raspunderea_persoanei_juridice

8/15/2019 raspunderea_persoanei_juridice

1/11

RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE

Rolul persoanelor juridice, în special al celor care îşi desfăşoarăactivitatea în domeniul economic, a început să devină foarte important înconfiguraţia noii criminalităţi. Astfel modalităţile clasice de operare au pierdut din interes pentru infractori, care au început să utilizeze metodedin ce în ce mai sofisticate, precum: spălarea banilor, obţinereafrauduloasă a unor subvenţii, evaziune fiscală, practici anticoncurenţiale,infracţiuni care sunt realizate prin intermediul persoanelor juridice.

Un alt factor determinant pentru creşterea numărului de infracţiunirealizate prin intermediul societăţilor comerciale îl reprezintă fenomenulglobalizării şi anume: internaţionalizarea pieţelor economice şidezvoltarea societăţilor comerciale transnaţionale. Un rol important în

susţinerea acestor activităţi infracţionale îl au centrele off s!ores prin celedouă caracteristice ale sale:zone cu "under regulated jurisdictions# şi anume, state în caresistemele juridice în domeniul dreptului financiar, al dreptuluifiscal, al dreptului societăţilor comerciale, al dreptului vamal, şi nuîn ultimul r$nd al dreptului penal, nu răspund standardelor prevăzute de instrumentele juridice internaţionale în vederea protejării sistemelor financiare%"non cooperative jurisdictions# şi anume statele respective nu

răspund cerinţelor de cooperare judiciară internaţională,nesemn$nd sau neratific$nd instrumentele de cooperareinternaţională elaborate de organizaţiile internaţionaleinterguvernamentale sau convenţiile în domeniu.Una dintre măsurile de descurajare a noii forme de criminalitate

economico financiară propuse statelor de către comunitateainteranţională, precum şi de studiile criminologice moderne &'roiectulU.(. (uros!ore ) protejarea sistemului financiar european faţă defacilităţile financiare oferite de centrele offs!ore, realizat de centrul

*ranscrime al Universităţii din *rento, +talia, în ianuarie --- , deşi prezintă în continuare obiect de discuţii în doctrină, este instituţiarăspunderii penale a persoanelor juridice.

/n cazul societăţilor comerciale efectul stigmatizant al sancţiunii penale poate fi descurajant. 'entru buna funcţionare a unei întreprinderi"bunul renume# este un factor decisiv, iar în momentul în care o pedeapsă penală loveşte acest bun renume efectul descurajant este sigur.

/n scopul identificării mijloacelor cele mai eficace pentrucombaterea efectelor nefaste ale criminalităţii economico financiare şi aletendinţelor sale de depăşire a frontierelor naţionale, mai ales în conte0tulliberalizarii pieţei economice, un număr important de instrumente juridice


2/11

internaţionale prevăd necesitatea introducerii în legislaţiile naţionale arăspunderii penale sau de altă natură pentru infracţiunile comise:

Recomandarea 1onsiliului (uropei nr. &22 32 privind răspundereaîntreprinderilor pentru săv$rşirea de infracţiuni invoc$nd ca

argument "prejudiciul considerabil cauzat persoanelor particularede numărul cresc$nd de infracţiuni comise în e0erciţiul activităţilor specifice întreprinderilor#Al doilea 'rotocol al 1onvenţiei privind protecţia intereselor financiare ale 1omunităţii (uropene adoptat prin Actul 1onsiliuluiUniunii (uropene din 34.-5.3446Acţiunea comună din 3.3 .3442 adoptată de 1onsiliul Uniunii(uropene pe baza art. 78 al tratatului U(, referitoare laincriminarea participării la o organizaţie criminală în cadrul statelor

membre ale U(Acţiunea comună din .3 .3442, relativă la corupţia în sectorul privat care are ca obiect incriminarea faptelor de corupţie înmediile profesionale sau comerciale, consider$nd că o acţiuneeficace contra criminalităţii organizate trebuie să prevadă o politicăglobală de luptă împotriva corupţiei1onvenţia 9(1 , din 36.3 .3446, pentru lupta împotriva corupţieifuncţionarilor publici străini în tranzacţiile comercialeinternaţionale%

