Afliiaistratiimea ţi Tipografia.BBAŞQV, piaţa mars Nr. 30.

Scriaorî nefrancate nu &e primesc. Manuscripte nu ae retrimet.

INSERATE ae prim esc la AD- 1III8TRAŢIUNE în Braşov şi la sirm ătorele Birouri tle enunolurl:

In V ie n a - ■. Duke* Nachf. Kax. Augenfeld 4 Emerloh Lesnar. Htlnrloh Sohalak. Rudolf Mossa. A. 0ppellk8 Nachf. Anton Oppalik. în B u d a p e s t a : A. V. Qoldbar- aar, Eksteln Barnat. In H a m ­b u r g : Marofyi & Uabmann.

PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se- i i ă garmond pe o eoionă 6 cr. ai 30 or. tim bru pentru o pu­b licare. — Pub licări m ai dose după ta r ifă şi învo ială .

RECLAME pe pagina a H.a o se r ia 10 or. seu 30 bani.

R E 1) A C Ţ IU N E A ,

(3>T"CLr».ër <a_e З в )

w6-a z e t a “ iESe în flecare fl.Abonamente pentru Anstro-Ungaria:Fe un an 12 fl., pe şâse lun i

6 fl., pe tre i lu n i 3 fl. N -rii de Dumineca 2 fi. pe an.

Pentrn România şi străinătate:Fe un an 40 franol, pe sése lun i 20 fr., pe t re i lun i 10 fr.

N-rii de Duminecă 8 franol. Se prenum eră la tote ofi-

c iele poştale din în tru şi din afară şi la d-nii colectori.

A'aonamentnl pentrn BraşcyAdmmistraţiunea, P ia ţa шахе

Târgul Inu lu i Nr. 80, -e tesit I . : Pe un an 10 fl., pe şefif lun i 5 fl., pe tre i lun i 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă : Pe un ar 12 fl., pe 6 lur.i 6 fl., p<> trei lun i 3 fl. — Un esem plar 5 cr. v. a. séu 15 bani. — A tât abo­nam entele cât şi inserţiun ile sunt a se p lă ti în ain te .

Nr. 197.—Anul LXII. Braşov, Duminecă 5 (17» Septemvre. 1899.

Prigonirea preoţimei române.Aruncând o privire asupra stă-

rei de faţă a Românilor din tótá monarchia nostră, a celor din A r­deal, Bănat şi ţâra unguréscá, ca şi a celor din Bucovina, vedem, că prigonirile duşmanilor limbei şi ai naţionalităţii nóstre se índreptézá acum de un timp încoce tot mai mult în contra preoţimei nóstre na­ţionaliste. Ei véd, că tăria şi vîn- josia poporului român îşi află un razim ^puternic în acéstá preoţime cu iubire de neam şi cu credinţă în viitorul lui. De aceea nisuesc a-o sugruma şi pe acésta, a-o face atér- nátóre de bunul plac al celor dela putere şi a-o înstrăina astfel de popor.

La noi tocmai acum se petrece un fapt, care dovedesce în chipul cel mai bătător la ochi acéstá ni- suinţă ticălosă a adversarilor bise- ricei şi ai naţiunei nóstre. Erî şi alaltăeri au ţinut în Pesta mare sfat episcopii romano-catolicî în frunte cu primatele, cu scop de a lua o hotarîre cu privire la regularea au­tonomiei bisericei lor pe basa pro- punerei, ce a făcut’o comisiunea alésá de congresul catolic unguresc.

Seim, că acéstá comisiune a propus, ca biserica română unită se fiă contopită în autonomia bisericei catolice unguresc!, adecă sé ajungă Strigoniul stăpân pe ea şi metropo- litul nostru unit se fiă supusul di­rectoratului congresului şi al prima- telui unguresc.

La conferenţă episcopilor ro­mano-catolicî au luat parte şi epis­copii români uniţi, în frunte cu me- tropolitul, şi au protestat în contra uneltirilor comisiunei congresului, arătând, că biserica română unită are propria sa autonomiă şi vré sé şi-o reguleze de sine stătător. Décá bine au făcut archiereii români uniţi de a supune plângerile lor episco­patului romano-catolic, viitorul va arăta. Noi ţinem, că Românii uniţi neavénd nici un amestec cu cato­licii unguri, metropolitul şi sufre- ganii sei făceau mult mai bine, décá

rămâneau acasă şi conchiămau ma­rele sinod mixt pentru regularea treburilor bisericei.

