Raspunderea disciplinara a functionarilor publiciIn conformitate cu prevederile art. 75 din Legea privind statutul functionarilor publici, incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatiei a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:-intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor-neglijenta repetata la rezolvarea lucrarilor-absente nemotivate de la serviciu-nerespectarea in mod repetat a programului de lucru-interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal-nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter-manifestari care aduc atingere prestigiului autoritaii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea-desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati politice-refuzul de a indeplini atributiile de serviciu-incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si inetrdictii stabilite prin lege ptr functionarii publici.Sanctiuni disciplinare sunt:-mustrare scrisa-diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni-suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani-retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in funtia publica pe o perioada de pana la 1 an-destituirea din functia publica.Sanctiunile diciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii disciplinare , dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii abaterii disciplinare.Pentru evidentierea situatiei disciplinare a functionarului public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici are competenta legala de a elibera un cazier administrativ , conform bazei de date pe care o administreaza.Functionarii publici nemutumiti de sanctiunea ap,icata se pot adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitei de sanctionare.

Notiunea de proprietate si domeniu public

Prin proprietate publica se exprima ideea de drep real adica aptitudinea subiectului de drept expres si limitativ prevazuta de lege de a avea posesia, folosinta si dispozitia in mod exclusiv si perpetuu in cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale cu privire la bunurile care compun domeniul public.Notiunea de domeniu public exprima ideea de ansamblu de bunuri, care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public.Relatia dintre proprietate publica si domeniu public este o relatie de detrminare, de la proprietate catre domeniu, deoarece toate actele si faptele savarsite in legatura cu bunuri care aprtin domeniului public pot fi savarsite numai in legatura cu proprietatea publica si numai dupa ce a fost stabilita natura juridica a proprietatii publice.Momentele constitutionale ale proprietatii publice si domeniului public sunt cele care au definit si relatia cu privire la atitudinea fata de proprietatea privata :-statutul dezvaltator al Conventiei de la Paris 1859-Constitutia de la 1866 (Carol I)-Constitutia de la 1923 (Constitutia Bratienilor)-Constitutia de la 1938.Constitutia nu se opreste doar la a defeni proprietatea publica, ci prin prevederile art. 136 alin 3 evidentiaza si bunurile care sunt exclusiv obiect al proprietatii publice. Acestea sunt urmatoarele: bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica.S-a sustinut in literatura de specialitate ca domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale nu constituie o parte a proprietatii publice si ca proprietatea publica nu poate face parte din domeniul public sau din domeniul privat.Numai bunurile din domeniul public alcatuiesc obiectul proprietatii publice si numai bunurile proprietate publica sunt inaleienabile, cele din domeniul privat nefacand parte din proprietatea publica. In ceea ce ne priveste, achiesam la opinia larg impartasita ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii publice alcatuiesc domeniul public, spre deosebire de celelalte bunuri care aprtin particularilor si formeaza domeniul civil. Dispozitiile normei constitutionale, care impart proprietatea in publica si privata, nu au vedere criteriul titularului dreptului de proprietate, ci au in considerare regimul juridic diferit al bunurilor care fac obiectul uneia sau alteia dintre formele de proprietate.Se poate vorbi de domeniul public si de proprietate privata a statului, in sensul de domeniu privat al acestuia, intrucat bunurile proprietate privata au acelasi regim juridic, indiferent de titular.In literatura de specialitate intalnim cateva criterii in raport de care se poate considera ca un bun apartine domeniului public sau domeniului privat:-afectarea bunului. In aceasta situatie se considera ca bunul afectat unui serviciu public apartine domeniului public.Acest criteriu a fost considerat pre larg, intrucat ar insemna ca multe bunuri ar fi incluse in domeniul public, atata timp cat ele ar fi destinate serviciului public.-natura bunului, in acest caz se apreciaza ca exista bunuri, care prin natura lor, nu pot aprtine particularilor. Ex drumurile.