1onvenţia pentru protecţia mediului prin mijloace de drept penal,din ;.33.34421onvenţia penală împotriva corupţiei, 6.-3.3444.'roblema de a şti dacă o persoană juridică îşi poate vedea angajată

răspunderea penală în considerarea acţiunilor sau inacţiunilor sale, aconstituit subiectul unei dispute care a marcat doctrina penală pe toatădurata ultimului secol. 1olocvii internaţionale, studii, articole, adnotări şimonografii au fost de a lungul timpului consacrate acestei problematici,constituind cadrul confruntărilor doctrinare între partizanii şi adversarii

ideii de răspundere penală a persoanelor juridice.'rincipalul argument al autorilor clasici în favoarea nonresponsabilităţii penale a entităţilor colective îşi găseşte originile în teoriaficţiunii persoanelor juridice, din dreptul civil, teorie care s a bucurat de olargă audienţă în secolul al


3/11

poate comite infracţiuni. 1!iar în doctrina relativ recentă se susţine, înmod izolat, de către unii autori că, "persoana juridica fiind fiinţă fictivă,nedispunand prin ea însăşi nici de voinţa şi nici de libertate, nu poatecomite o faptă ilicita şi nici nu poate cunoaşte înc!isoarea#3

*eoria ficţiunii a fost în cele din urmă abandonată c!iar în sferadreptului civil, astăzi persoanele juridice joacă un rol capital în toatedomeniile vieţii economico sociale, iar acest rol nu ar putea fi îndeplinitde entităţi fictive.

'ersoanele juridice se bucură de recunoaşterea capacităţii juridiceîn majoritatea ramurilor de drept, au un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniile membrilor care le compun, au drepturi şi obligaţii distinctede cele ale membrilor, aşa înc$t e0istenta lor este o realitate at$t în plansocial, c$t şi în plan juridic.

'ersoanele juridice se bucură de recunoaşterea capacităţii pasiveinclusiv în sfera dreptului penal. Atunci c$nd o infracţiune este îndreptatăîmpotriva unei persoane juridice este unanim admis faptul că aceasta estesubiectul pasiv al infracţiunii şi are posibilitatea de a acţiona ca parte în procesul penal prin intermediul organelor sale. Ar fi cel puţin bizar să seconsidere că persoana juridica constituie o realitate atunci c$nd a fostvătămată în drepturile sale ca urmare a unei infracţiuni, dar că, aceeaşi persoană este o entitate imaginară, fictivă, atunci c$nd încalcă ea însăşidrepturile altor persoane.

'artizanii răspunderii penale a persoanelor juridice apreciază cărecunoaşterea acestora ca subiecte de drept trebuie soluţionată pe aceleaşi baze ca şi în cazul persoanelor fizice. acă recunoaşterea capacităţii juridice a fiinţei umane nu presupune o prealabilă elucidare a problemeioriginii omului, fiind suficientă constatarea e0istenţei acestuia, tot astfel,în cazul persoanelor juridice, se presupune recunoaşterea calităţii desubiect de drept, cu drepturi şi obligaţii corelative.

/n doctrina penală rom$nească de dinainte de război, poliiconcepţiilor favorabile şi, respectiv, nefavorabile instituirii uneirăspunderi cu carcter penal a persoanei juridice, erau reprezentaţi de profesorii =intilă ongoroz şi +on *anoviceanu.'rofesorul +on *anoviceanu respingea ideea răspunderii juridice aunui subiect colectiv de drepturi, pentru următoarele considerente:

'ersoana juridică nu are voinţă şi conştiinţă proprie%'edeapsa aplicabilă îi loveşte în egală măsură şi pe membriinevinovaţi%'ersoana juridică nu poate fi pedepsită de o manieră eficace.>a polul opus, profesorul =intilă ongoroz fondatorul dreptului

penal rom$nesc modern ) admitea răspunderea penală a persoanei3 ?. ejemppe, Responsabilite penales des personnes morales, in @Annales de droit de >ouvain#, 3428. 7.(. o!amed (l BaCed, >e probleme de la responsbailite penales des personnes morales.