Dér nu numai pe terenul acesta se uneltesce contra caracterului na­ţional al preoţimei şi al bisericei ro­mâne, ci pe tote terenurile. N’avem, decât sé amintim afacerea ajutoru­lui de stat şi tote ordonanţele şi mă­surile, car! tind a persecuta preoţi- mea nostră naţionalistă de amén- doué confesiunile.

Réua pildă, ce o dau stăpâni- torii noştri unguri, vedem, că este acum urmată şi de cătră guvernanţii venetici ai Bucovinei. In urma îm- bucurătorei mişcări naţionale din anii din urmă, a început şi în sînul preoţimei fraţilor noştri bucovineni se se dea tot mai mult pe faţă do­rinţa de-a lupta alături cu mireni- mea însufleţită pentru causa naţiunei române, pentru drepturile şi liberta­tea ei. Acésta, firesce, n’a fost pe placul duşmanilor românismului din Bucovina, de aceea au hotărît a porni în contra preoţilor naţionalişti o prigonire mai aspră, decât pana acum. Semnalul l ’a dat însu-şî pre­şedintele ţerei, de popor urgisitul Bourguignon, când în cjiua nascerei Majestăţii Sale a întimpinat depu- taţia clerului român bucovinean cu învinuirea, că parte mare din preoţii români, adecă naţionaliştii, ar fi lip­siţi de lealitate şi de adevărat pa­triotism.

Pi are! e, cari au criticat acéstá purtare reutăciosă a presidentului ţerei, au fost confiscate; mai întâiu. fu confiscată „Patria11 şi în urmă chiar şi „Deştej: ."rca“, gazeta pen­tru popor, ce apare în Cernăuţi şi care s’a plâns şi ea, că li-se impută Românilor bucovineni, că nu sunt credincioşi împăratului, fiind-că îşi iubesc neamul şi tricolorul naţio­nal, care, cjice, cuprinde colorile din marca ţerei Bucovina şi „este sem­nul văcjut, că Români suntem şi Ro­mâni avem se şi murim pe pămen- tul nostru român esc “.

Era de preveefut, ca duşmănosa purtare şi prigonirile, ce acum se índréptá şi în contra cierului român

ortodocs oriental din Bucovina, vor sterni cea mai mare indignare în sînul acestuia. S’au şi ridicat din mai multe părţi voci bărbătesc!, cari apeleză la preoţimea română, ca se ceră satisfacţiă pentru ofensa, ce ’i s’a făcut din partea presidentului ţărei. Astfel energicul preot din Dră- goesci, Atanasie Procopovici, învită pe fraţii săi în Christos la o „ener­gică şi solidară împreună păşire“, căci, фее, „vedem pângărită dem­nitatea nostră preoţescă, subminată autonomia bisericei, periclitat vii­torul copiilor noştri, ăr cel mai pa­triotic popor de sub sceptrul habs- burgic, care tot-deuna a strălucit prin neclătită fidelitate cătră impe­riu şi dinastiă, baţjocurit în cele mai sfinte sentimente!“

Acesta este glasul unui vrednic păstor sufletesc al poporului român şi, decă totă preoţimea română bu­covineană se va pătrunde de acest spirit, n’avem se ne temem de sortea şi de viitorul fraţilor noştri din Bu­covina.

Dela energia, cu care vor lupta ei în contra încercărilor de a-i te- rorisa. sugrumând simţul naţional al poporului, va atârna isbânda cau- sei drepte a românismului din Bu­covina.

Dea ceriul, ca preoţimea nostră română de pretutindeni, chiămată a fi în primul şir un scut credincios al limbei şi naţionalităţii nostre, să fia însufleţită de sfântul foc, care în cursul vremilor a încă^it cu atâta putere inimile luptătorilor pentru apărarea neamului românesc, a drep­turilor şi a libertăţii sale!

Revista politică.Săptămâna acésta a fost mai

bogată cevaşi în întemplări politice atât înăuntru, cât şi în străinătate.

înăuntru încurcătura dualistă iapreporţiuni tot mai mari. Sunt atât de încurcate iţele, încât s’avăcjutde lipsă a-şî pune mâna cei mai însem­naţi bărbaţi politici din monarchiă, ca se încerce a-le descurca. Majesta-

tea Sa monarchul a chiămat la sine rend pe rend pe toţi fruntaşii de sémá, ca se le cérá sfatul şi să le pună la inimă de-a stărui se facă ce vor tace, şi se scóta cum-va teléga dualismului din nămolul, în care s’a cufundat. In urma acésta în tot de­cursul septemânei au fost la Viena întrevederi între miniştri, spre care scop şi ministrul-preşedinte unguresc a alergat de vre-o două ori la Viena, unde a fost primit de Maj. Sa şi unde s’a sfătuit cu miniştri aus­triac!.

