ravi im um A t P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, ST ELI AN POPESCU nscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov.

ABONAMENTE : L e i P e î f" • „ 120 p e 6 luni

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

T E L E F O N : 3.30.10

A N U L X L V I I • Nr. 39 SÂMBĂTA 12 NOEMBRIE 1938

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

NOEMBRIE TIPOLOGIE LITERARĂ

Se desfrunzăreşte toamna peste case, Toamna resfirată pom de 'ntunecime. Câte nu picară, frunzele rămase, Tremură şi par'că nu mai au pe nime.

Poate-o fi că zarea aue a hrubă, Nu ştiu ce 'mpietreşte sus ca o secure. Zilele rămase anilor cu şubă Tremură pe golu 'n care o să cure.

Luna bea din geamuri par'că mai aseară; Azi, o cotitură ne-a trezit năluci. Fă-ţi legăturica inimă stelară, O să-ţi spună vântul încotro s'apuci!

GEORGE GREGORIAN

INFIRMII VOINŢEI O m a g i a l

IV. In mulţ imea de oameni, pe care operele nuimite până acum o cuprind, a m deosebit tipul voluntar. Repetarea iui în condiţii sociale variate alcătu-eşte, peste d rama part iculară fiecărei repetări, un lanţ psiho­logic nesfârşit. Seria r ămâne deschisă pentru toate persona-giile similare câte au mai fost create precum şi pentru cele ce, adăugându-se între t imp, vor semnifica aceeaşi sforţare de a umple acest t ipar .

Dar suma tipurilor energice nu se poate încheea vreodată, fiindcă voluntarismuil ca t răsă­tură de caracter este forma primordială a vieţii. Căci, ori­cât a m respinge noi mijloacele mai totdeauna reprobabile, ide care, ca să se realizeze, se a ju tă voinţele dârze, fapt este că n u piedicile morale înlesnesc ener­gia cu care oamenii se afirmă, ci tocmai abseniţa cenzurii in­time.

Tipurile de voinţă nestinglie-rită, cu toată acţ iunea lor n e ­gativă pentru mediul ce-i con­ţin, sunt, orice a m spune, spe­cimene normale şi chiar sănă­toase. Că sunt şi primare, îm­prejurarea nu este decât ou a-tâ t mai semnificativă. Numărul lor considerabil îl dau,, duipâ cum s'a văzut, clasele sociale mijlocii şi mai ales ţărănimea, ca unele ce ruu s'au prea depăr­

t a t ori nici űhiar n u s'au rupt încă de matrice, de natură . î n ­cât seria psihologică în adevăr nu se poate sfârşi, deoarece a r trebui să-i înglobăm, într'un. fel sau altul, toate formele de viaţă ascendentă, aidică pe cele mai numeroase, sufletele rafi­nate pr in cultură şi rasă for­mând numai o minoritate oare­care.

Exemplarele de voinţă neaiite-ra tă apar ţ in societăţilor înalte, cu totul întâmplător- Cultura şi rasa, simple accidente biolo­gice, nasc t ipuri opuse celor fi­reşti, făpturi totdeauna defi­ciente, al căror destin se evocă prin curbele déclinante.

Procesul de înăl ţare socială, morală şi ma i ales materială al caracterelor primitive ca şi pro­cesul de stingere al celor rafi­na te s'au reflectat de a tâ tea ori în l i teratura că enunţul lor nici nu ma i a re nevoe de susţinere. Noi înşine avem o l i teratură . epică şi dramatică ce pare scrisă anuime pe acest diptic a l agerij nui şi moleşirii vitalităţii, după cum personagiile ies ca neam la iveală mai de curând sau mai din timp.

Ca să înfăţişăm un ca rac t e r ' dintre acestea însemnate cu scă­derea t rep ta tă a vieţii, nu avem decât să luăm la întâmplare orice boer din scrierile d-lui Brătescu-Voineşti sau ale lui

de VLADIMIR STREINU Duiliu Zamfirescu, d in roma­nele d-nei Hortensia P. Beuge-seu ori din Matei Caragiale.

Cu toate acestea însă, exem­plarul cel mai devitalizat, nouă, nu ne-a venit de la accidentul rasei, ci de la a l culturii; adică nu de la nobleţea sângelui, ci de la aşa zisa nobleţe a spiritu­lui. Căci un minus vital mai ca­tegoric, nici u n t ip rasat de la noi n 'a fost imaginat să mani­festeze ca Anton Klenitze din romanele d-lui E. Lovinescu.

Este drept că omul pare mai mult igânldit decât văzut; con­turul vieţii, căreia cultura i-a retras reazimul voiniţii, se cam pierde in oomentarui abstract al autorului, în aşa măsiuiră, că paginile cele mai multe ale pri­melor două romane (Bteu şi Fi-ru'n patru) ţ in mai curând de t ra ta tu l psihologic decât de ma­teria vie a romanului; Klentee apoi nici n u are o fizionomie in­te rnă clară, fiind când un scep­tic temperamental , când u n in­telectual dezaibuzat si totuşi despreţuitor, când un biet tu­berculos care, cu obişnuirea în sudorile proprii, aminteşte u n personaj din l i teratura ű-mei Bengescu, — şi când un er oto­man plin de iniţiativă.

Dar, dacă îl considerăm pe Bizu (ouim i se spune în intiml-

(Urmare în pag. ultimă)

X

ULTIMUL LIRIC FRANCISCAN

François Boucher (1703—1770) Venus plutind pe nouri

Ca să facem adevărată onoare umbrei ma­relui liric, ar trebui să spunem succint : A murit Uta Janimes. El îşi sipuinea aşa; îi plă­cea să se considere o oarecare ramură din arborele bunicilor lui. In această simplă mul­ţumire se rezuima întregul său orgoliu. Res­tul face parte din autoironia amabilă care nu l-a pălrăisit (poate nici dincolo de aoL íS'a stins dar, un J animes, pre, numele său die botez, Francis, prin coincidenţă, cel mai de seamă liric franciscan modern. Lucrul pare foarte lesne de înţeles când atâţia scriitori tineri au urmat exemplul, aidică, şi-au sporit, după puteri avutul sufletesc logodindu-se eu marea umilinţă a sfântului Francesco d'As-sisi. Sărăcuitul sfânt lăudase precum se ştie toate dobitoacele şi bestiolele, lucrurile şi lu-cruşoarele pământului şi ale cerului. Polite­ţea sfântului faţă de ele mergea până acolo încât le atribuia la toate egală simţire fei înţelepciune. Atare poliitejţă mistică era cel mai discret şi deci cel mai frumos omagiu pentru Dumnezeu, fapt care avea să influen­ţeze sufletul şi cu deosibire estetica lui Fran­cis Jammes. Dar aceasta e, mai întâi de toate, un mod schematic de prezentare a unei doctri­ne teologice, în fond cu mult mai sinuoasă. Cu­rios, ea s'a complicat datorită mult literatu-rei medievale (cu Iacopone da Todi, Dante,

de SIMON STOLNICU etc.) care era şi nu era literatură în sensul de astăzi. Am vroi să amintim rolul activ al scrisului de atunci redus, nu prea rar, la că­trănite spovedanii politice sau religioase. Fi­reşte, aproape oricine l-a citit sau admirat pe Jammes, a făicut-o fără avizul dantologilor ne­spus de preţioşi pentru asemenea cazuri de literatură comparată. Ei ar putea eventual, să ajute multor scriitori ide dată recentă a părăsi franciscanismul de comandă pe care l-au îmbrăţişat fiindcă le stă bine. Să recu­noaştem : Este o chestiune de mare drăgălă­şenie în poésie dezmierdarea lucrurilor ; în jocul de-a animismul, autorul pare mai tot­deauna un copil seducător. Arta nu e grea să descoperi în lume ce e mai urgisit, şi mai apt de a smulge eomizerajţiunea semenilor. Nu e grea la început. Franciscanismul ar fi prin urmare, o reţetă de poésie în toată re­gula care totdeauna pişcă plăcut urechea oa­menilor deştepţi sau numai neastâmpăraţi în scris. Pe primul plan rămâne, însă, fondul acestui curent spiritual, grăuntele de adevăr teologic ce trebue să fecundeze sufletul, ori să lărgiască orizontul unei estetice, precum acea mică lentilă din plaivazele-talismane. înainte de a ajunge la Francis Jammes cu-

(Urmare în pag. 4-a)

R E A C Ţ I A E P A T A T I V A Cuvintele ,,a e p a t a " — e-

pa ta re ac t ivă — şi „epa ta t " — e p a t a r e a p a s i v ă —, impor­tate din f r a n ţ a , sunt foarte frecvente în vorbirea curentă, c ăpă t ând chiar p e buzele u-nor români sclivisiţi semnifi­caţia unu i tic exclamat iv . Cu­tare depu ta t — pe vremuri — a epa ta t pa r l amen tu l — de-atunci — printr 'o ripostă. Cu­tare ziarist şi-a epa ta t lectorii cotidiani printr 'un articol epo­cal: e şi a c e s t a un cuvân t ex­propriat istoriei. Cutare doam­nă şi-a epa ta t pr ie tenele prin­tr'o rochie. Cutare actriţă, cu­tare film, cutare modă , cu tare avocat, cutare campion, cu­tare epigramist. . .

In l imba franceză specificul epatării p a s i v e e o uimire fulgerătoare potenţa tă p â n ă la uluire admira t ivă , care ni­miceşte j udeca ta rece, com­prehensiunea, de l ibe ra rea cu sine, a d i c ă tocmai funcţiunile normalei comportăr i react ive. „Non agit, s e d agi tur" . Cel epatat, victima, îşi p ierde po-rozitatea şi vibraţ ia anali t ică, devenind o s implă convexita-te încremenit oglinditoare ca re răsfrânge docil o strălucire imperativă.

Francezii în t rebuinţează — rar, ce-i drept — verbul ,,épa­ter", în modul concret, • pentru a d e s e m n a un p a h a r că ru ia i-ai retezat piciorul, răstur-nându-1, fără să-1 spargi . Deci: suprimarea ins tan tanee a su­portului normal , de t ronarea .

ce iace de te rmină un nou ra­port cu a m b i a n ţ a : descumpă­nit, servil.

Şi la noi, e p a t a r e a şi-a păs ­trat înţelesul din l imba nata­lă ; cuvântu l ei francez nu-i traductibil; căci nici ,,a turti" pe cineva, nici ,,a-i lua piui­tul", oricât de pitoreşti a r fi aces te expresii, şi oricât de autoritar purişti campionii lor, nu pot o c u p a locul rezervat cuvântului venetic „epa t a r e" . Putem deci spune c ă epa ta ­rea p a s i v ă e superlat ivul unei admiraţ i i subite pentru c e v a s au cineva, admira ţ ie c a r e supr imă orice rezistenţă, con­trol, rezervă s au n u a n ţ ă a spi­ritului critic. E un sens unic psihologic, o forţă majoră a l cărei ca rburan t e admira ţ ia copleşi toare. Efectul imediat e narcot izarea libertăţii de-a fi tu cu criticismul tău spectativ, adez iunea sc lavă . Expresia plas t ică a epatăr i i a r fi gura c ă s c a t ă şi ochii holbaţi : ,,ca viţelul la poa r t a n o u ă " .

Cred însă că ma i pu tem distinge un element ca re pig­mentează tenul psihologic a l epatăr i i . Eşti epa t a t mai cu s e a m ă de ce iace crezi c ă re­prezintă cu eminenţă şi con­sac ra re tocmai ee-ţi p a r e — d e o c a m d a t ă — inaccesibil : ti­tlul academic , c â n d eşti agra­mat; luxul, c â n d eşti proletar; aristocraţia, c â n d eşti demo­crat ; epici ta tea aventure i , c â n d eşti sedentar ; gloria, c â n d esti anon im.

Colcâe mocnit şi o invidie în a c e a s t ă uluire admira t ivă , s târnind deseori n u emulaţ ia , — tonică — ci apetituri hibrid imitative.

Epa t a r ea e u n a dintre c e l e m a i tipice reacţii a l e societă­ţilor nevârs tn ice sub raportul (Civilizaţiei s tructurale ; p s i h o ­logul, sociologul, criticul s a u romancierul ca re ar nesoco-tbo, n ' a r p u t e a d iagnost ica just multe manifestări şi stări c a r e nu-s decâ t epifenomenele ei. De a c e i a mi-am permis s ă o n u m e s c oa recum preţios, zâmbind şi eu f a ţ ă de mine însumi —, reac ţ ia epa ta t ivă .

M a h a l a u a , nu în sensul d e periferie a oraşului , — ci în înţelesul d e pa rod ie nereti­centă a aparenţe lor şi manie­rismului u rban , — e u n deri­v a t a l reacţiei epa ta ţ ive . Ora­ş u l m o d e m , în l ipsă d e altă-ceva , a epa ta t satele, candoa­rea lor predes t inată .

Târgul pat r iarhal , cu că-•soae boereşti , cu uliţi p r ă ­foase s a u g lodoase , cu du-gheni , cu biserici, cu i a r m a ­roace, cu căleşti, cu dregători şi dregătorii , — nu e r a , în defi­nitiv, decâ t o di la tare fudulă a satului smerit, un fel d e sat boerit, s au de salon cu feres­trele spre s t radă, a l satului ru­ral. Ţăranul care ' v e n e a la târg cu carul, căruţa , s au că lare , v e d e a în m a i mare , în m a i tu­multos şi'n m a i chipeş, tot ce iace ştia de<icasă .

Oraşu l m o d e m î n s ă e altă-

de IONEL TEODOREANU ceva decâ t satul şi decâ t târ­gul — ruda înstărită a satu­lui — d e vreme ce nu e trep­tata e m a n a ţ i u n e cap ta t ă a e-senţelor noas t re tradiţionale şi a năzuinţei noas t re de-a n e defini —, cum e fân tâna răs­crucilor, h a n u l drumeţilor, troi­ţa smereniilor, h a m b a r u l grâ-nelor, c ea rdacu l odihnelor, s a u c u m e biserica, de pildă, ca re p a r e înflorită din pă­mântu l mormintelor şi a l flo­rilor d a l b e spre cerul îngeri­lor', c a un lucru atunci despa­chetat. Acest o raş postiş, a-cest o raş anticipativ, e şi el derivat — cu mai tot tipicul lui — din reac ţ ia epa ta t ivă a celor dintâi cărturari autoh­toni, ca re şi-au lustruit min tea în occident.

Să ne întoarcem la sat? Fe­r e a s c ă Dumnezeu! Nici pone-gritul poporan i sm n ' a spus u-n a c a as ta . Cuviinţa în mă­sură şi bunul-simţ a l satului le-am pierdut în istorie. Dar să n e găsim oraşul. Căci pâ­n ă a c u m l-am căuta t mereu prin strălucirile străinătăţii, v ânzându -ne u m b r a realităţii noas t re , p ierzându-ne deprin­d e r e a şi curajul de-a fi noi, mai cu s e a m ă în faţa al tora.

A ş a dar, oraşul românesc — rezultat al unei epa tăr i pa­sive —, la rându l lui a prici­nuit e p a t a r e a p a s i v ă a sate­lor.

„Mitică" de eri nu ma i e ,,dat draculu i" ca p e v r e m e a

(Urmare în pag. ultimă)

Muţlitoa PăJfcrlatscu • Portret

Dumitru Băşcu

Ca în fiecare an, şi în această toamnă, maestrul George Enescu revine pe

meleagurile ţării de obâr-i şie, pentru ca, — descin-

zând generos în mijlocul compatrioţilor —, să le îm­părtăşească din darurile ar­tei sale divine.

F ermecatele coarde ale viorii sale răsună acum în

^ . . , . s ă l i l e Atenului, înăltând tainic, hotarele unei atmosfere prielnice visării.

E atât de greu să exprimăm prin cuvinte tot ce simţim cu prilejul acestor concerte ! E o stare colectivă de nelc-munta vrajă şi de entusiasm ! George Enescu nu mai este de mult un simplu român, un violonist român ! El a de­venit în valoare universală, cu puterile înrădăcinate însv în România, sorbind din sensibilitatea de aici, apa vie a inspiraţiei sale cereşti.

Acestei valori universale, ţâşnite din glia naţională nc închinam noi. Artist de geniu, George Enescu este întru­chiparea românească prin care coboară muzica din sferele ei divine, până la noi; o întruchipare decisivă, aşa pre­cum în alt vremi au fost un Paganini, un Liszt sau Ri­chard Wagner, întruchipări decisve.

Prin ei, şi astăzi prin Enescu, muzica se dezvăluie lu­mii, se desprinde din încleştările mistice ale existenţei sale absolute şi capătă fiinţă sensibilă datorită capacităţii oam,enilor de a înţelege armoniile.

Să-l primim deci pe George Enescu ca pe un sol pornit de pe tărâmuri înalte. Căci prin el, ajunge in mijlocul nostru chipul magic al artei în sine. Melodiile ce ne vor străbate, vor purcede de dincolo de fiinţa terestră a ar­tistului, deadreptul din vibraţiile pure ale muzicii.

Orice interpretare a lui se confundă cu gândirea mu­zicală a creatorilor. Se confundă, fiindcă 'precum ace­ştia au rupt inspiraţia din domeniile eterate ale sunetelor, Enescu ne duce cu interpretarea acolo. In timp ce cântă, el se transfigurează. Nu mai este pământesc. El trăeşte atunci o viaţă aparte, în viziunea magnifică de dincolo de moarte. El nu culege muzica de pe portative sau din me­morie, ci din însăşi stihiile ei pure. Din, eternitatea ei.

De aceea, orice sunet rupt din arcuşul lui se amplifică la nesfârşit, ca în vibraţia imensă a luminii, participând la infinit. De aceea, când maestrul pare că ne priveşte şi caută să ne ghicescă prezenţa, ar trebui să simţim o jenă pentru condiţia noastră prea pământească, o jenă, — din prinos de admiraţie şi recunoştinţă.

VICTOR POPESCU

DESPRE POEŢI de IOVAN DUCICI

N u m a i poe tu l creează , p e t r u c ă n u m a i el cuge tă ca să inven teze . Or ic ine a c rea t ceva, a fost poet . P e n t r u c ă tot ceea ce a r ă s ă r i t d in nou, a r ă să r i t d in a m i n t i t a ta ină de n e c u p r i n s A c rea ţ ie i ; d in ceva n e r e a l care es te izvorul a tot ce e rea l . P o e t u l es te î n t o t d e a u n a şi n e î n f r â n a t ideal is t , p e n t r u c ă p r i ve ş t e to tu l p r i n ideal , ad ică p r i n p r i z m a desă ­vârş i r i i . Aceas t a n u î n s e a m n ă că poe tu l n u a r e s imţu l r e a ­l i tă ţ i i , pos ib i lu lu i şi impos ib i lu lu i . P o e t u l es te , d i m p o t r i ­vă, s i n g u r u l o m ca re p r i v e ş t e a s u p r a rea l i tă ţ i i , ' m i ş c â n d - o î n t o t d e a u n a la g r a n i ţ e l e u l t i m e a le desăvârş i r i i . E l es te s u p r a rea l , căci î n t r e oamen i , vede r ea l i t a t ea ma i c la r decâ t o r ica re a l tu l , p e n t r u c ă el s i ngu r o v e d e în n e d e p l i -n ă t a t e a şi n e t e r m i n a r e a ei. El ş t ie m a i p rec i s decâ t o r i ca re a l t u l de u n d e t r e b u i e să se des lege f i rul p e care se m e r g e de la r ea l i t a t ea impe r f ec t ă de astăzi , \a d e săvâ r ş i r ea ei de m â i n e . N u m a i oamen i i obişnui ţ i văd d o a r a t â t e a câ te ex i s tă ; c rea tor i i v ă d şi ceea ce n u ex i s tă as tăzi , d a r poa t e ex i s ta m â i n e , f i indcă altfel n ' a r fi c rea to r i . Real iş t i i n ' a u c rea t n imic , ci a u ap l ica t n u m a i crea ţ i i le a l to ra ; i a r când s 'au î n d e p ă r t a t d e m o d e l u l a l tu ia , au s t r i ca t n u m a i . In p a r a d o x spus : u topiş t i i va lo rează m a i m u l t decâ t real iş t i i p e n t r u c ă d e m u l t e ori o u top ie es te n u m a i o concepe re a u n u i a d e v ă r ; u top ia es te o ide ie d e s p r e p r i m u l făt? P o e t u l cuge tă î n inconş t i en t ; el es te s i n g u r u l o m cu to tu l i n tu i t i v şi n u es t e ceva n e r e a l când se s p u n e că el a r e u n s imţ m a i m u l t decâ t cei lal ţ i oamen i . Căci î n r ea l i t a t e şi ceea ce n u exis tă , el v e d e s u b formă, ca şi c u m ar exis ta . P e n t r u toţi ceilal ţ i oamen i , o b u c a t ă de m a r m o r ă a lbă es te n u m a i o b u c a t ă de p i a t r ă a lbă , p e n t r u el însă în acest obiect rece es te închisă o zei ţă sau u n d e m o n ca re a ş t eap t ă n u m a i m â n a scu lp to ru lu i ca aces te g â n d u r i d in conceperea lor să fie l ă sa t e să p ă t r u n d ă în v ia ţ ă şi în adora ţ i e . P e foaia a lbă de h â r t i e , p e ca re p e n t r u î n t r e a g a l u m e n u es te n imic scris , p e n t r u cel ca re se c h i a m ă D a n t e sau S h a k e s p e a r e , p e aces t spa ţ iu gol se v ă d a ş t e r n u t e în aceeaşi cl ipă celé m a i f rumoase cuv in t e care s 'au spus d u p ă cuv in t e l e lui D u m n e z e u .

P o e t u l e s t e i n t e r p r e t u l d iv in i tă ţ i i , p e n t r u c ă d iv in i t a ­tea es te icoana idea lu lu i omulu i . Aces t ideal l-a e x p r i m a t c â n d v a poe tu l s u b fo rma obiec te lor sau m a i t â rz iu în for­m a omulu i , p i c t â n d pè D u m n e z e u î n t o t d e a u n a d u p ă d e s -vo l t a r ea is tor ie i sa le cu l t u r a l e . D u m n e z e u l popoare lo r cu l t e a r e toa te î n ţ e l epc iun i l e şi v i r t u ţ i l e pe ca re omul , în v isu l său le cons ideră ca cele m a i îna l t e . Deoarece opera poe tu lu i î n t o t d e a u n a v o r b e ş t e n u m a i d e s p r e va lor i le cele m a i mar i , şi v o r b e ş t e cu însuf le ţ i r e şi c red in ţă , el es te in ­t e r p r e t u l d iv in i tă ţ i i , aşa c u m o s p u n e î n două c u v i n t e P l a t o n . Ex i s t ă şi filosofi ca re au c rezu t că, cosmosul a p u t u t lua n a ş t e r e fă ră pa r t i c i pa r ea lui D u m n e z e u , ceea ce a r p u t e a î n s e m n a că a p u t u t ex i s ta şi fă ră vo in ţa şi îm­p o t r i v a voinţ i i Lui , d u p ă o lege c u r a t mecan ică care es te suf ic ientă sie însuşi . Insă eu n u cunosc nici u n poet ca re să fie a t eu şi să c readă că o cons t ruc ţ i e s'a făcut fără con ­s t ruc to r . Nic iodată , v r e u n poe t n ' a pus t i i t Un ive r su l , nici n ' a lăsa t spa ţ i i l e f ă ră r e sp i r a ţ i a d iv ină ca re u m p l e toa te l uc ru r i l e . Ch ia r dacă D u m n e z e u n ' a r fi c rea t l u m e a şi pe om d u p ă ch ipu l Său , ci o m u l l -a r fi făcut pe D u m n e z e u d u p ă idea lu l său, p o e t u l u i i -ar fi şi aceas ta î n d e a j u n s ca să fie re l igios; el a r cădea în g e n u n c h i î na in t ea f r u m u ­seţi i u n e i astfel de o p e r e a omulu i , c a r e î n t r e c e toa te cele­la l t e f r u m u s e ţ i .

2 UNIVERSUL LITERAR 12 Noembrie 1938

CRONICA LITERARA de CONSTANTIN FÂNTÂNERU

LUCIAN BLAGA: La curţile dorului

Fundajia pentru Literatura şi arta „Regele Carol II S u n t e m t en t a ţ i , v o r b i n d d e s p r e u l t i ­

mul v o l u m de v e r s u r i , a p ă r u t d e a b i a de o s ă p t ă m â n ă , al d- lu i Luc i an Blaga , să s t ă r u i m îndeoseb i a s u p r a une i ca t e ­gor i i de p o e m e , car i n i se p a r a fi m a i văd i t o t r e a p t ă p r o a s p ă t ă în d e s ­vo l t a rea poe tu lu i . L a o p e r s o n a l i t a t e l i r ică de s t r u c t u r a d- lu i L u c i a n Blaga , ani i aduc în t r e c e r e n u n u m a i pe r f ec ­ţ i o n a r e a m e ş t e ş u g u l u i d e a scr ie , da r pa rcă şi o luc id i t a t e d in c e în ce m a i t ragică , — p â n ă se op reş t e î n c r e m e n i t ă în fa ţa m i s t e r e lo r m a r i , i r educ t ib i l e . De fapt , t o tu l es te o Hmpez i re , o r e ­n u n ţ a r e adică la m u l t e l e ocolur i forice ori mi to logice , s p r e a î n f r u n t a d e a d r e p t u l ta ina , c u d e s n ă d e j d e c rân­cenă, — n u l ipsi tă de o s ince r i t a t e m ă ­rea ţă . P o e t u l vo rbeş t e a c u m desp re m o a r t e , î n t r e a l te le , s au d e s p r e i u b i r e a nemi j loc i t ă a vieţ i i , des igur , cu o m a i m a r e a u t o r i t a t e , f i indcă a m â n d o u ă îl p r ivesc di rect , ca om: de u n a se a p r o ­pie, i a r de a l ta se p i e r d e î n cea ţa spa i ­mei . D e s p r e a m â n d o u ă însă . cuv in t e l e s u n t m a i s imp le şi ma i c l a r e , şi t r e b u i e să le î n ţ e l e g e m a idoma, ca î n t r ' o des ­c r ip ţ i e s t r i c t pe r sona lă , a u n o r even i ­m e n t e ine luc tab i l e . Aici n u m a i e cu p u t i n ţ ă n ic i o r educ ţ i e , nici o r e n u n ­ţ a r e la s imbolu r i , f i indcă e a p r o a p e i n e x i s t e n t ă conven ţ i a ar t i s t ică .

Deaceea nici n u v o m în tâ ln i p o e m e t r a t â n d d e s p r e m o a r t e ca d e s p r e o t e ­mă a u t o n o m ă , impl ica tă ob l iga to r de p re fe r in ţ ă î n r e p e r t o r i u l insp i ra ţ i e i m i ­st ice . M o a r t e a e n u d ă , o r e a l i t a t e fizică, man i f e s t ă d i sc re t în î n t â m p l ă r i indife­ren te , c u m ar fi nevo in ţ a a u t o r u l u i de o se m u t a d i n t r ' u n oraş în a l tu l , d i n t r ' o ţ a r ă în al ta, d u p ă c h e m ă r i l e profes io­na le . S t a r e a pe loc î n t r ' u n a n s a m b l u de da t e u m a n e sau n a t u r a l e , i n t i m p r i n d r a g o s t e şi con templa ţ i e , aduce r e c o m ­pensa îndulc i r i i e v e n i m e n t e l o r f inale, i nexorab i l e . D a r poe tu l c ă l ă to r e ş t e şi n u se s t a to rn iceş t e n icăer i . L in i ş t ea apa ­r e n t ă a n i c iunu i pe isag iu n u - l înşea lă . Nu benef ic iază de i luzia ce ne -o d a u e-l e m e n t e l e n a t u r i i că e le sun t e t e r n e în c o m p a r a ţ i e cu e f e m e r i t a t e a noas t r ă , şi că, p r i n r ă m â n e r e a n o a s t r ă î n d e l u n g ă în p r e a j m a lor, n e i m u n i z ă m î m p o t r i v a dezas t re lo r . S c h i m b â n d m e r e u locuinţa , oameni i , l uc ru r i l e , poe tu l se spa lă ca o p i a t r ă de m u ş c h i u l ei, şi v e d e ager , p e ­s te p i scur i golaşe, s v â n t a t e " d e v â n t u r i :

Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari paşi dela oraş la oraş. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceştia de osteniri fără zare, de rătăciri şi aurore amare, vor ţ ine până la urmă, ca u n vânt ce mă 'mbracă ş i -mi svântă fiinţa.

Ind ica ţ i a b a n a l ă a u n u i m o m e n t biografic , n u p o a t e înşe la pe l ec to r a-s u p r a ros tu lu i e n u n ţ ă r i i ei. T r u d a a n i ­lor e t r u d a o m u l u i ca re n u m a i r a b d ă de la u n t i m p , şi c a r e v e d e t o t ce i se î n t â m p l ă . în p r o p o r ţ i i d i fo rm d e mar i , m o n s t r u o a s e . D u r e r e a însăş i s e coboară d in r e g i u n e a e i de orgol iu sp i r i tua l , în c a r n e şi în sânge , — p o a t e tocmai f i indcă şi c a r n e a ş i s ânge l e se c la t ină şi se t u r b u r ă . Or ice d o r i n ţ ă e x p r i m a t ă d e poet , v a fi cu neces i t a t e o d o r i n ţ ă a fiinţei , şi o r ice d u r e r e va fi fără p o t o ­l i re :

Acestui cutreier nu- i chip să-i dărui temeiul promis şi mersul de-un mal să-l anin, subt călcâie nu se iveş te ţărâna şi piatra, ce mi se cuvin. Cum steaua nu are deasupra mea nici u n nume, n'o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâe.

D a r t impul e v ă z u t în a l t e p o e m e şi fă ră a fi l ega t d i rec t de aces t n e c r u ţ ă ­to r „cu t r e i e r " , î n t r ' o impos t ază a sa n e ­î m p o v ă r a t ă de omenesc , to tuş i to t a tâ t de a p r o a p e de acesta, şi ne i sbăv i to r :

Nebunul cetăţii spre turn, priveşte, călcând pe coturn. Ce spornic e t impul, ce lin prin noi strecuratul venin.

Bing-bang ! Cât de bine ar fi cetatea să uite o zi că ceasul îi este stăpân. Dar ornicul bate bătrân.

Isbânzile cui n'au căzut? Şi inima cui n'a tăcut? Ah, luntrele toate spre-apus un val aherontic le -adus!