4/11

juridice, dar numai în cazul în care faptul ilicit a fost dorit şi consimţit deîntrega colectivitate şi fost e0ecutat în cadrul acestu+ consens. Aceastăconcepţie pare să încadreze răspunderea persoanei juridice în aşa numităteorie a "culturii societăţii#. 'e de altă parte, în concepţia profesorului

ongoroz, răspunderea persoanei juridice era justificabilă prin faptul căîntre manifestările unei colectivităţi şi membrii acesteia e0istă o legăturăcauzală. Astfel, colectivitatea îşi alege conducătorii, le dă dispoziţii deansamblu şi ratifică măsurile luate de ei. e asemenea, pedeapsaaplicabilă colectivităţii este justificată pentru că nu le a supraveg!eatcorect activitatea &culpa in vigilando . 'rin 1odul penal din 3485 & 1odul1arol al ++ lea s a introdus sistemul măsurilor de siguranţă aplicabile persoanei juridice, o soluţie care era acceptată de ambele teze.

/n doctrina penală rom$nă din ultimii ani şi a făcut loc necesitatea

ree0aminarii poziţiei faţă de tragerea la răspundere a persoanei juridice.1riminalitatea legată de activitatea persoanelor juridice este astăzio realitate incontestabilă ce cunoaşte o diversitate de cauze şi motivaţii,dintre care amintim:

riscul pe care dezvoltarea te!nologică şi implementarea noilor te!nologii în procesul de producţie îl implică. *răim într o societate care, pentru a şi asigura bunăstarea, îşi asumă o serie de riscuri şi nu puţinedintre riscurile asumate aduc în cele din urmă atingere valorilor ocrotitede normele penale%

într o economie de piaţă orice persoană juridică cu scop lucrativîncearca să obţină un profit c$t mai mare într un timp c$t mai scurt.Această tendinţă este firească, ea reprezent$nd în cele din urma însuşiscopul persoanei juridice, dar uneori obţinerea unui profit mare curespectarea dispoziţiilor legale se dovedeşte un proces de durată şi nu de puţine ori persoana juridică va încerca reducerea timpului necesar pentrurealizarea scopului, elud$nd legea prin evaziune fiscală, fraudecomerciale, etc%

uneori, organizaţiile criminale adoptă forme şi structuri specificeindustriei şi comerţului, organiz$ndu se ca persoane juridice şi încerc$ndastfel ca, în spatele unei aparenţe de legalitate, să îşi desfăşoare însiguranţă şi la o scara c$t mai largă activităţile ilicite &trafic de bunuri şi persoane, spălare de bani, etc.

Un impuls important în ree0aminarea poziţiei adoptate anterior înaceastă materie l a constituit şi evocarea lucrărilor celui de al ++ lea1ongres al Asociaţiei +nternaţionale de rept 'enal care s a ţinut la?ucureşti în anul 34 4. 1ongresul a subliniat încă de pe atuncinecesitatea unei poziţii !otăr$te împotriva faptelor ilegale ale persoanei juridice, merg$nd p$nă la folosirea legii penale. /n acelaşi sens au fost şi

recomandările de mai t$rziu ale 1omitetului de iniştri ai 1onsiliului(uropei.


5/11

9 argumentare substanţială a necesităţii unei noi reglementări şiîntr o viziune modernă a acestei materii este cuprinsă în *ratatul din 344al profesorului 1onstantin ?ulai de la Dacultatea de drept din ?ucureşti.

'rofesorul ?ulai susţine că persoana juridică are o voinţă proprie şi

poate lua, în cunoştinţă de cauză, !otăr$ri în scopul săv$rşirii de acteilegale.Ein$nd seama de noile convenţii în materie penală la care Rom$nia

a devenit parte, care prevăd aplicarea sancţiunilor penale în cazul persoanelor juridice, precum şi de angajamentele asumate de Rom$nia înnegocierile pentru aderarea la Uniunea (uropeană, prin >egea 62F --5s a introdus în 1odul penal rom$n instituţia răspunderii penale a persoanei juridice.

'otrivit art.343 1.'en., Gpersoanele juridice, cu e0cepţia statului, a

autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate cenu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentruinfracţiunile săv$rşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesulori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săv$rşită cu forma devinovăţie prevăzută de legea penală.

