aplicarea lor, realizeaza total sau partial infrastructura necesara activitatii economice, garanteaza si protejeaza propietatea, asigura conditiile pentru exercitarea liberei initiative, redistribuie veniturile percepund impozite si taxe de la agentii economici cu venituri peste un anumit nivel, acordand ajutare si subvenctii pentru altii indreptatiti de situatia lor, asigura securitatea si apararea tarii.

La nivel microeconomic prin servicii nemarfare pe care le presteaza pentru indivizi sau grupuri locale prin intermediul administratiilor publice locale, furnizeaza gratuit bunuri de folosinta colectiva locala. Aceasta ipostaza de agent economic exclude conditia statutului de proprietar al unor firme pentru ca activitatile economice specifice ale acestora nu sunt neaparat realizate de propietar, adica de componentele statale.

15

Economia privata si problema managementului

Managementul si evolutiile actuale si viitoare ale organizatiilor din Romania, ale tuturor agentilor economici au o foarte puternica determinare contextuala, superioara situatiei din majoritatea celorlalte tari, ca urmare a trecerii la un nou sistem economic, politic si social. In consecinta, punctarea, fie si succinta, a unora dintre principalele procese prin care se realizeaza economia de piata in Romania constituie premisa de la care trebuie pornit in stabilirea configuratiei si functionalitatiii societatilor comerciale, a firmelor in general, in intelegerea si perfectionarea managementului acestora.

Economia de piata este un sistem economic caracterizat prin: Obiectivul urmarit de catre agentii economici este

maximizarea profitului. Scopul tuturor deciziilor si actiunilor managerilor vizeaza

direct si indirect realizarea unui profit cat mai mare de catre firma unde lucreaza.

Economia nationala este alcatuita in proportie covarsitoare din agenti economici, in principal firme. Prin agent economic desemnam o organizatie ce urmareste obtinerea de profit, utilizand predominant mijloace economice si ale carei supravietuire si dezvoltare sunt conditionate de realizarea profitului. Cel mai frecvent agent economic in conditiile economiei de piata este intreprinderea sau firma.

Managementul si functionarea agentilor economici se realizeaza folosind preponderent parghii economice: pret, salariu, credit, dobanda, investitii, profit etc.

In ansamblul dirijarii si functionarii economiei nationale, piata are rolul decisiv. Aceasta constituie principalul regulator al activitatii economice.

Suportul economic al economiei de piata il constituie proprietatea privata care este necesar sa fie predominanta. Proprietatea privata este cea care garanteaza dreptul de a poseda, folosi, dispude de uzufruct fara de care nu exista veritabili agenti economici.Modul de decizie in cadrul pietei este un proces descentralizat.

Agentii economici isi modifica optiunea in mod independent unii fata de altii. In timp ce consumatorii isi exprima cererea in functie de preferinte, de venit si de pretul bunurilor pe care ar dori sa le cumpere, intreprinderile iau in considerare tehnologia, costul resurselor productive (salarii, rata dobanzii, dividentele, renta etc.) si pretul la care ei cred ca vor putea vinde bunul pe care il ofera. Rezultatul acestor nenumarate decizii individuale, cantitatile

16

totale cerute si oferite se intalnesc pe piata, unde dupa o perioada de tatonari, ele se egalizeaza pe baza unui pret de echilibru.

Managementul se situeaza de-a lungul preocuparilor traditionale a stiintei organizatiilor perceputa ca stiinta a bunei gestiuni, gestiunii eficace; el isi fixeaza o finalitate esential utilitara si clar operationala. Ambitia sa este de a defini clar regulile, normele, mai mult, perceptele care permit organizatiilor sa atinga obiectivele pe care si le-au propus cu maximum de eficacitate. El se distinge insa de simplele practici empirice si de primele formulari ale stiintei organizatiilor printr-o formalizare mai accentuata: dimensiunea teoretica si conceptuala este esentiala in management, care are tendinta de a combina practica cu o “reprezentare a realitatii care se vrea stiintifica”. Este vorba de “un ansamblu de practici…unde se combina pragmatismul si cunoasterea stiintifica” (J. P. Nioche).