F o r ţ e i î n t u n e c a t e a m o r ţ i i m ă s u r a t e p r i n t i m p , i se o p u n e aceea a n a t u r i i e-t e r n g e r m i n a t i v e , d e s p r e a căre i sacră d ă i n u i r e d. Luc i an B laga a r e p a r c ă o in ­tu i ţ i e t o tu ş i î n d u r e r a t ă , deoa rece , ca şi t impul, cu impl ica ţ i i l e sale î n m o a r t e , — pr inc ip iu l vie ţ i i es te to t pe r sona l i s t şi confesional :

Nehotărit între două hotare, cu v ine trimise subt şapte ogoare, în văzduhuri smeu, doarme alesul, copacul meu. Copacul meu . Vântul îl scutură, Martie sună. Câte puteri sunt se leagă împreună, din greul fiinţei să mi-1 urnească din somn, din starea dumnezeiască. Cine vântură de pe munce l atâta lumină peste el? Ca lacrimi muguri i l-au podidit. Soare, soare, dece l-ai trezit.

P r i n u r m a r e , în acest v o l u m scr is la curţile dorului, a u t o r u l n u p ă r ă s e ş t e t eme le m a r i , p r e f e r a t e de a t â t a v r e m e , şi t r a t a t e clasic p â n ă acum.

C u m însă aces te t e m e s u n t cons ide ­r a t e î n r a p o r t u l lor î n t i m p cu l ă p t u r a , d u p ă c u m a m a ră t a t , — ceea ce r ă m â n e

Lucian Blaga de Marla-Brates-Pillat

în a fa ră de ele, s u n t execu ţ i i l i b e r e fără obosea la i n t e r io r i t ă ţ i i . de o f r u m u s e ţ e l i r ică # a d â n c ă to tuş i , d e p ă ş i n d comoda v i r t uoz i t a t e :

Piere în jocul luminilor Saltul de-amurg al delfinilor. Valul acopere n u m e l e Scrise 'n nisipuri, şi urmele . Soarele, lacrima Domnului , Cade în mările somnului . Ziua se curmă şi veşt i le . Umbra măreşte poveşti le . Steaua te-atinge cu genele Mut tălmăceşti toate semnele . Ah, pentru cine sunt largile vremi ? Pentru cine catargele? O, aventura şi apele! Inimă, strânge pleoapele!

F r u m o a s ă ca u n s i m p l u o r n a m e n t de a u r subt i l , şi semni f ica t ivă p e n t r u p u r i ­ta tea fo rmală a d- lui Blaga, es te cu ose­bi re p o e m a „ A l e a n " :

D e ceasuri, de zile, veghez pe -un galben l iman portughez.

Cu zalele-alăturea, drept, cu mâini le cruce pe piept. Doinind aş privi şapte ani spre cerul cu miei luzitani. De n u m'ar găsi unde sunt Nel iniştea mori i de vânt. De n u aş pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut , î n albastru.

M a t u r i t a t e a cucer i t ă de d. L u c i a n Blaga în u l t i m u l s ău v o l u m de p o e m e , n e p a r e p e d r e p t ' cuvânt a fi m a t u r i t a ­tea l imbi i r omâneş t i . V e r s u l de a l t ă d a ­tă, î n v o l b u r a t de imagin i , c r e s c u t t r e ­m u r a t p a c reas ta d i n t r e s i g u r a n ţ ă şi î n ­doială, î nch ide a c u m paşn ic o s u m ă d e cunoaş t e r i pozi t ive , po to l i t e ş i b la j ine .

Din c r a t e r u l p ă t i m i r i i i n t e r i oa r e , p a r e că a înce ta t e rup ţ i a . E m o m e n t u l să a d m i r ă m f r u m u s e ţ i l e p r i m e j d i o a s e a le lave i c r i s t a l i za t e în t i p a r e ş t iu t e d e a r t ă . De n ' a r fi să p r e ţ u i m decâ t f r u m u s e ţ i de l i m b ă ca acestea , c i ta te aici, şi a r fi des­tul . . . î n ţ e l e g e r e a n o a s t r ă e d a t o a r e să m e a r g ă m a i d e p a r t e însă la t â l c u l ce-l capă tă p r o b l e m e l e , când e le s t a u î n c r e ­m e n i t e sub ochiul î n ţ e l e p t al p o e t u l u i care n u greşeş te , f i indcă dă chezăşie p e n t r u orice, v i a ţ a sa .

CRONICA MARUNTA Pentru istoria literară Revista Fundaţiilor Regale

In revista noastră, am publicat, nu de mult, pe o pagină întreagă, o convorbire a d-lui Serban Cio-culescu, cu d-na Caragiale. Materialul inedit, atât de preţios, adus la lumină de aceea care a fost to­varăşa de viaţă a marelui scriitor, a prezentat un viu interes pentru cititori, cari au avut prilejul să cunoască şi din altă latură, personalitatea tui Cara­giale.

Tot ce a comunicat ilustra văduvă, din amintiri şi documente nedate încă publicării, se integrează di­rect istoriei literare, spre a fi înregistrat riguros, ca venind dintr'o sursă sigură şi autorizată. Ід dorinţa de a oferi cititorilor o lectură interesantă -şi de o indiscutabilă valoare, în ce priveşte istoria literaturii româneşti, „ U n i v e r s u l L i t e r a r " a luat iniţiativa să întocmească după exemplul interview-ului cu d-na Caragiale, o serie de c o n v o r b i r i c u v ă d u v e l e ş i ur ­m a ş i i s c r i i t o r i l o r d e s e a m ă , convorbiri ce vor fi pu­blicate săptămânal, începând chiar cu numărul vii­tor al revistei. Pagina pe care o vom alcătui astfel, prin bunăvoinţa familiei scriitorilor defuncţi, va cuprinde pe lângă informaţiile biografice, şi nu­meroase reproduceri după fotografii păstrate cu o legitimă grijă în tezaurul familial. Nădăjduim că cititorii vor şti să aprecieze râvna „Universului Literar", depusa în slujba istoriei literare.

R e v i s t a W% Fundaţiilor

Regale" îm­plineşte 5 ani de apa­riţie. Înfiin­ţată din au­gusta iniţia­tivă a Su­veranului şi condusă la început de Paul Zari-

'v> fopol, aceas-Camid Petjieseu tă sobră şi

compactă revistă literară a a-părut cu o regularitate rară, într'o ţinută impunătoare din toate punctele de vedere.

După moartea atât de re­gretată a lui. Paul Zarijopol, locul conducerii fiind ocupat de d. Camil Petrescu, nimic nu s'a schimbat nici întrerupt din calităţile ce şi-a impus să păs-treze şi să ilustreze „Revis ta Fundaţ i i l or Regale" . Personali­tatea sa de prestigiu ideologic şi literar unanim recunoscută,

ŞTEFAN BACIU

Tânărul şi ta lenta tul poet Ştefan Baciu, aii căriui scris îl întâlnim dela o vreme în aproa­pe toa te revistele l i terare din ţara, are gata de t ipar un nou volum de poezii, int i tulat : „Cău­tă tor ml de comori".

Cartea va apare anul acesta şi se va însemna u n pas hotărî tor spre rniaituritatea poeziei d-lui Ştefan Baciu.

PROGRAMUL CURSURILOR PENTRU ANUL ACADEMIC

1938—1939

In luna N o e m b r i e 1938, vor începe în Bucureşti Cursu­rile |de Limbă, Li teratură şi Cultură I tal iană, organizate pe anul academic 1938—39 de In ­stitutul de Cultură I ta l iană în România.

Lecţiile vor avea loc după a-miază în t re orele 17 şi 20.30, si seara în t re 21 şi 22, şi vor ii ţ inute în acest a n în s t rada Biserica Almizei nr. 2 colţ cu Calea Victoriei.

Redăm aici împăr ţ i rea cursu­rilor la secţia l i terară şi ar t is­tică.

SECŢIA LITHRAI5A 1) CURS BISÄPTAMANAL DE

ISTORIA LITERATURII ITA­LIENE: va consta din 40 de lecţii şi va fi împăr ţ i t în două sec­ţiuni, de u r m a t duipă alegere :

a) Secţia I-a, în care se va ilustra desfăşurarea istorică a l i teraturii i taliene die la origi­nă până la Tasso (prof. Si-bilia) ;

b) Secţia П-а, în care se va lustra desfăşurarea istorică a

literaturii italiene de la Tasso până în zilele noastre (prof. Gianola).

'Textele ţpentjru geicţia a) : Malaigoli — Crestomazia della Letteiratura I ta l iana per secoli (voll. 1 şi 2) ; pent ru secţia b) : Malaigoli — Crestomazia della Let teratura I ta l iana per secoli (voll. 3 şi 4).

CURSURI BISÄPTÄMANALE, CRITICI ASUPRA AUTORI-LR CLASiIOI ŞI CONTIMPO­RANI : a) un cürs despre Pe­trarca, icvi lecturi si comentarii (prof. Cianciolo) ;

to) un curs despre l i teratura garibaldiană, cu lecturi isi co­mentari i (prof. Gianola)

c) iun curs despre d'Anuin-zio, cu lecturi şi comentarii (prof. Sibilia).

2) LECTURA DANTTS : va avea loc odată pe- s ăp tămâna şi va consta din lecturi şi comen­tarii din ..^Divina /ComimedLa".

SECŢIA ARTISTICA

1) CURS BISÄPTAMANAL DE BSTORIA ARTEI ITALIENE : va consta din dou'ă secţiuni, de urmat la alegere :

a) Secţia I -a va cuprinde 40 de lecţii, însoţite de proect ium despre istoria artei i taliene de la, începutul ei p â n ă în secolul XV (;prof. Sibilia).

to) .Secţia I l - a va cuprinde 40 de lecţii, însoţite ele proec-ţiiuni, despre istoria ar te i i ta­liene dela secolul XVT până în secolul XIX (prof. Sibilia).

Textul : Sibilia .— Sorntaiario di un Corso di Sfcoria dell'Arte I tal iana.

2) CURS DESPRE JSTORIA TEATRULUI ITALIAN : va co­pr inde o serie de facţiuni despre teatrul i talian şi de'Lecturi din operele ,áe seamă ale literaturii teatrale italiene (d. De Crue-ciati).

3) CURS DE ISTORIA MU­ZICII ITALIENE: va cuprinde o serie de lecţiuni închinate muzicei italiene cu audiţiuni de compoziţii clasice, mode. ne şi folcloristice italiene (diferiţi art iş t i) .

Literatura tarilor vecine Editura Universul va da in curănd

la iveală o colecţie de cărţi din literatura ţărilor vecine. Faptul e util

şi bnbmaurător, fiindcă, dacă pc&iticeşte şi economiceşte interesele ţărilor se pot despărţi adeseori, valorile de cultură le apropie şi le armonizează totdeauna.

Această serie de cărţi din cele mai însemnate Ше vecinilor noş­tri, începe prin Comoara î m p ă r a t u l u i R a d o v a n , a d-lui lovan Dwcici, minis-

Іоѵал Diuicioi ţ r u Q.J iugoslaviei la Bucureşti şi mem­bru al Academiei yugoslave. D-sa este unul dintre marii scriitori europeni, personalitate de ailemă şi întinsă cultu­ră clasică, comparabil bunăoară lui Merejkowschi.

Comoara î m p ă r a t u l u i R a d o v a n este o carte de esseuri : despre moarte, despre dragoste, despre femei, despre poeţi (în pagina întâia dăm un fragment d-n acest capitol), toate de o calitate, ce nu va scăpa, creiem, cititorilor noştri, pe oare ii interesează realizările masive de artă şi cugetare.

Debutul scriitorilor Debutul scriitorilor consti­

tue o problemă asupra căreia ar trebui să întârzie în primul rând tinerii înzestraţi realmente cu darul impunerilor frumoase, cu meşteşugul dificil al cuvin­telor aşezate cu grijă, ca să im­presioneze cucerinidu-şi ecou şi dura tă între lucrurile simple şi trecătoare. Debutul n u trebue să fie o expresie a nerăbdării,, ci o manifestare firească, înde­lung chibzuită, necesară dar în­deajuns aşteptată , totuşi.

In loc de a se risipi într 'o puz­derie de reviste micuţe, t ipă­rite cu nespuse sacrificii, poetul t ână r ar puitea da mijloacelor materiale de care dispune, o destinaţie mai puţin istrăluicită aparent decât scoaterea de pil­dă a unei reviste proprii, efe­mere, poate bunăoară plăti o meditaţie, pen t ru a învăţa o limbă străină, îşi poate cum­păra cărţi ra re şi bune ş. a. Re­viste prestigioase oa : Gândirea, Revista Fundaţiilor ş. a., îşi au o tradiţională misiune. Debutul

într 'o astfel de revistă echiva­lează cu o consacrare şi nu va trece neobservat , deoarece con­diţiile de publicare deşi sunt relativ severe, niciodată nu pot descuraja pe tinerii talentaţ i şi sârguitori, porniţi p e drumul greu al artei bune-

Reflexiile de mai sus ne -au fost prilejuite de o sumă de broşuri şi reviste primite la re ­dacţie, din toate colţurile pro­vinciei — despre care mu putem pomeni pr in recenzii, deoarece în majoritate sunt foarte slabe. Or, pe lângă banii cheltuiţ i de tinerii autori, "ele reprezintă r e ­gretabil şi o înşelare, dânidu-le iluzia că au in t ra t în li teratură, canid de fapt au rămas tot la periferia ei. Indreptându-ş i n ă ­zuinţele spre revistele 'mari, pregătindu-se în vederea unui apariţ i i luminoase î n paginile lor, tinerii scriitori în formaţie ar avea posibilitatea urnii debut serios şi valabil, bazat pe un discernământ superior şi pe un control sigur.

VIRGIL CARIANOPOL Inaugurată

prin volumul de nuvele al d-lui Victor Papilian, car­te gata să a-pară zilele a-cestea, Colec­ţ ia „Universul literar" va în ­s e m n a o iz­bândă a tra­diţiei noastre literare. Nu o tradiţie stear-

V. Oaxiamopol pă, o s tagna­re şi o ofilire in umbră ci,

OLGA GRECEANU Pe lângă lucrarea despre Spe­

cificul românesc în pictură, anunţastă în numărul trecut al revistei, cunoaştem şi tit­lurile altor două lucrări li­terare, pe care d-na Olga Gre-ceanu le pregăteşte în vederea editării în volum, şi anume : Celebrităţi uitate, cuprinzând descrieri biografice şi reprodu­ceri după operele unor femei-pictori începând cu câteva veacuri inainte de era creştină şi până în epoca Renaşterii. (In acelaş timp cu tipărirea la Bucureşti a stu­diului, va apare şi o versiune franceză la editura Julien Leher-te din Bruxelles).

Povestea ţării mele (Dela cel dintâi până la ultimul Bassarab).

Din amândouă aceste lucrări „Universul literar" a publicat şi va mai publica fragmente şi ca­pitole de un mare interes, atât prin grija informaţiei cât şi prin calitatea expresiei.

dimpotrivă, o s iguranţă a ca­lităţilor, o promovare a crea­ţiilor armonioase ş i organice, inspirate din real i tatea vre­mii de astăzi.

Al doilea volum angajat in -colecţie, e cartea de poezii a d-lui Virgil Carianopol, int i ­tulată „Frunzişul toaijnnei mele". Poet de sensibil itate şi de confesiuni biografice l ip­site de hermet ism şi preţiozi­tate, d. Virgil Carianopol se încadrează firesc tendinţelor ce au născut această colecţie literară şi ţ inute i sale.

I. ŢOLESCU-VALENI

Tânăru l nostru colaborator şi r e d a c t o r a l r e v i s t e i „Munţii Apu­seni", care a-pare la Alba-Iulia, — d. I. Ţolesou Vă­leni, e în cău­tarea unu i e-ditor pent ru

volumul „Alea­nuri de rouă",

cuprinzând zeci de poeme pu­blicate, cele m a i multe, prin revistele l i terare Nădăjduim, împreună cu tânăru l poet, că t ipărirea în volum a versur i ­lor sale, va da pu t in ţa citi to­rilor să aprecieze calităţile de simţire delicată şi expresie armonioasă ale unui tempera­ment de frumoasă ţinută li­rică.

I. T.-Vălemi

a d-lui Camil Petrescu a reuşit uşor să adune toate valorile literaturii şi culturii româneşti actuale, într'o publi­caţie serioasă ca un tratat, in­teresantă totdeauna, variată şi vie.

Cititori şi colaboratori ai „Revistei Fundaţ i i lor Regale", salutăm acest eveniment, al împlinirii de cinci ani de acti­vitate fecundă cu toată bucu­ria şi mulţumirea, şi-i urăm aceeaş izbândă, pe o durată cât mai lungă.

C. RĂDULESCU-MOTRU

Revis ta „Spinűt m i l i t a r mo­d e r n " publ ică , î n prumiul ei n u m ă r , u n a r t i co l al d-lui prof. C. RăduHescu-Motru, in­t i t u l a t ..Suflet os tăşesc" , în c a r e d-sa Is toveş te o proble­m ă , pusă de a t â t e a or i de că­t r e cuge t ă to r i i de speciali­t a t e . E x t r a g e m u n pasagiu semniificiatilv: ^ Insuş i i r l e su­fletului os tăşesc se găsesc t o a t e p r i n t r e ' însuşir i le glo­bale ale pe r soane i omeneşti , ele s u n t însuş i i r le l ega te de totalitatea f i inţei o m u l u i : a-celea pe ca r i de obiceiu le nu­m i m însuş i r i de c a r a c t e r " . Şi, apoi , vorb ind de v i r t u t ea stă­pân i r i i de s i n e : „Această s t ă p â n i r e d e s ine d ă milita­ru lu i de ca r i e r ă o înfăţişare de s t a tu i e , pe ca r e o întâl­n i m a t â t de des la militari.

OMUL ŞI RĂZBOIUL

Ultimul număr al revistei „Gândirea", pe luna Noembrie se deschide prin eseul d-lui Va­sile Bănrilă, int i tulat „Omul si războiul". Desprindem, din ju­diciosul şirag analitic, această încheiere:

„Căci nu e animal mai ccim-pus şi mai ilogic decât omul, deşi în el sălăş'jueşte raţiunea, Bl e singurul „animal raţional", da r şi singurul animal absurd. Vrea armonie, dar e plin de tendin ţe diverse. Nu ştie doar că emul e o bogată formulă de cu.nifc:aidicţii şi tes tă prclblema culturii şi a societăţii e să pună ceva ordine în eie, pent ru ca oamenii să poa tă sta la un ioc şi pen t ru ca, pe plan ultim, să se poată mântui .

I n cazul de faţă, a m văzut -că omul e o fiinţă paşnică şi răz­boinică, fricoasă şi provoca­toare de conflicte. E foarte fi­resc. Căci altfel omul n'ar fi, în fond şi luat in totul, „un monstru de neînţeles", după vorba lui Pascal".

ŞTEFAN STĂNESCU

Săptămâ­na aceasta a apărut în­tr'un coti­dian o noti­ţă despre co­

laboratorul nostru, Şte­fan Stăne­scu, urmată de reprodu­cerea poe­ziei \celei

Şt. Stănescu mai recente tipărite in U. L. Notiţa e ono­rabilă, fiindcă ea exprimă o dragoste şi o preţuire a poe­tului, împărtăşite, credem, fără multe rezerve. Pe Şte­fan Stănescu îl avem la re­dacţie, în mijlocul nostru, iar cei саП l-am cunoscut cu ani în urmă, şi i-am urmărit des­voltarea iirică, ne bucurăm acum că nu mai ăăinue nici o îndoială asupra rarei Ivi meniri. Poetul e tânăr, foarte tânăr, şi are încă atâta vre. me să ne aducă daruri. în­semnăm acestea cu sinceră afecţiune, şi exprimăm do­rinţa ca viaţa să-l pândească mai puţin, să nu afle că el e poe tu l şi să-i târască prin trudniciie ei meandre !

LA CĂLĂRAŞI ŞI S1LLSTRA

Sub auspic i i le Societăţii Scr i i tor i lor R o m â n i , comite­t e l e cu l tu ra l e diefla Călăraşi şi SMistra, a u organiza t două şeză to r i l i t e ra re .

P r i m a l a Siliistra î n ziua de S â m b ă t ă 12 Noembr ie .1 a 2-a la Că lă raş i , Dumin ică 13 Noembr ie .

La Că lă raş i cuvân tu l îna­i n t e va fi ros t i t de d. Eugen Cialâc, p r i m a r u l oraşului, iai la Si l iş t ra de d. Eugen De-me t r e scu pre fec tu l judeţului.

Vor c i t i d i n operele lor d-nM: G. M. Vlădescu, I. Mi-nulescu, Al. Cazaban , George G r e g o r i a n şl Virgil Cariano­pol .

12 Noembrie 1938 3

V I S U S'A S T I N S Efec tu l c lo ro fo rmulu i n u se

sfârşise. T re i s u r o r i de ca r i t a te , a lbe ,

cu mi l ă a d â n c ă în ochi, îl l u a r ă pe b r a ţ e de ,pe b r a n c a r d ă şi, în­cet, cu m u l t ă b ă g a r e de s eamă , aşezară j u m ă t a t e a a m o r f ă de om, in p a t u l de f ier d in col ţu l sa lo­nu lu i .

Mode la t p a r c ă d in ceară , T ra ­ian cu ch ipul s u p t s t ă r u i a n e c o n ­teni t în s o m n u l g reu . In sa lonul îna l t se lăsase o l in i ş te ca re apă­sa, ca o p o v a r ă . N u se m a i auzea nici u n g e m ă t . A l t ă d a t ă aici, la Ch i ru rg i a g rea , d u r e r i l e n u înce ­tau o clipă. A c u m , p a r c ă toţ i bolnavi i u i t a s e r ă de p rop r i i l e lor su fe r in ţe . O p e r a ţ i a d in ziua aceea le în f iorase t r u p u r i l e roase de boală, le p ă t r u n s e s e suf le te le şi toţ i l uau p a r t e cu g â n d u l la în ­t â m p l a r e a nou lu i veni t .

O m u l fusese adus cu p ic ioa re le f rân te , în miez de n o a p t e . Chi­r u r g u l îi făcuse o p e r a ţ i a cu o g r a b ă n e o b i ş n u i t ă . C â n d i n t e r n u l îi scr isese foaia de o b s e r v a ţ i e şi-i rost ise n u m e l e î n t r e g : T r a i a n Bacr ia , p a r c ă pe f run ţ i l e t u t u r o r bo lnav i lo r căzuse o g r e u t a t e n e ­văzu tă , oare îi apăsa pe toţ i , p â n ă în miezu l c reer i lor . F i e c a r e ins, în p a t u l lui, cu faţa în sus î n ­cleştat d e n e p r e v ă z u t a for ţă as­cunsă a o logulu i a d o r m i t îşi pu­nea î n t r e b ă r i ,din ce în ce mai c iuda te . Apoi se m u l ţ u m e a fie­care, s ingur , în t ăce rea lui de spi ta l cu r ă s p u n s u r i car i n u se a s e m ă n a u u n e l e cu a l te le : în g â n ­dul u n u i sclipia o b ă n u i r e , în m i n t e a celui la l t o î n t â m p l a r e fan tas t ică şi nici u n u l n u ghicea adevă ru l .

C â t e un cap m a i s t ă r u i t o r se r idica înce t şi se u i ta pe furiş, să v a d ă dacă se scu lase s t r e inu l . Dar aces ta nici n u se mişca.

I î \ S A L O N U L A L B

I n t e r n u l şi su ro r i l e toa te p l e ­caseră.

R ă m ă s e s e l ângă bo lnav i doar femeea de servic iu , m ă r u n t ă şi greoaie, cu mişcă r i a l ene şi cu pes te cincizeci d e a n i în sbâ rc i -tu r i le a d â n c i d e p e faţă, t ă i a t e ca în t r 'o p i a t r ă v e c h e cu m u ş c h i u .

F e m e i a , d u p ă ce îşi i sp răv i t r e ­bur i le p r i n sa lon se aşeză la capul lu i T r a i a n . El scoase u n gemă t lung , adânc . . .

S e r v i t o a r e a t r e să r i . Ii aduse repede o câ rpă udă p e ca re i-o puse p e f run t e .

Cei la l ţ i bo lnav i îşi î n d r e p t a r ă repede , p e ascuns , p r iv i r i l e s p r e el, cu o frică ins t inc t ivă . Ochi i t u t u r o r s t r ă l u c i a u de o l u m i n ă bizară. T r a i a n deschise p leoa­pele: doi ochi m a r i , p r i v i r ă fix t avanu l a lb . N u - ş i d ă d u s e a m a unde se află. V r u să se miş te , d a r femeea de l â n g ă el îl opr i cu vorbe calde. în care se a s c u n d e a u în ţe lesur i adânc i .

— N 'a i voe! F i i l in iş t i t , al t fel e rău!

El o p r i v i ' l ung , cu t e a m ă şi clipi în s e m n că a în ţe les .

F ă r ă să s imtă nici o d u r e r e în t r u p , înch ise i a r ă ş ochii şi r ă ­m a s e m u l ţ u m i t , în p a t u l în care se c r edea om în t reg , lung i t să se od ihnească d u p ă o zi obos i toa re de muncă . . .

C â n d se t rezi , t r u p u l începu să se încălzească , să se inf ioare si, în cele d in u r m ă , să t r e m u r e p u t e r n i c .

T r a i a n se s t r ă d u i să se miş te , să-şi găsească u n loc m a i p o t r i -

• vit în pat , d a r auzi , ca p r i n somn, de d e p a r t e , u n g las ca re a m e ­n in ţa .

— Nu în ţe leg i o m u l e să stai l iniş t i t? Vre i să mor i?

El n u g â n d e a acestea. . . Nici n u i-ar fi t r e c u t p r i n cap să-şi sfâr­şească v ia ţ a t ocma i a c u m când.. . D a r n u î n ţ e l e g e u n luc ra , ca re începe să- i t u r b u r e gândul . . . Dacă se mişcă în pat , m o a r e ? Nu, nu! Glasu l de f emee g l u m e ş t e cu el. S in i s t ră g l u m ă . El, s t ă p â ­nu l v i su lu i ca re i-a h r ă n i t su f l e ­tul a p r o a p e p a t r u z e c i d e ani , nu va m u r i , nu poa t e să moa ră , nu va t r e b u i să se s fârşească a t â t de r e p e d e şi fără în ţe les . Aici e u n loc b l e s t ema t , p l in d e a lb şi de d u r e r i . Dacă se mişcă, m o a r e , da­că s tă ţ e a p ă n t r ăe ş t e . D a r u n d e se află? Dece l-a adus în aceas tă t ă ce re albă, c iuda tă? A ma i fost el v r e o d a t ă aici? Da. A ma i fost... Ş i^aduce aminte . . . Cu zece ani în u rmă. . . So ra albă.. . M o a r t e a albă.. . Suf le tu l scos în pa lmă. . . P a s ă r e albă.. . Z â n ă albă.. . Mo a r ­te albă...!

. . .Iat-o în g â n d u l lui . V i n e i a ră ş , p e t r e p t e de cre tă ,

d in înă l ţ imi de zăpadă , f r u m o a ­să c u m n u v ă z u s e n ic ioda tă a l t ă f ă p t u r ă a p ă m â n t u l u i sau a în-chiuir i i . Cu paşi m ă r u n ţ i , în vâ r fu l p ic ioa re lo r de crini , zâna a lbă se ap rop ie a c u m de p a t u l lui , ca ş i a tunc i , când s 'au logo­dit . II a t inge p e f r u n t e cu u n să­ru t :

— Iub i tu l e , cât de m u l t t e - a m a ş t ep t a t !

O, a t u n c i i se p ă r e a u cuv in t e l e ei n e c t a r de l u m i n ă ; acum, v r a ­j ă şi cân tec .

A t u n c i i-a s p u s încet , ca în vis : — Dacă ai v r e u n leac, soră

bună . dă-mi-1. S i m t c a n g r e n a în to t s ânge le ,în to t g â n d u l .

A c u m , ce s i m ţ i r e m a i poa t e să-i împ le t ească în c u v i n t e ?

A tunc i , z â n a albă, l-a î n t r e b a t cu s u r â s de p r i m ă v a r ă în col ţu l buze lo r :

— Să - ţ i dau u n leac ? — Da, u n leac, so ra m e a b u n ă

şi d r a g ă , u n leac. . . R o t u n j i m e a po r toca l e lo r vii,

c r e scu te d e a s u p r a in imi i , svâc -n e a u a tunc i îmb ie to r ; a c u m far­m e c u l lor îl a m e ţ e ş t e . Nic ioda tă n ' a v ă z u t sân i m a i a lb i şi ma i f ru ­moşi .

A tunc i , b r a ţ e l e lui ca n i ş te c reng i u s c a t e n ă z u i a u s p r e t r u ­pu l de l u m i n ă al zâne i ; a c u m n u - i m a i t r ece p r i n g â n d nici o dor in ţă , n u m a i p o a t e dor i . O p r i ­v e ş t e doa r vră j i t . Ea se u i tă la el cu ochi de s te le . Ui te , m u r m u ­ră i a r ă ş cân tecu l d e a tunc i?

— Iub i tu l e , n u s u n t zână b u n ă şi d ragă . S u n t m o a r t e a . M o a r t e a ta. i ub i tu l e .

Cât de fricos şi laş s'a a ră t a t , c ând a auz i t î n t â i a da t ă aces te vo rbe .

A h o l b a t ochii şi a s t r iga t : — Nu, n u se poa te ! Nu eşti

m o a r t e a . T r u p u l t ă u diafan, o-bra j i i , buze le , sâni i de fecioară to tu l t oa t ă l u m i n a m e a n u p o a t e fi M O A R T E A .

Azi, dacă ea va m a i ros t i a-celeaşi cuv in te , i le va cu lege f l ă m â n d ca p e n i ş t e fagur i de m i e r e .

Cât de f r u m o a s ă e f ă p t u r a de vis de l â n g ă el! A u i t a t t oa te ne­cazur i le , t o a t e d u r e r i l e .

A t u n c i ea, z âna lui ca să-i a r a ­te că e m o a r t e a s'a ap rop i a t de u n p a t , în ca re b r a n c a r d i e r i i p u ­seseră o fa tă î n f ă ş u r a t ă în cear -şeafur i a lbe . A da t cea r şa fu r i l e la o p a r t e . A desch is p i e p t u l fe­tei , i-a scos in ima , a închis coli­via de z ă p a d ă la loc şi a ven i t l ângă el, a p r o a p e de tot . I n i m a era t up i l a t ă în cu ibul m a n e i ca o p a s ă r e spe r i a t ă . Z â n a i-a şop­t i t :

— A c u m crezi i ub i tu l e că sun t m o a r t e a ?

El a i sbucn i t :

— Nu. M o a r t e a e u r â t ă , e h â ­dă ,e sche le t a m b u l a n t . T u eşti f rumoasă, n e a s e m u i t d e f r u m o a ­să.