Vorba e, că se apropie timpul, când delegaţiunile austro-ungare tre- bue se se íntrunéscá, pentru-ca să voteze cheltuelile comune. Ungaria îşî va puté alege delegaţiunea sa, dér Austria nu, séu torte cu anevoie. Acolo partidele germane din oposi- ţiă şi-au pus de gând se zádárnicésca ori-ce lucrare pacinică şi roditóre a parlamentului central din Viena, ast­fel dér şi alegerea delegaţiunei. Seim, că Germanii cer, ca guvernul austriac să retragă ordonanţele de limbă, décá vré să se fericéscá cu par­lamentul. Acum în jurul aceste cestiun! se învertesc tote încercările şi stă­ruinţele bărbaţilor politici austriac!. Vréu se afle calea, pe care s’ar puté face parlamentul capabil de lucrare. In scopul acesta preşedintele parla­mentului a convocat o mare confe­renţă a tuturor partidelor pe c|iu& de 24 Septemvre. In conferenţă acésta îşi vor spune toţi părerile, Nemţii oposiţionali şi partidele din majoritate, şi să vor face şi de-oparte şi de alta propuneri de împăciuire. De nu va succede nici acéstá con­ferenţă, nu seim, 4eu, ce va mai urma. Puţine speranţe sunt de-o bună reuşită, dér ceva totuşi trebue să se facă, căci monarchia nu póte rémáné fără budget comun. De nu se vor pleca nici unii, nici alţii, nu rămâne decât să se aducă un provi- soriu budgetar, în care cas luptele se vor continua şi încurcăturile se vor mări şi mai mult, ameninţând cu ruină zidirea şi aşa destul de şu­bredă a dualismului.

FOILETONUL „GAZ. TRANSK.

„Povestea unei Corone de oţel“.Sub acest titlu a apărut la Bu-

curesc! cartea de mult aşteptată a d-lui G. Coşhuc. care înşiră faptele vitejesc! ale Românilor şi arată lup­tele şi greutăţile prin car! au trecut pănă au putut se-şî vadă ţăra în starea sa de ac|î: liberă şi neatâr- nátóre, ér pe Domnitorul lor încu­nunat cu cununa de oţel, care este făcută din tunuri luate dela Turci în răsboiul dela Plevna.

„Pentru voi, cei ce în vremea păcii sunteţi plugari şi păstori, ér în vremea resboiului dorobanţi ai ţerii, pentru voi am scris cartea acésta44, — cjice d-1 Coşbuc în pre­faţa opului seu — „ca se sciţi şi se cunosceţî. cine a făcut Corona de oţel şi cum a făcut’o “. Faptele des­crise în acéstá carte „sunt fapte mari şi mari vor remáné de-apurur!;

er povestea lor vrednică este se fiă scrisa pe pietri anume puse pe mar- ginele drumurilor, ca toţi drumeţii să le cetescă şi se se închine înain­tea lor, căci fapte sfinte sunt. Er faptele sfinte ale neamului românesc trebue se fiă pentru noi evangelia neamului, precum e carte sfântă pen­tru creştini evangelia lui Christos“....

In cuvintele acestea se arată destul de lămurit marea valore a acestei cărţi, care ar trebui să străbată şi în cea din urmă colibă românâscă. In ea se află şi mai multe portrete şi tablouri, costă 75 cr. (cu posta 80 cr.) şi se pote procura şi dela Tipografia „A. Mureşianu“ din Braşov.

Pentru ca cetitorii să-şî facă o ideiă de cuprinsul acestei preţiose cărţi, lăsăm se urmeze din ea în estras câte-va pagini:

înainte de răsboiu.în primăvara anului 1877, ţera nostră

era în mare nedumerire. Ruşii începuseră resboiul; oştirile lor s’adunau la Prut, ale Turcilor la Dunăre.

După obiceiul vechiu, résbóiele din­tre Ruşi şi Turci se purtau în Ţera româ- néseá. Ea le era în drumul Ruşilor, cari se grăbeau sé ajungă mai iute la hotarul ţe­rei turcesc!, şi în drumul Turcilor, cari nă­zuiau sé întimpine pe Ruşi şi sé porte res­boiul afară din ţera lor.