Pentru management conduita tuturor organizatiilor economice, socialesau politice implica patru tipuri de operatiuni:- planificarea- organizarea- activarea (mobilizarea resurselor)- controlul

La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o tendinta accentuata de depasire a cadrelor “gestiunii operationale”, fondata pe o logica a optimizarii de-a lungul activitatii cotidiene, pentru a se implica in ambitia de a atinge un “management strategic”, ce integreaza intr-o strategie globala un ansamblu de variabile: proiectele conducerii, mediul economic, posibilitatile si resursele intreprinderii, obligatiile si presiunile sociale, interne si externe. Aceasta gestiune se finalizeaza printr-un ansamblu de decizii strategice care sunt folosite de-a lungul procedurii de aplicare. Dar firma privata nu este singurul model managerial posibil; tot mai mult sectorul non-profit este citat ca un exemplu de management de succes. Aceasta viziune va deveni tot mai complexa prin asimilarea “contextelor organizationale”: managementul nu este de fapt decat un ansamblu de reguli foarte generale care sunt susceptibile a urma variante diferite, in functie de organizatia in cauza. Teoria numita a “contingentei” incearca sa-i identifice formele specifice de management, ce variaza dupa configuratia mediului, natura organizatiei si strategiile urmate. Astfel, un sistem “mecanic” de management, caracterizat de reguli formale si o centralizare puternica va fi (Burns si Stalker) mai bine adaptat unui mediu stabil, in timp ce un sistem “organic”, in care regulile formale au o importanta mai mica iar descentralizarea este mai accentuata, corespunde mai bine unui mediu instabil.

17

Economia publica si problema managementului

Economia publica este o ramura a economiei politice, care isi concentreza atentia asupra analizei rolului si comportamentului statului cat si asupra impactului acestuia asupra economiei nationale, si chiar a celei internationale, si in consecinta asupra bunastarii cetatenilor. Aceasta se concentreaza fara insa a se limita asupra economiei nemarfare, termen ce pune in evidenta faptul ca in cadrul economiei sectorului public au loc tranzactii diferite de cele din cadrul pietei.

Economia publica examineaza originea, forma, cat si consecintele economice si sociale ale urmatoarelor activitati publice:

Prestatiile sectorului economic, din care se inteleg serviciile pe care acesta din urma le pune la dispozitia societatii, fara ca acestea sa fie produse, in mod necesar, de catre stat.

Diferitele interventii cu caracter finaciar si regelementar realizate de catre stat pentru a promova o ameliorare a colectivitatii si o mai mare justitie sociala : politicile de redistributie a venitului si a averii, stabilizarea fluctuatiilor si incurajarea cresterii economice, protectia mediului natural sau a comunicatiilor, masurile luate in vederea asigurarii aprovizionarii tarii cu produse alimentare si energetice

Finatarea, in principal prin fiscalitate, imprumut sau tarifare.

Repartitia responsabilitatiilor si a surselor de finatare intre diferitele niveluri administrative si organisme para-statale.

Analiza economica recurge in principal la aceleasi metode de investigare ca si economia politica. Se pot distinge patru abordari :a) Metoda descriptiva

Metoda descriptiva consta intr-o simpla prezentare a faptelor : cheltuielile efectuate, resursele prelevate sau politicile urmarite. Aceasta nu incearca sa explice originea si consecintele faptelor pe care le pune in evidenta, ci serveste comparatiilor dintre colectivitatile publice sau comparatiilor in timp si constitue o eteapa prealabila, indispensabila analizei.

18

b) Metoda pozitivaMetoda pozitiva incearca sa inteleaga si sa explice faptele si

fenomenle constatate. Sprijnindu-se pe un rationament inductiv bazat pe ipoteze de comportamente si organizare, ea cauta sa elaboreze o teorie, sa identifice si sa construiasca un model al relatiilor cauza efect dintre variabilele economice care se produc cu regularitate. Aceasta metoda permite formularea unei previziuni asupra consecintelor probabile ale modificarii uneia sau mai multor variabile.

c) Metoda normativaMetoda normativa denumita si  ‘economia bunastarii” se aventureaza

sa spuna ceea ce ar trebui sa fie. Cauta sa enute masurile sau obiectivele care ar trebui sa fie folosite pentru luarea deciziei, si conditiile economice care trebuie sa fie satisfacute pentru a le pune in aplicare. Economia normativa incearca sa stabileasca obiectivele urmarite pentru ameliorarea bunastarii comunitatii si mijloacele necesare pentru a fi puse in aplicare si a fi atinse.