Z â n a i-a r ă s p u n s tot z â m b i n d : — De u n d e ştii că m o a r t e a e

u r â t ă ? — Din căr ţ i , de la î nvă ţ a ţ i . Cât de sa rcas t ic a r â s a tunc i ,

zâna lui cea f rumoasă ! — Crezi că m ' a v ă z u t c ineva

in a d e v ă r a t a m e a înfă ţ i şare? F r i ­ca de m i n e le î n t u n e c ă la toţi gându l , le scălâmibă înch ipu i rea . F i eca r e mă mode lează în m i n t e a lui cât ma i u r â t ă . P r i v e ş t e , ce f ruomasă e m o a r t e a ! S ă r u t ă , iu­b i tu le , c u m n u s ă r u t ă nici o fe­m e e d in l u m e . M o a r t e a i ubeş t e c u m n 'a iubi t n i m e n i p â n ă la v e ­n i r ea m e a î n mi j locu l o a m e n i ­lor.

Cât de f rumos a s ă r u t a t a tunc i i n ima din pa lma ei! Buze le e r au mai roşii decâ t in ima. Ce m i n u ­nat s'a p r e făcu t i n i m a în p a s a ­

dé G E O R G E A C S I N T E A N U

— A fost m o a r t e a a lbă aici, mi -a lua t in ima . A fugit . De ce a s b u r a t ? Dece n 'a r ă m a s lângă mine?

— Lasă , fii l in iş t i t ! — V r e a u apă .

F e m e e a se u i tă l u n g al el. D ă d u d in cap cu în ţe les : „ N u m a i sca­pă. Să-i d a u cel p u ţ i n să bea" .

— Dacă taci, u i te , ţ i - aduc un p a h a r p l in .

—• M u l ţ u m e s c . T r a i a n sorb i p a h a r u l p â n ă în

fund. Apoi căscă ochii m a r i . î n ţ e l e se , însfârş i t , că i se în ­

t â m p l a s e ceva groasn ic . Se m u n ­ci, t reaz , să-şi aducă a m i n t e dece fusese adus în sa lonu l aces t a alb, ca şi zâna ce-i fu rase in ima . Ii p ă r e a r ă u că n u p u t e a să vadă decâ t t a v a n u l şi col ţu l de l ângă f e reas t r a m a r e , în c a r e se î m p l e t e a u t re i şe rp i de l u m i n ă fugiţi d in soare le t o a m n e i .

...Da, da! î n c e p e să-şi aducă a m i n t e ca de o î n t â m p l a r e veche ,

P r i v i g h e t o a r e a şi-a lua t sboru l lin, uşor , p r i n î n t r e d e s c h i z ă t u r a sa lonu lu i .

El a s t r iga t : — T r i m i t e şi suf le tu l m e u d in ­

colo de acest sp i ta l u r â t ! Z â n a ca re s tă acum, l â n g ă el,

d r e a p t ă şi t ăcu tă , a tunc i ca o fur­t u n ă a e t e r n e l o r zăpezi şi-a a r u n ­cat v e ş t m i n t e l e de p e ea: n u d de l u m i n ă , sân i de crini , p ă r l u n g de soare , i n u n d a t p e u m e r i i r o ­tunz i . Buze le m o i s 'au l ipi t de g u r a lu i a rsă . B r a ţ e l e lor ca p a t r u şe rp i de foc s 'au încolăci t î n t r ' o c r â n c e n ă lup tă . A tunc i , el s'a s imţ i t v â r t e j de foc. S'a p i e r d u t î n t r ' o p l ă c e r e fă ră s a t u r a r e , fă ră egal şi p a r c ă fă ră sfârşit . . .

—• S u n t în g â n d u l t ă u i ub i tu l e , îi şop teş t e a c u m zâna a lbă . Tn ziua aceea ,a fost n u m a i logodna . Azi va fi n u n t a .

C u m să- i s p u n ă ? D o a m n e , c u m să-i s p u n ă că el a c u m e c u n u n a t cu n e m ă r g i n i r i l e , cu v i su l care i-a h r ă n i t suf le tu l a p r o a p e p a t r u ­zeci de ani? C u m să-i m ă r t u r i ­sească? E a t â t de majes toasă în a t i t u d i n e a ei de r eg ină a lbă!

— N u vre i să t e c u n u n i cu m i ­n e iub i tu le? A t u n c i n u n t a se va face şi f ă ră v r e r e a ta, d incolo de l u m e .

— Mă iei de aci, zâna mea? — Suf le tu l n u m a i , i ub i tu l e .

P a s ă r e a p i ep tu lu i . Cu ea m ă voi c u n u n a , p r i n t r e s te le , p r i n t r e lu­nă şi lucefer i .

— Şi eu? — T u r ă m â i al p ă m â n t u l u i , al

B ă r ă g a n u l u i din ca re ai r ă să r i t . —• Al B ă r ă g a n u l u i ? Cunoş t i

B ă r ă g a n u l , i ub i t a mea? — Cunosc ceiace t u î ncă n u şt i :

p ă t r u n s u l şi n e p ă t r u n s u l t r ă i r i i t a le azi, p r i n t r e oamen i ; î n le ­g e n d ă cu câ teva mii d e ani î na ­inte. . .

— A m m a i fost eu oda t ă? — Ce î n t r e b a r e copi lă rească?

N u ştii ? N ' a i fost tu s t ă p â n u l vân tu r i l o r , al cân tecu lu i , al câm­piei?

— Eu? Nu. Acela a fost u n zeu. — A fost u n om; ai fost tu . — Eu? D o a m n e , visez? — T r ă e ş t i a evea iub i tu l e . H a i ­

de, desch ide cu ibul in imi i şi dă -mi pa să rea . Afa ră m ă a ş t eap t ă ca ru l de s te le să sbor cât m a i r e ­pede în î m p ă r ă ţ i a mea .

— Haide , iub i tu le , haide . . . Ce se î n t â m p l ă ? I se desch ide

p iep tu l? — A a a a h !

— Taci, o m u l e n u m a i g e m e ! I ţ i faci s i ngu r r ă u .

F e m e e a de se rv ic iu îi aşeză încet cearşeafu l s u b b ă r b i e . T r a ­i an g e m e p r i n t r e d in ţ i i s t r â n ş i :

de demul t . . . N o a p t e a e ra ca de poveste . . .

O, dacă i -ar fi p r i c e p u t c ineva a tunc i fer ic i rea şi cân tecu l din suf le t !

C â n d se afla acolo sus pe t u r l a biser ic i i lui , se s i m ţ e a a t â t de a p r o a p e de D u m n e z e u . L u m i n a luni i , a r g i n t u l v iu al s telelor , îi v r ă j i s e r ă toa tă s imţ i rea . A în­chis ochii. In f in i tu l de l u m i n ă al B ă r ă g a n u l u i l-a a t r a s în sbor de h e r u v i m pes t e î nch ipu i r i cu zei şi z âne ale B ă r ă g a n u l u i , pe s t e visul lu i c rescut din p ă m â n t , în fo rma a r h i t e c t u r a l ă a une i biserici , pes te l ume , pes te viaţă. . .

In sbo ru l lui n ' a văzu t decât ch ipu l de foc al Lu i I isus, icoana cu ca re se în f ră ţ i se din copi lăr ie , ca re l-a păzi t şi l-a a ju t a t pe toa te co t i tu r i l e g re le ale vieţ i i şi p e ca re , o î m b r ă c a s e în h a i n ă de a rg in t , cu ţ e s ă t u r a de aur. . . Apoi nu-ş i m a i aduce a m i n t e ce s'a î n t â m p l a t , m i n t e a nu-1 m a i a ju tă . O p ă t u r ă grea , n e a g r ă i s'a aşezat pe gând. . .

La p o a r t a sp i t a lu lu i a ş t ep ta de două ceasur i L a u r a î m b r ă c a t ă în neg ru , p ă m â n t i e la chip cu ochii în roş i ţ i şi umez i . De două ceasur i o m u n c i a n e r ă b d a r e a să-şi v a d ă soţu l ; îl c redea m o r t de azi d iminea ţ ă . C â n d omul cu şapca a lba s t r ă îi desch i se g r e a u a poar t ă , f emeea îşi descărcase p i ep tu l cu u n of ta t adânc . Coti r e p e d e r o n d u r i l e d e flori s ă p a t e p r o a s p ă t şi i n t r ă b r u s c în cor i ­do ru l de c imen t al sp i ta lu lu i , u n d e m a i fusese ea. oda tă cu zece an i în u r m ă , la căpă tâ iu l lui Tra ­ian U n se rv i to r o î n d r e p t ă sp re sa lonul No. 3 la C h i r u r g i a grea . C â n d a junse la use, f emeea de serv ic iu îi ieşi b i n e v o i t o a r e în cale.

— C ă u t a ţ i pe c ineva ? — P e d o m n u l T r a i a n Bacr ia . — E aici. D a r vă rog încet ;

d 'abia a a d o r m i t . — Bine . M u l ţ u m e s c . F e m e e a cu ch ipul sup t şi ochii

mar i , negr i , t r i ş t i , se î n d r e p t ă în vâr fu l p ic ioare lor sp r e p a t u l lui T ra i an . C â n d t r e c u pe l â n g ă u n b o l n a v c ă r u i a în ziua aceia îi t ă i a se o m â n ă din cot, aces ta cu ochii p l in i de t a ină o î n t r e b ă s t ă ru i to r .

— Cucoană , ce a r e ? L a u r a se u i t ă l u n g la el. E r a

a t â t de t â n ă r şi a t â t d e ga lben la faţă. Ii r ă s p u n s e înce t :

— A căzut d in t u r l a biser ic i i . — D o a m n e fereş te ! Şi bo lnavu l s u r â s e cu o m u l ţ u ­

m i r e sa tan ică . „Da, da! I-a t ă ia t p ic ioare le ! î ncă u n u l ; foar te b ine . C u m , n u m a i el să fie c iung şi alţ i i . . . I, hâ , da, da; foar te b ine" . . .

F e m e e a se ap rop ie de so ţu l ei

şi se aşeză pe scaun. T r a i a n ca şi când ar fi fost d e ş t e p t a t de cineva, deschise ochii gre i . L a u r a îl s t r igă cu susp ine , încet :

— Tra i ane , ce faci? El o p r iv i cu ochii î m p ă i e n j e ­

niţ i . — Rău . Când ai ven i t ? — A c u m . — Nu-i n imic L a u r a , mă voiu

face b ine . Mi-a spus ea că voiu r ă m â n e al p ă m â n t u l u i .

— C i n e ? S i m ţ i n d o d u r e r e ven inoasă

sub ungh i a dela pic iorul d rep t , pe care nu-1 m a i avea, T r a i a n se mişcă p u ţ i n şi gemu , fără să-i mai r ă s p u n d ă la î n r t e b a r e .

:— C u m m ă doare dege tu l dela picior. Nu mai pot să î n d u r Pu­ne ţ i -mi ceva.

S e r v i t o a r e a se ap rop ie de L a u r a şi o frază t â m p ă i se ros­togoli s ingură , fără să-şi dea seama :

— C u m să-1 doară ma ică dege ­tele, când el nu mai a re nici un picior.

— C u m ? I le-a...? Şi femeea împ ie t r i l ângă pa t

cu ochii mar i , p i e r d u ţ i . Apoi is ­b u c n i î n t r ' u n hoho t p u t e r n i c de p l âns . F e m e e a o luă de b ra ţ , în­d e m n â n d - o sp re uşe.

— Vă rog, nu e voe să p lân­geţ i l ângă bo lnav i !

Uşa sa lonu lu i se închise în u r ­m a b a u r e i cu u n scâ r ţâ i t lung , înf ioră tor . T r a i a n auzise c lar cu­v i n t e l e s e rv i toa re i şi nu- i venea să c readă . F e m e e a aceas ta e ne ­b u n ă , al tfel n ' a r fi vorbi t aşa. N ' a r e el p ic ioare? Auzi ce g lumă? El e om în t r eg . îşi s imte tot t r u p u l , dela p r i m u l fir de pă r d in cap şi p â n ă la ungh i a dege ­t u l u i care-1 doa re a c u m a tâ t de îngroz i to r . H m ! Ce b ă t r â n ă t ică­loasă. Să - i r â d ă neves te i lui în nas , s p u n â n d u - i că el n ' a r e pi­c ioare .

T r a i a n ca să a r a t e că î n t r ' a d e ­v ă r el e om î n t r e g şi că s e rv i t oa ­rea a minţ i t , s t r igă ta re , cât pu tu , la ea :

— Ascu l t ă femee, n u în ţe legi? Ţ i - a m spus să -mi pu i ceva la u n g h i e că m ă a r d e şi m ă doare . Ce m a i aş tep ţ i?

S e r v i t o a r e a g â n d i că bo lnavu l a iu rează . E ra obosi tă de a t â t ea vo rbe r e l e spuse de bo lnav i în t i m p u l a iu ră r i lo r , d u p ă o p e r a ­ţie. De douăzec i de ani d e c â n d e ra în acest sp i ta l i se acr ise su­f le tul de a t â t ea su fe r in ţ e o m e ­neşt i , de a t â t ea t r u p u r i mu t i l a t e , de a t â ţ i a mor ţ i . N u m a i zise n i ­mic . Căzu pe g â n d u r i , se ma i u i tă la bo lnav , apoi p lecă sp re c a m e r a ei l ângă uşe . T r a i a n ge­m e a şi se r u g a să- i c u r m e d u ­re r i l e dela dege te . Cei lal ţ i bo l ­nav i d in salon p o r n i r ă să vor­bească în şoaptă .

— Auzi m ă , ci-că ' l doa re deş ­tu l ?

— Şi el e olog în p u t e r e a cu­v â n t u l u i .

T r a i a n n u auzea des luş i t cu­v in t e l e celor din j u r u l lui . to tuş i b ă n u i a că d e s p r e el vorbesc .

— Ce o a m e n i fără i n ima ! g â n ­di el.

O d u r e r e b r u s c ă i se rostogol i d in miezu l c ree r i lo r p r i n in imă p â n ă în călcâe. P a r c ă c ineva îi v â r â s e în cap o b i lă de fier în­roş i tă în foc, ca re a lunecase pe şira sp inăr i i , p â n ă la tălpi . Tot corpul î ncepu să-i a rdă şi să-1 doară ; o d u r e r e pe c a r e n 'o ma i încercase n ic iodată . S i m ţ i apoi că toa tă ca rnea îi es te sfâşia ta de colţi veninoş i , că p r i n to t sânge le îi cu rge o o t r a v ă v e r d e şi r ea şi că tot g â n d u l i se p r e f ă c u s e în­t r ' u n h u r u i t ca de m o a r ă h o d o ­rogită. . .

T â r z i u d u p ă m u l t e ыѵагсэіігі în p a t u l de spi ta l ca re se p r e f ă ­cuse în ba l t ă roşie, d u r e r e a şi o t r a v a i se a d u n a r ă ia răş i s u b ungh i e .

— N u m a i pot, p u n e - m i ceva la p ic ioare !

Bolnavi i când auz i ră încă o-da tă că-1 d o a r e o p a r t e a t r u p u ­lui de ca re fusese desmoş ten i t , i zbucn i r ă toţi î n t r ' u n r â s g reu , l u g u b r u , care s e m ă n a ma i de g rabă cu n i ş te u r l e t e su rde .

L u i T r a i a n Bac r i a i se p ă r u că hoho te l e lor t r e m u r a t e , p a r c ă se m a t e r i a l i z a u în b u l g ă r i g re i ce s b u r a u p r i n a tmosfe ra de sp i ta l . Apoi , u n u l câ te u n u l , îl l oveau în cap. S e sfor ţa d in toa te p u ­te r i le să p r imească , m u t , p â n ă la sfârş i t r â s u l t ova răş i lo r lu i de boală . C â n d se s t inse u l t i m u l sugh i ţ de haz d in g â n d u l lu i ap r ins , se înf ipse în mi j locul sa-

George Acsintoanoi

Ionului u n v â r t e j p u t e r n i c . Tot .spitalul, î m p r e u n ă cu î n t t e a g a a r m a t ă de bolnavi , î n c e p u t ă să se învâ r t ească ame ţ i t o r . Unul câ te unu l oameni i cu ch ipur i l e scofâlcite de boa lă şi de râs e r au a r u n c a ţ i în vâ r t e ju l s t â r n i t de cuge tu l lui. T r a i a n v ru să se a-і и п с е şi el după ceilal ţ i da r o p o a r t ă de fier m a r e , încercu i tă cu ben ţ i l a te de a u r îi fură ochii . P o a r t a s e deschise la rg . Dincolo de ea se des făşură u n d r m u alb, sp re o zare infini tă de cr is ta l . El se sculă încet din a ş t e r n u t u l cald care se t r a n s f o r m a s e în t r ' o bae de l a p t e şi se î n d r e p t ă f an toma­tic şi îna l t pe d r u m u l de a rg in t cu flori d e soare şi i a rbă c rudă pe marg in i . T r a i a n păşea cu ta i ­nă inf ini tă în sp r e d e p ă r t ă r i . P e lângă f run tea lui fâlfâiau. în t r i ­lur i de fa rmec , păsă r i n e v ă z u t e . O m u l e ra fericit . Când să se îna l ­te mai sus îi a p ă r u n e a ş t e p t a t în cale biser ica lui de lumină clădi­tă acum din stele, nu d in cără­mizi c u m o zidise el în sa tu l de sub coasta dea lu lu i P a n d u r i l o r . P r i n uşa d e d i a m a n t e eşi I isus au reo la t ca şi în icoana de a rg in t .

II î m b r ă ţ i ş a lung, f r a t e rn ; apoi s b u r a r ă a m â n d o i că t r e înă l ţ imi , însoţ i ţ i de o m a r e inf ini tă de în­ger i albi, car i p u r t a u p e b r a ţ e biser ica de l u m i n ă .

Toţ i bo lnavi i îl p r i veau in-.cleştaţ i de spa imă .

T r a i a n se r id icase din pat , pe cioatele t ă i a t e . Cu ochii duşi în v iz iunea fără ţ ă r m se m u n c e a din toa te p u t e r i l e să se dea jos. D u p ă m u l t ă m u n c ă şi î n c o r d a r e se p r ă b u ş i deoda tă surd , la ca­p ă t u l pa tu lu i . Bolnavi i scoase­ră u n ţ i pă t de groază şi f iecare îşi a s t u p a r ă ochii de frică, cu podul pa lme lo r . F e m e e a de ser ­viciu veni în fugă lângă Tra i an care se sfârş ise î n t r ' u n horcă i t b rus t . Apoi foar te ca lmă s t r igă :

— Să v ie b r a n c a r d i e r u l !

P e cor idoru l de c iment , l ângă sa lonul No. 3, L a u r a p l ângea .

4 UNIVERSUL LITERAR 12 Noembrie 1938

Două poeme de F R A N C I S JAMMES

Rugăciune ca să nu moară un copil O, Doamne, le păstrează copilul ăsta mic, precum păstrezi în vânturi o iarbă de nimic. Ce-ţî face, dacă mama- i înlăcrimată ţipă, să nu-1 mai laşi să moară acolo, peste-o clipă, ca o nevoe care n'o poţi înlătura ? De-1 laşi să mai trăiască pre el, va scutura la anul, la Rusalii, potop de roze'n floare.

Dar eşti prea bun, Tu, Doamne, n u eşti acela care pe-obrajii încă 'n roze aşterne moartea-albastră ; sau, spune-mi , ai la tine odăi încântătoare s'aşezi pe lângă m a m e copiii la fereastră ? De ce nu vrei aicea ? Ah! Fi indcă-i sună ceasul, îţi adu-aminte 'n faţa copilului ce moare, Isuse, că Tu pururi trăeşti cu Maica ta.

ION PILLAT

H E I , Ş T I U E U . . . Hei, şt iu eu, se tot spune : e dulce-a fi bătrân. Dar sunt bătrân şi-mi pare de t inereţe rău, de fata jucăuşă, de mângâiatul său, de mâna ei pe fruntea-mi ce-i odihnea pe sân.

Când va veni şi vremea să-mi fie dat şi mie — fără mâhnire 'n suflet ca să binecuvânt copiii ce respiră din trunchiuri seva vie, prin râpa năpădită de albi măcieşi , sburdând ? Ferice-acel ce poate, în simpla lui ogradă, în ceasul când vecernia învie clopot greu, copiii lu i cu mâna într'alte mâini să-i vadă, copii uniţ i de dânsul în smeurătul său.

ION PILLAT şi N. I. HERESCU

Obârşia Lotrului

CRONICA MUZICALA Cauza celor , ,pa t ru b ă d ă r a n i " a lui

Wolf F e r r a r i , es te , p e n t r u a r t i ş t i i ce vor s'o apere , d in acelea ca re n u se câşt igă dela s ine. N u m a i cu jocur i l e ab i l i t ă ţ i lo r profes ionale , i m a g i n a ţ i e năs t ru şn i că şi a r g u m e n t a r e ve r t ig i ­noasă, se poa t e sconta pe r spec t iva fe­ţei cu ra t e . Şi n imic ma i m u l t .

„ O p e r a R o m â n ă " a t r i umfa t , î n a-ceste l imi te , d â n d în v i leag u n a t r ă ­g ă t o r i n v e n t a r i u de d ich isur i şi sfori actor iceşt i , de v e r v ă şi m o m e l i voca­le, de şagă muzica lă , co lec ta te s u b fie­ca re mască de pe r sonag iu şi î m p â n z i ­te cu ros t şi voe b u n ă , p r e t u t i n d e n i , în spectacol .

R i t m u l esenţ ia l , p o r n i t de b a g h e t a s t â r n i t o a r e a m a e s t r u l u i Massini , a r i ­coşat cu p r o m p t i t u d i n e în slcenă, p r i ­m i n d de acolo repl ic i le po t r iv i t e .

D. Gh. Folescu a c o m p u s c h i p u l şi toane le lui L u n a r d o Crozzola, găs in -

George Folescu du- le tâ lc şi m ă s u r ă . Crea ţ i a aceas ta , căre ia d-sa i-a î m p r u m u t a t n u mişcă­ri le fact ice a le g ro te scu lu i conven ţ io ­nal, d a r v ia ţă şi accent s incer , a fost în acelaş t i m p s u s ţ i n u t ă c u muz ica l i ­t a t ea p l ină şi s t a to rn i că a c â n t u l u i d-sale , de s u p e r i o a r ă e sen ţă a r t i s t ică .

D. G. Opr i şan , t r a n s p u s î n t r ' u n al t e x e m p l a r al q u a r t e t u l u i de b ă d ă r a n i , şi-a spor i t ga le r ia d e ca r i ca tu r i o m e ­neş t i p r i n s e cu v iu t a l e n t de come­die şi făcute , cu s imţ a l h u m o r u l u i a d a p t a t ce r in ţe lo r f iecăru i caz, să g lăsu iască şi muz ică .

D. N . S e c ă r e a n u a da t l a ivea lă da­r u r i de b u r l e s c mus ica l , ca re i-au p r i -

de ROMEO ALEXANDRESCU

didi t î n t r u c â t v a rolul , cu un n u m ă r de e l e m e n t e care a r fi p u t u t a j u n g e la c a r a c t e r i z a r e a a două ro lu r i .

D. N. Teofănescu a r e g las v iguros t i m b r a t şi c a r e face b ă n u i t e r e s u r s e i n t e r e s a n t e . In scenă şi în c r â m p e e l e de cân t ce a în t â ln i t în rol, d-sa s'a c o m p o r t a t ma i m u l t decâ t p r o m i ţ ă ­tor .

D-na Emi l ia G u ţ i a n u . că re ia i-au r even i t ma i aprec iab i l e p r i l e j u r i de cânt , n u le-a p i e r d u t de fel, l impez in -du- le şi î n v i o r â n d u - l e cu g lasu l d-sale de emis iune fin c o n t u r a t ă şi d i s t r i ­bu i t ă . J o c u l a fost ap l ica t cu d u h pe r ­sonagiu lu i , în def in i t iv cel ma i b ine ca rac te r i za t în operă , m a i b u n m u z i -c a l m e n t e şi m a i s impat ic , al Luc ie te i .

D - n a Mar i a Co jocă reanu a cân ta t cu r e m a r c a b i l ă v io ic iune ro lu l „Ma­r ine i " şi a con t r ibu i t cu pas u ş o r şi c o n v i n g ă t o a r e b u n ă dispozi ţ ie la a n i ­m a r e a scenică, a t â t de i m p o r t a n t ă în aceas tă operă , p e n t r u ac ţ i unea c e a re de su s ţ i nu t şi n u ma i p u ţ i n p r i n s laba cons i s ten ţă a muzice i .

P a r t i ţ i u n e a celor „ p a t r u b ă d ă r a n i " e î n t r ' a d e v ă r cam descusu tă , i m p e r ­sonală , în ce-1 p r i v e ş t e p e au to r , d a r cu d i fe r i te sigilii s t r ă i n e şi r e m i ­n i scen ţe de p r o c e d e u sau a tmosfe ră .

Dia logul , oa re neces i t ă des igur , m o b i l i t a t e muz ica lă , just i f ică, f i re ­şte, r e sp i r a ţ i a cam p r e c i p i t a t ă a fra­zelor vocale, da r ş t iu t es te că, î n a-t â t e a a l t e cazuri , cu no t e p u ţ i n e , s'a p u t u t s p u n e ma i mu l t .

Tehn iceş te , o rches t ra l , m e ş t e ş u g u l n u se poa t e .nega , din p u n c t de v e d e ­re al fo rmulă r i i , d a r s u b s t a n ţ a m u z i ­cală r ă m â n e , a p r o a p e fără excep ţ ie , oa reca re .

Ceeace, p â n ă la u n punc t , es te în funcţ ie de i n t e r p r e ţ i , a găsit', d in fe ­r ic i re , u n exce l en t concurs , d in pa r ­tea a n s a m b l u l u i Opere i R o m â n e .

Lis te i a r ă t a t e p â n ă acum, es te de da tor ia noas t r ă să- i a d ă u g ă m n u m e l e t u t u r o r i n t e rp re ţ i l o r .

D-na M a r i a Sne j ina , a r e d a t s u g e s ­tiv, în p r i c e p u t ă şa r jă şi cu dichis muzical , ro lu l Mărgă r i t e i .

D-na Dora Massini , d. Viore l Ch i -c ideanu, d - r a D o g e a n u şi d. L u c i a n N a n u , exce len ţ i în p a r t e şi în c e r c u l spec tacolu lu i .

D. F e o d o r o v a făur i t deco ru r i ev o ­ca toare .

ULTIMUL LIRIC FRANCISCAN (Urmare din pag. I-a)

Pentru a-1 asimila şi dânsul, nu i-au lip­sit copilului francez din Pirinei simplici­tatea şi după unii critici — jammismul. Nu i-au lipsit însă nici marea inteligenţă ar­tistică şi agerimea de a sezilsa un moment psihologic al epocei sale. Astfel poesia lui Janijmes apare todmai la timp, să descoasă grelele umbre ale secolului XIX care, după înfrângerile politice adusese decadentismul, demonismul, morfinoma-nia, dominaţia anarhistă a senzaţiei în literatură. Fmnciscanismul noului scrii­tor are, printr'o întâmplare fericită, un rol activ aproape ca în trecut; va conduce la un fel de a regăsi natura şi poesia vie­ţii. De aceea opera lui, cu toată sensibili­tatea elegiacă, se poate scrie, cu puţină indulgenţă, în tagma privelegiată a crea­ţiilor majore. Ne-am îngăduit rezerva de mai sus fiindcă personal nu ne putem abate prea mult dela convingerea că la Jammes celebritatea este o trăsătură foar­te importantă. Aşa dar rămâne de văzut dacă Dumnezeu i-a îndeplinit poetului fai­moasa dorinţă de a-1 fi lăsat să intre în paradis odată cu 'măgăruşii trudiţi, sătui de a purta pe şale bidoane urâte, anima­lele pe cari lé-a înţeljes şi le-fa stimat. Ceea ce poate să-l fi ajutat pe marele liric să câştige cauza din urmă, nu este neapă­rat doctrina amintită, ci faptul că el era în primul rând un om admirabil. Since­ritatea, buna tovarăşă a marilor talente, îl făcea să înfrângă doza de artificiu im­pusă de orice crez moştenit mai mult pe calea literaturei. Nu era un iluminat me­

dieval ci un copil iremediabil în faţa lu­crurilor. O neobişnuită incapacitate de rancună, îl da putinţa să spună la orice pe nume, fără stridenţă pentru mintea lectorului. Jammes a fost un pasionat al infinitului mic. A ridicat imnuri frumuse­ţilor miniaturale. Trebue să fi nutrit un mare respect pentru botanişti. El conti­nuă totodată şi tradiţia animalieră venită, în Franţa, din evul mediu al capitelurilor burgundé. Măgăruşii ideali pentru Jammes ar fi în acest caz, după noi, acei dotaţi de sculptorul romanic cu rotile spre a o duce mai iute, prin pustie, pe Maica Fe­cioară.

Poate nu-i absolut mecesair să prezint poetul acesta, exclusiv prin prisma com­pasiunii lui totalitare. Bătrânul ajuns că­tre moarte să semene cu figura bravă a profetului Moise, sculptat de Claus Sluter, iubia natura şi fălră unele farafastâcuri. El a dăruit literaturei franceze pitorescul Pirineilor, amurgurile rosalii, tremurătoare asupra zimţilor transparenţi de piatră. Ca un bondar, nu putea să iubiască, în tine­reţe, fără holde lângă el. A suprimat, prin Izolarea sa la jBéarin, mitul scriitorului parisian. însetat după zăpezile de altă­dată şi totdeauna în perfectă tradiţie fran­ceză, nu doria mai puţin cadre vegetale a altor timpuri... Parcurile castelelor deve­nite muzee, nu au moarte pentru el; ştie să Ie desluşească butonii de flori din pa­ragină. Iubirea îşi ctaută idealul cât mai în trecut, dar acesta va fi dator să-i tri­mită imaginele rare ale Clarei d'Ellébeuse,

In căutarea Parângului; cenaclu literar la 2200 m.; Rig Udar şi focul nopţii

P a r â n g u l u i i-a fost d a t ă m u l t ă m ă ­reţ ie , m u l t cântec , s p l e n d o a r e a celei m a i f i reş t i r ugăc iun i .

B ă n u i ţ i o c l ipă de e x t a z a ce ru lu i ? B ă n u i ţ i l ac r ima u n u i î n g e r p ica tă în cel m a i pe r fec t a m ă n u n t u n d e s e ch inueş t e sp r e des lega re t oa t ă muz ica mag i lo r ?

C ă u t a ţ i - o sus în c re ş t e tu l P a r â n g u l u i u n d e l egenda s ' a ' n c u m e t a t să r o d e a s ­că p i l du i t oa r e p ă m â n t u l u i .

Să n u vă p l i m b a ţ i g â n d u l r o m a n t i c p e d r u m u l lui p e n t r u c ă v ă s u r p r i n d p la iu r i l e şi vă ruş ina ţ i .

