Psihoterapie curs Terapia raţional – emotivă şi comportamentală

Profesor universitar doctor Letiţia Filimon

Şcoli de TCC

Psihoterapia raţional – emotivă şi comportamentală, REBT (Albert Ellis)

Psihoterapia cognitivă CT (Aaron Beck) Modificările cognitiv – comportamentale CBM

(Donald Meichenbaum) Terapia prin rezolvare de probleme PST (Arthur

Nezu) Terapia multimodală MT (Arnold Lazarus) Terapia focalizată pe schemă SFT (Jeffrey Young) Terapia evaluării cognitive CAT (Richard Wessler)

Şcoli de TCC – idei comune

Reacţiile/răspunsurile cognitive, emoţionale, comportamentale, biologice depind de interpretarea evenimentelor de viaţă, de cogniţiile referitoare la evenimente, situaţii de viaţă

Cogniţiile pot fi identificate Cogniţiile identificate pot fi schimbate – cogniţiile

dezadaptative pot fi înlocuite cu cogniţii adaptative

Ca urmare a schimbării cogniţiilor, răspunsurile disfuncţionale sunt înlocuite cu răspunsuri funcţionale

REBT

Este prima formă de TCC iniţiată de Albert Ellis în SUA pe la mijlocul sec XX.

Se focalizează pe cogniţii iraţionale şi raţionale: identificarea şi schimbarea cogniţiilor iraţionale ( surse de tulburare şi suferinţă) şi formarea cogniţiilor raţionale (ca bază a stării de sănătate, de confort)

Se recomandă în probleme de viaţă, diferite forme de psihopatologie, tulburări psihosomatice,

Eficienţa REBT a fost demonstrată prin numeroase studii de validare

Albert Ellis a fost desemnat de APA ca cel mai important psihoterapeut în viaţă, cel mai influent în SUA şi Canada alături de Carl Rogers

Teoria REBT – raţionalitate/iraţionalitate

A fi raţional înseamnă a fi pragmatic, a-ţi atinge scopurile de bază a fi logic a fi în acord cu realitatea obiectivă

A fi iraţional înseamnă

a te bloca în atingerea scopurilor de bază

a fi ilogic

a fi în dezacord, a fi inconsecvent cu realitatea

Teoria REBT – modelul ABC

A – evenimentul activator/activating event (extern sau intern)

B – convingerile/beliefs, cogniţii evaluative sau reprezentări personale ale realităţii; cele rigide sunt numite credinţe iraţionale, iar cele flexibile sunt numite credinţe raţionale

C – consecinţele emoţionale şi comportamentale ale credinţelor legate de A;

Teoria REBT – modelul ABC

Evaluarea negativă a lui A determinată de credinţe iraţionale are consecinţe negative disfuncţionale (comportamente şi emoţii)

Evaluarea negativă a lui A determinată de credinţe raţionale are consecinţe negative funcţionale (comportamente şi emoţii)

A, B şi C interacţionează

Teoria REBT – credinţe iraţionale

Premise rigide: “trebuie cu necesitate”, “este obligatoriu”, “este absolut necesar”

Concluzii iraţionale: gândirea catastrofică intoleranţa la frustrare evaluarea negativă globală a propriei

persoane, a celorlalţi, a vieţii gândirea de tip “întotdeauna sau niciodată”,

“totul sa nimic”

Teoria REBT – credinţe raţionale

Premise flexibile: “ ar fi de dorit”, “este de preferat”, “este acceptabil”

Concluzii raţionale: evaluarea moderată a caracterului negativ al

evenimentelor toleranţă la frustrare acceptarea imperfecţiunii propriei persoane, a

celorlalţi, a vieţii, a lumii gândirea flexibilă privind şansa de apariţie a

evenimentelor

Teoria REBT – emoţii negative

Emoţiile negative derivate din credinţe iraţionale sunt disfuncţionale pentru că:

conduc la experienţierea durerii şi a disconfortului psihic

motivează individul să recurgă la comportamente contrare propriilor interese

împiedică individul să se angajeze în acţiuni necesare atingerii propriilor scopuri

Teoria REBT – emoţii negative

Emoţiile negative derivate din credinţe raţionale sunt funcţionale pentru că:

atrag atenţia că ceva blochează atingerea scopurilor

motivează individul să recurgă la comportamente care ţintesc dezvoltarea personală

încurajează individul să se angajeze în acţiuni eficiente necesare atingerii propriilor scopuri

Credinţe şi emoţii Inferenţe Tipul

credinţei Emoţia Tipul emoţiei

Ameninţare sau pericol

Iraţională

Raţională

Anxietate

Îngrijorare

Disfuncţională

Funcţională

Pierdere Iraţională

Raţională

Depresie

Tristeţe

Disfuncţională

Funcţională

Încălcarea unor reguli

Iraţională

Raţională

Furie

nemulţumire

Disfuncţională

Funcţională

Credinţe iraţionale de bază/TREBUIE

Aşteptări rigide faţă de sine ce duc la anxietate, depresie, ruşine, vinovăţie (“trebuie să reuşesc şi să fiu aprobat de persoanele semnificative; dacă nu se întâmplă astfel, este îngrozitor”; “nu pot suporta să nu fiu iubit de ..., ceilalţi/... să nu reuşesc”)

