Recoltarea şi transportul probelor exudat faringian

2
Recoltarea şi transportul probelor Exsudatul faringian se prelevă înainte sau după 4 ore de la toaleta cavităţii bucale sau ingestia de alimente sau lichide. Tehnică de recoltare - se aşează pacientul pe scaun cu faţa spre sursa de lumină, gâtul în uşoară extensie şi ceafa sprijinită de spătar; - se deprimă baza limbii cu apăsătorul şi, în timp ce pacientul pronunţă vocala “a”, se şterg ferm cu tamponul amigdalele şi peretele posterior al faringelui, insistând asupra zonelor inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; dacă există false membrane, acestea se desprind uşor, tamponându-se mucoasa subiacentă; atât la introducerea cât şi la scoaterea tamponului, se evită atingerea bazei limbii şi a palatului moale. - se introduce tamponul în tubul protector prevăzut cu mediu de transport (Amies sau Stuart), care se etichetează corespunzător. Transportul probelor către laborator se face în maximum 2 ore de la prelevare. Deşi probele prelevate pe tampoane în tuburi ce conţin mediu de transport pot fi păstrate până la 24 – 48 h, este recomandat ca însămânţările pe mediile de cultură să se facă imediat ce probele ajung la laborator, pentru o mai sigură recuperare a microorganismelor urmărite. Diagnostic de laborator • Se însămânţează proba pe agar Columbia cu 5% sânge de berbec. • Se incubează aerob sau în atmosferă cu CO2 24 h la 37°C, cu prelungire până la 48 h dacă la prima citire a plăcilor nu se observă coloniile caracteristice germenului urmărit. • Coloniile caracteristice se repică în vederea obţinerii culturii pure pentru identificare. • Examenul microscopic colorat Gram, din probele de exsudat faringian nu este recomandat deoarece nu se poate face o diferenţiere între patogenii suspectaţi şi flora normală de

Transcript of Recoltarea şi transportul probelor exudat faringian

Page 1: Recoltarea şi transportul probelor exudat faringian

Recoltarea şi transportul probelorExsudatul faringian se prelevă înainte sau după 4 ore de la toaleta cavităţii bucale sau ingestia de alimente sau lichide.

Tehnică de recoltare- se aşează pacientul pe scaun cu faţa spre sursa de lumină, gâtul în uşoară extensie şi ceafa sprijinită de spătar;- se deprimă baza limbii cu apăsătorul şi, în timp ce pacientul pronunţă vocala “a”, se şterg ferm cu tamponul amigdalele şi peretele posterior al faringelui, insistând asupra zonelor inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; dacă există false membrane, acestea se desprind uşor, tamponându-se mucoasa subiacentă; atât la introducerea cât şi la scoaterea tamponului, se evită atingerea bazei limbii şi a palatului moale.- se introduce tamponul în tubul protector prevăzut cu mediu de transport (Amies sau Stuart), care se etichetează corespunzător.

Transportul probelor către laborator se face în maximum 2 ore de la prelevare. Deşi probele prelevate pe tampoane în tuburi ce conţin mediu de transport pot fi păstrate până la 24 – 48 h, este recomandat ca însămânţările pe mediile de cultură să se facă imediat ce probele ajung la laborator, pentru o mai sigură recuperare a microorganismelor urmărite.

Diagnostic de laborator• Se însămânţează proba pe agar Columbia cu 5% sânge de berbec.• Se incubează aerob sau în atmosferă cu CO2 24 h la 37°C, cu prelungire până la 48 h dacă la prima citire a plăcilor nu se observă coloniile caracteristice germenului urmărit.• Coloniile caracteristice se repică în vederea obţinerii culturii pure pentru identificare.• Examenul microscopic colorat Gram, din probele de exsudat faringian nu este recomandat deoarece nu se poate face o diferenţiere între patogenii suspectaţi şi flora normală de la acest nivel. Excepţie fac următoarele situaţii:a) corelarea rezultatelor microscopiei cu izolarea predominantă şi în cantitate mare în cultură a unei specii de Candida (albicans sau tropicalis).2

b) diagnosticul anginei fuso-spirochetozice – examinarea microscopică a frotiului colorat Gram, urmărind prezenţa bacililor Gram negativi fusiformi şi a spirochetelor, în contextul unei reacţii inflamatorii.1;2

Criterii pentru efectuarea antibiogrameiÎntrucât Streptococul β hemolitic şi-a păstrat sensibilitatea naturală la Penicilină, antibiograma se efectuează doar la cererea medicului sau în cazul alergiei la Penicilină.Dacă în cultură Streptococul β hemolitic se asociază cu Staphylococcus aureus, se va menţiona în buletinul de rezultate această asociere, iar tratamentul pentru Streptococ nu se va efectua cu Penicilină,deoarece majoritatea tulpinilor de Stafilococ sunt secretoare de penicilinază.3

Interpretarea rezultatelorUzual, în laboratoarele Synevo se comunică:– Streptococul β hemolitic– Staphylococcus aureus doar în asociere cu Streptococul β hemolitic

Page 2: Recoltarea şi transportul probelor exudat faringian

– Arcanobacterium haemolyticum– Candida spp.3