Nic i -un g â n d n u t r e b u e p u r t a t p e căile p e u n d e a cu r s a t â t a cântec , a t â t a n e p ă s a r e .

Lăsa ţ i poezia voas t r ă acasă , l ăsa ţ i acolo şi gr i ja comor i l o r şi î ngădu i ţ i - vă t imizi o zi de t o a m n ă r u p t ă din ca lenda p ă m â n t u l u i , d in ca lenda P a r â n g u l u i .

B i ru i ţ i z iua aceea şi de p u t e ţ i s'o b i ­ru i ţ i n u vă m a i în toa rce ţ i acasă, n u vă m a i os teni ţ i d i n n o u să aflaţ i ceeace P a r â n g u l v 'a da t oda t ă p e n t r u tot ­deauna .

In g r e u t a t e a i m e n s ă fără spa ţ iu a m u n t e l u i d ibu i m a r e a r u g ă c i u n e , melo­dia m a r e a s fârş i tur i lor , a mor ţ i i pe care-o t r ă e ş t e în a fund f loarea de pr i ­m ă v a r ă şi î n t u n e r e c u l t o a m n e i .

Acolo t răesc şi rodesc n e m ă s u r a ţ i i ochi a i vieţi i pe care n 'o ş t i ţ i .

Acolo t r ă e ş t e p u t e r e a imper i i l o r şi

c u v â n t u l a d e v ă r u l u i dela începu t . De acolo au p u r c e s cân t ecu l , l umina ,

f r u m u s e ţ e a florilor, î n t u n e r e c u l . v i ea ţa şi m o a r t e a .

Şi acolo se în to rc toa te , s lăv i te ori s fârş i te .

IN CĂUTAREA P A R Â N G U L U I Cine p leacă la d r u m p e m u n t e pen ­

t r u a p leca n u m a i , sau p e n t r u a se îna ­poia es te u n înşe lă tor .

Sau r ă m â i cât poţ i , sau să te înapoezi cât m a i p u ţ i n .

Să a d m i ţ i o e v e n t u a l ă d i s p e r a r e p e s t e f run t ea zeilor, cu d r a c u l în desagă .

A m p l e c a t să găsesc P a r â n g u l , n u d u p ă h a r t ă , nici d u p ă potec i .

A m p leca t să- l găsesc, cu o s ă r m a n ă conş t i in ţă î ncă rca t ă de n e l ă m u r i r i .

D a r în d r u m u l acela ca re -mi p lăcea să-l c o n s i d e r lung , f ă ră sfârşi t , m ' a u î n t â m p i n a t a t â t ea l u c r u r i s u p ă r ă t o a r e ; cu tot pe i sag iu ! î n c â n t ă t o r (vai!... î n ­cân tă to r ) , c u toa tă p la s t i ca pe i sag iu lu i p rec i să pe care ochiul o î n r eg i s t r a leneş .

A m a d m i s a tunc i , ceeace se p u t e a oferi imed ia t : ne l in iş t i le .

Şi m ' a m conformat lor.

Maş ina cu ca re t r e b u i a s ă - m i ucid t i m p u l p â n ă la Po lov rag i — u n modes t sat d in Gor j aşezat la o conven ţ iona l ă m e j d i n ă a j u d e ţ u l u i Vâlcea , t r ecea „ în r e v i s t ă " pe r â n d m ă n ă s t i r i l e : Bistriţa, -Arnota lu i Mate i B a s a r a b , de a t â t e a o r i is tor ică, —• apoi Hurezu, i a r de aci sace

Eléoneure Derval, Laure de la Vallée, Blanche die Fercival, asortate cu lalelele sau tuberozele epocei. O ciudăţenie în fa­voarea lui Jamimes, acest passeisţm inte­gral. In consecinţă nimeni nu poate subli­nia mai sincer decât el melancolia uitării. Dar trece cu o piruetă nervoasă peste acea­stă tristeţe. Fulgerare de ironie ce nu se lasă prinsă de lector în tot realismul. Discreţia ei constă în viteză. Din respect pentru frumuseţea 'discretă Jammes se poate înfrăţi cu lucrurile, cu vieţuitoarele şi chiar cu moartea din vechiul „Cantieo del sole". Amestecul de vis şi de realitate cotidiană îşi cere locul fără să ţipe.

Poetul era un adevărat mag al cuvin­telor şi posibilităţilor acestora plastice şi acustice. S'ar putea afirma forţând oare-ciim termenii, că a izbutit să fie francis­can în tehnica flamandă, în dragostea de a pune orice lucru descris, pe plan de giuvaer. O vioară sensuală, cu reflexe din chinul dramatic al păunului, străbate,în cele două faze ale creaţiei sale: prima, neopaganistă şi cea următoare a aşa zisei sale „convertiri".

Cu moartea lui Francis Jammes, se re­actualizează la noi discuţia în jurul redu­cerii poesiei la simplitate de simţire şi idei, Ia expresia cisterciană am spune, a li-niilor.In adevăr poetul ce ne-am permis să-l omagiem aici a fost un minunat exemplu de anti-deeadent. Pe cât de mo­lipsitoare este sensibilitatea lui purificată in lumini de albastre vitrourl catolice şi în farmecul giottesc, pe atât de savantă pare unealta expresiei. Jocul nuanţelor, joc de scoici şi pa naşe ale verbului său rămâne în fapt, o operă de foarte întinsă răbda­re. Dovadă că urmărirea asociaţiilor de idei şi imagini derivate din zisul loc, dă de lu­cru imens tălmăcitorilor.

Marii maeştri ai simplicităţii nu se ju­decă după entuziasmul cititorului mijlociu. Câţi putem pătrunde spre pildă în inima lui Jammes când evocă eroismele vieţii subliniind cu aparentă bună voinţă para­doxul uitării? Nu doar, pentru acea parte de formulă inevitabilă din franciiscanis-mul său, ci pentru marea lui însuşire de a fi cel mai om dintre poeţi, i s'ar cuveni do­liul universal. Insă poetul s'ar lipsi de cre-puri, in folosul cumpărării de hrană

pentru măgăruşii rămaşi fără iprieten. SIMION STOLNICU

mar i , l e agăn al ce lor m a i vech i şi m a i a u t e n t i c e famil i i de boe r i r o m â n i .

P e Va lea Cerne i , de p i ldă ( în Vâlcea) , aşeza tă c u p u ţ i n la s t ânga d r u m u l u i nos t ru , „ s ' au descope r i t " n u de m u l t în n i ş te h r i s o a v e p ră fu i t e , s a t e î n t r eg i de nobi l i .

In f iecare ţ ânc deci, de p e m a r g i n e a ma idane lo r , curgea. . . s ânge a lbas t ru .

In f i rea lor, în în fă ţ i şa re chiar , găsea i î n t r ' a d e v ă r o p a r t i c u l a r i t a t e c iuda tă , c a r e t e r e ţ inea .

De aci, d i n t r e aceşt i boer i r e t r a ş i de u n rea l şi m a r e des t in , î n t r e b r a z d e l e p ă m â n t u l u i , s u n t e m în sfârşit , d u p ă câ­teva înc ruc i şă r i de d r u m u r i , la Po lo ­vrag i .

P R E L U D I U L M U N T E L U I O va le imensă , î n t r e doi m u n ţ i : a lbia

Bis t r i ţe i . Cei doi m u n ţ i , faţă în faţă, a m e n i n ­

ţă tor i , s u n t a s e m ă n ă t o r i celor- din l e ­g e n d a Lâne i de aur . La poale le m u n ­ţ i lor găseş t i obice iur i din cele ma i ba l ­canice: bâ lc iur i , s g o m o t e d e ţ imba le , .strigăte înfr icoşetoare , tobe şi bă tă i , p e n t r u fe te şi p e n t r u cai.

O î m b i n a r e c iuda tă de fantast ic şi u m a n te s u r p r i n d e î n t r ' o mani fes tă în ­fă ţ i şare a r id icolului .

Iţi descurc i m i n t e a o leacă, — şi mai ales ochii să ţi-i descurci d i n t r e râur i i / .avelcilor p r ea împodob i t e a le gor j elice­lor s d r a v e n e , sănă toase , î m b u j o r a t e de ex i s t en ţ a g rea a m u n t e l u i ce le păzeş te ochii, — apoi eroic, cel din u r m ă p e ­dan t , u l t imu l co l indă to r poa te pr i joni fastul u m b r e l o r care v in şi se to t duc .

Aci jos, zace l egenda şi înfr icoşarea . Acolo sus, pes te a t â t ea în şe l ă toa re c re ­ste d o m i n ă a d â n c u l tăcer i i p ă m â n t u l u i ; mi raco lu l , mag ia — apoi idealul , idea ­lul acela sfâşiat de l u m i n a zilei şi de noap t ea î n t u n e r i c u l u i p â n d i t cu d ibă ­cie de cava le ru l mor ţ i i , în b u z u n a r u l lui Ion Aluion.

Spa ţ iu l acela imens , c u t r e m u r ă t o r , calm! Nef i resc ch ia r bana l e lo r p o d o a b e cereş t i s p â n z u r a t e de me lonu l u n u i dandy , agă ţ a t şi el d in neg l i j en ţ ă de Il­

de GABRIEL BĂLANE SCU

ru l de bo rang ic a lb . p a r a t o n e r al luna-tece lor v i sur i .

De aci P a r â n g u l , d r u m u l Pa rângu lu i pe care Mircea S t r e i n u l , a d e p t al ulti­m e l o r teor i i s e n t i m e n t a l e , îl i ubeş t e ca pe -o a m a n t ă .

H a n n y şi Mi rcea S t r e i n u l sunt înso­ţ i tor i i m e i ; S t r e i n u l es te u n domn fără ba rbă , care t r ă e ş t e din obiceiu la Cer­nău ţ i , pe W e i n b e r g , în locul ind ica t al c r ime lo r pas iona le .

Cu g r e u l -am s m u l s din a d o r a r e a ora­şu lu i d i n t r e ce ţur i ! H a n n y , „copilul a sas in" es te cel ma i v i teaz .

Şi a m p leca t ma i d e p a r t e .

B A I A DE A R A M A

A b a n d o n â n d şoseaua p ră fu i t a şi gălă­gia î m b i e t o a r e a t â rgu lu i , a m sui t pri­mi i câ ţ iva m e t r i sp r e Baia de a r a m ă . I'n sat cu câ teva case, din cele mai în­gr i j i te .

Sch i ţa unei case a „a rămeş l i lo r ' poa te in t e re sa : 2—3 camere , v ă r u i t e în alb . F e r e s t r e l e mici. a s t u p a t e ma i tot­d e a u n a de flori le roşii m a r i d e muş­cată. A l ă t u r i de g las t ră , o ulcică veche n e î n t r e b u i n ţ a t ă păzeş te nu m a i ştiu ce poves t e a casei. In faţa case i o pr i spă cu u n p a t de s c â n d u r i u n d e d o r m ••- dacă es te cazul — în nop ţ i l e cu lună , tetele mar i , fetele de m ă r i t a t , car i nu pot re­curge , d u p ă obiceiul o răşenesc , la ofi­ciile ca r i t ab i l e a le S fân tu lu i An ton .

C u r t e a casei, o a d e v ă r a t a l ivadă, com­ple tează gospodăr ia .

„ A r ă m e s c u " es te t ipu l bonhomului . (Tiner i nu p r e a s u n t î n sat) . Pr imitor , îţi p u n e la dispozi ţ ie tot : pa tu l , boii masa şi d u p ă ce te-a h răn i t , ch ia r ştiin­ţa lui de că lăuz i tor şi me teoro log .

— B o e r ' l e vă p r i n d e vâr fu l cu timp frumos. Da n 'o lua ţ i pe ca lea ursu lu i , că vă ' n funda ţ i , m e r g e ţ i pe la Zănoaga şi m e r g e ţ i cu b ine .

I ţ i î n t i n d e apoi m â n a lui noduroasă, ca un omagiu , şi n u ma i a ş t eap t ă alt­ceva; s e ' n toa r ce şi-şi v e d e de t reabă .

S t r e i n u l comi te imed ia t câ teva mdis-(Urmare "<n pag. 6-a'

CRONICA PLASTICA A d i n a P a u l a Moscu, ca şi A l e x a n ­

d r u Moscu sun t — în p i c t u r a româ­n e a s c ă — p o a t e cei ma i c u m i n ţ i şi, in felul lor , cei ma i oneş t i a r t i ş t i . S p u n oneş t i „ în felul lo r" p e n t r u că e im­posibil să despar ţ i n o ţ i u n e a d e ones­t i t a t e de aceea de ar t i s t . Ones t i t a t ea d-ne i Moscu însă, t r e ce m ă s u r a comu­nă. D-sa e s inceră n u n u m a i cu ea însăş i ci şi că t r e toa te î n v ă ţ ă t u r i l e p r i m i t e la începu t şi că ro ra dedică pe r s i s t en t s fo r ţă r i l e sale. D-sa n u t ră ­dează pe* nici u n u l din maeş t r i i ce au î n d r u m a t - o . Aceas tă s t ă ru in ţ ă , a d m i ­rabi lă , a condus-o la rea l iză r i d e t eh ­nică r emarcab i l e , fie în p i c tu r ă , în desen şi m a i ales în g r a v u r ă . I a t ă însă că expozi ţ ia delà Dal les ne a r a t ă o p ic to r i ţ ă cu p r e o c u p ă r i ma i noui , deo ­sebi t de i n t e r e s a n t e .

D - n a A d i n a Moscu posedă t oa t e a-van t ag i i l e u n u i m e ş t e ş u g t emein ic , o u ş u r i n ţ ă p u ţ i n ob i şnu i tă de a se a-

Idlna Paula Moscu Portret

d a p t a discipl inei şi un cer t .sent iment al ord ine i . Cu aces te cal i tăţ i d-sa a taeu t o v r e m e o g r a v u r ă prec isă , ca re pr in f ineţea l iniei şi j u s t e ţ e a va­lor i lor era p r i n t r e cele mai p re ţ ioase real izăr i r o m â n e ş t i în acest domen iu . S'a c rezu t u n t i m p că se va dedica def ini t iv plăcii de a r a m ă . D-sa a con­t inua t să p ic teze şi a făcut b ine . E x ­poziţia ac tua lă o dovedeş t e p r i n cele mai m u l t e d i n t ab lou r i l e e x p u s e şi care s u n t ope re l e u n u i a r t i s t î n d r ă ­gost i t de vo lum, de fo rmă şi d e sub l i ­m a c o n v e n ţ i e a va lora ţ ie i . D - n a A d i ­n a Moscu m e r g e încet da r s igu r că­t r e o l impez i re , c ă t r e o p i c t u r ă mai l i ­beră . In t ab lou r i l e ce voi c i ta m a i jos e cu deoseb i r e ev iden t ă aceas tă t en ­d in ţă d a r ca să fiu mai l i m p e d e m ă voi se rv i de o mletaforă p e n t r u a i lus­t r a evo lu ţ ia opere i d -ne i Moscu: u n fruct s ănă tos şi care se coace cu a t â t ma i g r e u cu cât se p r e g ă t e ş t e p e n ­t r u o v ia ţă m a i lungă , p e n t r u o înfă­ţ i şa re ma i f rumoasă . D r u m u l p e oare şi l-a a les a r t i s t a e s igur , d in el n u se a b a t e decâ t p e n t r u ce r t i tud in i , p e n ­t r u câş t igur i b ine c â n t ă r i t e .

I n p r i v i n ţ a aceas ta expoz i ţ ia de a c u m e cu deoseb i r e i n s t ruc t ivă ; i a tă

de PAUL MIRACOVICI

desene m a i vechi , d in epoca pomeni t ă m a i sus, când t e n t a t ă de g r a v u r ă d-sa se ap leca a t â t de a t e n t ă a s u p r a figu­rii u m a n e ; câ teva p i c t u r i — p a r c ă din ad ins g r u p a t e —, l u c r a t e a c u m 2-3 ani , apoi ce le la l t e p a n o u r i , cu lucrăr i r e c e n t e . D i n t r e ele, două na tu r i m o a r t e , u n a cu beoaţ ine , a l t a cu p r e ­pe l i ţ e sun t m ă r t u r i i e locven te ale p u t e r i i sa le de m u n c ă . Sobre , bogate în t o n u r i a rmon ioase , aces te excelen­te l u c r ă r i s u n t r e m a r c a b i l e . „Maga­zia r o z " şi „ A m i a z ă " a u rezonan ţe l i r ice d e p u r ă insp i ra ţ i e .

In p o r t r e t u l p e care-1 r e p r o d u c e m e ma i văd i t d e c â t o r i u n d e dua l i t a tea de ca re e s t ă p â n i t ă a r t i s ta .

Capul , mâ in i l e s u n t p i c t a t e cu acea t i m i d ă conş t i inc ioz i ta te p r e z e n t ă în m a i t o a t e t a b l o u r i l e sale. Rochia însă — roz cu n e g r u — i-a t rez i t cele mai p r e ţ i oa se emoţ i i la care p o a t e aspira u n ar t i s t , aceea a cu loare i . D - n a A-d ina Moscu m e r g e s p r e câş t igu l ace­s ta — n u e nici-o îndoia lă . A r t rebui însă — îmi î n g ă d u i acest sfat — să r e p e t e m e r e u aces te e x p e r i e n ţ e cro­mat ice , să v a d ă miai m u l t î n t r ' u n por­t re t , de p i ldă p r e t e x t , decâ t scopul in s ine al t ab lou lu i , să p r ivească ca ele­mente p i c tu ra l e , obiec te le ce compun tab lou l . î m b o g ă ţ i t ă cu aceas tă expe­r ien ţă , d -na A d i n a Moscu n u va în­tâ rz ia să ocupe u n loc i m p o r t a n t prin­t r e p r i m i i noş t r i a r t i ş t i .

Acei car i se m a i îndoesc că ro­m â n i i sun t p r i n t r e p o p o a r e l e cele mai î nze s t r a t e d in l u m e p e n t r u artă t r e b u e să v iz i teze n e a p ă r a t expoziţia d-lor C. L iuba , A. L i teck i şi El. Krauss . Aceşt i p ic tor i , toţ i a semănă­tori în v iz iune p a r a se întrece în cel m a i b r u t a l d i sp re ţ pentru ton, p e n t r u n u a n ţ ă . Culor i l e sunt de o v io len ţă n u n u m a i ne jus­tificată de nici un fel de emo­ţie va labi lă da r v iz iunea însăşi por­neş te d i n t r ' o concep ţ ie cu to tu l anti-p ic tura lă . Supremia r euş i t ă la care find e „ t r o m p e l 'oeil"-ul , acest vul­gar mij loc de s c ă p a r e , când ai o to­tală miop ie a r t i s t ică . î m i p a r e r ău că t r e b u e să s c r i u t oa t e aces tea da r nu poţi p r iv i f ă ră revol tă , în ce măsură n iş te a r t i ş t i d e s p r e care se p re supune — cel p u ţ i n — că s u n t oamen i de gus t pot t r ă i a t â t de s t r ă in i de preo­cupă r i l e p ic tu r i i , de c l ima tu l ei firesc. I n t r ' a d e v ă r . aceas tă expozi ţ ie te în­d r e p t ă ţ e ş t e să crezi că aceşt i artişti n u au călcat n ic ioda tă î n t r ' u n muzeu, că n u au auzi t n ic iodată d e Titzian, V e r o n e s e sau Velasquez , sau mai a-p r o a p e d e noi, d e Mane t , Corot sau Reno i r . E a t â t de m a r e con t ras tu l în­t r e sp i r i tu l la t in al p i c tu r i i româneşt i şi acel u n g u r e s c s u b a că ru i influen­ţă se află expozanţ i i , şi e a t â t de mult în a v a n t a j u l nos t ru acest contras t , în­cât — c u m s p u n e a m la început , mă­car s u b r a p o r t u l aces ta — o vizită va fi şi i n s t ruc t i vă şi u n pr i le j de îndrep­t ă ţ i t ă m â n d r i e .

12 Noembrie 1938 UNIVERSUL LITERAR

4>

nul 1558, la Tâ rgov i ş t e . N i n g e a d in be l şug , aşa c u m se cade în zi lele de Crăc iun ,

^ şi e ra frig cumpl i t . D e m n u l P ă t r a ş c u - V o d ă s ta î n mabe i , cu spa t e l e la uşă,

p r i v ind la n insoa rea de afară , când t ocma i i n t r ă p e uşă lo­gofă tu l al t r e i l ea să ia r ă spunsu l , la câ te ceasu r i e voia D o m n u l u i să î nceapă l i t u rgh i a .

C â n d uşa se deschise D o m n u l se î n toa r se . E r a voios şi se b u ­cura de ospă ţu l boga t ce avea să se î n t i n d ă d u p ă s fân ta s lu jbă ; voios că e ra încă t ână r , voios că nu-1 t u r b u r a n ic iun d u ş m a n din afară, voios că iubea pe T u d o r a şi e ra iub i t de ea, voios de toa te , ch ia r de focul ce-i a r d e a în v a t r ă .

— La câte ceasur i ? r ă s p u n s e D o m n u l logofă tu lu i de-al t r e i ­lea; a c u m - l a opt, c u m m i - e obiceiul în f iecare an, în a doua zi de Crăc iun . '

î n d a t ă logofă tu l se g r ă b i să iasă, să facă î n ş t i i n ţ a r e m i t r o p o ­l i tu lui , bo ie r i lo r celor m a r i şi celor m a i m ă r u n ţ i , de la m a r e l e vo rn i c p â n ă la ve l comis şi bo ie rnaş i lo r Cur ţ i i , că D o m n u l avea să vie la ceasur i l e opt în spă tă r i e , ca de acolo să po rnească cu toţii , în alai , la Mi t ropo l i a Târgov iş te i .

N u t r e c u m u l t şi i n t r a r ă în spă t ă r i e D o a m n a Voica, D o m n i ţ a Mar ia , logofă tu l R a d u d in Drăgoeş t i , cuconi i M a r c u şi Vlad, apoi m i t r o p o l i t u l şi t oa t e d regă to r i i l e boereş t i .

Sos i ră şi p reo ţ i i gă t i ţ i ca de m a r e s ă r b ă t o a r e , cu m a n t i i l e de a u r şi p a t r a f i r e l e de a rg in t .

V e n e a u de a fa ră şi e rau înghe ţa ţ i . D u p ă ce se p l e c a r ă în faţa D o a m n e i şi a cuconilor , îşi c ă u t a r ă câ te u n locuşor l ângă v a t r ă . Când u n u l , c â n d a l tu l , p u n e a u , pe r â n d m â n a , pe b u r l a n u l de zid să s i m t ă p u ţ i n ă că ldu ră sub p a l m ă .

D o a m n a Voica, f rumos gă t i t ă , s ta pe j e ţu l d o m n e s c s p u n â n d câ te o v o r b ă f iecăruia din boer i şi j u p â n i ţ e .

P r i v e a u boer i i la în fă ţ i ş a rea ei p lăcu tă , la c ă u t ă t u r a pl ină de f m mec, la vo rba ei du lce d a r în t r i s t a t ă , f i indcă în t ă c u t u l pa la t e o ta inică odaie că t r e ca re g â n d u r i l e D o a m n e i m e r g fără î nce t a r e .

D a r azi nu- i p r i c ină nouă de î n t r i s t a r e . Soţ i i le boe r i lo r se a-

p r o p i a r a şi e le de je ţu l Doamne i , să poves tească de a le Ţă r i i şi de ale casei.

A tunc i , se des iega ră toa te l imbi le ; f iecare avea ceva de spus , ceva de în­t r eba t , d a r când orologiul mai sună o b ă l a e t ă c u r ă toţ i .

N u e ra în obiceiul Voevodu lu i să se iaca a-ş t ep t a t .

Dar , p a r c ă se a u d e ceva.

Mi t ropo l i tu l ch ia r g ră i : î m i p a r e bine că-1

aud. . . Vine, . . Boer i i r id icară şi ei

cape te le să p r i n d ă m a i b i ­ne s g o m o t u l b ine cunoscu t ai paş i lor Voevodu lu i , paş i uşor t â r ş i ţ i ; dav n u auz i ră decâ t ş u e r a t u l c r i vă ţu lu i şi o p o r u n c a s cu r t a a vă-t a v u l u i de -a fa ră , u r m a t ă de u n necheza t de cai.

Cu înce tu l se încălzi î ncăpe rea . E ra pl-ă'jut a-c u m să s ta i în ea. Începu­ră boeri i , u n u l câ te unu l , să-şi m a i scoată dege te le reci d in m â n e ­cile an t e r i i l o r şi să-şi desfacă copca d e la gâ t .

M i t r o p o l i t u l Anan ia , ca re de b u n ă s e a m ă s i m ţ e a că a ţ ipeş t e de c ă l d u r ă şi oboseală , zise m a r e l u i s p ă t a r să m e a r g ă şi să pof­tească p e Vodă.

D a r m a r e l e s p ă t a r se fer i de î n s ă r c i n a r e z i când : — E u n u cutez să aduc a m i n t e D o m n u l u i , n imic . Ş t i a u cu toţ i i că e ra o p r i c ină p e n t r u care u i t a Vodă ră t im­

pul t r e ce . , Oftă m i t r o p o l i t u l şi of ta ră şi boer i i . L e fu şi mi lă să m a i p r i -

V. ască la fa ţa D o a m n e i , c a r e a r ă t a l impede , ch ia r f ă ră să vo r ­bească, î nco t ro e b ă n u i a l a .

P r i n s e a t u n c i m i t r o p o l i t u l să s ch imbe calea g â n d u r i l o r lor, poves t i nd aşa, din senin, c u m cu doi ani în u r m ă , în O c t o m b r i e 1556 a u m a i cunoscu t o aşa l u n g ă a ş t e p t a r e c â n d a u p leca t cu Voevodu l P ă t r a ş c u în cap, să î n t â m p i n e p e r eg ina I sabe la şi p e feciorul ei Ioan S ig i smund , car i a v e a u să se înapoieze d in Polonia , în Ţ a r a Ungurească . . .

Poves t i a tnuc i f rumos , c u m au a juns l ângă m u n ţ i i car i des ­p a r t h o t a r e l e Ţăr i i U n g u r e ş t i de a le Moldovei , c u m d u p ă zile şi nop ţ i de a ş t e p t a r e în co r tu r i r id i ca te în c r ee ru l m u n ţ i l o r , se auz i deoda tă u n freamăt, neob i şnu i t în p ă d u r e ; cum, p r i v i n d în t r ' aco lo , ză r i r ă p e Cră i a sa a ş t ep t a t ă , î n t o c m a i c u m ar fi ză r i t p e Cră iasa codr i lor d u c â n d u n m a r e alai d u p ă ea, şi u r m a t ă că la re d e fiul iubi t ; cum li se î n c h i n a r ă şi c u m îi d u s e de acolo cu m a r e c ins te , p â n ă în A r d e a l de i-au p u s în S c a u n în Ce t a t ea Clu ju lu i , d u p ă voia Su l t anu lu i . . .

I n t o r c â n d u - s e s p r e boer i , m i t r o p o l i t u l zise : — Socol, î ţ i a m i n t e ş t i g rozava n o a p t e de a tunc i , n u ? II cau t ă

să-i r ă s p u n d ă . 1 ^ D a r m a r e l e vo rn i c Socol n u era în sală şi abia a t u n c i v ă z u r ă

şi boer i i că Socol l ipseş te . — U n d e e Socol ? î n t r e b ă mi t ropo l i t u l . — C u m , zise D o a m n a Voica, m a r e l e vorn ic nu - i aici ? E poa t e

la M ă r i a Sa ? So î n t r e b a u u n u l p e a l tu l . U n d e e Socol ? N i m e n i nu-1 văzuse

încă în s p ă t ă r i e . U n d e p u t e a fi ? — S e p r e a poa te , m ă r i t ă D o a m n ă , zise m a r e l e spă ta r , să fie

la M ă r i a Sa Vodă . O fi v r eo p r i c ină n o u ă de d r e p t a t e sau v reo g r a b n i c ă ş ta fe tă dela S u l t a n , d u p ă ban i .

— Dacă n u cu d a r u r i s c u m p e de Crăc iun , zise a l tu l . Boe r i i r â s e r ă . — D a r u r i s c u m p e dela t u r c i ? Dar b ia t a D o a m n ă se î n t r i s t a : o p r i c ină nouă de d r e p t a t e ,

in ziua de C r ă c i u n ? U n e m i s a r s t ră in , a c u m ? Nu. Nimic din toa te astea. Şt ia D o a m n a că m a b e i u l lui Vodă n u e p r e a d e p a r t e de ia-t.'icul Tudoré i . Acolo se v o r fi u i ta t , şi D o m n u l şi v o r n i c u l păz i to r .

La ce b u n să-şi ma i a s c u n d ă ja lea ? îşi lăsă capul in jos, fără să mai zică ceva. Se g â n d e a doa r la a t â t a necuv i in ţ ă , fa ţă de ea, Doamna, ca re aş tepta , fa ţă de cuconi şi faţă de m i t r o p o l i t u l şi de toţi cei ce în t â rz i au aci, în spă t ă r i e , în p ic ioare , obosiţi , n e m â n c a ţ i .

Se m a i g â n d e a D o a m n a şi că afară , s u b viscol şi fulgi de ză­padă s t au o r â n d u i ţ i şi a ş t e a p t ă m u l ţ i m e a de ostaşi , c ă l ă r imea cu s teagul şi căp i tan i i cetelor .

Şi v r e m e a t recea . Se î n t â r z i a p r ea mul t , d a r n i m e n i n u cu teza să m e a r g ă , să

a m i n t e a s c ă lui Vodă , ceasul cât e ra . N i m e n i n u avea aceas tă că­dere , afară d e Socol, m a r e l e vorn ic , f avor i tu l D o m n u l u i , ^el ma i iubit d i n t r e sfetnici , s i ngu ru l ca re p ă t r u n d e a şi ieşea d in m a b e i u l Domnulu i , la or ice v r e m e , în or ice î m p r e j u r a r e .

D a r v o r n i c u l n u e ra de faţă. Ce se î n t â m p l a s e ? Căci des igu r ceva s'a î n t â m p l a t . P e n t r u a-şi m a i în f r âna ne l in iş tea şi n e r ă b d a r e a , m a r e l e spă ­

ta r t r e c u în cance la r i a domnească , îşi a d u s e de-acolo sabia î m p ă ­ră tească şi b u z d u g a n u l şi le aşeză în mi j locul mesei , să-i fie mai la î n d e m â n ă , căci lui îi cădea sarc ina să le înc ingă şi să desch idă alaiul d o m n e s c .

Şi ia r a ş t ep ta ră . . . L a l u m i n a făcli i lor de ceară , ch ipur i le t u t u r o r p ă r u r ă deoda tă

obosite. Ii obosise fr igul , şi a c u m îi obosea şi a ş t e p t a r e a l u n g ă şi foamea.

