Calitatea democraţiei după aderarea la Uniunea Europeană.

Jan Zielonka

Albu Mădălina Elena

Stiinte Politice, Anul III, Grupa I

Autorul Jan Zielonka pornește în mod explicit de la caracterul vag al construcției europene în

care electoratul european poate executa cu greu controlul democratic asupra factorilor de

decizie din Uniunea Europeană. Problema democratică sau problema deficitului democratic a

fost și continuă să fie una dintre principalele provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană .

Lucrarea îşi propune astfel o analiză structurată în trei părţi : „Complexitatea structurii

governării”, „Particularităţile reprezentării parlamentare” şi „Slaba şi diversificata identitate

culturală” .

Exista o mare varietate de numitori pentru Uniunea Europeană în abordarea structurile sale

politice de luare a deciziilor și de caracteristicile sale inerente în ceea ce priveşte deficitul său

democratic. Aceasta varietate a inclus şi aderarea noilor state membre în cadrul Uniunii

Europene a caror consecinţe au fost şi crearea unor noi instituţii : Comisia Europeană , Curtea

Europeană de Justiţie ş.a.

Prin acceptarea faptului că integrarea aduce atât costurile și beneficii, o soluție ar fi un accent

remodelat pe eficiența optimă a instituțiilor Uniunii Europene în furnizarea de soluții pentru

problemele de zi cu zi cat şi o bună asigurarea a cetățenilor în ceea ce priveşte accesul la

procesul decizional european.

În acest sens, se identifică trei implicaţii importante de aderare in cadrul Uniunii Europene. O

prima implicaţie se referă la nivelul structurii supranaţionale, care reprezintă în acelaşi timp şi o

diferenţă centrală faţă de sistemele politice şi a faptului că deciziile sunt luate ulterior de către

un organism format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membere. Aceste decizii duc la un

process complicat care are drept urmare o structurare, simplificare a deciziilor democratice.

Multiplicarea competențele instituțiilor non- majoritare ,amintim aici urmatoarele : Comisia

Europeană, Curtea Europeană de Justiție, reprezintă un process de amploare după intrarea în

vigoare a anumitor tratate şi a aderarii tărilor la Uniunea Europeană.

În fine, cea de-a treia implicaţie vizează dorinţa extinderii spaţiului democratic. Extinderea se

referă la arena care există între stat și persoana fizică în care oamenii interacționează şi implică o

forma de dezbatere publică, participare la viața politică și exprimarea nevoile și opiniile.

Partea a doua a textului este rezervată unei analize a complexităţii structurii de guvernare cu ale

sale structure politice , procese de luare a deciziilor și de caracteristicile democratice. Se face

referire aici la democraţia in cadrul statului şi relaţia cu centrul său guvernamental.

Pe de altă parte este evidenţiat statutul Guvernului a cărei implicaţii legale, economice şi juridice

sunt legitimate în cadrul întregului teritoriu. Scopul prim al acestuia, spune autorul este acela de

a garanta transparenţa prin asumarea responsabilităţii instituţiilor sale. Este adusă în prim- plan

ideea de simplificare și centralizare a sistemului european , a o alocarii clare a competențelor

și a ierarhiei prin exemplul expus, cel al Băncii Centrale Europene ale cărei extinderi, ajutorări

se se aplică numai pentru țările care fac parte din zona euro.

Particularităţile reprezentării parlamentare – O analiză mai detaliată a acestor particularităţi duce

la concluzii privind spaţiul Uniunii Europene, acolo unde , poziția Parlamentului este mult mai

slabă. Acest fapt rezultă din analiza detaliată a componenţei Parlamentul, Comisia și Consiliul ,

care au fost create în primă fază în mod independent.

Punctul slab al noilor state membre este acela al instabilităţii, mai precis Parlamentele din noile

state membre sunt foarte slabe, iar acest lucru a fost parțial cauzată de procesul de aderare la

Uniune. Un substanţial adaos la această idee, o are Stephen Holmes care observă cu precizie

faptul că prestigiul funcției de legiferare internă a scade drastic, ca urmare a extinderii

obligatorie a acquis-ului comunitar.

Totodată , prin slaba şi diversificata identitate culturală se conturează faptul că printre

altele ,discursurile politice sunt în mare parte limitate la spațiile publice naționale. Astfel că

demersul consolidării identității europene desemnează iniţiativele Uniunii Europene, cum ar fi

promovarea şi susţinerea simbolurilor naţionale , spre exemplu drapelul european ş.a

Concluzionand acest capitol , al identităţii culturale , identificăm o necesitate a acerbă a unei

culturi democratice , a posibilităţii intervenţiei publice şi dezvoltării unui scop comun european,

în vederea obţinerii unei identităţi depline europene.

În concluzie, Jan Zielonka , este încadrat in categoria ganditorilor umanişti prin exemplificarea şi

explicarea amanunţită a spaţiului Est European, a construcţiei europene care a fost influenţată de

amprenta ideologiilor comuniste. Încercarea primă a Uniunii Europene este aceea de a optimiza

formele de conducere ale stalor membre prin reglementările şi condiţiile sale.