Răspunderea penală a persoanei juridice nu e0clude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săv$rşireaaceleiaşi infracţiuni.G

/n primul r$nd, pentru a răspunde penal, unei entităţi trebuie să îifie recunoscută personalitatea juridică. 'e cale de consecinţă, o societatecivilă, o asociere în participaţie sau societăţile comerciale în curs deformare nu răspund penal. easemenea nu se poate vorbi desprerăspunderea penală a persoanei juridice în cazul infracţiunilor comisedupă pierderea personalităţii juridice, aceste fapte put$nd în sc!imbantrena răspunderea lic!idatorilor.

/n cazul intervenirii unei cauze de nulitate în procedura deconstituire a persoanelor juridice, care nu a fost descoperită dec$t dupăsăv$rşirea infracţiunii, constatarea nulităţii nu va avea nici o influenţăasupra răspunderii penale pentru faptele săv$rşite anterior acesteiconstatări. /n aceste sens, art. H2 din >egea nr. 83F344- prevede, prinderogare de la regimul de drept comun, că efectele nulităţii societăţiicomerciale nu operează retroactiv. Un alt argument în acest sens estefaptul că persoana juridcă răspunde penal şi atunci c$nd ea a fostconstituită în scopul comiterii de infracţiuni, iar în conformitate cu prevederile art. H5 lit. e din >egea 83F344-, e0istenţa unui obiect deactivitate ilicit reprezintă o cauză de nulitate a unei societăţi comerciale.


6/11

I. Clasificarea persoanelor juridice care nu răspund penal:3 B*A*U> 1A '(RB9AIJ KUR+ +1J

Acestă e0cepţie este înt$lnită în majoritatea sistemelor de drept din(uropa cum ar fi, Dranţa, ?elgia, 9landa, Dinlanda. Btatul beneficiază de

o imunitate de jurisdicţie penală generală şi absolută, neput$nd fi angajatărăspunderea acestuia nici în cazul faptelor comise în e0ercitareaautorităţii de stat, dar nici în cazul acelor fapte care s ar săv$rşi îne0ercitarea unor activităţi ce ţin de domeniul privat al statului. AU*9R+*JE+>( 'U?>+1( L+ +IB*+*UE++>( 'U?>+1( 1AR(

(BDJL9ARJ 9 A1*+=+*A*( 1( IU '9A*( DA1( 9?+(1*U>9 (I+U>U+ 'R+=A*

Bpre deosebire de reglementarea conţinută în noul 1od penal, caree0cepta toate instituţiile publice, actuala reglementare restr$nge sfera

persoanelor e0ceptate, la cele care desfăşoară o activitate care nu poateface obiectul dreptului privat. Astfel o singură astfel de activitate figur$nd printre prerogativele instituţiei publice este suficientă pentru a atrageimunitatea penală generală a persoanei juridice respective. Un argumentîn favoarea acestei distincţii este faptul că e0ercitarea unor atribuţii deautoritate este adeseori folosit pentru a fundamenta imunitatea penalăgenerală a statului ca persoană juridică. =or beneficia aşadar de imunitate penală toate autorităţile publice reglementate de 1onstituţie sau de alteacte normative 'arlamentul, Muvernul, 1urtea 1onstituţională,instanţele judecătoreşti, etc. /n cazul instituţiilor publice însă, va trebui fianalizată activitatea care a ocazionat comiterea infracţiunii precum şiîntrega sferă a atribuţiilor conferite entităţii respective prin actul deînfiinţare &lege, !otăr$re de guvern , spre a verifica dacă printre acesteafigurează cel puţin o activitate care iese din sfera domeniului privat.

G9 activitate care nu poate face obiectul dreptului privatG se referăla acele activităţi care, potrivit legii, nu sunt susceptibile a fi e0ercitate deo persoană fizică sau juridică de drept privat. (ste vorba, în principal deacele activităţi care implică e0ercitarea unor prerogative de autoritate publică. Iu intră însă în această categorie activităţile care cad sub incidenţamonopolului de stat, deoarece respectivele activităţi pot fi desfăşurate de persoane fizice sau juridice de drept privat, pe baza licenţei obţinute încondiţiile legii.