Se făcuse ceasul n o u ă şi D o m n u l tot n u m a i venea . Se î n t r e b a u d in ochi, un i i p e alţi i , d a r toţ i d ă d e a u d in u m e r i

n e d u m e r i ţ i . Ceva neobişnui t , de s igur , se î n t âmp la se . Mi t ropo l i t u l t ăcu şi el. T ă c u r ă toţ i de la o v r e m e . Cuconi i ,

Sfârsitiil năprasnic al Ini Pătraseu-Vodă

obosiţ i şi somnoroş i , p l e c a r ă capete le , f r e e â n d j - s e la ochi, când deoda tă , p e uşa m a r e a spă t ă r i e i se s t r e c u r ă Socol, t a r a zgomot , cercanci sa t r t a c a neş t iu t , u i l in iş tea ce tocmai cup r in se spă tă r i a , s c a r ţ a i t u i uşi i n ves t i i n t r a r e a .

— iüi, ce e ? Vine Vouă '! î n t r e b ă m a r e l e pos te ln ic . In t i m p ce toţ i c e l l a l t Doeri ii î n c o n j u r a r ă , D o a m n a n p r i v e a a r e p t i n î a ţ a . bocoi , î n a i n t e a e а r a s p u n u e , m e n i s e o c n p a ocriii.

v ă z â n d a e o d a t a c u m tot sange ie i se t rase uin obraz , m a r e l e p o s t e i m c ii a p u c a a e m a n ă :

— c e - a i . n u t e s imţ i p o a t e b ine ? vo rn i cu i îşi smuc i m a n a cu iu ţ ea l ă , zâmbi şi z i s e : — s a n u m a s imt o m e '! De ce, a s t î e i a e g a n u u r i i i n u , c inst i ţ i

boeri . c a şi u o m n i i i e voas t r e , m i - e a m i n t e u e iv iana aa. . . . ş i aşi i i a o i i t s a ştiu.. . m a î n t r e b cu gri jă. . .

— U n a e e V î n t r e b ă a p ă s a t şi cu ü u r e r e , D o a m n a . — îv ianta Doamna . . . n u - i decâ t u n mi j loc üe а s căpa de acea­

s t a o m o r a l o a r e îndoială . . . Mă duc sa v á d . . . Már i a Sa v a i i aţipii-i anga p i a c u i a uogoare a locului . . . .

u e u d a i a un ţ ipat r ă s u n ă in tot pa l a tu l , u n ţ ipă t ce venea de acolo, u m uosui sa in , d i n s p r e i a tacu l domnesc .

b ' üan ina se scula i n p ic ioa re . S e p r o d u s e o îmbu lzea l ă . P e sală v e n e a c ineva a i e r g a n u şi ţ i p a n a ceva, ţ i p â n d o vo rbă şi încă u n a şi iar aceeaşi , da r n u se auzeau d e m t r e o a r i l e ne l in i ş t i t e a le boer i lor .

Logofă tu l al t r e i l ea se repez i să desch idă uşa spă tă r i e i , c ând îi căzu in b r a ţ e u n copil de casă, g a l b e n ca ceara şi care u r i a eu t oa t ă g u r a :

— M o a r e D o m n u l ! M o a r e D o m n u l ! Căzu apoi acolo, în g e n u n c h i , in mi j locul adună r i i , t r e m u r â n d

ca va rga . b e î a cu o î n v ă l m ă ş e a l ă de n e s p u s . F u g e a u to ţ i s p r e i a t acu l

domnesc , i a r ă nici o r a n d u i a i a , l ă r a n ic i o g r i j ă d e D o a m n a sau a e cuconi , i a r ă nici o p r i v i r e sp r e copi lul de casă care r ă m ă s e s e acolo, g n e m u i t şi i n e b u m t de groază , j e i i n d u - s e cu t oa t ă î nc red in ­ţ a r e a :

— M o a r e D o m n u l ! M o a r e D o m n u l ! C a n d D o a m n a a j u n s e în m a b e i . boer i i e r a u deja ap leca ţ i dea ­

s u p r a d i v a n u l u i domnesc , p r i v i n d cu g roază . l i ga s i r a p e D o m n u l P ă t r a ş c u Voda, chirc i t ,cu g e n u n c h i i á"Üusi

ia b ă r o i e , g a l D e n - v e r d e la faţă, năduş i t , cu p i e p t u l s c u t u r a t d e su­g h i ţ u r i , cu mâ in i l e a p ă s a n a u - ş i pân t ece l e , c e h i i îi e r a u ieşi ţ i a m u r a l t e . Glas n u m a i avea, g e m e a . S u g h i ţ e a şi g e m e a .

D o a m n a se aplecă a e a s u p r a Voevodulu i ch inui t . î ş i f rângea m â i n i l e :

Apo i p o r u n c i : — Ce s'a î n t â m p l a t , M ă r i a T a ? — Să vie v indecă to ru l , să v ie vraci i , r e p e d e , repede . . . P e s t e

pu ţ in , v i n d e c ă t o r u l se şi a r a t ă i n p r a g u l uşii . v'enea g răb i t , cu cu-ч а in care s t ă t e a u i r u m o s o r â n d u i t e , o m u l ţ i m e de p i e t r e t ă m â -u . u H u a i e . A j u n s la c ă p ă t â i u l p a t u l u i , t r e sa r i . Se u i tă î m p r e j u r , v r u sa spue ceva, d a r t ăcu .

л р о і r e p e d e d e s c h e i e g u l e r u l Măr i e i Sale , îi scoase blana, a n t e r i u l b roda t in i i r de a u r şi a r g i n t şi işi l ipi u r e c h e a de p i e p t u l D o m n u l u i .

Ascu l t ă . R ă m a s e câ tva aşa. T u t u l o r l i se p ă r u o veşnic ie . C a n d se r idică, e ra p a r c ă a l t om. Nici n u cu teză sa î n t â lnească

p r i v i r e a D o a m n e i , p e ca re o s i m ţ e a a r z ă t o a r e . Boer i i au în ţe les şi de ja î m p l e t e a u î n t r e ei t â r g u e l i de şoap te

a s u p r a a l tu i Voevod . V i n e d e c ă t o r u l c e r u c â r p e f ie rb in ţ i p e n t r u a învel i în ele p â n ­

tecele ch inu i t şi p i e p t u l îneca t de s u g h i ţ u r i . C e r u p e n t r u bo lnav şi l a p t e cald. l i luă şi s ânge . l i f reca tot c a p u l cu b ă u t u r ă t a r e , îi p u s e z ă p a d ă p r o a s p ă t ă

pe f run te , d a r D o m n u l se făcea tot m a i ga lben , d u r e r i l e se în t e ­ţeau, m â i n i l e şi p ic ioa re le îi e r a u a c u m de gi i ia ţă .

Veni şi b a b a Cur ţ i i , cu descân tece le ei, cu car i v indecase de a t â t e a ori pe alţi i , cu i e r b u r i culese de ea, în a j u n u l î n ă l ţ ă r i i .

Cu dege t e l e încovo ia te şi t a r i ca f i ldeşul îşi înce rcă toa te l ea ­cur i le , t o a t e descân tece le , t o a t e b ă u t u r i l e şi unse sbu c iumat ai corp cu fel şi fel de alifii, şi cu a rg in t v iu şi cu a r g i n t a fumat .

Nimic . D o a m n a şi cuconi i p l â n g e a u . Boer i i î n ţ e l e g â n d d u r e r e a , i eşeau u n u i câ te unu l , î n vâ r fu l

p ic ioare lor , î n c r e d i n ţ a ţ i că d e - a c u m m e i o p o r u n c ă de a Voevodu lu i P ă t r a ş c u n u - i va m a i a junge . . .

E r a a c u m r â n d u l p reo ţ i lo r . î n ş i r u i ţ i î n j u r u l p a t u l u i c i teau aca t i s te , mol i f te le Sf. Vasile

cel M a r e . p r i v i g h e r e a şi m a s l u l cel d e m i n u n i făcător . E r a u de fa ţă D o a m n a şi cuconii , m a r e l e vo rn i c Socol, m a r e l e

pos te l inc şi I ane , f r a t e l e T u d o r é i . Copiii de casă s 'au fur i şa t şi ei a fară , cu ru fe l e D o m n u l u i ,

d â n d fuga cu ele la b iser ică , să le p u e s u b icoana Maicii D o m ­nu lu i .

U n că lugă r ce tocmai t r ă g e a uş i le b iser ic i i să le încue , auz ind ja lea lor, le luă ru fe le d i n m â n ă , a p r i n s e t r e i l u m â n ă r i în j u r u l icoanei şi î n g e n u n c h i n d la o la l tă cu copiii de casă , î n c e p u să şop­tească o r u g ă c i u n e , cu ochi i închiş i , cu m â i n i l e î n t i n se d e a s u p r a p â n z e l o r a lbe .

Se g â n d e a c ă l u g ă r u l : •— Po t eu, n e v r e d n i c u l de mine , p r i n î n c h i n ă c i u n e a mea , să

s t ân j enesc urs i ta , dacă u r s i t a cere a c u m t r u p u l l u m i n a t u l u i m e u Domn'' ' Ce ru l a r e o s t a to rn i c i t ă socoteală , n e î n d u p l e c a t ă şi n e ­s t r ă m u t a t ă .

Somnoros , t rez i t aşa, deoda tă , î n c e p u să c i tească . î n c u r c â n -d u - s e în r u g ă c i u n i de î n s ă n ă t o ş i r e ; apoi l u ă o s t i c lu ţă c u agh i a smă sf inţ i tă şi o de t e copii lor spe r ia ţ i . Cu s t i c lu ţa s t r â n s ă la .piept, m i ­cuţi i s lu j i tor i a l e r g a r ă înapoi s p r e pa la t , î n c r e d i n ţ a ţ i că p o a r t ă acolo, î n t r e dege te , t ă m ă d u i r e a Voevodu lu i iubi t .

I n t r a r ă . Cu a m â n d o u ă m â i n i l e apucă D o m n u l s t i c lu ţa sf inţ i tă şi lacom, înse ta t , o b ă u toa tă , în t i m p ce î n t r ' u n colţ al odăii , cu­conii domneş t i , cu g lasu l î n l ă c r ă m a t , cu ochii la cer, se r u g i u . Se r u g a u şi se legau î n a i n t e a Maicei D o m n u l u i să-i dea sălbi , m e ­n e t e de aur , p u n g i cu a rg in ţ i , g iuvae r i ca l e p re ţ ioase , cande le , ico­ni ţe , dacă D o m n u l se va însănă toş i .

D a r D o m n u l , tot m a i a lb la faţă, to t m a i is tovi t , c h i n u i t şi de mâin i l e v rac iu lu i şi d e dege te le a sp re a le babe i , g e m e a .

Cu m u l t ă g r e u t a t e , şop t i : — A m băut . . . .

Socol r idică capu l spe r i a t şi zise la î n t â m p l a r e ceva, cu glas t a re , s ă acopere v o r b e l e şop t i t e ale m u r i b u n d u l u i .

— A m băut . . . î n cepu să s p u e d in n o u Voevodul . . . Socol abia îşi ţ i nea răsuf l a rea , împ ie t r i t . Doi ochi îl u rmăreau^

da r n u î n t o a r s e capul . — Ce v r e a să spue ? î n t r e b ă D o a m n a . S ta a c u m ap leca tă d e a s u p r a lu i şi-i m â n g â i a f run tea . S i m ţ e a

.sărmana s u b podu l p a l m e i ei, când rece , când f ie rb in ţea lă , când năduşa lă .

S e u i ta la Vodă, cum înce rca de g reu să r id ice p l eoape le v i ­nete , c u m e ra p r i n s de f r igur i şi cât îi e ra de g a l b e n ă faţa .

I ane nu-ş i m a i lua ochii de la vo rn i cu l Socol. De ce n ' a fost cu ei î n sala spă t ă r i e i ? De ce a înce rca t să ' n t r e

n e o b s e r v a t ? D e ce a î n g ă l b e n i t când Voevodu l a şopt i t : „ am b ă u t " ? Şi a c u m de ce-şi î n d r e a p t ă t r u p u l şi de ce se s t r ecoa ră afară , to t t ip t i l ?

Ieşi şi I a n e d u p ă el, s p u n â n d că t r i m i t e să ce rce t eze pe toţi negus to r i i d in Tâ rgov i ş t e , car i a v e a u l u c r u r i s f in te a d u s e d in I e r u -

de Olga Greceami sal im, p o a t e l e m n sfânt , sau u n t d e l e m n sfinţi t .

Mi t ropo l i tu l îl op r i să-1 î n t r e b e dacă n u a r fi cu cale să se t r i m i t ă u n l ănc ie r că lare , la C u r t e a de Argeş , să ceară să po rnească de-acolo s p r e pa la t , m o a ş t e l e sf inte i Fi lof teia .

I ane îi a r ă t ă doar cu m â n a , g e a m u l p r i n care se î n t r e z ă r e a n in soa rea şi c r i vă ţu l năp razn ic , d ă d u din u m e r i şi eşi. Din capă tu l sălii pe care n u m a i o s labă o p a i ţ ă m a i l umina , zăr i pe S c o l , c u m o luă sp re î n c ă p e r e a de d ina in t ea camer i i o spă ţu lu i ; îl a junse din fugă şi p r iv i î n ă u n t r u , de d u p ă g re le l e pe rde l e , să v a d ă ce va face.

Socol tocmai lua în m â n ă o cupă îna l t ă şi o cerce ta î n ă u n t r u ; p ă r u că se g â n d e ş t e o clipă, cu ochii închişi , cu capu l da t pe spa te , apoi, ca şi c u m ar i i făcut o socoteală , u m p l u iar cupa cu apă, o p u s e pe col ţul mesei , se m a i u i tă oda tă şi se p r e g ă t i să iasă.

Ab ia avu I a n e v r e m e să se l ipească de zid. Vorn icu l t r ecu p e l ângă el, fă ră să-1 observe , î n c r u n t a t şi în

fugă. P o r n i din nou sp re i a tacu l domnesc . In u r m a lui v e n e a şi I ane . Au pus deoda t ă m â n a pe c lan ţa uşii. Socol î n toa r s e capul , oa r e ­

c u m î n t r e b ă t o r , I ane că tă sp r e el a sp ru . S 'au p r iv i t amândo i un t i m p î n d e l u n g a t şi lui Socol i s'a p ă r u t că I a n e z â m b e ş t e .

Ne m a i p u t â n d u - s e s t ăpân i , îl î n t r e b ă scur t : — De u n d e v i i ? — Iane n u r ă s p u n s e î nda t ă . Apoi : — De când a m de da t socoteala paş i lor mei , m a r e l u i vorn ic ? V r u să ma i s p u e ceva, d a r Socol împ inse uşa şl i n t r ă . Voevodul î n t o a r s e c a p u l şi-1 p r iv i l ung pe Socol. II p r i v e a u to ţ i acum, pe Socol. L a fel e r au de ga lbeni , a m â n d o i . Ba chiar, m a r e l e vorn ic începu să se c la t ine , t r ecându- ş i m â n a

pes te î r u n t e . Ce avea să se ma i î n t â m p l e ? Voevodu l r id ică m â n a şi-i făcu s e m n să se ap rop ie . Se făcu o l in iş te m a r e . Vorn icu l n u se mişcă .Va p u t e a să facă u n pas, fă ră să-i fugă

p ă m â n t u l de s u b p ic ioare ? Voevodu l i a r r idică m â n a , şi c u m se a r ă t ă n e r ă b d ă t o r , D o a m ­

na îi zise : — Vino.. . Te chiamă. . . . Socol se ap rop ie c u a t â t a t e a m ă şi cu a t â t a înce t inea lă , că le

p ă r u t u t u l o r că s tă p e loc. Ii făcu s e m n să se ap rop ie ma i i u t e şi să se aplece sp r e el, mai

mul t , to t ma i mul t , şi încă, p â n ă când buze le v ine t e îi e rau a p r o a p e l ip i te de u rech i l e s fe tn icu lu i iubi t .

— Socol.. . In t i ne a m a v u t încredere . . . Ai gr i jă acum. , şi., scoate- i pe toţi de aci... Auzi , tu ?.. C h e a m ă - m i iute. . . pe Tudora . .

A l t ceva n u m a i spuse . î nch i se ochii şi se lăsă i a r pe spate , is­tovi t cu de săvâ r ş i r e ; p ă r e a ca u n om ucis, ca re n u m a i răsuflă , al că ru i s ânge n u m a i u m b l ă p r i n v ine .

E r a g a l b e n şi nemişca t . A s t a a fost ? Socol se r idică cu u n oftat . Cu sfială îşi î n d r e p t ă paşi i s p r e

D o a m n ă şi cuconi, să le l ă m u r e a s c ă c u m că D o m n u l a r e dor in ţa să se spovedească şi să fie s ingur , d a r D o a m n a n u avu nevo ie de nici o p re face re . Auz i se şoap te le s t inse ale bo lnavu lu i , c u m le a u ­zise şi boer i i şi a c u m î m p i n g e a s p r e uşă p e cuconi i p lânş i .

Ieş i ră toţ i , t ăcu ţ i , ru ş ina ţ i , î ncurca ţ i . Socol o luă i u t e î na in t e . A v e a a c u m să î n t â m p i n e şi j a lea T u d o r é i şi î n t r e b ă r i l e ei.

C u m să-i s p u e ? Căci nici v r e m e de sfat m u l t n u m a i era . In faţa i a t acu lu i T u d o r é i se opr i . î n ţ e l e s e Socol că t r e b u r i l e

vor m e r g e m a i iu te , căci p l â n s u l j a ln ic al b i e t e i c â r c i u m ă r i ţ e de a l tă da tă , îi s p u n e a că aflase n ă p r a z n i c a ş t i re .

I n t r ă şi-i s p u s e : — Vino. D o m n u l t e cere . — D o m n u l m e u ! s t ă p â n u l m e u ! hoho tea ea în p lâns , cum să

m ă duc aşa ? E u de a t â t a v r e m e n u m a i po t ieşi de aci ! C u m să m ă vadă C u r t e a aşa ? şi-şi p r iv i pân t ece l e .

D a r tot v o r b i n d îşi t r a s e p e u m e r i scur te ica î m b l ă n i t ă şi luă d r u m u l b ine cunoscu t sp r e m a b e i u l lu i Vodă.

î n d ă r ă t u l uşii, Socol se opr i . Deschise apoi uşa, să i n t r e T u ­dora, se înă l ţ ă î n vâr fu l p icoare lor , să m a i p r ivească oda tă faţa b o l n a v u l u i şi c u m p r in se tocmai o zvârco l i re de d u r e r e a Voevo­dulu i , o n ă d e j d e îi l u m i n ă faţa.

T r a s e ia r uşa şi p lecă s p r e boer i i a d u n a ţ i d in nou în spă t ă r i e . T u d o r a căzu în g e n u n c h i l ângă pat , op r indu - ş i p lânsu l , cum

p u t e a . — Ce-1 doa re pe s t ă p â n u l m e u ? P ă t r a ş c u - V o d ă î n toa r s e capul . Cu m u l t ă g r e u t a t e a junse să

r id ice m â n a , s'o p u e p e capu l Tudoré i . Ii şopt i : . — A ven i t moar tea . . . — Nu, nu , n u s p u n e aşa... se t â n g u i T u d o r a . — N ' a m a juns să te c instesc cum s'ar fi cuven i t nici

pe t ine, nici pe cel ce mişcă în f r agedu l t ău sân,... copi lul meu. . . al meu. . .

Şop t i i a r ceva, da r T u d o r a n u m a i în ţe lese , căci g lasul Voevo­du lu i is tovi t n u ma i avea nici o p u t e r e .

T u d o r a p lângea , cu f run t ea l ip i tă de m â n a D o m n u l u i şi nu în­ţe lese că ochii lui s 'au închis p e n t r u t o t d e a u n a .

P l â n g e a cu buze le pe m â n a v â n ă t ă şi nemişca tă .

• Apoi ,cum auzi zgo­mot pe sală. zgomot ce ve ­nea tot mai ap roape , î n ţ e ­lese s ă r m a n a că nu se că­dea să p l ângă ma i m u l t aci, în pa la t .

Se sculă cu g r e u din genunch i . Ridică f run t ea şi cumpl i t ă îi fu p r iv i r ea când văzu faţa sup tă şi î m p i e t r i t ă ce od ihnea pe p e r n e .

Ab ia a t u n c i a p r ice ­pu t .

Vroia să ţ ipe, să ur le , să cheme. . . să vie Cur tea . . . N 'a fost nevoe .

Uşa se deschise şi m a ­re le pos te ln ic , posomorâ t , o p r iv i p e ea... p r iv i şi faţa Voevodu lu i m o r t şi cu glas răguş i t po runc i :

— D u - t e de aci... P lea ­că... iute. . .

...Şi a plecat , s t r ecu -r â n d u - s e p e l ângă z idur i l e -albe, în noap te , spe r i a t ă şi de u m b r a ei n e a g r ă e se î n t indea m e r e u , mereu ,

c u p r i n z â n d toa tă sala, ca şi c u m din capă tu l celait , e ra c ineva care o t r ă g e a afară , a fa ră din pa l a tu l domne-c , în d r u m , pe uli ţă, a m e ­s t eca tă si î n c u r c a t ă cu . u m b r a celor m u l ţ i .

6 UNIVERSUL LITERAR 12 Noembrie 1938

OBÂRŞIA LOTRULUI (Urmare din pag. d-a)

Cartea străină creţ i i i n f o r m a t o a r e ; d i spa r e p e n t r u „ u n m o m e n t " n u ş t iu u n d e — se înapoiază apoi î m b u j o r a t şi î n j u r â n d .

PLAIUL. . . P R I M U L P L A I U

— „ P e - u n p ic ior de p la iu , pe-o g u r ă de r a i u " — Măi , m a r e a fost A l e c s a n d r i ăsta, cu a ju to ru l p o p o r u l u i , da r „ g u r a " as ta de „ r a i u " a lui îmi p a r e a c u m d e ­zolan tă .

A a s t u p a t cu o i m a g i n e m e d i o c r ă a obsesiei r a iu lu i , to t ce a l ăsa t D u m n e ­zeu m a i pu r , m a i s t a to rn i c şi m a i s t ă ­p â n i l o r : p la iu l .

N u m a i cei c a r i a u s e n t i m e n t u l inf ini­tu lu i desgus t al r a iu lu i po t t r ă i idea lu l p la iului , îl po t s imţ i , îl m e r i t ă .

Ra iu l es te c o r e s p o n d e n t u l p las t ic , omenesc , i n s inuan t , al v ie ţ i i l ibere , u n d e înger i i î ş i a s c u n d n u m e l e .

Raiu l este expres i a n e g a t i v ă a păca ­tu lu i nos t ru i e r t a t şi t e n t a ţ i a d e to t ­d e a u n a n e a j u n s ă a d iavolu lu i .

Ra iu l es te p r i m i r e a p r i e t enească , gen ­tilă a n e p u t i n ţ e i noas t r e , u r m a r e a fa­ta lă a c o m p r o m i s u l u i s tab i l i t c ândva în ­t r e D u m n e z e u şi ş a rpe .

D e a s u p r a p l a iu lu i s u n t t oa t e s ch im­ba te ; şi l auda şi ceru l .

P l a i u l „F lo r i lo r a l b e " p e care-1 p a r ­c u r g e m acum, p e care-1 i u b i m rnereu, es te in ima p ă m â n t u l u i deschisă , înflo­r i tă .

Mas ivu l P a r â n g u l u i , abia îl ză reş t i de aci, — înch ipu i t .

P â n ă la el, braz i , Oc tombr i e , - - d in ­colo d e el m i r a ju l lumi i , al măr i lo r , al a n o t i m p u r i l o r p e r p e t u e .

D e d e s u b t u l p la iu lu i , î n t r ' o vale , s tâna cu acelaşi n u m e .

Şi acum —- n u es te nici b ine , nici frumos, şi ocoleşti s t âna , şi cum ma i ales, î n t o t d e a u n a în fa ţa une i s t â n e te s imţ i f l ămând , ne a b a t e m d in d r u m u l ho tă r î t , p e n t r u o uşoară cină.

C o n s t e r n a r e . Oc tombr i e . T u r m e l e de m u l t au fost

coborâ te . Au r ă m a s doar c â n t e c e l e f luere lor

s ingure , şi b ă t ă t u r a cu ră ţ i t ă . Cred că n i c i - u n a n o t i m p nu se îm­

pacă m a i per fec t cu m u n t e l e , nu se îm­p r i e t e n e ş t e ma i m u l t cu el decâ t

t o a m n a . O vezi fără podoabe , î m p r e s u r â n d u - ţ i

f iecare dege t ochi i , f i rea, l uc ru l şi d r u ­mul .

L in i ş t ea supra f i r ească a tot ce te oco­leşte s u r p r i n z ă t o r , ve r t i ca l i t a t ea p e r ­fectă a b raz i lo r şi c r e s t e l e ace lea imense , î ţ i d a u fiorii melodi i lo r vecinice.

S t â n a îmi p a r e a c u m a t â t de t r i s tă . S e n t i m e n t u l aces t a f e m e n i n al p ă r ă ­

s i r i lor — obsesia lui E m i l Cioran, — îl î n f râng imedia t . U n foc m a r e a ţ â ţ a t cu surce le , câ teva chio te p r e l u n g i p e c a r e H a n n y l e „oficiază" şi m u n t e l e ne a p a r e ca o l u m e în t r eaga .

N e u r c ă m apoi s p r e Apus , c ă t r e P ă ­puşa . P ă r ă s i m astfel p r i e t e n i a p l a iu lu i şi r u g ă c i u n e a focului .

D u p ă câţ iva k i l o m e t r i t r a v e r s ă m „ d r u m u l s t r a t eg i c " , o şosea a d m i r a b i l ă la 1600 m. înă l ţ ime , m a i b u n ă decâ t cele mai b u n e d r u m u r i b a s a r a b e n e ; şi a c u m p ă s t r ă m poteca . î n c e p u s e să î n se reze . Nu î n t â l n i m „ ţ ipen ie de ora", „ ţ ipen ie d e a n i m a l " .

Cred că n e - a r fi făcut p l ă c e r e în s in­g u r ă t a t e a aceea, cel m a i fioros an ima l .

A r m ă a v e a m : b r i c e a g u l cu p lase le de sidef al lu i H a n n y .

In sfârşit , d u p ă două ceasur i d e d r u m s u n t e m pe vâ r fu l P ă p u ş a , la 2200 m. a l ­t i t ud ine .

S e î n o p t a s e b ine . C ă u t ă m d u p ă aceea, cu... l a n t e r n a , o

vale m a i adăpos t i t ă , î n t i n d e m cor tu l , şi î n c e r c ă m să a d o r m i m .

Cu toa t ă oboseala , p r e f e r ă m insă o s c u r t ă l e c t u r ă a ceeace a v e a m pe la noi.

Mircea S t r e i n u l scoa te u n t o m gros : poezi i le lui Georg T r a k l ; H a n n y îl

t r a n s p o r t a s e p e Nie tzsche , i a r eu găsesc n iş te „cân tece c iobăneş t i " a le lu i Cir i l V â r n a v . p u r t â n d o g r a v ă î n c h i n a r e : D o a m n e i Mioa ra V e n e r a Bă lănescu .

F l a t a t eu, şi cons t i tu i ţ i astfel , î n t r ' u n cenac lu l i t e r a r (fără d. Lovinescu) şi cu r e g r e t u l absen ţ e i „ m a r e l u i c r i t ic" , p r i e ­t e n u l E u g e n Ver jb i t zk i î n c e p e l e c t u r a şi începem, des igur , cu Cir i l V â r n a v .

C i t e ş t e H a n n y , în p ic ioare , cu o m â n ă r id ica tă :

„Cum vara este pe sfârşit, „Ca merii care n'au rodit „Ochii în jos tăcut mi-aplec „Şi toate florile se trec „Şi toate florile se trec.

„Cu ursul nu mă mai 'ntâlnesc „La smeură să- l ocolesc. „Uscat, pe sub păduri ascuns, „Tot fânu 'n mogâldeaţă strâns „Tot fânu 'n mogâldeaţă strâns. „Cureau'-opincilor o leacă „A mai eşit înc'o brânduşă „Toamna stă 'n uşă. „Toamna stă'n uşă. „Indoae-a munţi lor spinare „Vântul mai rece şi mai tare

„Pătura în cap mi-o pui „In contra vântului

I n t r e t i m p S t r e i n u l a d o r m i s e cu pă-t u r a ' n c a p .

Ne s t r â n g e m cât m a i m u l t p e l â n g ă noi p ă t u r i l e , ţoa le le şi... d i m i n e a ţ a o s u r p r i n d e m î n t r ' u n spectacol feer ic : p e m u l ţ i m i l e c r e s t e lo r din j u r n insese .

Soa re l e abia eşit d e s u b t p ă m â n t , a-p r i n d e a de jos c u n u n a aceea fan tas t i că de l u m i n ă albă, ca o î n c h i p u i r e no rd ică .

TURCINUL — O B Â R Ş I A LOTRULUI

De aci încă o j u m ă t a t e de zi p â n ă la Obârş ie .

D r u m anevoios . Obosea lă . N e r ă b ­da re . V io len ţa a l b u l u i zăpez i i m a i m u l t n e fixa. Şi apoi — n u ş t iu — n e c u p r i n ­sese u n fel d e t e a m ă a paş i lor . î n a i n ­t ă m cu spor , d a r p a r c ă d r u m u l de la P ă ­p u ş a — p e care-1 p a r c u r g e a m acum, t r e ­buia încă oda t ă făcut . E r a u n s e n t i m e n t pe c a r e ni-1 î m p ă r t ă ş i a m tu s t r e i . O ciu­dă ţen ie , inexpl icabi lă . .

I n sfârşi t , t i m p u l s t r e c u i a t astfel p e s u b t u m b r e l e n o a s t r e îndoi te , n e m â n a p r i n n i ş te locur i , cu a spec t e a t â t de.. . domes t ice , î ncâ t e x a s p e r a r e a n o a s t r ă — în specia l a „cop i lu lu i a sa s in" — a a-j u n s d inco lo d e l i m i t a .

Ne-a sa lva t me lod i a u n u i f luer . — R o m a n t i s m — ve ţ i zice : N u ! E r a a t â t de t r i s tă , a t â t d e s i n g u r a ­

tecă, a t â t d e î m p r ă ş t i a t ă î n p o m e n i r e a acea a m u n t e l u i .

Am s imţ i t a t u n c i p r e z e n ţ a vie a ce­r u l u i î n f iecare f ă r â m ă de p ă m â n t , în f iecare f ibrá a p l a n t e l o r .

A m t r i m e s u n „ U - h u - h u " p r e l u n g , ros togol i t p e s t e c u m i n ţ e n i a şi s o l e m n i ­t a t ea m o m e n t u l u i .