Ori biruiau Ruşii, ori Turcii, téra nos­tră pătimea tot aceleaşi rele.

După legământul din străbuni noi eram datori sé ţinem cu Turcii în vreme de résboiu, şi sé le dăm şi óste. E lucru lesne de înţeles, că de ţineam cu Turcii, ne stricam cu Ruşii. Ei de ciudă ne căl­cau ţâra şi ne făceau tot réul, pe care ţi-1 face vrăjmaşul.

Ne-am ispitit noi de mai multe-ori sé căutăm sprijin la Ruşi şi sé ţinem cu ei, în vreme de résbóie cu Turcii, şi erăşî e lesne de înţeles, că în felul acesta ne-a fost şi mai réu. Turcii fiindu-ne duşmani, ne pus- tiau ţâra şi ni-o aprindeau, er după ispră­vitul resboiului ne aveau cu totul pe mâna lor, sé se resbune cum le place. Ca pe- I depsă ne sporiau birul, ne puneau greutăţi din nou isvodite.

Dér ori cu cine ţineam, tot réu ne

mergea, şi ruga nostră cea mai din inimă era : Apérá-ne Dómne de fómete, de ciumă şi de résbóie între Turci şi Ruşi.

Acum, pornindu-se din nou rësboiul între ei, ne dase prin gând c’ar fi bine sö nu ţinem nici cu Ruşii, nici cu Turcii. Sé se bată ei cât vor pofti, dér pe noi se ne lase în pace.

Şi la urmă şi Ruşii şi Turcii s’ar fi învoit cu tréba asta. Ei aveau sé intre în ţâră la noi, se se bată împreună, ér noi sö stăm deoparte, nedând ajutor şi oştire nici unora, nici altora.

Dér ce folos am fi avut noi dintr’asta? Ţâra ar fi fost şi atunci călcată de oştiri streine, póte mai réu ca de altă-dată, căci acum şi unii şi alţii ni-ar fi fost neprietini. Ne-am fi cruţat oştirea de perire, dér Ţ0ra ar fi fost tot în foc şi sub sabiă.

Er pe noi de ţâră ne durea. Ţ0ra trebuia scutită de pustiiri şi de năvăliri de oşti streine.

A r ii fost uşor lucru. Ţâra era a nos­tră, eram stăpâni pe ea, şi trebuia s’o spu­nem şi Turcilor şi Ruşilor, că nu le dăm voe sé între în ţâră.

Uşor de dis, dér étá că -şi Ruşii şi

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 197.—1899.

Pe când se întâmplă acestea in partea de dincolo a monarchiei dua­liste, dincóce în Ungaria spiritele sunt în mare încordare. Pe la sfîr- şitul lunei curente se va deschide dieta şi ârăşi se vor aduna în marele săbor „patrioticesc“ deputaţii unguri. Şi de asta-dată situaţiunea politică în ajunul deschiderii dietei e aprópe tot aşa de turbure, ca şi anul trecut pe timpul acesta. La crisa dualis­mului se mai adaug nemulţămirile din sînul partidelor cu anumite ces- tiunî ivite în decursul vacanţei dié­táié. Partida lui Kossuth este ne- mulţămită cu atitudinea, ceaurmat’o guvernul lui Szeli în cunoscuta afa­cere Hentzi. Aprópe vara íntréga s’a purtat o aspră campania Ziaris­tică pe tema acésta în toile kossuth- iste, şi acum în urmă chiar căpete­nia acestei partide, Francisc Kossuth, a vestit, că va porni luptă în dietă contra guvernului pe tema acésta. Mare nemulţămire este şi la acele elemente din partida guvernului, cari sunt conduse şi inspirate de Colo- man Tisza S ’a făcut chiar vorbă, ca într’un mare discurs, ce-1 va ţine înaintea alegătorilor sei din Oradea- mare, bătrânul Tisza va vesti răs- boiul în potriva lui Szeli, ba că va eşi chiar din partida guvernului. Tiszaiştii sunt amărîţî, că li-s’a luat puterea din mână şi acum, când Szeli este intr’o situaţiune grea în urma încurcăturilor din Austria, Tisza şi ai sei ar avé de gând se dea şi ei o lovitură adversarului lor, care li-a luat ólele cu carne dela ioc şi i-au lăsat cu buzele umflate.