Aşteptări rigide faţă de ceilalţi ce duc la furie, mânie, violenţă (“trebuie să fiu respectat, altfel este groaznic”; “ merită să fie pedepsiţi pentru că nu fac ce trebuie/nu se poartă bine cu mine)

Aşteptări rigide faţă de lume/ condiţii de viaţă ce duc la autocompătimire, rănire, probleme comportamentale (“condiţiile trebuie să fie aşa cum vreau eu, altfel este îngrozitor, nu pot suporta)

REBT – posibilitatea schimbării

Emoţiile disfuncţionale şi comportamentele dezadaptative sunt determinate de credinţele iraţionale asupra evenimentelor activatoare

Dificultăţile actuale sunt alimentate de continuarea actualizării credinţelor iraţionale

Este uşor şi firesc să ne transformăm dorinţele în dorinţe şi credinţe absolutiste, să cultivăm emoţii şi să avem reacţii dezadaptative

Este posibilă - prin efort pe termen lung - disputarea credinţelor iraţionale şi a consecinţelor acestora

REBT – relaţia terapeutică

Abordarea terapeutică este structurată şi orientată spre rezolvarea problemelor emoţionale, a dificultăţilor comportamentale ale clientului

Terapeutul adoptă o atitudine activ-directivă Terapeutul foloseşte diferite tehnici cognitive,

comportamentale, imagistice, emoţionale pentru a facilita schimbarea terapeutică;

Terapeutul încurajează clientul să înveţe şi să aplice tehnici variate

Schimbarea terapeutică se obţine prin aplicarea în viaţa cotidiană a celor învăţate în şedinţele de psihoterapie (temele de casă)

Secvenţele REBT 1. Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă2. Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă 3. Evaluaţi C-ul4. Evaluaţi A-ul 5. Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale secundare6. Clarificaţi legătura dintre B şi C7. Evaluaţi credinţele clientului 8. Stabiliţi legătra dintre credinţele iraţionale şi C9. Disputaţi credinţele iraţionale10. Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în credinţele

raţionale11. Încurajaţi-vă clientul să pună în practic ceea ce a învăţat12. Verificaţi sarcinile pentru acasă13. Facilitaţi procesul de producere a schimbării

1. Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă

Se discută aspectele practice ale terapiei Se întreabă clientul ce problemă doreşte să discute prima dată Clientul i se transmit următoarele mesaje: a) se află împreună cu terapeutul pentru a fi ajutat să-şi rezolve

problemele emoţionaleb) RBTE este o terapie eficientă, ţintită spre rezolvarea problemelor

emoţionalec) terapeutul are rol activ, orientează, ghidează

Problema ţintă poate fi problema preferată sau problema cea mai gravă

Dacă clientul nu poate identifica o problemă el este asigurat că nu trebuie să fie o problemă gravă, că poate începe cu o problemă care nu-l deranjează atât de mult sau că poate găsi ceva de optimizat sau este îtrebat ce doreşte să obţină prin terapie

2. Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă (întărirea relaţiei terapeutice)

Faceţi distincţie între problemele emoţionale (anxietate) şi cele problemele practice ( bani)

Ţinta schimbării o constituie emoţiile negative disfuncţionale nu cele funcţionale, fireşti

Operaţionalizaţi problemele neclare (ex. “El e o catastrofă” se transpune în “Ce face el? ”Cum vă simţiţi când face asta?)

Ajutaţi clientul să schimbe C-ul, nu A-ul Dacă nu s-a identificat o problemă ţintă, se

sugerează clientului să ţină jurnal cu probleme Fiţi cât mai precis în evaluarea problemei ţintă

3. Evaluaţi C-ul

Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională Focalizaţi-vă atenţia pe un C emoţional (emoţia

produsă de renunţarea la fumat) mai degrabă decât comportamental (fumat)

Clarificaţi natura C-ului (ex.metode imagistice Luaţi în considerare motivaţia clientului de a

schimba C-ul (uneori nu-şi dă seama de distructivitatea emoţiei negative)

Evitaţi capcanele (întrebări care sugerează că A cauzează C, descrieri imprecise sau metaforice)

4. Evaluaţi A-ul Fiţi concret şi precis Identificaţi partea din A care amorsează B (credinţele

iraţionale) – ce anume Reţineţi că A- ul are mai multe aspecte (eveniment extern

observabil, inferenţă, imagine, senzaţie) Consideraţi că A este adevărat, nu-l disputaţi Evitaţi capcanele în evaluarea A (prea multe detalii,

descriere prea vagă, mai multe A în acelaşi timp) Stabiliţi împreună scopurile terapiei, redefiniţi obiectivele

(emoţie negativă funcţională în locul celei disfuncţionale) Evitaţi capcanele în stabilirea scopurilor (emoţie negativă

disfuncţională mai puţin intensă, calm sau neutru când ar fi normal să fie o emoţie negativă, emoţii pozitive la confruntarea cu un A negativ)

5. Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale secundare

Abordaţi prioritar problema emoţională secundară dacă

Interferează puternic cu încercările de soluţionare a problemei principale

Este mai importantă decât cea primară (clinic) (ex. jenat, ruşinat pentru că este trist)

Clientul înţelege şi este de acord

6. Clarificaţi legătura dintre B şi C

Problemele emoţionale ale clientului sunt determinate de credinţele sale şi nu de evenimentele activatoare

Dacă clientul nu înţelege această relaţie, se pot utiliza exerciţii şi metafore care să faciliteze descifrarea relaţiei dintre B şi C

7. Evaluaţi credinţele clientului (B)

Evaluaţi formele de bază ale credinţelor iraţionale (trebuie cu necesitate, este obligatoriu, este absolut necesar) şi derivatele lor (gândea catastrofică, intoleranţa la frustrare, evaluarea globală negativă, gândirea în termeni de întotdeauna sau niciodată)

Amintiţi-vă de cele trei credinţe iraţionale de bază (trebuie absolutist: aşteptări rigide faţă de sine, faţă de alţii şi faţă de lume)

Distingeţi între trebuie absolutist şi alte forme de trebuie

Folosiţi întrebări pentru evaluarea credinţelor iraţionale (Ce anume ţi-ai spus? Ce ţi-a trecut prin minte?

8. Stabiliţi legătura dintre credinţele iraţionale şi C

Asiguraţi-vă că clientul înţelege legătura dintre credinţele sale iraţionale şi emoţiile disfuncţionale din C

Exemplu: vă daţi seama că atât timp cât pretindeţi să nu fiţi criticat de ceilalţi ajungeţi să fiţi anxios la gândul că acest lucru se va întâmpla, că veţi fi criticat? În consecinţă, pentru a înlocui anxietatea cu îngrijorare, ce ar trebui schimbat mai întâi?

9. Disputaţi credinţele iraţiomale

Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor terapiei Clientul să înţeleagă că nu există dovezi pentru

a susţine credinţele iraţionale Clientul este ajutat să înţeleagă urmările

credinţelor sale iraţionale şi alternativele folositoare ale acestora, credinţele raţionale

Încrederea în credinţele raţionale poate fi superficială

9. Disputaţi credinţele iraţiomale

Folosiţi întrebări pe parcursul disputării/restructurării credinţelor iraţionale: (ex. Ce dovezi aveţi? Unde este dovada?)

Fiţi insistent în disputarea/restructurarea credinţelor Folosiţi strategii de disputare/restructurare variate

(focalizare pe aspecte logice, pe aspecte empirice, pe aspecte pragmatice)

Folosiţi stiluri variate: stilul socratic, stilul didactic, stilul umoristic, autodezvăluirea

Fiţi creativ

10. Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în credinţele raţionale Clientul ajunge să înţeleagă că (1) nu există dovezi

pentru credinţele sale iraţionale, dar există pentru cele raţionale; (2) ar fi mai logic să gândească raţional; (3) credinţele sale raţionale duc la consecinţe emoţionale mai adecvate decât cele iraţionale

Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri raţionale nu duce la schimbare

Înlocuirea credinţelor iraţionale cu credinţe raţionale se face pe parcursul terapiei şi în afara acesteia

Clientul se va comporta împotriva credinţelor sale iraţionale pe care le va supune unei dispute cognitive

11. Încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învăţat

Teme de casă relevante pe tot parcursul terapiei Sarcini cognitive: să exerseze disputarea credinţelor cu

altă persoană; să exerseze afirmaţii raţionale la confruntarea cu un A problematic

Sarcini de imagerie: să-şi imagineze A perturbator şi să schimbe o emoţie disfuncţională cu una funcţională

Sarcini emoţionale Sarcini comportamentale: confruntare directă cu situaţii

perturbatoare, experienţierea emoţiilor negative şi disputarea credinţelor iraţionale

Colaborare cu clientul Identificarea obstacolelor

12.Verificaţi sarcinile pentru acasă

Asiguraţi-vă că clientul s-a confruntat cu A-ul Asiguraţi-vă că clientul a schimbat B-ul; Verificaţi modul de realizare a sarcinii: înlocuirea

unei credinţe iraţionale cu alternativa ei raţională sau schimbarea A-ului ori a inferenţelor despre A, sau a recurs la tehnici de distragere

Luaţi în discuţie eşecul în realizarea sarcinilor pentru acasă

13. Facilitaţi procesul de producere a schimbării Găsiţii diferite sarcini ca temă de casă care să vizeze

aceeaşi credinţă iraţională Discutaţi modelul nonliniar al schimbării Arătaţi că schimbarea poate fi evaluată pe trei

dimensiuni principale: frecvenţa, intensitate şi durata problemelor emoţionale

Îndemnaţi clientul să înregistreze problemele emoţionale din C folosind cele trei criterii

Îndemnaţi clientul să îşi asume responsabilitatea pentru continuarea schimbării , pentru implicarea în elaborarea şi implemetarea sarcinilor pentru acasă