D a r melod ia îşi con t inua sfâş ie tor r e a l i t a t e a zada rn ică , — p o a t e pe s t e ru ­g ă c i u n e a u n u i P r o m e t e u p r e z e n t .

Turcinul se a r ă t a to t m a i m u l t , to t m a i avu t .

T e n t a ţ i a d r u m u l u i t r e c u t însă, e r a te r ib i lă .

— Ia tă , aci es te T u r c i n u l u n d e „zac l egende f r u m o a s e şi cape t e de filosofi mor ţ i , a l ă t u r i de c â t e v a c io lane d e cal, r e s t u r i d in p r a d a u n u i l u p " .

— Ce^o fi fost aici p e t i m p u r i ? In sc r ip ţ i a g r a v ă t ă i a t ă p e o s t â n c ă p ă ­

rea scr isă de m â n a u n u i a g r a m a t . E x i s t a u oa re o a m e n i de aceş t ia şi î n

t r e c u t u l a p r o p i a t ? Melodia c o n t i n u a sfâşiată , s u r d ă . P e l ângă z idul ve r t i ca l a l T u r c i n u -

lui a m t r ecu t , c u c e r e m o n i a l u l r e spec t iv . O potecă s t r â m t ă de-o p a l m ă şi l u n g ă

de-o l eghe n e t r ece de aci în ţ a r a d e cân tec şi b a s m a Obârş ie i .

„De sus de p e L o t r u coboară „ba l ada şt v r a j a i s tor ie i .

La moartea lui Francis Jammes Poésie, que je t'aurai aimée !

FRANCIS JAMMES

C ă t r e dec l inul ca r ie re i lor, când se a p r o p i e c l ipa ieş i r i i d in scena v ie ţ i i şi a d e b u t u l u i p l in de s u r p r i z e în n e c u n o ­scu tu l p o s t e r i t ă ţ i i , — „ a m a n ţ i i muze lo r " , î ncă run ţ i ţ i , se p r e g ă t e s c , cu t ine rească î n f r i g u r a r e să a d u c ă u l t i m e l e r e t u ş ă r i l egende i care le va p ă s t r a i nco rup t ib i l — tel qu'en lu i -même — mula ju l , p e n ­t r u e t e rn i t a t e . O d a t ă eu edi ţ i i le „defi­n i t i v e " î m p o d o b i t e cu u l t ime le fo togra­fii, a p a r m e m o r i i l e şi spo reş t e n u m ă r u l j u rna l e lo r , al confes iuni lor şi co respon­den ţe lo r cu ca rac t e r in t im. A începu t să p r i n d ă chiar m o d a „ r â n d u e l i l o r " cu l imbă de m o a r t e , în ca re propozi ţ i i l e d e s l â n a t e p r i n p u n c t e de suspens ie , in ­dică discret , locul s e m n e l o r c i tăr i i pos­t u m e , în v e d e r e a ce lu i m a i e m o ţ i o n a n t efect scon ta t a s u p r a c i t i to ru lu i .

F i resc ar p ă r e a a c u m să ros t im şi con­d a m n a r e a a sp ră a u n o r astfel d e n ă r a ­vur i şi cochetăr i i penib i le , da r să v e d e m în tâ i dacă n u e locul şi m o m e n t u l po t r i ­v i te u n u i dist inguo, u r m ă t o r adag iu lu i quod licet : ceea ce fă ră să ez i t ăm a m n u m i cabo t in i sm la u n ins oa reca re , sau la a r t i s t u l med ioc ru , p o a t e fi socoti t tot aşa în cazul u n u i poe t ca F r a n c i s J a m m e s ? Conş t i in ţa popu la r i t ă ţ i i , a u -nei p o p u l a r i t ă ţ i rea le , — c e r t i t u d i n e în ­t e m e i a t ă p e in tu i ţ i a , ca şi p e m u l ţ i m e a

- dovezi lor de î n ţ e l ege re şi s impa t i e p r i ­mi te , că opera lui a p ă t r u n s în i n t im i ­t a t ea suf le tu lu i c i t i tor i lor , î n l ă t u r â n d orice rez i s t en ţă şi c â ş t i g â n d u - l e dep l ină înc rede rea , î ngădu ia r e n u m i t u l u i poe t s e p t u a g e n a r să ia u n e l e a t i t u d i n i — cu fa ţa că t r e pub l i c — şi să ros tească vor ­be, p e ca re a l t u l n u l e - a r p u t e a folosi fă ră să p a r ă ridicul, fals ori bana l .

Toa tă v iea ţa şi î n t r e a g a lui ope ră l i t e ­r a r ă s u n t însă aci, să m ă r t u r i s e a s c ă s i n ­ce r i t a t ea mi şcă toa r e a une i î n s e m n ă r i ca aceasta , p r e l u n g i n d u - i v ib r a ţ i a p â n ă de ­p a r t e în a m i n t i r e : „ A m a t ins p iscul şi n u ma i zăresc în j u r u l m e u d e c â t z ăpa ­dă" , — scrie poe tu l , s u b d a t a u l t ime i zi­l e d i n a n u l t r e c u t —-, „ n e p u t â n d z b u r a m a i sus" .

Cea d in u r m ă a lui c ronică l una ră , — „L 'air du mois" — a p ă r e a în n u m ă r u l p e A u g u s t d in „La nouve l l e r e v u e f ran­ça ise" r e d u s ă la o s i n g u r ă pag ină , i n t i ­t u l a t ă s imp lu „Dispositions".

Câteva l un i î n a i n t e de a m u r i , F r a n ­cis J a m m e s îşi p r e s i m ţ e a s fâ rş i tu l : „Ce se va î n t â m p l a d e a l u n g u l aces tor t re i su t e şaizeci şi cinci de zile ? Mur i -vo i eu? M u r i - v e i t u ?" se î n t r e b a el, în p r i ­m a zi de I a n u a r i e 1938. Cu o l uc id i t a t e pe r fec tă şi cu p u t e r e a de ob iec t iva re a a r t i s tu lu i , el se v e d e a î n d r e p t â n d u - s e că t r e cl ipa s fâ r ş i tu lu i inevi tab i l , pa r t i c i ­p â n d cu for ţe le î m p u ţ i n a t e a le t r u p u l u i pa ra l i za t de sufer in ţă , d a r cu suf le tu l tot a t â t de p r i m i t o r ca al p o e t u l u i p r i ­me lo r v e r s u r i de là Or thez , la p r o a s p e ­

tele sensa ţ i i m u l t i p l e a le na tu r i i , dea­lungu l fas tu lu i a n o t i m p u r i l o r .

C ine a r b ă n u i că p a l e t a as ta î m b e l ş u ­ga tă e a p o e t u l u i v e n e r a b i l ai c ă r u i ochi î n t â r z i e p e n t r u cea d in u r m ă oa ră asu­p r a spec taco lu lu i n a t u r i i r e n ă s c u t e , îna ­in te de-a se înch ide pes t e u l t ime le r e s ­t r â n g e r i c r e p u s c u l a r e a le vieţ i i :

„F lo r i l e ş o v ă e să se a ra te , şi ia tă un m ă n u c h i să răcăc ios : ferigi care ' m p o d o -besc vech i le t r u n c h i u r i a l e copacilor, ca pena je l e Pie i lor -Roşi i ; f runze de rodu l -p ă m â n t u l u i . t ă i a t e ca secur i l e în ve rde le , î n t u n e c a t al u n u i s i lex in jec ta t cu v ine de calcit ; mâ ţ i şo r i împrăş t i a ţ i , ca n iş te omizi de aur , d e - a l u n g u l m l ă d i ţ e l o r de sălcii ; v io le te î noda te ca od in ioară p a n ­glicile m a t e r n e p e ceafa fe t i ţe lor ; v e r ­b ine t i m p u r i i p e care n u m a i M e m l i n g le-ar fi p u t u t zug răv i ; s p â n ţ găsi t pe m a r g i n e a şan ţu lu i , şi a că ru i f runză , m a i o r n a m e n t a l ă decâ t acea d e acan tă , m ă t u r b u r ă cu noap t ea ei adâncă , — besnă din ca re n u deosebeş t i decâ t l i ­v ide le p e t a l e " .

Aceeaş i f idel i ta te , p â n ă la sfârşi t , faţă

de ceea ce cons t i tue o r ig ina l i t a tea şi e-s en ţ a a r t e i j ammes - i ene , în poesia m o ­d e r n ă : „ . . .vreme de a p r o a p e o j u m ă t a ­te de veac, poesia a fost ţ i n u t ă î n t e m n i ­ţa tă , în F r a n ţ a . D a r eu v 'o r e a d u c tot a şa de p r o a s p ă t ă ca şi a t u n c i când, p r i n 1888, îi d ă d e a m m â n a , în c u r t e a b ă t r â ­nească dela Or thez , u n d e mac i i v ine ţ i înf loresc î n t r e p i e t r i şu r i l e r o t u n d e ca n i ş t e p â i n i . "

T o a t ă opera poet ică şi l i t e r a r ă a lui F r a n c i s J a m m e s p o a r t ă accen tu l une i nes fâ r ş i t e r e c u n o ş t i n ţ e fa ţă de C r e a t o ­ru l lumi i aces te ia în c a r e p e el, poe tu l , îl p u t e m r e c u n o a ş t e în a t i t ud inea î n ­c h i n ă t o r u l u i s m e r i t d in p â n z e l e p ic tor i ­lor Renaş t e r e i .

L i r ica lui e în p r i m u l r â n d e fuz iune spon tană , spovedan i e şi î n t r ' o m ă s u r ă m u l t m a i r edusă , t r a n s p u n e r e în s im­bo lu r i poet ice . A sc r i s v e r s u r i d e o i n ­t i m i t a t e astfel că s imţ i ca o ad ie re ca ldă bă t a i a însăşi a suf le tu lu i poe tu lu i : ace-

P o a t e p e aci ş i -a p e t r e c u t ochii c ândva şi T h e o d o r S luge ru l . cu i u r e şu l ca re l-a făcut p e r o m â n a tunc i m a r e şi om.

„Ci de va fi D u m n e z e u v i u va vedea şi v a j u d e c a " es te î nche i e r ea u n u i ju­r ă m â n t sac ru al v r e m i l o r pe ca r e n u m a i m u n t e l e i e a s c u n d e şi le t ă lmăceş t e .

P o i a n a Obâ r ş i e i L o t r u l u i es te od ihna înge r i lo r şi od ihna l e g ă m i n t e l o r f ăcu te de p ă m â n t , ce ru lu i .

S u n t e m astfel aci, în i n i m i a P a r â n g u ­lui . C ă t r e Apus , vâ r fu l M â n d r a n u se m a i deosebea d i n n e g u r ă .

V e n e a u u n u l d u p ă a l tu l nor i i , ca n i ş te

N O T I Ţ E S I E C O U R I O J U M Ă T A T E D E V E A C

...Atât a trecut de când în oră­şelul Welling­ton, din depăr­tata Noua Zee-landă, s'a năs­cut Kathleen Beauchamp,

care sub nume­le Katherine Mansfield a revoluţionat

arta nuvelisti­cei engleze de după război.

Katherine Mansfield — nume evocator, pentru cine i-a citit o-pera, al unei sensibilităţi lesne îndurerată, amestec ciudat de re­alism psihologic şi reverie gra­ţios muzicală !

A murit la treizeci şi patru de ani, vârstă la care imaginea ei fizică era mai apropiată ca ori­când de însuşi chipul ideal care se desprinde din tot ce a scris.

La nouă ani aşterne pe hârtie prima ei povestire; în 1911 pu­blică o serie de amintiri sub ti­tlul O pensiune germană.

In ultimul an al războiului a-pare Preludiul, operă revelatoare a unui excepţional talent literar, apoi, în 1920, Fericire şi, cu un an înainte de a muri, The gar-den party, culegere de nuvele care i-a adus o notorietate mon­dială.

La sfârşitul anului 1922, Ka-theruia Mansfield îi scria soţului ei, criticul literar John Middle-ton Murry, dându-i sfaturi şi in-dicaţiuni amănunţite, cum să se îmbrace pentru „a face cât mai bună figură" la inaugurarea unui teatru intim, la Avon, unde ea se retrăsese cu câteva luni înainte, sub povara unei mari deprimări sufleteşti. Data spectacolului fes­tiv era fixată pentru 13 Ianuarie, 1923, dar la 9 Ianuarie, când so­ţul ei sosi la Avon, Katherina avu un acces de tuse convulsivă, ur­mată de o emoragie violentă, şi în aceeaşi noapte chinul ei pă­mântesc luă sfârşit.

„PREMIUL ORAŞULUI PARIS"

S ă p t ă m â n a vi i toare , la 16 Noembr ie , se va dece rna , a d o u a oariă de la î n f i i n ţ a r ea lui, m a r e l e p r e m i u l i t e ra r ( r e a l m e n t e „ m a r e " p e n t r u că e vorba de 25.000 f ranc i ) al „Oraşulu i Pa r i s " , o b ţ i n u t a n u l t r e c u t de Roger M a r t i n d u G a r d p e n t r u moniumenitalul ciclu epic Les Thibault.

Anul aces ta a legerea va p u r t a a s u p r a u n u i poet , d in ca re p r i c ină se p a r e că ju r iu l este n e d u m e r i t . Nu doa r că p r i n t r e poeţ i i t i ne r i n u s'ar găsi des tu i a s p i r a n ţ i de va­loare la c o n s a c r a r e a zisului

p r e m i u (inclusiv bénéf ic iée m a t e r i a l e ) , d a r c u m mumele lor n u a u î ncă o n o t o r i e t a t e suf ic ientă , a legerea a r î n sem­n a o descoper i re şi descope­riri le de a c e s t fel s u n t legaite de r iscuri . Mai p u ţ i n r i s c a n t oau c h i a r deloc a r fi s ă se acorde p remiu l , unu i poe t a căru i r e p u t a ţ i e să fie gaiţa f ă cu t ă şi a t u n c i pres t ig iu l în ­suşi a l ' aces te i d i s t ino ţ iun i s 'ar vedea spor i t .

Se ros teş te ch i a r n u m e l e d-lui L é o n - P a u l F a r g u e , des­p r e c a r e s ' a r p u t e a a f i r m a că „rien ne rnanqwe ă sa gloire" Valoa rea une i opere poe t ice de c a l i t a t e a celei pub l i ca te în volumele Banalité. Vulturne, Epaisseur, Sous ta lampe e a t â t de m u l t p r e ţ u i t ă de iu -bitoriii de poésie. î n c â t o r e ­c u n o a ş t e r e din a f a r ă . î n so ţ i t ă de inev i t ab i l a pub l i c i t a t e sgo-motoasă , li s a r p ă r e a a p r o a ­pe... o imp ie t a t e .

FAIMOASA

„IP0CRI2HE BRITANICA" este, dacă ,nu o prejudecată a continentalilor, cel pu ţ in o o-bişnuinţă de gândire îndăt ina­tă, — ceea ce numim u n „cli­şeu", pe care n e place să-l r e ­

petăm fiindcă ne pune la adă­postul oricărei răspunderi pe r ­sonale. Dovadă, această afir­maţie a unui diplomat englez, relatată de d. Pierre Lyautey, — şi a cărei sinceri tate lipsită de orice echivoc, paa te trece drept o categorică desminţire a clişeului citat:

— „Ceea ce-mi îngădue să activez, este ştiinţa pe care o am că suntem în mod cordial şi universal, detestaţi".

PREMII, PREMII...

Până la sfârşitul .anului se vor decerne în Franţa , u r m ă ­toarele ipremii l i terare de mare răsunet :

14 Noembrie: Premiul Sé-vigné, unei scrii toare.

16 Noembrie: Marele premiu literar al oraşului Paris, oare va încununa, aşa cum ară tăm în altă notă, opera unui poet.

6 Decembrie: Premiul Femi-na şi Premiul Interaliat.

7 Decembrie: Premiul Gon-court şi Premiul Théophraiste-Renaudot.

La sfârşitul lunei vii toare vor fi decernate premiile a-nuale ale „Societăţii oamenilor de li tere".

ş tafe te , se p r e l i n g e a u p e l ângă vârf şi t r eceau m a i d e p a r t e furioşi .

P a r c ă f iecare d i n t r e ei s p u n e a câ te ceva, î m p ă r t ă ş e a o ta ină , sau d e n u n ţ a o al ta , apoi m e r g e a u de va l e că t r e r ă s c r u ­cile lumi i .

L o t r u l s t r e c u r a cea ma i l i m p e d e şi cea m a i rece apă, în c a r e p r o b a b i l m u l t e zei ţe îşi r ăcoresc obraj i i a t inş i de r ă s u ­f larea p r e a caldă a u n u i Ac teon .

A m în t â ln i t acolo şi u r m e l e iui P a n . Dragos t ea lui, s t ânc i l e s u n t i n t ac t e . Mai ales o r izon tu l lui , cerul , toa te s u n t n e s c h i m b a t e , a d ă s t â n d cân tecu l d e fiece zi al a s f in ţ i tu lu i

RIG U D A R ŞI FOCUL NOPŢII „Tranziţie ! Trec spre' ce?

Unde mă opresc ? „Iartă-mă, trebuie să plec,

mă grăbesc (Peer Gynt)

Se lăsa s e a r a fă ră s'o s imţ i . Ca o p loa ie m ă r u n t ă , invizibi lă , de

ochi s t inşi . Nici u n u l d i n t r e noi n u cuteza să m a i

vorbească . P a r a p e t u r i l e m a r i d i m p r e j u r se mişcau a lene . S e mişcau, v e d e a m b ine .

Şi deoda tă , n e a n u n ţ a t soseşte d i n sus Rig U d a r „ p r i n ţ u l m u n t e l u i " , — c u s u m a n . Căciu la ţ u g u i a t ă î n d e s a t ă p e spa te , ochii a lbaş t r i , largi .

— M ă p r i m i ţ i ? — Fii b ine veni t ! C u m te n u m e ş t i ?

Eşt i d in p a r t e a loculu i ? — „ S u n t Rig U d a r . A m şi e u câ teva

oi p e cari le pasc a t u n c i când al ţ i i le od ihnesc în ţ a r c u r i . A m ven i t să m ă b u c u r cu voi de m u n t e l e u m b r i t . Şi să vă cânt cân tecu l p e c a r e n u l-aţi u i ta t .

Şi apoi m ă d u c " . Când t â r z iu n e - a m u i t a t u n u l la celă­

lalt , a m v ă z u t u n foc m a r e ap r in s de Rig Udar , d u p ă ca re a d i spă ru t .

A m p r o n u n ţ a t apoi t a r e r u g ă c i u n e a pe ca r e o m u l cu căc iu la ţ u g u i a t ă ne -a lăsa t -o scr isă p e o coajă d e copac.

Focu l se ap r in se se m a r e . N e - a m d e p ă r t a t şi noi lăsându-1 să

a rdă , a s c u n z â n d u - n e d u p ă l u m i n a lui . în f r icoşa ţ i m a i m u l t de focul d in

m u n t e al lui Rig Udar , c o b o r a m s p r e sat .

D e jos l - am văzu t încă şi a m făgă­dui t că ne v o m în toa rce m e r e u .

GABRIEL BALANESCU

lea ma i a les u n d e îşi m ă r t u r i s e ş t e igno­ran ţa , u m i l m d u - s e şi l e p ă d â n d u - s e de zădă rn ic i a glor ie i ca şi d e orgol iul crea­ţiei : Faites qu'en me levant, ce matin, de ma

table, je sois pareil à ceux qui, par ce beau

Dimanche, vont répandre à vos pieds dans l'humble

église blanche l 'aveu modeste et pur de leur simple

ignorance. (Le deuil des primevères)

Nu s 'ar p u t e a p u n e la î ndo i a l ă s ince­r i t a t ea t u l b u r ă t o a r e şi c andoa rea nep re ­făcu tă a umi l i n ţ e i lui c reş t ine , da r să n u u i t ăm, sub a p a r e n ţ a desp le t i r e ca­pr ic ioasă a v e r s u l u i ho ina r , scăpa t de s u b fe ru la disc ipl inei p rozodice , h u m o ­rul n ic ioda tă d i s t r a t al a r t i s tu lu i şi m a ­l i ţ ioz i ta tea lui ageră , — t r ă s ă t u r i cari ne in s t ruesc cu folos d e s p r e n a t u r a inti­m ă a „celui ma i b l ând poe t " . De altfel, e de a juns de t r a n s p a r e n t ă c h i a r aluzia pe ca r e o face F r a n c i s J a m m e s , c i tând cum n u se p u t e a m a i la locul ei, această vo rbă a lui T a l l e y r a n d :

„Nici o a lb ină nu e fă ră ac" .

P o e t bucol ic , J a m m e s a c u n o s c u t şi c â n t a t ca n i m e n i a l t u l bucu r i i l e s imple a le vie ţ i i c âmpeneş t i . Ş t ia n u m e l e şi p a r f u m u l t u t u r o r p l a n t e l o r umi l e şi ano­n ime , că ro ra el cel d in tâ i , le-a da t o s ta­r e civilă poet ică . î n c h i p u i r e a lu i nu îşi d o r e a a l t c a d r u m a i feer ic p e n t r u d ra ­goste decât

près du ruisseau frais, sous les feuilles profondes ,

u n d e , d u p ă h â r j o n e a l a şi s ă r u t ă r i l e svă-pă ia te , evocă î n t r ' u n v e r s admi rab i l , vo­lup t a t ea castă şi g r a v ă a î m b r ă ţ i ş ă r i ­lor :

puis nous mêlerions nos bouches, ces­sant de rire.

Viea ţa de t o a t e zilele a lui F ranc i s J a m m e s şi-a găs i t în a r t a lu i expres ia cea m a i f i rească şi m a i d i rec tă , în aşa m ă s u r ă încâ t î n t â m p l ă r i l e fami l ia re , vi­z i te le p r i m i t e , i e r b u r i l e sau f lor i le cule­se în p l i m b ă r i l e zilnice, f o r m a u u n ma­te r ia l m e r e u î m p r o s p ă t a t p e n t r u folo­s in ţa i m e d i a t ă a poe tu lu i .

In p r a g u l celui de al şap tezec i lea an, aces te câ teva r â n d u r i autobiograf ice, p u r t â n d da t a de 2 D e c e m b r i e 1937, schi­ţ ează în l ini i m a r i poves t ea u n e i vieţi ca re va r ă m â n e ca unu l d in exemple le r a r e de f ide l i t a te s t a to rn i că Poes ie i :

„ M ' a m născu t în n o a p t e a asta , la 2 D e c e m b r i e 1868, f i ind ceasur i l e u n u du­pă miezu l nop ţ i i , pe t i m p d e zăpadă groasă, la T o u r n a y , în P i r ine i i de sus. I n t r u deci î n t r ' a şap tezecea i a r n ă a vie­ţii mele , şi mi-amiintesc de u n foc, de un râu , de scumpi i m e i p ă r i n ţ i , de o piaţă la ţ a r ă cu n i ş t e eue î n t r ' u n m o r m a n de cenuşe , de b i la de st iclă a une i rampe, de u n f l u t u r e ga lben , de p r i m e l e meile v e r s u r i scr ise la Sa in t -Pa la i s , pe când a-v e a m şap t e sau opt ani , d e c a m a r a d e r i a cu p ic to ru l Cha r l e s Lacos te , de silueta f u m u r i e şi pa l idă a une i fe t işcane, de t r a iu l m e u bucol ic la Or thez , de l i tur­ghia s luj i tă de P a u l Claude l , de căsă­tor ia mea c l ăd i toa re a unu i cămin t rai­nic, d in cenuşe , lăcrăma şi c r ed in ţ ă , — din toa te c u câ te m ' a copleş i t vieaţa : î n a i n t e de orice, cu p r i e t en i fă ră sea­m ă n car i m ' a u t r a t a t ca pe u n copil răs­fă ţa t " .

A U G U S T E B R E A L : P H I L I P P E BER­THELOT.

Pol i t ica e x t e r n ă a F r a n ţ e i , oricare i -ar fi fost m i n i s t r u l a facer i lo r streine, s'a des fă şu ra t t i m p de p e s t e u n sfert de veac s u b v ig i len ţa conduce r i i u n u i om de o fabuloasă in t e l igen ţă , d e s p r e care g e r m a n i i s p u n e a u cu o c iudă admira­t ivă: „ O r i c a r e a r fi p a r t i d u l la putere în F r a n ţ a , n e r egăs im m e r e u dinaintea ace lu iaş o m : „der Mann vom Quai d'Orsay".

Aces t om c a r e p r e f e r a autor i ta tea rea lă apa ren ţ e lo r - pu t e r i i , l uc r ând în t ă c e r e şi d i s p r e ţ u i n d deopo t r ivă laude şi a t acur i , ,în l in iş tea c a b i n e t u l u i său de lucru , d e p a r t e de f lecari , a fost Phil ippe Be r the lo t . E l s i n g u r r ă m â n e a în timp ce g u v e r n e l e se s ch imbau . De la confe­r i n ţ a din Alges i ra s şi p â n ă în ceasurile t r ag ice a le r ă zbo iu lu i din 1914 el a fost a d e v ă r a t u l s t ă p â n i t o r al destinelor F r a n ţ e i .

Discre ţ ia aces tu i om a r ă m a s legen­dară . Al ţ i i car i au t ăcu t în t i m p u l vie­ţii, s 'au exp l i ca t p e l a rg , cu o îngă­d u i n ţ ă c o m u n i c a t i v ă adeseor i împinsă p â n ă la exces , în m e m o r i i pos tume . Tă­cerea lui P h i l i p p e B e r t h e l o t s'a prelun­git şi d u p ă m o a r t e , fă ră ca el să fi lăsat u n c u v â n t scr is d e s p r e u n a d i n t r e cele m a i d r a m a t i c e p e r i o a d e d in is toria Eu­ropei , cunoscu tă de el ca de n imeni al­tu l . I a tă de ce se cuv ine să a t r i bu im o a t e n ţ i e deosebi tă ' po r t r e tu lu i pe care-1 pub l i că d e s p r e P h i l i p p e Ber the lo t , d. A. Bréa l , ca re i-a fost p r i e t e n o viaţă 'n-t r e a g ă şi, m a i a les în t i m p u l războiului, co labora to r la m i n i s t e r u l afacerilor s t r e ine .

МШАІ NICULESCU

12 Noembrie 1938 UNIVERSUL LITERAR

B u c u r e ş t i T E A T R U L N A Ţ I O N A L : „ P R E M I U L

N O B E L " C O M E D I E I N 4 (patru) A C T E de H J A L M A R B E R G M A N .

I C o n d u c ă t o r i i des t ine lo r p r i m e i scene

a ţ ă r i i a u v r u t să dovedească — şi, să r e c u n o a ş t e m , au r euş i t p e d e p l i n — că n u n u m a i l i t e r a t u r a d r a m a t i c ă r o m â ­n e a s c ă e s t e def ic i ta ră .

F ă r ă î ndo ia l ă că p e n t r u e x e m p l i f i c a r e se p u t e a a lege c h i a r o p i e să f ranceză, eng leză or i g e r m a n ă n u n u m a i d e c â t o c o m e d i e d i n t r ' o ţ a r ă „ y compr i s " . Do­v a d a e însă şi aşa e v i d e n t ă .

A s i s t â n d la „ P r e m i u l N o b e l " m i - a m da t s e a m a cât d e n e d r e p ţ i a u fost c ro­n ica r i i d r a m a t i c i b u c u r e ş t e n i cu „ A p ă v i e " c a r e e r a de s igu r m u l t m a i vie şi m u l t m a i p u ţ i n ă apă goa lă decâ t acea­s tă p r o d u c ţ i e , suedeză .

D. H j a l m a r B e r g m a n a p r e z e n t a t în ce le 4 (pa t ru ) ' a c t e a le comedie i sa le , o fami l ie : fami l ia S w e d e n h j e l m , c o m p u s ă d i n t r ' u n t a t ă s avan t , m a r e a m a t o r de ş a m p a n i e şi i c r e n e g r e şi o leacă săr i t , u n fiu m a i m a r e îng loda t î n da tor i i , t o t u n fel d e s a v a n t ca şi p a p a ; u n a l doilea f iu — c e v a m a i ve ros imi l şi m a i p u ţ i n î ng loda t în d a t o r i i — l o c o t e n e n t de a v i a ţ i e şi o fiică... a r t i s t ă d r a m a t i c ă .

Rolf S w e d e n h j e l m t a t ă l e p e p u n c t u l d e a c ă p ă t a p r e m i u l „Nobe l " , p e n t r u m e r i t e ş t i in ţ i f ice cu n i m i c jus t i f i ca te în p iesă .

D u p ă d iscu ţ i i v io l en t e î n t r e m e m b r i i j u r i u l u i ce u r m a să d e c e a r n ă p r e m i u l , d i scu ţ i i i saa te d in p r i c ina p u r t ă r i i n ă ­s t r u ş n i c e a s avan tu lu i , i se a t r i b u e în f ine p r e m i u l . F a m i l i a jub i l ează . T a t ă l a r e u n fel de c r i ză d e n e r v i . T i n e r i i c a r i , s c o n t â n d p r e m i u l , s e m n a s e r ă c u g e n e ­roz i t a t e n u m e r o a s e c h i t a n ţ e , se v ă d în s i t ua ţ i a de a-şi p u t e a ach i ta da tor i i le .

Dar , d u p ă două ac t e şi j u m ă t a t e de farsă, v i n e m e l o d r a m a . B a n c h e r u l E r i k s ­son, f r a t e de l a p t e cu Rolf S w e d e n h j e l m ta tă l , a p a r e n u s p r e a fel ici ta p e n o u l l a u r e a t c u m c rezuse co-sugac iu l s ău c i s p r e a încasa n i ş t e po l i ţ e a le ce lor doi fii a i aces tu ia , po l i ţ e p e c a r e l e c u m p ă ­r a se d e p e p i a ţ ă .

D e fapt , v i n e să p l ă t e a s c ă el o pol i ţă veche . C â n d v a , cu m u l ţ i an i în u r m ă . fusese închis de t a t ă l lu i S w e d e n h j e l m , p e a t u n c i p r i m a r .

S c e n a p e ca r e a u t o r u l a do r i t -o d ra ­ma t i că e s t e d e - a d r e p t u l r idicolă . E r i k s ­

s o n deş i b a n c h e r , deş i — p a r e - s e — ovre i , deş i dorn ic de r ă s b u n a r e , e g e ­ne ros . Ofe ră f iului f o s t u l u i p r i m a r p r i l e j u l de a p l ă t i s u m e l e d a t o r a t e fă ră să s e r ă s b u n e în v r e u n fel. Ii ce ­r e n u m a i să se r o s ­t ească dacă d r e p ­t a t e a e r a d e p a r t e a

*J t a t ă l u i or i d e p a r -Ç. t ea m a m e i lu i

. S w e d e n h j e l m c a r e \ \L- c e i r u s e s o ţ u l u i ei y\ \ * să-1 i e r t e p e m i c u l

Er iksson . Cap iu l s a v a n t e însă u n o m d e onoa re . Bea el, che l tu ie ş t e p e ­

s t e m ă s u r ă , scr ie copi i lor că se s i nuc ide şi a p a r e apo i vesel şi voios d u p ă ce l e a r u n c a s e o t r a ­va în suf le t , d a r ţ i n e l a onoa rea lu i de . . . S w e d e n h j e l m .