d) Abordarea normativa-instrumentalaAbordarea normativa-instrumentala este specifica doar mijloacele care

trebuie puse in aplicare pentru atingerea obiectivelor definite de catre puterea politica.Aceasta metoda se bazeaza pe calitatile de dictie ale analizei pozitive care permit anticiparea consecintelor modifacrii unei variabile sau ale unui parametru. Aceasta acorda un loc echitabil puterii de decizie ale organelor politice, care sunt in ultima instanta responsabile pentru decizile luate, oricare ar fi rolul pe care l-ar putea juca tertii bazandu-se pe aceste metode de analiza.

Economia publica ne apare intr-o tripla ipostaza: Pe de o parte, economia publica cuprinde multimea

tuturor faptelor, fenomenelor si proceselor de natura economica, ce au ca rezultat bunurile si serviciile publice.

Pe de alta parte, economia publica cuprinde administratiile si intreprinderile publice, dar si intreprinderi de drept privat care produc bunuri sau servicii cu caracter colectiv. La acestea se mai adauga si organitaziile private fara scop lucrativ, care produc, pe o baza voluntara, servicii ce raspund unor nevoi colective ale unor categorii de populatie.

In al treilea rand, economia publica este o stiinta care are ca obiect analiza economica a deciziilor publice.

19

Principalele categorii de activitati economice care fac obiectul actiunilor publice:

Reglemetarea: autoritatile centrale reglemeteaza si adopta acte normative referitoare, printre altele, la obtinerea si garantarea dreptului de proprietate

Fixarea preturilor se realizeaza direct, prin intermediul taxelor, al impozitelor sau subventiilor.

Producerea de bunuri si servicii publice, de la lege si ordine pana la educatie si aparare.

Aceste trei categorii de actiuni au cel putin doua consecinte extrem de importante : modificarea veniturilor si a subventiilor publice. Aceasta constare este relevata de structura veniturilor, respectiv a cheltuielior publice :

Veniturile publice = impozite si taxe + venituri din capital + venituri provenite din bunurile aflate in domeniul privat al statului + imprumuturi.

Cheltuielile publice = transferuri + cheltuieli realizate pentru sustinerea politicilor publice + dobanzi + cheltuieli de capital.

Structura cheltuielilor publice in Marea Britanie, 2003

20

Cheltuieli % Total Venituri % TotalServici publice generaleAparareOrdine publica si siguranta nationala*EducatieSanatateProtectie socialaSpatiu locativCultura si activitati culturaleCombustibili si alimentare cu calduraAgricultura, silvicultura si pescuitMinerit si resurse mineraleTransport si comunicatii

4,37,55,0

12,814,134,41,51,51,0

1,8

0,22,7

Impozite pe venitImpozite pe cheltuieliContributii pentru protectia socialaTaxe de consiliuSurplus al comertului (valoarea bruta)InchirieriDobanzi si dividenteTransferuri curente(diverse)Consum de capitalImpozit pe capitalImpozit pe capital

30,935,415,1

3,20,2

1,91,70,21,21,1

In acest tabel, serviciile publice generale includ costurile pentru administrarea generala (statutul functiei publice) si cele generate de colectarea de impozite si taxe. Dupa cum poate fi observat, valorile cheltuielilor prezentate in tabel capata, adeseori, si valori negative (cazul combustibilului si al alimentarii cu caldura), urmare a tendintelor guvernelor britanice anterioare de a considera veniturile provenite din privatizari mai degraba drept cheltuieli negative decat venituri propriu-zise.

In concluzie, economia publica poate fi vazuta si analizata sub urmatoarele variante:

Ca sector administrativ birotic legat de cheltuielile bugetare;

Ca sector legat de autoritatea statala exprimata prin functiile pe care le poate indeplini statul intr-o economie;

Ca sector legat de proprietatea publica asupra avutiei (assets) si de sistemul institutional aferent ;

Ca sector similar sistemului de productie cu cereri si oferta de bunuri publice, sistem ce functioneaza prin

21

organizatii publice proprii si cu un sistem institutional adecvat.

