”Realizarea” din CSAT

După o vestită edin ă CSAT despre care am scris ș ț aici, am tras concluzia: ”După Parlament, Guvern, a venit rândul CSATului să stingă lumina, să încuie i să plece acasă !” i acum, înainte cuș Ș câteva ore de edin a anun ată, astăzi pot spune că avem destule motive să rămânem la aceea iș ț ț ș concluzie.

Un exemplu este punctul 2 din comunicatul dat de Pre edin ie:ș ț

2. realizarea, în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), a unui plan de contingenţă pentru România;

Nu exclud ca astăzi să ni se spună că nu a fost vorba de punctul 2, a fost o lipsă de comunicare…bla bla.

Ave i în acest paragraf chintesen ă politicianistă în a comunica manipulativ un proiect foarteț ț important. Încep cu concluzia, cei care propun i aprobă acest mod de a comunica ne cred pe to iș ț ori pro ti ori neinforma i. Poate că trebuie să le spunem mai răspicat că nu mai suntem în 1994, laș ț primele tatonări între România i NATO. A mai curs apă pe Dunăre.ș

Termenul confuz folosit voit în paragraf este ”plan de contingen ă”, în realitate este vorba de unț plan militar al Alian ei folosit pentru apărare în cazurile neprevăzute de agresiuni împotriva unuiț aliat, adica un contingency plan.

Reaffirming NATO’s Core Commitment: Collective Defence. NATO’s core commitment — embodied in Article 5 of the North Atlantic Treaty — is unchanged, but the requirements for fulfilling that commitment have shifted in shape. To remain credible, this pledge to shield member states from armed aggression must be backed up not only by basic military capabilities but also by the contingency planning, focused exercises, force readiness, and sound logistics required to preserve the confidence of Allies while minimizing the likelihood of miscalculation on the part of potential adversaries.

Din NATO 2020: Assured Security; Dynamic Engagement- Analysis and Recommendations of the Group of Experts on a New Strategic Concept for NATO 17 mai 2010

Seria de planuri ini iate de Alian ă după 1989 începe cu Polonia, au urmat ările baltice i, a aț ț Ț ș ș cum se pare că reiese din acest comunicat, ar urma România. Despre primele două ave i aici unț articol:

The main push came from Poland, a big American ally in Iraq and Afghanistan. It was the first to gain contingency plans—initially only against a putative (and implausible) attack from Belarus, a country barely a quarter of its size. When the war in Georgia highlighted NATO’s wobbliness on Russia, Poland accelerated its push for a bilateral security relationship with America, including the stationing of Patriot anti-missile rockets on Polish soil in return for hosting a missile-defence base. Thanks to Poland, the alliance will defend the Baltics

Să revenim la paragraful cu pricina. Alt cuvânt neinspirat este ”realizarea”. Nu se tie dacă esteș doar pronie cerească, destin galatic, norocul începătorului sau contribu ia unei vrăjitoare, dar certț este că vine ”realizarea”, a a, din senin, nu vorbim de aprobarea unui memorandum de la MAE,ș nici de aprobare unui mandat. E clar că nimic nu a mi cat în Parlamentul Nulită ilor, evident era oș ț chestie secretă. Despre expertiza think tankurilor române ti aplicată ”realizării” nici nu poate fiș vorba, din două motive, primul nu interesează pe nimeni din funda ii i centre de ”expertiză” i nuț ș ș

au fost consulta i de către guvernan i.ț ț

”Realizarea” asta este ca transhuman a, ea vine când tie ciobanul că trebuie să vină, nu e cazul săț ș fie i oile lămurite, ele se in după berbec, măgar, ce o fi pacolo.ș ț

Sigur, am putea să ne întrebăm, una alta.

De ce acum ?

De ce nu în 2010 ?

”Realizarea” e gratis ? E cadou ?

Este nevoie de un comitet de întâmpinare ? pentru când vine ”realizarea”.

Vine ”realizarea” la aeroport ? la gară ? ca să tim dacă e nevoie de noi ?ș

Dacă ”realizarea” vine la aeroport o escortăm cu Migurile ?