Ii dec l a ră deci r i tos b a n c h e r u l u i E r i k ­sson c ă t a t ă l său a a v u t d r e p t a t e . Şi E r ik s son se r ă z b u n ă s p u n â n d u - i că două din po l i ţ e l e (ori ch i t an ţe le ) f i i lor să i s u n t falsif icate. Cel ce l e -a emi s a s e m n a t pe b ă t r â n u l S w e d e n h j e l m . De aci o î n ­t r e a g ă t r a g e d i e . S w e d e n h j e l m b ă n u e ş t e p e f iul său m i c p e n t r u c ă n u î n d r ă s n e ş t e să b ă n u i a s c ă p e f iul s a v a n t . L o c o t e n e n ­tu l , c r e z â n d că f r a t e l e s ă u e s t e acel c a r e a s e m n a t p e b ă t r â n , d e c l a r ă că e l e a u t o r u l fa lsului . S a v a n t u l j u n i o r zice că, î n def ini t iv , l u c r u l n u e c h i a r aşa d e s i g u r şi că a r p u t e a to t a ş a de b i n e el să fie fa ls i f ica torul . I n c l ipa cea m a i d r a m a t i c ă , b ă t r â n a M a r t a B o m a n , c u m ­na t a lu i S w e d e n h j e l m t a t ă l şi m e n a j e r a m e n a j e r i e i c e r e „ s a v a n t u l u i " s 'o dea p e m â n a a u t o r i t ă ţ i l o r p e n t r u c ă ea n e a v â n d cele d e t r e b u i n ţ ă în casă, Іта s e m n a t p e pol i ţe . D e a l t fe l n u e p e n t r u p r i m a da t ă . D a r p e ce le la l t e l e -a achi ta t . . . c ins t i t .

Radioasă , fami l ia p l e a c ă să încaseze p r e m i u l în t i m p ce... r e g e l e a ş t e a p t ă sosirea l a u r e a t u l u i .

B i l a n ţ u l : t r e i ac te de fa r să şi u n u l de m e l o d r a m ă . S i tua ţ i i r id icole în ac tu l de m e l o d r a m ă , t r a g i c - s t u p i d e în ac te le de comedie .

O s e a m ă d e a c t o r i b u n i : d. I. M a n o -lescu. d-na S o n i a Cluceru , d. N . A t a n a -siu, d-na M a r i e t t a Deculescu , d. N . B ă l -ţ ă t e a n u , d. F . S c ă r l ă t e s c u şi d. V. L ă -zărescu l ă sa ţ i s ă fie t r a ş i d e s forăr ia unu i a u t o r a ş s u e d e z .

D . Ion M a n o l e s c u a făcut to t ce o m e ­n e ş t e e r a pos ib i l s p r e a s a l v a ce se p u ­tea sa lva . R e z u l t a t u l : T o u t e s t e s a u v é sauf l ' h o n n e u r . (E v o r b a n u de onoa­rea. . .de S w e d e n h j e l m ci de ob razu l N a ­ţ ionalu lu i ) .

S i n g u r ă d -na Son ia C l u c e r u a găsi t în ro lu l M a r t é i B o m a n u n t e x t c a r e să-i î ngădu ie să a r a t e o p a r t e d i n pos ib i l i ­tă ţ i le d-sale ac tor iceş t i , i a r d. A t a n a s i u a făcut , o d a t ă m a i m u l t , d o v a d a u n o r f rumoase c a l i t ă ţ i p e n t r u comed ie .

Cei la l ţ i s 'au t r u d i t d in g r e u . D e u n d e n u e însă , n i c i D u m n e z e u n u

cere. N e c u m p u b l i c u l . RADU A. STERESCU

Matótíta B acutes ctu

l a s t

Cluj SĂPTĂMÂNA LUMINATA DE

M. SAULESCU. — DOCTO­RUL DEATH DE AZORIN. — AMAL-.ŞI SCRISOAREA ÎMPĂ­RATULUI DE R. TAGORE. -

Săptămâna trecută, Teatrul Naţional din Cluj a dat*o pre­mieră de prestigiu, eu trei piese alese exclusiv după valoarea lor poetică.

Spectacolul s'a început cu Săptămâna luminată a lui Său-lesou, în care critica noastră li­terară, în unanimi ta te , a văzut o per lă a l i teraturii dramatice, după cum aceeaşi critică a fost unanimă sâ deplângă moartea prematură a autorului ei, în care literele române a u pierdut una din cele mai bine înzestrate personalităţi lirice.

Două t răsătur i caracteristice trebue relevate la Săptămâna luminată, m r ândul întâi, forţa dramatică a acţiunii, ou a t â t mai evidentă cu cât această ac­ţiune este extrem de 'concen­trată , căci ea se reduce aproape la un singur moment dramatic . O m a m ă veghiază la căpătâiul băiatului ei ce se află în pragul morţii. Ea cunoaşte păcatele fără număr săvârşite de mur i ­bund, păcate răscolite şi a run­cate cu cruzime în fa ţa ei, de o bă t rână vrăjitoare. Având cre­dinţa — o credinţă populară — că sufletele celor oe mor în săp­t ămâna luminată a Paştilor se duc în rai, orioe păcate ar fi fă­cut ei pe acest pământ , ea do­reşte din tot sufletul moartea băiatului, în aeeist ceas dă pe urmă al săptămânii luminate. Şi fiindcă pronia cerească nu-şi ara tă îndurarea, îl omoară sin­gură, spre a obţine astfel m â n ­tuirea sufletului lui.

A doula t răsă tură este cairae-

terul românesc al piesei, care apare din însuşi motivul dra­matic al acţiunii: o superstiţie cu tăria unei profunde credin­ţe, care stăpâneşte suveiran ac ­ţiunile omului- Acest caracter apare şi din economia piesei şi se simte in s t ructura sufletea­scă a personagiilor.

In terpretarea ce s'a dat pie­sei pe scena clujană corespunde cu aceste t răsătur i caracteristi­ce ale ei, şi meritul este deopo­trivă al directorului de scenă d. N. Voicu (menţionăm decorul şi întrebuinţarea inteligenta a lu­minii) cât şi al interpreţilor: d-nele L. Bulandra (Mama), M. Borsa (Bătrâna) şi d-nii M. Dorna (Bolnavul), T. Lapteş (Paznicul). Se cuvine să fie su­bliniată interpretarea profund dramatică a d-nei Bulandra şi concepţia de tragic fior a d-lui Lapteş, în rolul dificil al nebu­nului.

Doctorul Death este o încer­care de pă t rundere a sufletului omenesc în primele momente după moarte , întemeiată poate pe o simplă fantezie de poet, dar oare a r putea fi justificată şi prin ipoteza împărtăşi tă de mai mulţi scriitori, că sufletul omului nu pierde legătura cu vieaţa, odată cu moar tea t ru -putui său. Dacă omul b ă t r â n in t ră senin în împărăţ ia mor­ţii, oeil t ânăr se infioară mai întâi la acest gând şi se revoltă în vir tutea dorului firesc de viaţă şi . a regretului pentru a tâ tea faipte posibile ce r ă ­mân neîmplinite, pen t ru ca în cele d i n u r m ă b ă se îm­pace cu destinul, pe măsu­ră oe viaţa însăşi cu toate sa r ­cinile ei este ui ta tă şi sufletul imaterial simte că se află în

pragul eternităţii . Trecerea a-oeasta delà frică la împăcare se face, în spirit creştin, cu a ju­torul credinţei şi mai ales prin puterea rugăciunilor înăl ţate de cei vii pentru sufletele celor oe se pregătesc să in t re în împă­răţia, morţii-

Valoarea piesei s tă ma i puţin în ceea ce s'ar putea numi ac ­ţiunea dramatică şi mai mult în lirismul ei, acea simfonie de stări sufleteşti ingenios şi cu multă fineţe înlănţuite de un poet autentic .

Interpretarea d-nei M. Mun-teanu (Bolnava) şi a d-lui H. Cristea (Bătrânul) s'a desfăşu­ra t în t r 'un cadru impecabil ca simplitate şi putere de sugestie şi in atmosferă de mister — opere ale d-lui V. Papilian, care a asumat direcţia de scenă. In două roluri mai mici a u apăru t d-na V. Drăgoi şi d. L. Doctor.

Piesa lui Tagore este mult mai bogată în elemente de na ­tură poetică şi dramatică deo­potrivă.

Ideea centrală este şi de astă dată in t rarea sufletului în îm­părăţ ia fără de sfârşit a mor­ţii, dar subiectul trecerii dintr 'o viaţă în cealaltă nu este omul matur, cu eonştiiiniţa mai mult sau mai puţin în t ina tă de păcat, ci sufletul nevinovat al unui copil, căruia u n t rup prea firav nu-i m a i poate d a suport de existenţă în viaţa pământească. Copilul acesta este solicitat din toate părţile de elementele vie­ţii, oricare a r fi înfăţişarea lor-Cele mai umile îndeletniciri omeneşti îl ispitesc, dar şi des­tinul suav al unor fiinţe necu­vântătoare sau a l florilor. Rare ori s'a înă l ţa t u n imn vieţii, de

intensitatea emotivă a aceluia pe care 1-a realizat Tagore pr in elementele simple dar a t â t de sugestive ale acestei piese. Ia r marea măestrie a poetului este de a fi exprimat aceste senti­mente, în care elementul poetic este dublat totdeauna de o idee filosofică, prin intermediul unui personaj minor, care-şi păs­trează cu toate acestea, toată frăgezimea de intuiţie şi de sim­ţire a vârstei copilăreşti.

Destinul copilului se împline­şte pe nesimţite, ca pr intr 'o magie, pentru realizarea căreia apare în compoziţia piesei figu­ra tipică a unui fachir. Alătu­rarea de elementele realităţi i palpabile, apar elemente t rans­figurate, de basm. Acestea câş­tigă tot mai mult teren, şi în cele din urmă ne dăm seama că toate elementele aobjunii sunt simboluri şi, în această ca ­litate,, t repte pe cari le urcă su­fletul copilului spre a intra în cealaltă viaţă, ca într 'o elibe­rare, o fericire deplină obţinută prin pierderea în nefiinţă, după concepţia cunoscută a fitosofiei indene.

Şi această piesă a fost pusă în scenă de d. Papilian, cu pri­ceperea şi simţul d-sale pent ru mister. Personajul titular, a t â t de complex şi în acelaşi t imp a t â t de subtil în s tructura lui sufletească, a fost interpretat de d-na V. Pescariu-Boitoş, d-sa fiind sefcuindată cu destoi­nicie, în roluri de mai mare sau mai mică întindere, de d-nii C A. Russey, T. Lapteş, V- Poto-roacă, H. Cristea, D. Constanti-nescu, L. Irimieş, M. Doina, L. Doctor şi d-nele Sili Munteanu, V. Ştirbeţiu, V. Bude şi E. Cer-naivsehl

OLIMPIU BOITOS

Impresi i din Tara Bască

de VIORICA BOTENI

Revoluţia se terminase în Ţara Bască spaniolă; la fiecare răscruce, în apro­pierea oricărui punct de frontieră, dra­pelul roşu-aur, mărturie a victoriei na­ţionaliste, fâlfâia în semn de pace şi triumf.

Şi coasta bască se cufundase din nou — cu regret parcă — în liniştea tristă a vechilor ei tradiţii şi obiceiuri. Pri­veam din Franţa, delà Saint-Jean de Luz, întinsul pământului spaniol, de unde cu ochii binevoitori ai depărtării nu mai puteam să văd nicio urmă din vechia luptă.

Dincolo de valea fluviului Bidassoa, seacă în timpul când fluxul se odihne­şte, I r u n u l şi F o n t a r a b i a , îngrămădite pe o culme de deal, nu ne vorbesc ni­mic de trecut.

Nici chiar pe feţele celor ce s'au re­fugiat în Franţa, nu se putea ghici sbu-ciumul pe care l-au trăit. Şi nu se în­trevedea cum, cu câteva luni înainte, Bascii trăiseră cel mai dramatic episod din existenţa lor frământată.

Mândria din bătrâni îi opreşte să spună şi altora greul pe care îl au de suferit şi îi îndeamnă să se ascundă de privirile celor ce vor să întrebe.

Ca şi Bascii din Spania, fraţii lor de pe coasta franceză, se refugiază într'o rezervă ce ni se pare misterioasă. Oa­menii aceştia, sobri, atât la înfăţişare cât şi în toate manifestările vieţii lor, reînvie trecutul cu toate vechile lui a-mintiri şi privesc cu simplitate cum noi trăim o viaţă nouă, fără să caute să ne înţeleagă şi fără să-i putem înţelege. Vorbesc o limbă necunoscută de noi, una dintre cele mai vechi limbi ale Eu­ropei; şi-au păstrat dansurile şi instru­mentele de cântat aşa cum le-au cu­noscut din bătrâni. Au jocul lor naţio­nal — pelota bască — şi un costum cu totul deosebit: b ă r b a ţ i i poartă un pan­talon susţinut de o centură roşie şi o haină scurtă maron, foarte ajustată, îmbrăcată peste o vestă deschisă, be­reta bască şi espadrile cu funde colo­rate. Femeia se îmbracă mai totdeauna în negru şi nu se desparte de vălul ne­gru ce-l poartă pe cap, lăsându-l să-i acopere părul care-i flutură pe spate.

Născuţi între Ocean şi Pirinei, sub privirea mării care aci e de argint, în umbra pădurilor verzi şi sălbatice, Bas­cii îngânduraţi şi semeţi sunt mărturie pământului pe care au crescut.

Intre stâncile învolburate de spumă ale Atlanticului, pe valea leneşului Bi­dassoa, dealungul Adurului, în umbra caldă şi deasă a pădurii plină de frea­măt, sub lumina împletită din albastrul argintat al coastei, cu violetul p o u d r n i -şurilor verzi, nu putea să se nască şi nici să prospere o altă fire decât cea ba­scă, ruptă din mediul care i-a dat viaţă.

Vizitatorii care vin vara, din toată Franţa şi din ţări străine, dispar odată cu primul val de răcoare, fără să lase nimic în urma lor. Delà H e n d a y e şi S a i n t - J e a n d e Luz , până la B i a r r i t z şi B o r d e a u x , întreaga Coastă de Argint care părea pentru o clipă transformată, se reîntoarce la vechea ei veaţă, odată cu sfârşitul verii, îndată după primele

St.-JeJain Plteid-de-Port. Case bătrâneşti pe malurile Nivei.

plecări. Nimic nu mai rămâne din ve­selia şi expansiunea adusă de cei ve­niţi de pretutindeni.

Luminile din marile hoteluri se sting, barurile goale aşteaptă zadarnic, plaja e o mare de nisip pustiită de vânt, dru­

murile au rămas fără vieaţă. Şi aşa, încet, se redeşteaptă atmosfera

adevărată a Ţării Basce, amestec de lumină cenuşie, de ritm sălbatec, de porniri trufaşe, de măreţie impresio­nantă.

Cinematografe le •

Când scriu o cronică despre un film ame­rican, — şi aici trabue să precizez că este vorba doar despre filmele americane cu „nebuni", gen apreciat în ultimul timp de spectatorii noştri — întotdeauna mă încear­că teama de a nu mă repeta.

Cred că sentimentul acesta purcede toc­mai din constatarea, că filmele mai sus a-mintite, cu toată impresia pe care o fac, la primul moment, că se deosebesc unul de al­tul, nu au la bază atleeva decât acelaş mo­tiv : specularea tensiunii nervoase în care se pare că trăesc americanii, în ultimul timp. Depinde doar de ingeniositatea regisoralui respectiv, ca să putem asista la un film a-merican din acestea, mai slab sau, oarecum, mai bun. Cum regisorul filmului „Adevărul îndrăcit" a găsit câteva lucruri noui, cum ar fi scena obişnuitului sărut de „happy end" doar bănuit, nu şi văzut, precum şi toate scenele cu Mister Smith, filmul se ri­dică puţin deasupra nivelului celor de a-eelaş gen, isbutind, prin râsetele mai puţin bolnăvicioase pe care le smulge spectatori­lor, să nu ne mai dea impresia de „peltea" pe care ne-o dau celelalte filme „nebune". Bine înţeles, aceasta cu condiţia să nu ne gândim prea mult la cele văzute pe ecran. In acest din urmă caz, rezultatul ar fi groaz­nic şi pentru noi şi pentru film.

Vom insista asupra jocului lui Cary Grant, de oarece, ani dea-rândul, am avut impre­sia că tânărul acesta e un actor lipsit de talent.

înainte, Cary Grant era obligat în fil­mele sale să spună de o sută de ori : ,te iubesc" şi să cucerească cu săruturi ire­zistibile, toate star-urile oxigenate din

Hollywood. Zâmbetele ironice cu cari sunt întâm­

pinaţi doi tineri îndrăgostiţi, în Cişmigiu, îl întovărăşeau, ca şi pe Robert Taylor, pe Cary Grant. A fost de ajuns ca el să fie distribuit în roluri de profesor distrat sau de soţ ţicnit, roluri la modă acum, pentru ca să placă. Sperăm ca în curând şi Robert Tayllor să renunţe la rolurile de amorez „perfect", rămânând pentru acestea doar a-mintirea lui Rudolf Valentino sau jocul — de unii agreat — al lui Charles Boyer.

Un film francez BUN entuziasmează. După Pepe le Moko a urmat Quai des brumes. Pot sipune oă am avut în faţă două victorii consecutive ale filmului francez. E in filmul prezentat la Capitol, un suflu de vieaţă adevărată, care ne face să uităm su­perficialitatea filmelor americane.

Prea mulţii morţi delà sfârşitul filmului

întristează, poate, pe spectator, dar în ace­laş timp ne arată concepţia despre vieaţă a fracezilor. Cele câteva ceasuri petrecute în ceaţa Hâvre-ului, au schimbat suflete, au curmat idealuri. Urletul sirenei, cu care se termină filmul, arată că pentru unii abia începe vieaţa. Insă oamenii cu care am trăit împreună câteva ore nu a u putut să evadeze din trecutul lor. A u rămas în port, înfrânţi. Ceaţa care revine ca un leit-motiv de-alungul filmului se coboară în sufletul întristat al spectatorului.

Jean Gabin, masiv şi îndurerat în acelaş timp, Michèle Morgan, cu chipul şi jocul ei straniu, minunaţi. Doar Pierre Brasseur nu se încadrează prea bine în interpretare. Are un ohip care cere palme (pe care, de altfel, Jean Gabin i le dă cu toată genero­zitatea).

TRAIAN LALESCU

TEATRUL NATIONAL: „REGELE LEAR" TRAGEDIE IN 4 ACTE (18 TABLOURI) DE W. SHAKESPEARE, TRAD. DE MĂRGĂ­RITA MILLER VERGHI.

Caragiale Spune undeva î n „Notiţele" lui, că un teatru bun nu e numai decât uta tea t ru unde se joacă piese bune, ci un teiatru unde, mai ales se joacă bine.

La 'teatrul nostru din Iaşi s',a reprezentat o piesă bună, b-ine jucată.

S'a spus de către mulţi, că d rama „Re­gele Lear" şi, în general, teatrul lui Sha­kespeare e foarte greu, dacă nu imposibil de in terpre ta t de art işt i cu resurse obiş­nuite; totuşi, după seara petrecută în s ta ­lul Naţionalului ieşan, î ţ i poţi da seama că ai t r ă i t ceva din zbuciumul shakespea-re-an, că ai văzut un spectacol mare .

Mare, a t â t prin numărul neobişnuit de

Aurel Ghiţescu

art işt i ce a u contribuit la desăvârşirea pie­sei, cât m a i alea prin jocul de m a r e c^asă de care (principalii interpreţ i au dat do­vadă.

l 'astul, muzica de scenă da tor i tă d-lui prof. Nosek, şi ma i ales amploarea conflic­tului specific shaifcebpearean, unde sent i ­mentele nobile sun t aşezate lângă pu t re ­gaiul meschin şi josnic a l nerecutioştinţei, íimpresioneiazá de la început pe spectator.

Kste inutil, deoarece subiectul e cunos­cut, să ma i discutăm valoarea şi cali tă­ţile acestei tragedii, desiprei care s'au scris sute de lucrări, în mai toate limbile pă­mântulu i şi to t a ţ â ţ i savanţ i i -au drămutt fiecare cuvânt şi i -au cân tă r i t colosala valoare estetică, cu miligramul.

Atmosfera timpului, гешша prin costu­me aideovate şi decoruri de oed mai bun gust, datori tă manei maestre şi încercate a cunoscutului pictor Kiriiaoofif, a fost prezentată cu fastul suficient, a t â t c â t era nevoie penltru la da spectatorului o im­presie puternică.

Conducerea 'ansamblului, (pregătirea 'tru­cajelor şi m a i ,abes coeziunea jocului în general şi ţesătura aproape invizibilă a subtilităţilor, se datoresc baghetei magice a principalului interpret şi conducăbox de scenă, d. Aurel Ghiţescu.

Rolul covârşitor a l Regelui Lear Ha in ­terpreta t d-sa şi trelbuie să a f i rmăm cu toajbă smlceriitaltea, Că aicest spectacol a în­semnat un 'adevărat triumf pent ru cunos­cutul şi unan im apreciatul tragedian.

D. Aurel Ghiţescu, pe care îl ştim un în­drăgostit de a r t ă şi iubitor de frumos, a dovedit că a re afinităţi adânci cu tragedia lui Shakespeare şi pă t runde în mod deo­sebit «îarile roluri pe care, cu deplină justificare, direcţia teatrului i le-a încre­dinţat.

Nebunia băt rânului rege Lear, pricinuită de nerecunoşt inţa fiicelor lui : Regan şi Goneril, a fost aşa de bine in terpre ta tă de! d-sa, încâ t jocul părea uimitor de fi­resc.

iCordelia, frumoasa, generoasa şi s in­cera Cordelia, a fost ideal jucată de pose­soarea zulufilor bronzi şi a siluetei spr in­tenei: d-na Petnonela Popescu, a şa cum închipuirea noastră, izvorâtă din lectura marelui Shakespeare, a văzut-o.

D. Tudor Călin, actor de o fineţe şi un gust remarcabil, căruia i s'a dat rolul in­grat al lui Edmund, fiul din flori al duce­lui de Glocester, a şt iut datori tă ta lentu­lui său deosebit, să dea relief neuia t in­terpretări i sale.

Bufonul bătrânului monarh, vioi, spi­ri tual şi jonglând cu gluma cu două tă i ­şuri, a fost jucat de d. G. Popovici, des­p re ca re a m mai vorbit în această rubr i ­că, cu al te prilejuri.

Celelalte roluri temeni ne, în afară de al d-nei PetroneLa Popeiscu, sunt deţinute de d - n a Gina, Sandr i (Goneril) şi d -na Anny Braesky (Regan).

Cât despre restul distribuţiei, cuvinte de lauuă se cuvin felului în care cel mai ne ­însemnat rol a fost realizat. S'au relevat d-n ' i : Şt. Ciubotăraşu (un t â n ă r şi pro­miţător ta lent) , Hagiac, C. Sava, B. Bra-еэку, N. Şubă, Remus Ionaşcu şi A. Du­mitrescu.

M3ROEA I. ZAHARIA

Pos ta redacţ ie i

D. LAURENŢIU FULGA e rugat să treacă pe la redacţie.

ILIE RADU MIRIADE. Mai trimiteţi. Se vor publica.

LEON TH. CEOCORA. Ne scrieţi că prie­tenii d-voastră şi d-voastră personal aţi fost surprinşi de faptul că poeziile nu au fost primite „binevoitor". Nu ştiu ce înţelegeţi prin bunăvoinţă. Cred însă că nu ea trebue să determine publicarea unei poezii într'o revistă literară. Dacă sunt, intr'adevăr, re­viste ia cari alegerea materialului este deter­minată în primul rând sau chiar exclusiv de bunăvoinţă, de ce nu vă adresaţi la una din ele.

Avem şi noi toată bunăvoinţa să deschi­dem calea tinerelor talente, dar.... numai a-cestora.

Iată, de pildă, poezia d-voastră „Noapte de toamnă'S pentru care ne solicitaţi bună­voinţa :

Peste florile mute, galbene şi negre S'aşează bruma rece şi neînţeleasă (!?)

Pânza nopţii se aşterne nemiloasă, Peste florile multe, galbene şi negre.

Peste tot e tăcere ; oraşul e ca mort ; Şi noaptea s'a lăsat în toamna ruginie, Strada este moartă, grădina e pustie Peste tot e tăcere ; oraşul e ca mort.

Asemenea înşiruiri de cuvinte se pot face ia infinit.

Peste urbea solitară şi pustie Picuri mari de ploaie cad într'una. S'au ascuns şi stelele şi luna Peste urbea solitară şi pustie.

Peste lira mea dezacordată A trecut o grea melancolie In neştire-aşi vrea să torn la poezie Peste lira mea dezacordată.

etc.... etc.... etc.

RADU I. MUGUR-MUGUREL. Răbdare. Lasă haosul şi moartea şi reveria şi nu mai adăuga la semnătură : „un biet elev". Când semnezi Mugur-Mugurei şi n'ai împlinit nici 18 ani să nu te preocupe haosul.

NIC. BELDIE. „Horia!" e, desigur, o poe­zie bună. Din păcate, maestrul Aron Cotruş a scris pe aceeaşi temă versuri de neegalată energie. Vă rugăm să ne trimiteţi alte ver­suri şi se vor publica.

— r. st. —

8 UNIVERSUL LITERAR 12 Noembrie 1938

Café de là P a i x . U l t i m a Cap i t a l ă a repub l ice i . F i indcă p o e ţ i i c o n s u m a u n u m a i p a ­

h a r e cu apă, Capsa a t r a s ob loane le ca­fenelei .

C â n d a ven i t d i m i n e a ţ a Ion M i n u l e -scu să-ş i ia s v a r ţ u l şi s ă c i tească j u r n a ­le le i-a da t cu tifla u n afiş l ip i t cu cocă de uşă : î n c h i s p e n t r u r epa ra ţ i i .

P e s t e câ t eva m i n u t e , l ângă u ş a b a r i ­cada t ă a ca fene le i se s t r â n s e s e r ă şi cei­la l ţ i ob i şnu i ţ i ai g lor ioase leor c a n a p e l e : Miha i l Sorbu l , C a t o n Theodor i an , Şe r ­b a n Cioculescu, V l a d i m i r S t r e i n u , G e o r ­ge G r e g o r i a n , Ca ro l A r d e l e a n u , T u d o r Măinescu , J u i . G i u r g e a . O. N . T e o d o r e -scu şi R a d u B o u r e a n u .

— Ce n e facem d o m n u l e ? —• L a Corso n u calc în n i c i u n caz, c a ­

fenea de g e a m b a ş i şi c ron ica r i d r a m a ­tici.

— Ş t iu eu o cafenea p e b u l e v a r d . — Nu, ce r e p a r a ţ i i ? T r e b u e să p r o ­

t e s t ă m — vorb i b ă r b ă t e ş t e G e o r g e G r e ­gor ian . Apo i -o d i m i n e a ţ ă î n t r e a g ă poe­ţii d ă d u r ă t â r coa l e cafenele i , bo lbo ro ­s ind şi u i t â n d u - s e la ea pieziş .

— N u po t să m ă ob işnuesc cu gân ­du l ăs ta . Să n u m a i v i n eu l a Capsa ? susp ina Caro l A r d e l e a n u . Să v ă s p u n d rep t , p a r c ă m i - a m u r i t u n p r i e t e n .

— Lasă , lasă — îl i n f o r m ă repez i t poe tu l D. N. Teodorescu — e u a m a u ­zit că se face u n fel de t e r a să la e ta j şi a t u n c i o să p r i v i m l u m e a d e p e calea Victor ie i , î n cap .

D o u ă s ă p t ă m â n i pescu i to r i i d e s te le au c i rcu la t p e Calea Vic tor ie i cu mâ in i ­le în b u z u n a r ca n i ş t e s impl i c e t ă ţ en i . I n t r e ei şi l u m e a cea la l tă n u m a i e ra fe­r e a s t r a a b u r i t ă a Capse i .

N ' a u m a i bâr f i t şi n ' a u m a i scr is o slovă.

Şi d u p ă t oa t e as tea , v e n e a u şi zi lele C r ă c i u n u l u i în ca lendar .

Adică zile lung i , nes fâ rş i t e , î n car i t e gonesc de acasă cozonacii , s a r m a l e l e şi musaf i r i i .

II î n t â lnea i p e câ te u n u l p e calea Victor ie i , p e b u l e v a r d sau tocma i p e la Capu l P o d u l u i . S ingur . P l o u a t .

î n c o t r o m a e s t r e ? — Aşa : N ' a m ce face. S'a închis

Capsa. — B i n e m a e s t r e , d a r s 'au t e r m i n a t ca­

fenele le ? — E, d ragă , Capsa, vezi Capsa, e cu

SoboruJ maeştrilor

to tu l al tceva, . . . D a r se desch ide pes t e câ teva zile. A a r a n j a t G r e g o r i a n că el e un fel de p ă r i n t e a l nos t ru . . .

Capsa s'a deschis î n t r ' a d e v ă r pe s t e câ tva t i m p ,dar î n locu l canape le lo r au a p ă r u t mese l e u n u i r e s t a u r a n t şi uşa d in colţ pe ca re a m spr i j in i t -o cu toţ i i , d i s ­p ă r u s e . In locul ei e r a o f e reas t r ă m a r e şi n i ş t e p e r d e l e car i n u e r a u de n a s u l poeţ i lor .

Capsa ca or ice f eme ie cu n ă r a v s'a pl ict is i t de poe ţ i şi d i v o r ţ u l ei cu pes ­cui tor i i de s te le a s e m ă n a t j a l e şi t r i s ­t e ţ e în î n t r e a g a r epub l i că .

U N PETETIST ŞI U N H A I D U C î n t r ' o d i m i n e a ţ ă l a Café de la P a i x a

a p ă r u t u n d o m n cu cioc, a cos t a t de u n b ă e ţ a n d r u cu ch ip m ă s l i n i u şi cu n i ş t e pantof i mic i câ t o p e n i ţ ă c laps .

— T r e b u e să fie comisar ă s t a cu cioc: — s p u s e î n t r ' o d o a r ă p r o p r i e t a r u l cafe­nelei , u n a r m e a n ca r e îşi ţ i nea to tdea ­u n a b u r t a cu a m â n d o u ă m â i n i l e să n u îi scape şi să se d u c ă d e a d u r a p e d u ş u ­me le .