Procesul de luare a deciziei in cadrul sectorului public :Modelul de decizie politica este un proces centralizat intr-o mai mare

sau mai mica masura, in functie de regimul politic, chiar daca sunt bazate pe o constrangere aparenta, politicile publice (programele de cheltuieli, alegerea impozitelor etc) fac si ele obiectul unei cercetari si unei oferte.

Cererea de politici publice emana de la cetateni, care se exprima fie in mod individual prin intermediul alegerii reprezentantilor, a dreptului la initiativa, al referendumului, al dreptului la politic, la greva si manifestatii, fie in mod colectiv fie prin intermediul unor organisme precum partidele politice, sindicatele sau grupurile de presiune. Chiar daca acest mod de exprimare a preferintelor este mai degraba grosier, el permite comunitatii sa-si manifeste asteptarile in raport cu politica publica.

Oferta de politici publice emana de la executiv, parlament si administratie care concep si initiaza politicele cerute, incercand sa satisfaca intr-o cat mai mare masura, cererea.

Confruntarea opiniilor exprimate de catre cetateni sau de catre organismele constituite pentru a apara interesele acestora cu politicile concepute de catre puterea politica si functionarii sai va conduce spre elaborarea unui ansamblu de solutii care tind, ca si in cadrul pietei, catre un echilibru.

Pentru măsurarea performanţelor sectorului public sunt necesari indicatori specifici. Trebuie făcută distincţia între eficienţa clasică şi calitatea serviciului public.Managerii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :

sa aiba o viziune clara a obiectivelor si a mijloacelor de realizare a acestora, sa masoare aceste performante in raport cu obiectivele;

sa inteleaga care sunt resursele si caile cele mai eficiente de a le investi ;

sa detina informatii despre posturi, pregatire si accesul la expertiza de specialitate.

Gestiunea publica prezinta un ansamblu de particularisme care interzic o supunere neconditionata la management:

22

1. Managementul presupune o ratiune strategica, vizand atingereaanumitor obiective. Or, daca intreprinderea privata are un scop clar (cautarea si maximizarea profitului) in functie de care ea isi poate organiza actiunile simodela organizarea, situatia nu este identica in cazul administratiei publice;misiunea ei de a urmari realizarea “interesului general” este echivoca. “Interesul general” este susceptibil a cunoaste interpretari diferite si de multe ori contradictorii. Desigur, dubla egalitate:firma privata = cautarea profituluiorganizatia publica = interes generalreprezinta o abordare simplista ce trebuie nuantata: finalitatile firmei privatesunt diverse (maximizarea profitului dar si cautarea unor informatii satisfacatoare, nevoia de realizare a conducatorilor, obtinerea adeziunii membrilor, etc.). Pe de alta parte, “interesul general” este un termen la fel deincert. Deci finalitatea intreprinderii private este introvertita (ea gaseste in eainsasi rationalitatea proprie de a functiona), in timp ce organizatia publica este constituita pentru satisfacerea unor interese care o depasesc: finalitatea ei este extrovertita.

2. Managementul presupune detinerea de catre organizatie a uneicapacitati de actiune strategica, care ii permite sa atinga obiectivele pe care si le-a fixat. Or, aceasta capacitate de actiune este redusa la organizatiile publice care se caracterizeaza prin interdependenta actiunilor lor, dependenta de puterea politica (de care depinde fixarea marilor obiective, a pachetelor de activitati, nivelul tehnologic, resursele, relatiile sociale) si supunerea fata de drept. Aceste elemente le priveaza de flexibilitatea necesara, interzicand posibilitatile de reorganizare si de reorientare in functie de dificultatile intalnite. Pentru administratia publica, primul criteriu de organizare nu este cel de eficacitate economica ci cel de conformitate politica: alegeri ce par “irationale” in termeni de management se pot dovedi necesare, datorita dorintei si actiunii exprimate de catre alesii politici.

3. Managementul este construit in functie de o lege: cea a pietei. Or, pe cand intreprinderea privata este inserata intr-un sistem concurential, care o obliga la un efort permanent de rationalizare si modernizare, administratia publica se afla in parte sustrasa disciplinei pietei. Ea este dotata cu privilegii care ii permit sa elimine eventuala presiune a concurentei (alocarea specifica a resurselor elimina practic toate relatiile directe intre pret si serviciile puse la dispozitie).

