Dreptul. Teoria generala a dreptului

Dreptul reprezinta ansamblul normelor juridice stabilite sau recunoscute de catre stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei statului, a caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului.

Din definitia dreptului rezulta cele 3 trasaturi ale acestuia:

dreptul are caracter social, intrucat reglementeaza conduita oamenilor, oamenii avand discernamant;

caracter volitional, intrucat dreptul reprezinta vointa statului, statul detinand monopolul elaborarii si aplicarii dreptului;

caracter obligatoriu, intrucat resprectarea dreptului este obligatoriu.

Raportul juridic

1. Premise

2. Definitie si caractere

3. Subiectele raportului

4. Continutul raportului

1. Premise Existenta subiectelor raportului juridic, a unor persoane fizice si persoane juridice ce sunt participantila raportul juridic si nu pot fi decat oameni. Nu exista raport juridic intre un om si un subiect.

Existenta unor norme juridice care reglementeaza o relatie sociala si o transforma in raport juridic.

Existenta unor fapte juridice de producerea carora normele juridice leaga nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridc. Aceste fapte juridice pot fi:

- actiuni;

- inactiuni;

- evenimente.

Actiunile (faptele voluntare) presupun o manifestare a vointei omului: cumparare, imprumut, casatorie, asigurare etc. Aceste actiuni pot fi, la randul lor, savarsite cu intentia de a produce efecte juridice cu sau fara intentie, ca in situatia manifestarilor ilicite, cand o persoana, fara sa vrea, provoaca altei persoane un prejudiciu, nascandu-se in acest mod, un raport obligational. Aceste fapte juridice isi gasesc, majoritatea, diferite forme de exprimare si se materializeaza in acte juridice.

Prin act juridic se intelege fie un inscris doveditor al unei actiuni sau eveniment, fie o manifestare de vointa.

Ca inscris doveditor, actul juridic poate reprezenta fie o proba, fie are rolul de a materializa manifestarea de vointa, de a-i da puterea juridica necesara, fiind insasi forma de creare a actului juridic. Ca inscris doveditor, actul juridic poate fi un contract, un testament, o chitanta, o declaratie, o norma juridica, etc.

Ca manifestare de vointa, actul juridic reprezinta o manifestare cu intentia de a produce efecte juridice, eteriorizeaza reprezentari psihice prin acceptul de a se realiza o optiune juridica, deci de a crea, a modifica, a stinge o anumita de situatie.

Evenimentele, care sunt imprejurari ce produc anumite consecinte, indiferent de vointa omului, cum sunt: nasterea, moartea, pierderea capacitatii de munca, calamitatile naturale. Intr-un astfel de fapt juridic vointa omului lipseste in exclusivitate, insa, actionand aceste evenimente sub incidenta unei norme juridice, re creeza un raport juridic, vointa omului fiind fortata sa intre intr-un raport juridic.

Spre exemplu, in cazul unui cutremur, distugerea unui automobil parcat in apropierea unui imobil care este afectat de cutremur, naste un raport juridic de asigurare intre proprietarul autoturismului si societatea de asigurare. Inxistenta evenimentuli repectiv nu ar fi dus la crearea unui astfel de raport juridic. Sau moartea unei persoane naste un raport de succesiune intre mostenitorii legali sau testamentari ai celui care a decedat, in conditiile prevazute de lege.

2. Definitie si caractere

Raportul juridic este o relatie sociala reglementata de norma juridica.

Caracterele:

a) Social: intrucat raportul juridic poate aparea doar intre oameni. Oamenii care pot aparea in cadrul acestui raport sunt fie peroane individuale (fizice) sau in calitate de subiecte colective de drept (juridice).

b) Diversitatea: intrucat pot exista o multitudine de relatii sociale, avand in vedere ca oamenii pot incheia orice tip de contract atata timp cat contractul nu incalca legislatia si morala publica.

c) Volitional: sau chiar uneori dublu volitional intrucat norma juridica este aceea care transforma o relatie sociala in raport juridic. Pentru ca norma juridica este creatie a statului, inseamna ca raportul juridic are un caracter volitional.

Uneori, pe langa vointa statului mai este neceara si vointa indivizilor care doresc sa creeze un raport juridic. De aici rezulta caracterul dublu volitional al unor raporturi juridice.

3. Subiectele raportului

Subiectele raportului sunt persoanele fizice si/sau juridice intre care se stabileste un raport juridic.

Persoana fizica este omul privit in individualitatea sa ca titular de drepturi si obligatii juridice. Pentru a putea participa la un raport juridic, omul are nevoie de capacitate juridica.

Capacitatea juridica = Capacitatea de folosinta = Capacitatea de exercitiu

Capacitatea de folosinta este aptitudinea generala si abstracta a omului, de a avea drepturi si obligatii juridice. Ea incepe la nasterea persoanei si se sfarseste la deces. In cazuri specialecapacitatea de folosinta se recunoaste din momentul conceptiei, cu implinirea a doua conditii:

fatul sa se nasca viu;

sa fie vorba despre drepturile fatului, nu despre obligatiile sale.

Capacitatea de exercitiu este posibilitatea recunoscuta de lege persoanelor fizice de a-si exercita drepturile in mod personal, fara a avea nevoie de incuviintarea parintilor, tutorilor sau autoritatii tutelare si de a-si asuma in mod personal obligatiile, in caz de nevoie putand sta in proceses in mod personal pentru realizarea acestor drepturi.

Persana fizica dobandeste capacitate de exercitiu restransa la implinirea varstei de 14 ani.

Persoana care implineste 18 ani, precum si femeia care se casatoreste inainte de implinirea varstei de 18 ani, are capacitate de exercitiu deplina.

Sunt lipsiti de capacitate de exercitiu:

minorul sub 14 ani;

persoana care a fost pusa sub interdictie.

Persoana juridica este acel subiect de drept care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

patrimoniu prorpiu distinct de cel al membrilor sai;

organizare de sine statatoare;

un scop plicit, moral, bine determinat si posibil;

sa aiba anumite atribute cum ar fi denumirea si sediul bine precizate.

4. Continutul raportului juridic

Continutul raportului juridic este alcatuit din ansamblul de drepturi si obligatii juridice intre participantii la raport. Trebuie facuta precizarea ca este vorba doar de drepturi si obligatii juridice, deoarece alte drepturi si obligatii, cum ar fi cele morale (dreptul de a stabili, ca parinte, modalitatea de educatie a prorpiului copil) nu se pot regasi in continutul unui raport juridic.

Continutul raportului juridic este alcatuit din:

dreptul subiectiv al subiectului activ;

obligtia corelativa ce revine subiectului pasiv.

A. Dreptul subiectiv al subiectului activ

Dreptul subiectiv este posibilitatea recunoscuta de lege subiectului raportului juridic, ca limitele dreptului si moralei. Acesta sa aiba o anumita conduita si sa ceara de la subiectul pasiv respectarea conduitei sale.

Drepturile pot fi:

absolute: atunci cand subiectul pasiv este nedeterminat;

relative: atunci cand subiectul pasiv este clar dterminat;

patrimoniale: ale caror continut este avoluabil in bani ( dreptul de proprietate);

personale, nepatrimoniale: ale caror continut nu poate fi evaluat in bani (dreptul la viata; dreptul la reputatie).

B. Obligatia corelativa ce revine subiectului pasiv

Obligatia juridica: este indatorirea recunoscuta de lege subiectulu pasiv al raportului juridic de a avea o conduita corespunzatoare a dreptului subiectiv, care poate consta in a da, a face sa a nu face ceva si care la nevoie poate fi impusa cu ajutorul fortei coercitive a statului.