/n egală măsură, deşi potrivit art. 385 alin. ; din 1onstituţieadministrarea bunurilor proprietate publică poate fi încredinţată doar instituţiilor publice şi regiilor autonome, nu poate fi identificat, pornindde aici, un temei pentru e0cluderea răspunderii penale a instituţiilor publice care au în administrare astfel de bunuri. Administrarea despre

care vorbeşte te0tul constituţional vizează natura dreptului pe care îl auaceste instituţii cu privire la bunurile în cauză şi nicidecum o activitate de


7/11

sine stătătoare, ce nu poate face obiectul dreptului privat. 'e această bazăvor răspunde penal universităţile de stat, majoritatea instituţiilor sanitarede stat, centrele de plasament pentru minori, etc.II. INFRACŢIUNILE CARE POT FI !"#R$ITE %E O

PER OAN! &URI%IC!Răspunderea penală a persoanelor juridice poate fi specială, aşacum este consacrată în dreptul danez, c!inez, finlandez, sau generală cuma fost adoptată în dreptul rom$n. Acest din urmă sistem presupune că o persoană juridică poate, în principiu, să comită orice infracţiune,indiferent de natura acesteia, urm$nd a se stabili în fiecare caz în partedacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a angaja răspunderea entităţiicolective. *otuşi anumite infracţiuni sunt incompatibile de a fi săv$rşite,în calitate de autor, de către o persoană juridică &evadare, bigamie,

infracţiuni comise de funcţionari, etc. . 'ersoana juridică poate participaînsă în calitate de instigator sau complice la comiterea unor astfel defapte.III. PER OANELE FI'ICE CARE POT AN(A&A PENALPER OANA &URI%IC!

Reglementarea prevăzută de art. 343 1. pen. nu individualizează persoanele fizice sau organele prin intermediul cărora poate fi angajatărăspunderea penală a persoanei juridice. >egiuitorul a evitat astfellimitarea sferei acestor persoane şi, implicit, oferirea de posibilităţi de aeluda răspunderea penală prin încredinţarea formală de către persoana juridică a unor atribuţii de decizie altor persoane dec$t celor e0pres prevăzute de lege. 1a atare pot fi imputate persoanei juridice actelecomise de organe, reprezentanţi, mandatari, prepuşi sau c!iar persoanecare, formal, nu lucrează pentru persoana juridică, dar care în faptacţionează sub autoritatea acesteia, ori de a căror acţiune persoana juridică a beneficiat & e0. instigarea la omor a directorului unei societăţiconcurente . Bunt e0ceptate infracţiunile comise de angajaţi care doar au profitat de cadrul juridic şi marterial oferit de societate, pentru a comiteinfracţiuni în interes personal. e asemenea, este e0ceptată infracţiuneacomisă de prepusul său, îndreptată c!iar împotriva acesteia. Acest modelde reglementare nu condiţionează angajarea răspunderii penale a persoanei juridice de identificarea persoanei fizice implicate în comitereaaceleiaşi infracţiuni.I". ELE)ENTUL )ATERIAL AL INFRACŢIUNII CO)I E %EPER OANA &URI%IC!

odelul de răspundere penală consacrat de >egea 62F --5 este unmodel de răspundere directă, în care persoana juridică răspunde pentru ofaptă proprie. Aceasta înseamnă că toate elementele infracţiunii, at$t

elementul material, c$t şi elementul subiectiv trebuie constate cu privirela persoana juridică, separat de eventuala lor constatare în cazul unei


8/11

persoane fizice. /n conformitate cu prevederile art. 343 1. pen., persoanele juridice răspund penal pentru infracţiunile săv$rşite în realizareaobiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.9bservăm astfel trei ipoteze distincte în care o infracţiune este imputată

unei persoane juridice: a săv$rşirea în realizarea obiectului de activitate% b săv$rşirea în interesul persoanei juridice% c săv$rşirea în numele persoanei juridice.