23

Dinamica raportului privat/public in evolutia societatii omenesti

Sectorul public este pus in relatie de competitie cu sectorul privat. Frontierele dintre sectorul public si cel privat, desi nu intodeauna bine delimitate, sunt in miscare, variatia acestora fiind decisa de societatea insasi, ca urmare a victoriei in alegeri a diferitelor curente politice. Este de la sine inteles faptul ca sporirea sectorului public implica sporirea volumului cheltuielilor publice si, prin aceasta, o sporire a implivarii satatului in viata economica si sociala.

Problema extinderii sectorului public in raport cu cel privat se pastreaza inca pe un teren de dispute cu o puternica incarcatura ideologica. Liberalii de tip clasic sustin extinderea sectorului privat si restrangerea drastica a celui public in scopul asigurarii libertatii individuale si a eficientei economice, iar socialistii traditionalisti revendica generalizarea sectorului public in scopul asigurarii echitatii. Analiza stiintifica a problemelor privind sectorul public in raport cu cel privat este importanta si actuala din cel putin patru motive: de a explica principalele cauze ale extinderii sectorului public in economiile de piata, de a dimensiona sectorul public pe baza unor criterii obiective, stiintifice, de a defini structura si mecanismele de functionare a sectorului public, de a descoperi si releva efectele negative si esecurile sectorului public.

Sectorul public in raport cu cel privat s-a extins in toate economiile nationale. Sectorul privat asigura eficienta economica maxima in timp ce sectorul public asigura echitatea sociala si egalitatea sociala. Problematica interventiei statului in economie formeaza obiectul a numeroase teorii economice si doctrine politice. Acestea se intind pe o arie foarte larga: de la cele care resping sau minimizeaza rolul statului pana la cele care vad implicarea totala a acestuia in conducerea economiei.

În România, ca şi în multe alte ţări central şi est europene, trecerea la economia de piaţă a însemnat, în esenţă, evoluţia a două componente: transferul dreptului de proprietate asupra întreprinderilor de la stat la persoane de drept privat, adică aşa numitul proces de privatizare, indiferent de metoda care s-a aplicat, precum şi apariţia unor întreprinderi particulare noi, ca rezultat al unor iniţiative particulare, independente, care au luat naştere ca urmare a schimbărilor petrecute în unităţile aflate încă în proprietatea statului. Aceste două căi de evoluţie s-au manifestat mai mult sau mai puţin simultan, dar în ritmuri diferite. Ambele au avut însă mari repercusiuni asupra pieţei muncii. În timp ce privatizarea a dus la reducerea

24

numărului de locuri de muncă, amplificând astfel şomajul, mai ales pe termen lung, noul sector particular a creat cea mai mare parte a noilor locuri de muncă. Având în vedere faptul că majoritatea noilor întreprinderi sunt mici şi mijlocii (“IMM”), reiese că acest sector a absorbit cea mai mare parte a forţei de muncă disponibilizate, şi a contribuit, în acelaşi timp, şi la formarea unei noi generaţii de patroni şi de angajaţi. Pe lângă meritul de a fi contribuit la apariţia unui sector privat din ce în ce mai puternic, unele dintre aceste întreprinderi se caracterizează printr-o deosebită flexibilitate şi capacitate de adaptare la nou, manifestându-se ca o forţă motrice remarcabilă a progresului economic în România. A avut loc o “revoluţie tăcută” prin strădania a mii de întreprinzători, care şi-au văzut de propria lor tranziţie, luând lucrurile de la zero. Rezultatul acestor iniţiative a fost impresionant şi a făcut ca mulţi factori de decizie şi instituţii cu rol hotărâtor să reconsidere principiile de bază ale concepţiilor lor despre reformele economice, şi anume că, în afara reformelor aplicate de stat de sus în jos şi axate pe privatizare şi pe transferul de proprietate, ar trebui încurajată şi reforma de jos în sus, axată pe adevăratul spirit întreprinzător, cu încurajarea unui sector de întreprinderi mici şi mijlocii puternic şi dinamic. Progresul înregistrat de România în acest sector până la această dată, atâta cât este el, se datorează, fără îndoială, în mare parte, iniţiativei miilor de mici întreprinzători care şi-au câştigat credibilitatea luptând în prima linie pe frontul tranziţiei către o economie bazată pe piaţa liberă.