*

Cetitorii numărului nostru de Dumineca au fost informaţi la acest loc despre afacerea căpitanului ovreu Dreyfus, al cărui de al doilea pro­ces fu pertractat în oraşul Rennes din Francia timp de cinci săptămâni. Ei bine, acest proces mare şi sen- saţional, care a ţinut lumea íntréga în încordare, s’a sfirşit Sâmbăta tre­cută după amia4î prin osândirea lui Dreyfus. Tribunalul militar l’a pe­depsit cu face ani închisore. Sentinţa din Rennes a înveselit pe naţiona­liştii francesi şi pe toţi aceia, cari 4ic, că „Francia trebue se iiă a Fran- cesilor“, şi dimpotrivă a amărît la culme jidovimea din lumea întrâgă, care din causa lui Dreyfus şî-a făcut o causă generală a ei. Nu era ne­voia de atâta turburare, dér nu era nevoia nici de atâta agitaţiă pentru mântuirea lui Dreyfus, agitaţiă fă­cută de gazetele amice osénditului.

Acum se 4i°e> c& Dreyfus va fi graţiat. S’a şi ţinut în afacerea

Turcii erau hotărîţi să între cu ostile în ţeră la noi, peste voia nostră.

Când îţi întră străinul în casă, peste voia ta, ai dreptul se te aperi. Acest drept îl aveam şi noi.

Am ii putut să trimitem oştiri, ori la Prut se împedece pe Ruşi de-a întră în ţeră, ori la Dunăre să împedece pe Turci.

Dreptul însă e una, er putinţa e alta. Decă am fi încercat să oprim pe Ruşi, n’amii putut. Ostile l6r sunt mari şi multe. Ei şi-ar ii făcut loc cu de-a-sila şi tot ar fi întrat în ţeră. Er atunci s’ar fi purtat cu noi duşmănesce.

Decă am fi încercat să oprim pe Turci, ar fi însemnat, că le suntem duşmani şi că ne-am resvrătit. Şi decă s’ar fi întâmplat la urmă să bată Turcii pe Ruşi — cum i-au şi bătut la Plevna şi cum i-au mai bătut şi într’alte răsboie — n’am fi ajuns tot pe mâna lor, n’ar fi fost tot cântecul cel vechiu ?

Er să te împotrivescl în două părţi, şi la Dunăre şi la Prut, ar fi fost faptă de nebun.

Acesta ne era acum nedumerirea. Cu

acâsta un consiliu de miniştri în Paris, despre care se (Jice, că ar fi propus graţiarea lui Dreyfus, înse preşedintele Republicei, Loubet, nu se învoesce se-i dea lui Dreyfus dru­mul aşa de curând după sentinţă. El pote se mai aştepte niţel pănă se vor mai coce lucrurile. Motiv pen­tru acest refus este şi faptul, că în Francia liniştea e deplină ac[î. Din pri­cina osândirii lui Dreyfus pentru a doua oră, nici gaură ’n ceriu nu s’a făcut, nici stâlpii republicei francese nu s’au derîmat.

Cu atât mai ridiculă este agi­taţia, ce au pornit’o gazetele ovreescî din străinătate în contra esposiţiei dela 1900 din Paris. Pentru-că au osândit pe Dreyfus, aceste gazete agită acum printre omenii lor se nu ia parte la esposiţiă. Şi lucru ciu­dat, agitaţia acesta s’a făcut şi se tace şi în gazetele jidano-maghiare, ba s’au aflat chiar aşa cjişî „politi- ciani^ unguri, cari au propus în adunări, ca Ungaria se nu ia parte la espooiţia francesă. Forte nimerit le respunde acestora o gazetă un- gurâscă din Pesta creând, că totă agitaţia lor e o copilăriă prostă, căci între esposiţiă şi sentinţa din Ren­nes nu este nici o legătură. „Fără de noi, c}ice, vor trăi şi Francesii şi Parisul. Absenţa nostră nu va băga-o în sâmă lumea mare, în schimb înse ne vom atrage mânia unei naţiuni civili sate “. Adevăr grăesce gazeta din vorbă. Ungurii sunt un popor mic, ei au lipsă de simpatiile lumei culte şi e nebuniă dela aceia dintre ei cari în orbia lor îşi închipuesc, că nu ei au se caute Europa, ci din potrivă, şi că unei naţiuni mari ca Francesii pot se-i strice prin aceea, că vor sta mânioşi la oparte. Pute­rea cea mai interesată în afacerea Dreyfus a fost de sigur Germania. Cu tote acestea înse Nemţii din ma­rea Grermaniă vor lua parte la es­posiţiă, căci aşa le cere interesul. Totă agitaţia în contra esposiţiei dela 1900 este operă jidovesca, este un fel de tunet pe râbduria hărtiă.

