Războiul hibrid și înarmarea Ucrainei

Claudiu Degeratu

Mi se pare că împrumutul rapid de modele când vine vorba de un conflict ne spuneceva despre capacitatea noastră de a pune un diagnostic corect bazat pe o analizăatentă a situației. Și în cazul Ucrainei, la majoritatea celor care trag concluzii pemarginea conflictului, se vede că preluarea mimetică a unui model generează unhandicap în înțelegerea situației.

Definiția cea mai simplă a ”războiului hibrid” folosită de decidenți, analiști,comentatori pe la televizor este una care nu prea ne ajută. Pe scurt, pentru foartemulți, războiul hibrid este o combinație de război convențional și neconvențional. Șise crede că Rusia aplică acest concept. Adică, brusc, după succesul Euromaidanului,Rusia declanșează un război hibrid. Această descriere ignoră ceea ce știm de mult. Deani buni Rusia menținea sub control populația rusă, control economic prin diferiteinstrumente, control politic și ideologic prin propagandă, control religios etc.

În concluzie conceptul de război hibrid nu ia în calcul strategia Federație Ruse petermen lung, o strategie non-militară și non-violentă a Moscovei, abordarea ”hibridă”este una îngustă dar care explică confuzia în folosirea unui termen teoretic.

În realitate, conflictul rămâne unul în care urmărim triada: Statul A – Statul B –Populația. Statul agresor are o strategie de țară dar aplică o gamă largă de amenințărihibride.

Strategia Rusiei este una cât se poate de convențională la nivel strategic, doar la niveltactic amenințările sunt hibride. Este corect să vorbim de amenințări hibride și nu estecorect să vorbim de război hibrid.

Care ar fi implicația ?

Dacă folosim termenul de război hibrid este foarte greu să aduci dovezi că Moscovaeste agresor direct, avem tot felul de lideri militari locali care formează elementul devitrină și în opinia publică vizibilitatea lor estompează mult natura agresivă a liderilor

1

CD

de la Moscova. Acești lideri se poziționează constant ca protectori pentru populațiarusofonă și nu care maeștrii păpușari din umbră.

Dacă folosim termenul de amenințări hibride putem decela ușor între nivelul tactic șicel strategic si putem:

- înțelege mai ușor distincția dintre intenții și amenițări.

- înțelege mai ușor cum se schimbă o tactică din spectrul hibrid cu o alta în funcție destadiul de aplicare al strategiei Rusiei.

Un exemplu – numărul mare de exerciții organizat de Rusia la granița cu Ucraina,Polonia și țările baltice.

1. În abordarea războiului hibrid activitatea militară a Rusiei, numărul mare deexerciții militare, a fost definită ca o intenție de invazie și presiune militară.

2. În abrodarea amenințărilor hibride toate exercițiile militare rusești de la graniță aucamuflat diverse tactici de infiltrare de personal, echipamente și materiale.

Alt exemplu – convoiul umanitar organizat de Rusia.

1. În abordarea războiului hibrid convoiul ar fi trebuit să fie plin cu soldați rușiîmbrăcați în sanitari care urmau să treacă granița înarmați până în dinți.

2. În abordarea amenințărilor hibride convoiul a fost o tactică de a distrage atenția, dea stopa ofensiva ucrainieană și de a atrage în zona de conflict Crucea Roșie, alțioficiali internaționali cu obiectivul de proteja luptătorii pro-ruși.

Acum să ne ocupăm de partea mai complicată. Dacă știm că războiul nu este hibrid,dar este neconvențional ce facem ? Mai precis, ce poate să facă NATO, SUA, UEetc. ?

Răspunsul are două variante folosite des în ultimele luni: soluția diplomatică, pașnicăși soluția militară, să ajutăm militar Ucraina.

Mă interesează să analizez varianta militară a soluției. Variantă care optează pentruînarmarea Ucrainei. Ce contează aici este confruntarea Ucrainei ca stat cu oamenințare neconvențională. Kievul, chiar dacă la nivel de retorică este în conflict cuRusia, nu a declarat că este în conflict militar deschis cu Moscova.

MW Lukens -Strategic Analysis of Irregular Warfare 2010 ADA522016-2 are oschemă simplă de a înțelege în ce context politico-strategic trebuie să discutămdespre acest conflict.

2

CD

Pe scurt, tipul de război din Ucraina are acest profil din două motive: tacticile hibridegenerează un nivel înalt de amenințare și capacitatea de guvernare a statuluiucrainiean a scăzut spre statutul de stat eșuat – failed state.

Așa că, înainte de a arunca soluția magică de a înarma rapid Ucraina trebuie să nepunem două întrebări:

1. Înarmarea convențională ar putea să răspundă amenințărilor hibride existente ?

2. Care este capacitatea Ucrainei de a mai guverna pe întreg teritoriul și de a maicoodona o armată regulată ?

Aceste întebări sunt clasice pentru orice expert militar când vine vorba de organizareaunui ajutor militar împotriva acțiunilor sovietice sau rusești. Și înainte și după 89.

În timpul Războiului Rece, în locul Ucrainei au fost: Nicaragua, Cuba, Angola,Afganistan etc după Războiul Rece: Georgia, Azerbaijan, Transnistria, etc.

Lecția cea ma importantă din toate aceste cazuri este că ajutorul militar nu poate fiacordat unui stat eșuat dacă nu se reface rapid autoritatea centrală și dacă nu seformează o altă structură militară în oglindă capabilă să aplice tactici hibride.

Din păcate acest lucru NATO nu îl poate realiza. Nu poate să scoată Ucraina, ca stat,

3

CD

din starea actuală, să îi refacă structura de autoritate statală pe termen scurt. Nu poatesă înarmeze un stat eșuat și nici să formeze o nouă forță militară capabilă de un alt tipde război.

Spun acest lucru pentru ca să aveți în vedere situația recentă din Irak, unde existăarmament modern, trupe instruite de SUA, NATO dar statul este eșuat.

4

CD