CocluziiEconomiile moderne se confruntă periodic cu inflaţie, şomaj, stagnare

economică, deficite ale balanţei comerciale şi ale balanţei de plăţi etc. Aceste dezechilibre macroeconomice produc pierderi de bunăstare pentru agenţii economici. Astfel de situaţii reclamă exercitarea funcţiei de stabilizare macroeconomică a statului, astfel încât prin politici economice adecvate să se reuşească reducerea inflaţiei, diminuarea şomajului şi relansarea economică. Statul actioneaza pentru a limita efectele recesiunii si a spriji relansarea economiei, pentru a asigura cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si stabilitatea preturilor. Principalele intrumente pe care statul le foloseste in actiunile sale sunt bugetul si sistemeul de taxe si impozite.

25

Complementaritate si parteneriate in functionarea economiei societatii omenesti

Notiunea de economie mixta desemna acele situatii in cate se realiza asocierea colectivitatilor publice si producatorilor privati pentru infaptuirea unor cooperari intre stat si interesele private. In sens modern, economia mixta sintetizeaza sistemul economic din numeroase tari occidentale in care piata este un element de reglare a economiei. Acest sistem se bazeaza pe doua axiome:

in numele eficientei si libertatii este recunoscut si pastrat rolul regulator al pietei si alocarea resurselor si in asigurarea cadrului pentru confruntarea si armonizarea diferitelor categorii de interese

compensarea, completarea, contracararea si corectarea unor excese ale functionarii pietei prin interventia statului in economie

Mijloacele interventiei statale si amploarea lor sunt diferite dar in sistemul economiei mixte reglarea economiei se realizeaza printr-un mecanism hibrid. Mecanismul economiei mixte s-a nascut din situatiile de criza grava pe care le-a cunoscut sistemul economic si social in ansamblul sau, or ca urmare a unor zguduiri economico-sociale (crize si recesiuni grave, inegalitati frapante in distribuirea veniturilor, dezechilibre si penurie in urma unor conflicte armate etc) si din necesitatea de a armoniza exigentele eficientei economice si liberei initiative cu respectarea unor conditii minime de echitate sociala.

In ultimul deceniu asistam la o tendinta de restrangere a rolului mecanismelor economiei mixte pe plan intern, paralel cu extinderea lor pe planul pietei si relatiilor economice internationale.

Pentru finantarea proiectelor majore de infrastructura, sectorul public si cel privat pot incheia parteneriate de finantare, in care statul trebuie sa defineasca serviciul, iar sectorul privat trebuie sa-l furnizeze. in acest fel, se vor furniza servicii de calitate pentru beneficiari, iar procesul de furnizare pentru contribuabili se va eficientiza. inca de la inceput, cei doi parteneri trebuie sa identifice riscurile asociate fiecarei componente a proiectului si sa le aloce unuia dintre parteneri, care sa le preia in intregime sau sa se destribuie. Avantajele incheierii unui PPP sunt costruile de constructie si de operare mai scazute si o intretinere pe termen lung mai eficienta in comparatie cu sectorul public.

26

In general partenerul public vine cu infrastructura, iar cel privat cu banii. Statul are posibilitatea, prin lege, sa obtina terenuri la preturi mai mici, partenerul privat trebuie investeasca banii, sa vina cu idei si cu proiecte.

Structura unui contract PPP presupune o autoritate contractanta, o companie care deruleaza proiectul, investitori, o banca, un constructor si un furnizor de servicii. In acest moment, in Romania se deruleaza opt proiecte ISPA (Instrument Structural de Pre-Aderare) cu componenta PPP (doua pentru tratarea a apei si canalizare si sase pentru deseuri solide), un proiect pilot de autostrada (Ploiesti-Focsani) si cinci proiecte pilot la nivel local (in domeniul deseurilor, al energiei si al transportului urban).