/n cazul primei categorii de infracţiuni, acestea trebuie să fie înstr$nsă legătură cu realizarea obiectului de activitate. (ste vorba desprefapte care se leagă de politica generală a persoanei juridice ori deactivităţile principale menite să ducă la realizarea obiectului social.Astfel, se vor include aici: infracţiuni privind protecţia mediului,infracţiuni privind concurenţa, infracţiuni privind regimul unor activităţi

economice, etc./n categoria infracţiunilor comise în interesul persoanei juridice sevor regăsi infracţiuni ce e0ced cadrului activităţilor legate de realizareaobiectului de activitate, dar care sunt susceptibile să aducă un beneficiu persoanei juridice, beneficiu reprezent$nd at$t obţinerea unui profit c$t şievitarea unei pierderi. =om regăsi printre faptele comise în interesul persoanei juridice o sfera foarte largă de infracţiuni, de la cele de corupţie spre e0emplu o dare de mită pentru a obţine un contract avantajos p$năla infracţiuni contra vieţii.

+nfracţiunile comise în numele persoanei juridice, sunt infracţiunicare nu se leagă nemijlocit de obiectul de activitate al persoanei juridiceşi nici nu sunt de natură a aduce un beneficiu acesteia, dar se comit în procesul organizării activităţii şi funcţionării persoanei juridice. Bpree0emplu, o infracţiune de abuz în serviciu const$nd în refuzul angajării,datorită etniei acesteia, a unei persoane care a c$ştigat concursul, nu vaaduce nici un profit persoanei juridice, dar este comisă de funcţionarul încauză, în numele ei. Be observă totuşi că cele trei categorii de infracţiunise întrepătrund.". ELE)ENTUL U*IECTI" AL PER OANEI &URI%ICE

Diind un model de răspundere directă, răspunderea penală a persoanei juridice impune constatarea unui element subiectiv propriu persoanei juridice, separat de elementul subiectiv ce caracterizează faptaunei anumite persoane fizice. Iecesitatea constatării elemetului subiectivîn cazul persoanei juridice este subiniată şi de precizarea introdusă dealin.3 art. 343 1. pen. potrivit căreia răspunderea persoanei juridice poatefi angajată Gdacă fapta a fost săv$rşită cu forma de vinovăţie prevăzută delegea penalăG.

+nfracţiunea poate avea la bază fie o decizie adoptată intenţionat de

persoana juridică, fie o neglijenţă a acesteia, de e0. organizarea internădeficitară sau măsuri de securitate ineficiente. /n cazul faptelor comise de


9/11

prepuşi sau mandatari, este necesar ca persoana juridică să fi avutcunoştiinţă de intenţia de acomite aceste infracţiuni şi să fi consimţit orisă fi îndemnat la săv$rşirea lor. /n cazul infracţiunilor din culpă, trebuiesă se constate că persoana juridică a avut cunoştiinţă de riscul comiterii

lor şi a neglijat să adopte măsurile necesare pentru a le preveni. 'robaelementului subiectiv se poate face prin orice mijloc de probă pentru astabili poziţia subiectivă reală a persoanei juridice. Astfel, opoziţiaformală a membrilor acestor organe faţă de o practică ilicită nu estesuficientă prin ea însăşi pentru ca persoana juridică să fie la adăpost derăspundere penală. Răspunderea penală a persoanei juridice nu va putea fiangajată atunci c$nd ea s a confruntat pe neaşteptate cu o infracţiunecomisă de un prepus, fără ca acţiunea acestuia să fi fost consimţită sau săse încadreze într o practică tolerată de societate.

/n condiţiile în care vinovăţia persoanei juridice se analizeazăseparat de vinovăţia persoanei fizice care a comis actul material, trebuiesă admitem că vinovăţia celor două persoane poate îmbrăca aceeaşi formăsau forme diferite. Astfel ar fi posibil ca în sarcina ambelor persoane săse reţină intenţia, aşa cum se înt$mplă atunci c$nd persoana juridică iadecizia de a comite o anumită faptă de e0. evaziune fiscală iar o persoană fizică din cadrul societăţii, în cunoştiinţă de cauză, pune îne0ecutare decizia. /n fine, este posibilă reţinerea unei intenţii în cazul persoanei juridice şi a unei culpe în cazul persoanei fizice, atunci c$nd persoana juridică ia !otăr$rea de a comite infracţiunea, iar angajatul o pune în e0ecutare în condiţiile unei erori culpabile. /n condiţiile în care persoana juridică răspunde pentru fapta proprie ea nu se poate îndreptaîmpotriva persoanei fizice cu o acţiune în regres pentru recuperarea sumei plătite ca amendă penală &principiul caracterului personal al răspunderii penale ."I. ANCŢIUNILE APLICA*ILE PER OANEI &URI%ICEA. 'edeapsa principală ) amenda de la .H-- lei la .---.--- lei?. 'edepsele complementare