î n t r ' a d e v ă r p r e s u p u s u l comisa r p a r c ă inspec ta ca feneaua .

— F a c e m ă Teodorescu l e ? — F a c e n e n e S o r b u l e . — E, a t u n c i să n e a ş e z ă m şi să l u ă m

o l i t r ă de v in . G h i a ţ a se spă r se se . La Café dela P a i x

i n t r a s e a r ă doi scr i i tor i . A d o u a zi a m a i veni t u n u l . Şi î n zi lele u r m ă t o a r e c â t e ­va m e s e d e l â n g ă fe reas t r ă , s e t r ans fo r ­m a r ă s u b i t î n c iorchini .

C u m cafeneaua cu p r i c i n a e do ldora de d o m n i ş o a r e c a r i î ţ i fac i m e d i a t cu o -ch iu l şi s t au p ic ior p e s t e p ic ior cu ro ­chia r id i ca tă de-o p a l m ă p e s t e g e n u n c h i , ba rz i i a u u i t a t ca p r i n f a r m e c B ă t r â n a Capsă .

— Ia u i t e la as ta b londă ! Mă p lace ! — îşi aşează p a p i o n u l G e o r g e D o r u D u ­mi t r e scu . Băăă , v ' a m s p u s eu, n u ş t iu ce d r a c u am, m o r femei le d u p ă m i n e . A c u m să vă s p u n d r e p t c h i a r M a r t a R ă -du lescu ga ta , g a t a să se logodească cu Bombone l , da tot la m i n e se u i t a .

— L a n o a p t e fac o poez ie ! — leş ină Virg i l Cä r i anopo l p r i v i n d u n pic ior ieşi t de s u b masă .

Mihai l t r a g e , t r a g e d in când în c â n d şi el cu ochiul .

— B u n ă m a r f ă ! — A u z i m a r f ă ! auzi e x p r e s i e şi la p .

t. t i - i s tu l ă s t a ! — îl înconde iază N. C re -vedia , — m a i f a sonează - t e ş i t u m ă ! Ce d r a c u ! P e l a voi p 'acolo pe la poş tă , a f a ră d e t i m b r e şi cole te n u m a i ş t i ţ i a l t ceva ? Ia u i t e l a m i n e . H a i d u c ! G u l e r t a r e , g h e t r e g r i la pan to f i şi să m ă auz i v o r ­b i n d cu cocoanele , poez ie n u a l t ceva ! Ce tu t e iei d u p ă D o r u ? Ce să - ţ i s p u n la u r e c h e : a r e o pa r igor ie , c r e d e că oftea­ză t oa t e cocoanele d u p ă el. Lasă-1 să

Viaţa de veselie şi tristeţi a scriitorului român V de NEAGU RADULESCU

c readă aşa, însă t u fasonează- te . bă i e t e . L a î n c e p u t d o m n i ş o a r e l e a u f l i r ta t s e ­

r ios cu p r o a s p e ţ i i chi r iaş i ai cafenele i , apoi u n a a af la t că domi i s u n t scr i i tor i .

— D ' ă i a d r a g ă ca re fac r o m a n e . P l i ­n e ch ioşcur i le d e r o m a n e . E u u n a n u m ă î n c u r c c u calici. Ăşt ia s u n t c h i o r i la p u n ­gă . B a î ţ i m a i ia ş i go logani i t ă i .

Şi d ' a tunc i poe ţ i i n ' a u m a i a v u t cu ci­ne să f l i r teze la „Café d e l a P a i x "

T H E E N G L I S H MAN

— Şşşş ! V ine G i u r g e a ! — î n t o a r c e capu l sp r e uşa r u l a n t ă , Caro l A r d e ­leanu .

— Să-1 v e d e ţ i că începe i m e d i a t cu t r a d u c e r i l e lu i ! — O e t a v Dessi la .

— Ş ş ş ş ! v i n e ! E u l t i m u l s e m n a l d e î n c e t a r e a b â r -

felii. P â n ă a d i n e a o r i J u l . G i u r g e a fuse­se obiec tu l co legia le lor d i scu ţ i i .

A c u m se a p r o p i e g r av . S a l u t â n d în d r e a p t a şi î n s t â n g a cu o p ă l ă r i e de C o w b o y . P o a r t ă ca deob ic ie iu l a s u b ­ţ ioa ră u n m a n u s c r i s b ă t u t la maş ină , cu coper ţ i f r u m o a s e de car ton . Eng lez p e r ­fect.

— î m i da ţ i voie ? — P o f t i m ! P o f t i m ! II i nv i t ă — n u ­

m a i m i e r e î n s u r â s — Caro l A r d e l e a n u . J u l . G i u r g e a îşi aşează cu gr i j ă p a r ­

des iu t ă r c a t şi ia loc î n t r e g e n e r a l u l M a -no lache ş i Cazaban . . Ha ine l e l u i s u n t t o t d e u n a în ca reu r i

că î ţ i v i n e să joci ş ah p e e le şi m a n ş e ­te le t o t d e u n a sc rob i t e ş i cu b u t o n i de au r . I a r p e u n d e g e t u n ine l câ t o ş t a m ­pi lă d e r e g i s t r a t u r ă .

— Ce m a i e n o u G i u r g e a ! — H m ! Vin d e l a Ciorne i . — Ţ i - a m v ă z u t ca r t ea i e r i în v i t r ină ,

foar te f r u m o a s ă cope r t ă . Şi a l tu l ! — Şi a m auzi t că e u n ro ­

m a n fo rmidab i l . — Formidabi l i ? H m ! E x t r a o r d i n a r .

D 'a l t fe l ch i a r d ' a ia v i n de l a Ciorne i . I e r i d i m i n e a ţ ă a a p ă r u t ca r t ea şi c â n d t r e c sea ra pe l a l ib ră i i n u s e m a i găsea . L a „ C a r t e a R o m n e a s c ă " a adus de t r e i or i c â t e o su tă , la A l k a l a y s'a v â n d u t tot î n t r ' o oră, la A k a d e m i c ă au m a i r ă m a s m i se p a r e două e x e m p l a r e , ce l p u ţ i n M o n t a u r e a n u i -a î n e b u n i t p e ăia dela e d i t u r ă cu t e l e foane le : d a ţ i - m i „Tene ­b r e " , da ţ i - im „ T e n e b r e " ! şi de u n d e să-i dea că n u m a i au nici ei . D 'a ia toc­m a i v o r b e a m cu C i o r n e i m â i n e începe să cu leagă ed i ţ ia I l -a . P e u r m ă „ C a r t e a J u n g l e i " a lu i R ip l ing . î n două s ă p t ă ­m â n i a j u n g e g a r a n t a t l a a IV-a edi ţ ie .

Caro l A r d e l e a n u se ridică. — E tâ rz iu . O s ă p lec . N u m e r g i Sor ­

b u l e să l u ă m câ t e o ţu i cu l i ţ ă ? Nici n ' a ieşi t b i n e p e uşă a u t o r u l „Vie­

ţ i i d e c â i n e " şi d u m n e a l o r poeţ i i î ncep să-1 secere .

— Şi A r d e l e a n u l ă s t a toa tă ziulica nu-1 auz i v o r b i n d decâ t d e s p r e copii . Că f i -miu ăl m a r e ş i -a l u a t l i cen ţa . Că fij m i u ăl mic face g imnas t i că şi e a t le t . Că d u p ă ăl m a r e se ţ i n fe te le d in m a h a l a scai . Că p e ăl mic o să-1 fac chi rurg . . .

— P r e a îi r ă s g â i e — s p u n e a l tu l . — B a v r e a să le c u m p e r e ş i a u t o m o ­

bi l ! — îi i n f o r m e a z ă D. N . Teodorescu , ooleg d e b i rou cu t a t a Caro l A r d e l e a n u .

— Şi el îşi b a t e r o m a n e l e la o hodo-roagă de m a ş i n ă de ca re a l ipi t o l u m â ­n a r e . Când s c h i m b ă r â n d u l „ h ă ţ " se m u t ă şi l u m â n a r e a , i a r d e a l u n g u l p e ­re ţ i lo r i se p l i m b ă u m b r a ca o f an tomă , d e se s ep r i e n o a p t e a vecini i . P e la nouă . c â n d poeţ i i p leacă pe la casele lor s au îşi

George Gregorian

î n d r e a p t ă paş i i i s p r e v re -o Bodegă dos ­nică, î n fa ţa cafenel i i J u l . G i u r g e a vor­beş te a p r i n s cu L u c i a n P r e d e s c u .

— Ce să le faci d ragă . I - a m î n e b u n i t . T o a t e v i t r i ne l e s u n t p l i n e d e căr ţ i le me le . î n ţ e l eg i ? N u m a i au loc să pu ie şi e i o ca r te .

CULTURALII PROVINCIEI

Pr iv inc i a e r e p r e z e n t a t ă la „Café de la P a i x " p r i n p o e t u l I oan Th . l l ea care când i n t r ă p e uşă î n toa r ce i m e d i a t capul z â m b i n d .

— T r e b u e să fie l l ea că m i r o a s e a podgor ie .

Şi ch ia r el e. Cu p ă l ă r i a p e ceafă, cu n i ş t e sp ice de

p ă r l ă sa t e neg l i j en t p e l â n g ă u rech i , Ion Th . l l ea e t o t d e a u n a în t r e c e r e c ă u t â n d un p a r t e n e r d e d a m i g e a n a .

— Sca r l a t ! U n d e e Sca r l a t ? n u l-aţi v ă z u t p e s c a r l a t ?

T e o d o r Sca r l a t c u m îi a u d e g lasu l do ­git i ese d e p e u n d e v a şi îl ia de m â n ă b u c u r o s p e t r a n s i l v ă n e a n .

— N u m a i u n m o m e n t să-i dau u n t e ­lefon lu i Mi t r i c să v ie şi el. N ' a r fi b ine să-1 l u ă m şi p e Io rdan , ce zici ?

— N u vă a t inge ţ i d e Io rdan . Vă r o g — i n t e r v i n e L u c i a n P r e d e s c u . I - a m pro ­c u r a t d o c u m e n t e l e şi o m u l s tă acasă şi scr ie . L u c r ă m ' împreună la Via ţa lu i Ca ­ragia le , aşa că l ă sa ţ i r o m â n u l î n pace .

L a câte-o s ă p t ă m â n ă p r o v i n c i a t r i m e -t e la „Café de là P a i x " al t a m b a s a d o r , p e E u g e n Cialâc .

S e a s t u p ă deoda t ă uşa, se î n t u n e c ă în cafenea şi a p a r e l ângă m a s a pescu i ­tor i lor de s te le u n C e a h l ă u cu două felii de pa r i ze r în obraz ş i o măs l i nă d e m u s ­t a ţ ă sub t n a s .

E u g e n Cialâc î ţ i face i m e d i a t i m p r e ­sia u n u i d o m n b i n e h r ă n i t şi c u m a n i e r e . Aşa că dacă îl î n t â lne ş t i î n t r e poeţ i , eşt i s igur de la î ncepu t că n ' a r e n imic co­m u n cu l i ra şi vo l anu l n o p t a t e c al m u ­zelor.

T e înşel i însă .

El t i p ă r e ş t e în Că lă raş i o rev is tă , or­gan izează şeză tor i , e azi în A r a d , . m â i n e în Bacău şi îi p l a c e a tmos fe ra cafenelei f i indcă aici p u n e m â n ă p e u n art icol , şi face cunoş t in ţă cu toţ i m a t a d o r i i l i t e r a ­tu r i i r o m â n e ş t i . C â n d se r e î n t o a r c e la Călăraş i , d in g a r ă î l t r a g de m â n ă t â r ­goveţ i i .

— Ce ar t icol luaşi ? Şi cu c ine ai ma i vorb i t ? Şi p e c ine îl ma i aduc i să ne ţ ie o confe r in ţă ?

A c u m c u l t u r a l u l E u g e n Cialâc e p ă ­r in t e l e Că lă ra şu lu i .

I. Gr . Vasi l iu fost co l abora to r al lui Cialâc, dă şi el d in când în când câ te-o ra i t ă pe la „Café dela P a i x . To t d u p ă m a n u s c r i s e . F i indcă — d a ! şi T â r g o -viş tea t r e b u e să a ibă o gaze tă .

C â n d e ra co labora to r la „ P ă m â n t u l " , pe I. Gr . Vasi l iu îl r e cunoş t ea i d u p ă bo­ru l pă lă r ie i cât o t a v ă de colivă şi după n i ş te ochelar i p r inş i f emen in de nas .

De când e d i r ec to r la Tâ rgov i ş t e şi-a c u m p ă r a t ochelar i cu r a m ă de baga , scr ie un r o m a n , ,Thermos" , pă l ă r i a o t r a g e pe -o s p r â n c e a n ă , e p r i e t e n la t oa r t ă cu Teodor Sca r l a t şi v r e a să a jungă şi el p r i m a r . Sâc, d o m n u l e E u g e n !

VEVEME, POETUL CU N A S STRÂMB

P e Vic tor Va le r iu M a r t i n e s c u î l r e ­cunoş t i d i n t r ' o m i e d u p ă n a s t u r i i dela ha ină . H a i n ă neag ră , n a s t u r i a lbi .

P e v r e m u r i îi ţ i nea i sonul lui Virgi l Gheorgh iu .

— Ne vops im Vic to re p ă r u l v e r d e ? — S'a făcut ! A c u m f i indcă Vi rg i l G h e o r g h i u s 'a l i­

n iş t i t şi nu-ş i щ а і vopseş t e m e i f i rele a lbe car i a u î n c e p u t să - i r ă s a r ă p e l â n g ă t â m p l e , V e v e m e — c u m e n u m i t p r e s ­c u r t a t e rou l n o s t r u — a r ă m a s să ducă el s i ngu r s t i n d a r d u l boemie i .

II găseş t i în fa ţă la „Café delà P a i x " ges t i cu lând , r e v o l t â n d u - s e a l ă t u r i de G a b y Mihă i lescu om de t e a t r u şi to t ­deoda t ă n e r a s , de S i lv iu L a z ă r a u t o r u l v o l u m u l u i de V e r s u r i „ î n g e r i n e g r i " p u s de a c u m t r e i an i s u b t t ipa r da r n e a p ă r u t n ic i p â n ă azi, ide Ş t e f an Mi­hai l L a z ă r r o m a n c i e r c u g e a m a n t a n u l b u r d u ş i t de m a n u s c r i s e şi a c t u a l m e n t e profesor de f ranceză la C u r t e a de A r ­geş , de T iv iu Teodoru , de V a l e r i u O la -niuc ,de Ionel M a r i n e s c u m a i a c u m câ ţ iva ani p r o f u n d c u g e t ă t o r (vezi „Ni ­mic d e s p r e J a p o n i a " — Tot ce a t â r n ă e bec) şi de D u m i t r u B a s a r a b e a n u , fiu al Cra iove i şi nepo t al lu i I ancu J i a n u .

V e v e m e a r e o fobie: Pe r i c l e M a r t i ­nescu şi o d o r i n ţ ă : să-şi lege opere le p e ca re n u le-a t i pă r i t încă , în p ie le de om.

— P ă i P e r i c l e e scr i to r d o m n u l e ? A ş t e p t a - ţ i n u m a i s ă - m i t ipă resc eu r o ­m a n u l şi v o m sta p e u r m ă de vorbă! Deal t fe l nici u n scr i i tor n u ex i s tă a fa ră de m i n e . R e b r e a n u ? Moft! Arghez i? II p u n la b u t o n i e r ă ! Lov inescu? Cami l P e ­t rescu? T e o d o r e a n u ? Care? — şi r i d i ­când u n n a s cam s t r â n s î n sus t r a v e r ­sează ca feneaua ţ an ţo ş s p r e ieş i re .

— Pico lo! u n ţ a p ! — îi face s e m n

I N F I R M I I V O I N Ţ E I (Urmare din pag. 1-a)

täte acestui Anton Klentze) i n desemnul abstract în care n i se dă el este prezentat ca f i ind făcut d i n ra f inament • inte lec­tual, din retfuz inst inct iv fa ţă de viaţă, d in retract i l i sm, din iner ­ţie, d in sulferinţă o a r e c u m a ta -î a x i c ă , însfârşit d i n nul i tatea voimtii. Oa şi Eminescu din Mite şi Bălăuca, Bizui e s t e u n i n a p e t e n t D. Lovinescu, î n to,a_-te r o m a n e l e sale, a vrut să pună în mişcare um tip al nemişcări i ; a vrut să creeze v ia ţă din lipsa de via/ţă.

Cum ches t iunea reuşitei n u ne preocupă, v o m observa că Bizu, aşa cum 1-a g â n d i t a u t o ­rul lui, e omul din mul ţ ime , a cărui ident i ta te n i se s e m n a l e a ­ză fulgerător, o m u l p e care parcă l - a m cunoaş te şi n u ş t im de unde . Poate că mu l - a m c u ­noscut nic iodată , ourni e cazul cu Bizu ia cărui cunoş t in ţă a m fi făcut -o n u m a i dacă d. Lovi-nesou îşi i0butea creeaiţda) şi to ­tuşi impres ia de a-1 fi m a i vă­zut se m e n ţ i n e putern ică . N u

REACŢIA EPATATIVA (Urmare din pag. i-a)

fiindcă e r a tic, şi nu reprezintă fecunda-musteţii sfârcuite, şmecher, isteţ şi spiritual; în oraşul de azi, Mitică e „mis­tic", „autentic", şi „se v r e a " lor —, ci e a d u s din a l t a par­mi „pe trai", ci p e „trăire", ca Lohengrin p e l ebădă , — mor­tificat d a c ă „trăirea" lui n ' a r e ap lauze la s cenă deschisă .

Iar „juna Rodică vo ioasă tneae" a re , b ine înţeles, un­ghii purpurii şi ciorapi de mă-tasă, şi refrenuri din ca re ,.frunza ve rde" s 'a scuturat ca şi roua, dev reme ce n u m a i sunt culese de p e buzele tra­diţiei, ci d e p e b u z a d e h a r a p a patefonului. Desigur, „juna Rodică" mai ştie şi cântecul de fluer şi d e frunză al stră­bunelor ei, da r îl c ân t ă la Ra­dio, când. ,,se p roduce" .

Civilizarea u r b a n ă c a şi c e a rura lă n ' a u fost îndelung filtrate prin spiritul nostru cri-

rea unui altoi, — ci a u fost o aicoeptare s lugarn ică a unor forme exterioare p e poar t a desch isă a reacţiei epa ta t ive .

Astfel, Ca rag i a l e — antido­tul autohton al epatăr i i — a fost un m a r e noroc pedagog ic pentru Român ia d e eri. Dar mi se p a r e c ă Români i — foarte simţitori la ar tă — a u a c l a m a t şi a p l a u d ă încă p e Ca rag i a l e pentru haru l lui de a hrăn i cu zâmbetul , fără să-şi d e a s e a m ă c ă doctoria lui — a m a r ă prin zâmbet ca şi a lui Eminescu prin gemăt — a distrat, fără să vindece.

P. S. C ineva m ă înt reba — naiv — d a c ă aces t articol se in tegrează într'o irevistâ lite­rară, — caşicum e p a t a r e a n 'a r a v e a loc d e cinste mai cu s e a m ă în sa loane le literaturii.

IONEL TEODOREANU

î n s e m n e a z ă aceas ta că i -am i n ­tui t numai tiparul ?

într 'adevăr , înfăţ i şarea lui genera lă d-e suf let dezarticulat, de o m fără voinţă — m a i l i m ­pede apus, a m mâi î n t â l n i t - o la prinţul Muişkin idin idiotul, des­pre oare a m mai avut prilejul să amint im. Aeeeaş carenţă a energiei vitaié, cauzată la aces ta de epilepsie şi compl icată în conşt i inţă creşt ină, îi anulează aimorul-prapriu, interesul prac­tic ş i iniţ iat iva, lăsânidu-l pradă infamului Lebedeff. Am m a i în ­tâ ln i t -o în Tentetnicov , din Sti­ftete Moarte, al lui G:-?cl.

Dar cu deosebire a m imai i d e n ­t i f icat-o , p e l ângă Voliga, într'un copil care, c a să agonizeze tot t impul, s'a dus apoi la Peters­burg. Purta numele de Hiia Iliîci Oblomov. E personajul lui <Gon-cearov, din roimanul Oblomov-

Copilăria ş i -o petrece î n m e ­diul familial' moşieresc, l ipsit de evenimente , care îi determină caracterul. P lecat la studii în Capitală, Il i ia Піісі va păstra înt ipărită în f i in ţa lui imobi l i ta­tea ţ inutului de lângă Volga şi pasul rar a l vieţii dn casa p ă ­rintească. Peizajul urban ca şi noul ritm îl obosesc. Costumul de dandy, cu care îşi face apa ­ri ţ ia î n soc ie tatea petersburghe-za, fiind prea riguros, e înlocuit cu cel de casă. Plăcerea de a se s imţi comod îi vine d:n indo len­ţa icare n u m a i poate sus ţ ine nici legăturile de prietenie; aşa că le curmă. Chiar aiverea, i -o adminis trează un necunoscut care, ca u n a l t Păturică sau Scatiu, profită de dezinteresa­rea aproape bolnăvicoasă a s t ă ­pânului . Nu e n u m a i dezintere­sat; e lipsit şi de amor propriu ca Muişkin; e apat ic p â n ă la a-ş i găsi un servitor, Zakhar, m c l â u şi tot aişa de neînsufleţ it , care lasă praful sä n ingă gros pe mobi le şi oglinzi, n e t u r b u ­rând nici t reaba păianjeni lor d e prin colţurile casei. S ingura î n ­

deletnicire a lui Hiia Iliici con­stă în proecte menta le , în re­flecţii dezorganizate , în viziuni de compensare , în trândăvie p a ­tologică şi mai ales în grele s o m ­nuri sies'tice. Dacă o Olgă, pen­tru care Oblomov s i m t e totuşi u n v a g impuls erotic ş i care îi răspunde cu încercări de a-i reeduca voinţa printr'o tera­peut ică a lenei , e ho tărâ tă să - i devină soţie, socotel i le preima-ritale şi poate însuş efortul sen­t imenta l îl ex tenuează din nou, făcându-1 să renumite Ia , pro­pr ia - ! fericire. Când Olga îl î n ­treabă despre boala care îl m a ­cină, c u m se numeş te , el îi răs ­punde cu un mormăi t „ablo-moveria" şi... p leacă; pentru ca, retrâigându-se şi d i n centrul într'o marg ine extremă a P e -tersburgului, s ă cadă cândva lovit de apoplexie . Şi moar tea n'a fost decât cont inuarea aces ­tei vieţi.

Nici Ia Bizu şi n ic i Ia Muişkin nu descoperim atâta v ă t ă m a r e a principului vieţii, provenită diin- însăşi în tocmirea morală ca la Oblomov. Căci Bizu e tu­berculos, inerţ ia lU'i derivând şi din repaosul medical , iar Mui­şkin e s te epileptic, cu sfiala de criză în orice împreij'urare.

N u m a i Hiia Iliici este u n v e ­getat iv p â n ă la f ix i ta tea pe i sa ­jului de pe Volga şi um abulic până la somno len ţa mediului famíliái, fără cauze nocive pre­cise. Nevoia lui de repaos ps iho­patologic porneşte n u m a i din suflet, f i ind u n fel de inapeten-ţă s tructurală care încă din c o ­pilărie îl mortifeă. Bl e făcut din rafiniament intelectual , din refuz inst inct iv faţă de v iaţă, d in retract i l ism şi inerţie,, d i n sufer inţă a tarax ică şi d i n nul i ­tatea voinţii; dar autorul lui î n ­suf leţeşte ou ar tă pe aces t n e î n ­sufleţ i t al vieţii după o astfel de măsură, că Bizu pare s c h e ­m a si comentarul lui crite.

VLADIMIR STREINU

cu d e g e t u l un c o n s u m a t o r — Repede că m ă g răbesc !

— P a r d o n ? — pufneş t e şi ma i mult p e nas V e v e m e — eu picolo? n u dom­nule , eu s u n t Vic tor V a l e r i u Mar t i ­nescu ! !

— Scuza ţ i -mă vă rog, — în lemneş te n e v i n o v a t c o n s u m a t o r u l cu ochii ţaglă la na s tu r i i a lb i ai poe tu lu i .

Virg i l Cä r i anopo l i n t r ă î m b ă i a t de sudoa re , a p r o a p e fugind .

— Sca r l a t ? U n d e e Teodor Sca r l a t ? Se ap leacă la u r e c h e a lu i Sca r l a t şi

v o r b e ş t e r e p e d e . —- Ei taci ! S u n t b a n i ? — S u n t d o m n u l e , a m te le fona t eu. — A t u n c i ha i ! L u ă m t r a m v a y u l . Şi poe ţ i i d i s p a r în goană . — Ai auzi t? — dă m o c ă n e ş t e d in cap,

B â r n a . S 'au d u s la S. S. R. — Ce faceeeee? — s a r e a r s înfăşcân-

du-ş i S i lv iu Lazăr , u i t e e 7 V 2 , pă lă r ia . Ha i şi noi. O l u ă m pe la O p e r ă şi a jun­g e m îna in t ea lor.

— H a i mă! îşi p u n e p a l t o n u l şi Mi­hai l S t r a j e .

— A ş t e p t a ţ i - m ă ! — r ă s a r e d in fundul cafenelei D o r u D u m i t r e s c u , m e r g şi eu!

— S'o l u ă m şi p e Coca F a r a g o — dă b u z n a s p r e uşe C. D a n P a n t a z e s c u , zis la cafenea P ă p ă l e a ţ ă — Ha i Cocuţo! Re ­p e d e d r a g ă că p leacă p rofesoru l !

Şi ha i t a a l ea rgă s p r e C â m p i n e a n u cu Coca F a r a g o în mij loc.

L a Ope ră , S i lv iu L a z ă r se despa r t e . S'o ia p e a l tă s t r a d ă ma i r epede , îna­in t ea lor.

— E u m a i a m p u ţ i n ă t r e a b ă v iu i m e ­diat .

I n d r u m în t â lnesc a l t g r u p : Mihai l Ş e r b a n , C o n s t a n t i n S te l i an , I e ron im Şe rbu , C o n s t a n t i n Barca ro iu , D a n P e -t r a ş incu P a u l Dan ie l e tc .

— S. 'S. R.? — S. S. R. Şi a m â n d o u ă t a b e r e l e se î n ju r ă în

gând , c ă u t â n d în m a r ş for ţa t să se de taşeze u n a de alta, m ă c a r cu u n me­t ru .

— Ce-i găs i r ă şi p ă ş t e a tocmai azi ! Să vezi că au să se t e r m i n e ban i i .

L â n g ă b iser ica S f â n t u l u i Iosif mai s u n t alţ i i . F a m i l i a Viz i rescu.

Ăş t ia d i n u r m ă s u n t m a i prac t ic i . In­t r ă n u m a i unu l . Dacă e ros t de ceva un f lue ra t s cu r t ş i d in f iecare colţ al îm-

Fuáu lancoveseu

p r e j u r i m e i a p a r e Vizi rescu I, Vizirescu II, Viz i rescu III , Viz i rescu IV.

— A ven i t d' p rofesor? G h e o r g h e s e r v i t o r u l î nch ide ş i re t un

ochi (asta î n s e a m n ă că s u n t bani ) . — Sca r l a t şi Cä r i anopo l au fost pe

aici? — A d i n e a o r i au plecat . Dânş i i au fost

şi a l a l t ăe r i . B a r e m d. Sca r l a t n e face câ t eva v iz i te în f iecare seară .

T r e p t a t , ha i t a se l in i ş teş te . — Să m ă a n u n ţ i ş i p e m i n e ! — Şi pe m i n e ! Apoi G h e o r g h e i n t r o d u c e p e câte unul

la profesor . D. p rofesor N. I. Herescu , secre ta ru l

Socie tă ţ i i Sc r i i to r i lo r R o m â n i te pr i­m e ş t e a m a b i l .

— Ce e d o m n u l e B â r n a ? — P ă i uite. . . — E, ce e?... — Aşi avea nevoie de n i ş t e bani...

n ' a m u n leu.. . — F ă o ch i t an ţ ă de cinci su te şi treci

a l ă tu r i . A l ă t u r i e cas ieru l . U n fel de m o ş cră­

c iun cu p ă r de l â n ă t o t d e a u n a înc run­tat , i g n o r â n d p a r c ă poeţ i i . D a r Bârna iese z â m b i n d sa lu tă la fel şi ţâşneşte p e t r o t u a r u l de v is -à-v is la debi t .

— Două p a c h e t e „ C a m e i " ! Cea m a i t â n ă r ă g e n e r a ţ i e o reprez in­

tă la „Café dela P a i x " , Ov id Caledoniu, Vin t i l ă H o r i a şi Ş te fan Baciu .

S t r â n ş i to ţ i t r e i î n j u r u l u n e i mese ai c r e d e că s u n t t r e i elevi d in clasa V-a de la S f â n t u l S a v a car i t r a g la fit la cafenea . O b r a z u l lor de caş n ' a r e de câ t d o u ă t r e i tu le ie de b a r b ă , p e cari Ş t e f an Bac iu le m â n g â i e demons t ra t iv .

— Ce faci Bac iu le? — Mă d u c să m ă rad . T r i n i t a t e a a s t a a d u c e însă la „Café

de la P a i x " o a t m o s f e r ă n o u ă . Ovid Ca­ledoniu, Vin t i l ă Hor i a şi Ş t e f an Baciu se deosebesc de conf ra ţ i i lor m a i vârst­nici, de p r o v e n i e n ţ ă r u r a l ă . Ci teş t i din capu l locu lu i în ochii lor i s t e ţ imea şi b u n a c u v i n ţ ă a o r ă şeanu lu i .

Dela ei, de la flăcăii ăş t ia car i s e înal­ţă — v o r b a lu i C r e v e d i a — p e s t e brazi a ş t e p t ă m n o u a ca fenea l i t e r a r ă . O ca­fenea ca r e să i n t r e cu c ins te în istoria l i t e r a t u r i i n o a s t r e ca p e v r e m e a lui Ca-ragea l e . O cafenea m a i intelectual izată , m a i d e m n ă .

P â n ă a t u n c i „Café dela P a i x " rămâne î m p ă r ă ţ i a de fum şi b e r e a lu i Lucian P r e d e s c u a u t o r u l u n e i v i i t oa re biografii: „ G r e t a G a r b o " a lui C. D a n . Pantazescu: — n ' a mă , îţi d a u o b e r e scr ie-mi un ar t icol ! — şi a lu i T e o d o r Scar la t .

— U n d e n e î n t â l n i m d u p ă amiază Teodor Sca r l a t ?

— L a „Cafe dă P e " !

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P . T T. Nr. 44908-938