Studiu de cazMinisterul Transporturilor (MTCT) va initia un proiect pilot finantat

printr-un parteneriat public-privat, pentru construirea unei autostrazi care va lega orasul Ploiesti de Focsani, a declarat consilierul din Ministerul Transporturilor, Emil Ungureanu. Autostrada pe care MTCT intentioneaza sa o construiasca printr-un parteneriat public-privat (PPP) va avea aproximativ 123 de kilometri, va trece prin Buzau si va fi paralela cu drumul european 85. Lucrarile propriu-zise la autostrada vor incepe in anul 2008. Pana atunci vor fi selectati consultantii care sa faca studiul de fezabilitate si cei care vor elabora proiectul PPP. Asistenta tehnica pentru elaborarea proiectului se va finanta din fonduri Phare, iar studiul de fezabilitate se va face in anul 2007. In ceea ce priveste dezvoltarea infrastructurii, parteneriatul public-privat este o optiune foarte buna, atata timp cat ambele parti inteleg care le sunt rolurile si, mai ales, care sunt riscurile unor astfel de parteneriate. De asemenea, cele doua parti trebuie sa-si distribuie atributiile in functie de posibilitati. In general partenerul public vine cu infrastructura, iar cel privat cu banii. Statul are posibilitatea, prin lege, sa obtina terenuri la preturi mai mici, partenerul privat trebuie investeasca banii, sa vina cu idei si cuproiecte.

27

Problema raportului privat/public a Uniunii Europene

Dezvoltarea parteneriatelor public-private este o abordare pe care unele tari au adoptat-o pentru dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor publice. Nivelul de dezvoltare al parteneriatelor public-private variaza foarte mult intre statele membre, insa acest tip de contract este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune instrumente disponibile guvernelor. Cu toate ca exista multe declaratii ale Uniunii Europene in ceea ce priveste parteneriatele public-private, nu putem spune ca exista o politica concreta in acest sens. Marea parte a activitatii Uniunii Europene in acest domeniu s-a concentrat asupra retelelor transeuropene, unde UE are interes direct in utilizarea parteneriatelor pentru asigurarea livrarii acestora.

S-au facut foarte putine progrese pentru dezvoltarea parteneriatelor public-private si exista un grad destul de ridicat de nesiguranta in ceea ce priveste interactiunea dintre parteneriatele public-private si legislatia Uniunii Europene. Aceasta nesiguranta a avut un impact negativ in dezvoltarea parteneriatelor. In ultimii ani au fost realizate progrese semnificative in acest domeniu, fiind publicata o carta verde in ceea ce priveste parteneriatele public-private, achizitiile publice si concesiunile.

Exista un interes deosebit in tarile membre pentru realizarea contractelor de parteneriat public-privat, cu toate ca experienta acestora este destul de limitata. Regatul Unit se evidentiaza ca fiind tara cu cea mai multa experienta in domeniu. Exista o stransa legatura intre progresul tarilor si interesul fata parteneriatele public-private. Unele tari au incercat utilizarea parteneriatelor public-private, insa cu rezultate destul de nesemnificative in ceea ce priveste numarul de proiecte contractate. Altele, care abia de curand au adoptat parteneriatele ca metoda de oferire a serviciilor publice, au realizat o evolutie rapida, contractand un numar ridicat de proiecte intr-un timp relativ scurt.

Pe langa progresul realizat de tari in ceea ce priveste numarul de contracte de parteneriate public-private incheiate, alte doua elemente sunt asociate cu acest domeniu: stabilirea unei autoritati la nivel central si legislatia privind parteneriatele public-private.

Cu toate ca progresul in domeniu este limitat, utilizarea parteneriatelor public-private este in crestere. In 2003, 90 de proiecte au fost finantate in Europa insumand 2,65 miliarde de dolari. Banca Europeana de Investitii a oferit finantari in valoare de 18 miliarde de euro pentru proiecte de parteneriat public-privat.

28

Parteneriatele public-private sunt o realitate pentru multe din statele membre, acestea reprezentand o piata importanta in Europa. Parteneriatele public-private pot fi foarte complexe si greu de realizat mai ales cand nu exista o infrastructura sanatoasa. Realizate corect, aceste parteneriate pot oferi beneficii substantiale atat sectorului public cat si cetatenilor, insa neutilizate corespunzator pot aduce prejudicii pe perioade lungi de timp datorita termenelor de realizare ale acestora.

Problema cu care se confrunta guvernele are in vedere utilizarea parteneriatelor public-private atunci cand acestea sunt necesare si realizarea acestora intr-o maniera cat mai eficienta.