a dizolvarea persoanei juridice% b suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 8 lunila 3 an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridiceîn legătură cu care s a săv$rşit infracţiunea pe o durată de la 8 lunila 8 ani%c înc!iderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe odurată de la 8 luni la 8 ani%d interzicerea de a participa la procedurile de ac!iziţii publice pe odurată de la 3 la 8 ani%e afişarea sau difuzarea !otăr$rii de condamnare.

1. ăsurile de siguranţă ) eşi nu e0istp o prevedere e0plicită în acest


10/11

sens măsurile de siguranţă sunt aplicabile de principiu şi persoanelor juridice în măsura în care sunt compatibile cu natura acestor activităţi.'ractic însă singura măsură de siguranţă ce poate fi aplicată persoanei juridice este confiscarea specială.

"II. A PECTE PROCE%URALE'ersoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale sau procedurale de reprezentantul său legal. /n situaţia în care persoana sau persoanele care compun organul desemnat prin statut săreprezinte persoana juridică sunt, la r$ndul lor, urmărite pentru aceeaşifaptă, se impune desemnarea de către persoana juridică a unui altreprezentant, în persoana unui mandatar. 'ersoana juridică nu are posibilitatea de a încredinţa reprezentarea sa în continuarereprezentantului statutar, învinuit sau inculpat în aceeaşi cauză, trebuind

să fie desemnată o altă persoană din cadrul persoanei juridice sau dinafara acesteia. /n cazul în care persoana juridică nu procedează la numireaunui mandatar, el va fi numit de organul de urmărire penală sau deinstanţa de judecată din r$ndul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii &art. ;64 1. 'r. 'en. . andatarul desemnat de instanţă selimitează doar la reprezentarea societăţii, el nefiind abilitat să intervină înadministrarea acesteia. 'entru a realiza apărarea persoanei juridicemandatarul poate recurge la serviciile unui avocat, nefiind obligat sărealizeze el însuşi acest lucru.

/n cursul procesului, judecătorul, în faza de urmărire penală şiinstanţa, în faza de judecată poate dispune faţă de persoana juridică, prinînc!eiere, una sau mai multe dintre următoarele măsuri preventive:

Buspendarea procedurii de dizolvare sau lic!idare a persoanei juridice%Buspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice%+nterzicerea unor operaţiuni patrimoniale specifice, susceptible de aantrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sauinsolvenţa persoanei juridice%+nterzicerea de a înc!eia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar%+nterzicerea de a desfăşura activităţi de natura celor în e0erciţiulsau cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea.Art. ;64H 1.pr. pen. 'revede că măsurile preventive se dispun

"numai pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal#.ăsurile se dispun pe o perioadă de ma0im 5- de zile, cu

posibilitatea de prelungire, fiecare prelungire put$ndu se dispune pentrucel mult 5- de zile. /n vederea asigurării respectării măsurilor preventivedispuse, instanţa poate obliga persoana juridică la depunerea unei cauţiuni


11/11

const$nd într o sumă de bani sau alte valori fi0ate de organul judiciar.1uantumul cauţiunii nu poate fi mai mic de H.--- lei. 1auţiunea serestituie la data răm$nerii definitive a !otăr$rii de condamnare pronunţatăîn cauză, dacă persoana juridică a respectat măsurile preventive, precum

şi în cazul în care, prin !otăr$rea definitivă, s a dispus ac!itarea persoanei juridice sau încetarea procesului penal faţă de aceasta. /n cazul în care s adispus faţă de persoana juridică o soluţie de netrimitere în judecată,restituirea cauţiunii se dispune de procuror.

raspunderea_persoanei_juridice

Documents

Transcript of raspunderea_persoanei_juridice