Banca Europeana de Investitii este singura institutie europeana care are o experienta vasta in ceea ce priveste parteneriatul public-privat. Banca Europeana de Investitii este unul dintre principalii finantatori de proiecte de parteneriat public-privat. Banca Europeana de Investitii a jucat un rol important in dezvoltarea infrastructurii europene si a pietei parteneriatelor si a contribuit la dezvoltarea practicii acestor contracte.

Banca europeana de investitii a asistat Comisia Europeana in diferite initiative cum ar fi Instrumentul European de Garantare (garantarea investitiilor in retele trans-europene), de asemenea aceasta ofera comsultanta Uniunii Europene in ceea ce priveste negocierea si renegocierea anumitor proiecte.

29

Con

stru

ctii

Aer

opor

tur i

Apa

rare

Loc

uint

e

San

atat

e

IT Por

turi

Inch

isor

i

Cai

fer

ate

Cai

fe

rate

us

oare

Dru

mur

i

Sco

li

Spo

rt

si

agre

men

t

Apa

, ca

nali

zare

,

Austria ○ ○ □ ○ ○ □ □ ○ ○Belgia □ ○ □ ○ ○ □ ○ □Danemarca □ ○ □ □ □ □Finlanda ○ □ □ □ ○Franta □ □ ○ □ □ □ □ ● ● ○ ●Germania □ ● ■ ■Grecia □ ● ■ ■Irlanda ○ □ □ □ ■ ■Italia ○ ■ ○ ■ □ ○ ■ □ □Luxemburg ○ □Olanda ○ ○ ○ ○ ○ ○ □ ■Norvegia ○ ○ □ ○ ○ ○ □Portugalia ○ ○ □ ○ ○ ● ○ ▲Spania ○ ○ □ ● □ ● ○ ○ ▲Suedia ○ ○ ○ ▲ ○Regatul Unit

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

Cipru ▲ □ □ □Cehia ○ □ ○ ○ ○ ○ □ ○ ○ ▲Estonia ○ ○ ○ ○Ungaria ○ □ ○ □ ○ ▲ ▲ □ ▲Letonia ○ ○Lituania ○Malta ○ □Polonia ○ ○ ○ □ ○ ○ □ ▲Slovacia ○ ○ ○Slovenia ▲Romania ○ □ ▲ □ ▲Bulgaria ○ ○ ▲

Sumarul parteneriatelor publice-private pe tari si sectoare

○ – discutii incepute□ – proiecte in realizare

▲ – multe proiecte realizate, unele incheiate

30

■ – numar substantial de proiecte incheiate● – numar substantial de proiecte incheiate, majoritatea incheiate

Concluzii

Economiile moderne se confrunta periodic cu inflatie, somaj,stagnare economica, deficite ale balantei comerciale şi ale balantei deplati etc. Aceste dezechilibre macroeconomice produc pierderi debunastare pentru agentii economici. Astfel de situatii reclama exercitareafunctiei de stabilizare macroeconomica a statului, astfel incat prin politicieconomice adecvate sa se reuseasca reducerea inflatiei, diminuareasomajului si relansarea economica.

Directiile economie publice si ale economiei private in ultima perioada, se indreapta spre un acelasi orizont, acela de functionalizare a demersului managerial catre un nivel inalt. Toate activitatile finaciare ale acestor sisteme ( public, privat ) au ajuns la un nivel de maxima modularizare. Existenta diverselor segmente operationale prezente atat in cadrul privat-economic, cat si in cel public-economic, au diversificat din ce in ce mai mult domeniile de activitate ale specialistilor economici.

31

Bibliografie

1) Galbraith, John Stiinta economica si interesul public,Editura Politica, Bucuresti, 1982

2) Profiroiu, Alina Economia sectorului public,Editura Economica, Bucuresti, 2001

3) Matei, Ani Economie publica,Editura Economica, Bucuresti, 2003

4) Popescu, C.tin Teorie economica generala: Vol I: Gavrila, Ilie Microeconomie, Ciucur, Dumitru Editura ASE, Bucuresti, 2005 5) Nicolescu, O. Fundamentele managementului organizatiei, Verboncu, Ion Editura Economica, Bucuresti, 2002

6) *** Parteneriatul public-privat in UE, Economie si administratie locala, nr. 11, nov. 2006

7) *** Managementul public-privat in Romania si in tarile Uniunii Europene, Economie siadministratie locala, nr. 5, mai 2005

32