*

Un proces, nu mai puţin sen- saţional se desfăşură acum de o săp­tămână înaintea tribunalului statar din Serbia. Este procesul aşa pore­cliţilor complotişti în contra dinas­tiei Obrenovicilor. In urma cunoscu­tului atentat săvârşit în Belgradul Serbiei în contra lui Milan, au fost arestaţi dimpreună cu atentatorul Knezevicî o mulţime de fruntaşi ai partidului radical sârbesc, printre cari foşti miniştri, secretari de stat, preoţi etc. In contra acestora s’a ridicat

binele nu puteam face nici pe Turci, nici pe Ruşi să nu ne calce ţâra. Cu răul nici atata.

Să le fim şi unora şi altora într’ace- eaşi vreme prieteni, era rău. Să le fim amândurora de-odată duşmani, era si mai> ' >rău.

Să stăm cu oştirile de-o parte la munte şi să lăsăm ţera pe mâna Ruşilor şi a Tur­cilor, era faptă de om slab. De ce avem oştire bună şi viteză? Ca să stea de-o parte prin munţi, în vreme ce în ţeră era răs- boiu şi pustiire?

Dér să băgăm óstea în foc era şi mai rău, căci trebuia să ţinem partea ori Tur­cilor, ori Ruşilor.

în vremurile acelea nu sciam unde ne stă capul. Ne era, cum dice vorba, greu la dél şi rău la vale. înainte foc, îndărăt apă mare. Nu puteam merge nici încolo, nici íncóce, ér décá stăteam pe loc ne ajungeau amendouă de-odată. . . .

*

In fine Domnitorul s’a hotărît aşa : a făcut legăment cu Ruşii. Le da voe să

acusă de trădare şi de conjuraţiune în potriva dinastiei, şi acum li-se pertractéza procesul. Gruvernul sâr­besc a fost făcut atent din partea Austro-Ungariei şi Rusiei se bage de sémá ce face, căci forte uşor se póte întâmpla, ca din góna în contra ra­dicalilor sârbi se urmeze o nenoro­cire pentru ţâră. Tot procesul acesta este o răsbunare a ex-regelui Milan asupra adversarilor sei.

Conferenţa episcopilor catolici.Alaltăerl s’a deschis în palatul pri­

maţi al din Budapesta conferenţa episcopi­lor romano-catolici. La acésta conferenţă au partioipat şi archiereii români uniţi în număr complet: I. P. S. Sa Metropolitul Dr. Victor Mihályi, şi PP. SS. Lor epis­copii Mihail Pavel, Dr. Demetriu Radu şi Ioan Szabo. Obiectul principal al dezbate­rilor conferenţei a fost cestiunea autonomiei catolice.

Foile unguresc!, ce le-am primit adl, aduc următorele despre prima şedinţă a con­ferenţei ţinute a la ltă e r l:

Conferenţa a fost deschisă de prima­tele Vasmry. El a arătat căuşele, cari au arg itat convocarea ei. A arătat apoi ces- tiunile, cari sunt puse la ordinea l n*daţă după deschidere s’a dat cuvântul epis­copului Gustav Majlath din Alba-Iulia, ru­gat fiind a face cunoscut proiectul privi­tor la calificaţiunea catecheţilor, proiect, pe care conferenţa l’a şi primit după o scurtă desbatere.

A urmat apoi un schimb de păreri asupra autonomiei catolice, dér cum episco­pii, ca de obiceiti, ţin secret asupra des- baterilor, pănă acum nu se cunosc în me­rit amănuntele desbaterii. Se scie însă nu­mai atât, că primatele Vasxary a schiţat în liniaonente generale proiectul de statut autonomie, lucrat de comisiunea de 27, ară­tând asupra principiilor, de care trebue să fiă conduşi episcopii la decisiunea asupra lui. Episcopul-cardinal Schlauch a vorbit în mai multe rânduri, lămurind din tóté păr­ţile cestiunea autonomiei.

După informaţiuniîe lui „Pester L loydu a vorbit şi I. P. S. Sa Metropolitul Mi­hályi, dând espresiune dorinţei şi voinţei Românilor gr. cat. de a avó autonomiă bi- sericéscá deosebită. „Pesti Naplow aice însă, că Metropolitul M ihályi n’a vorbit alaltăerl, dér împreună cu ceilalţi archierei români uniţi va înainta conferenţei un Me­morand, pretinzând autonomiă separată pentru Metropolia română de Alba Iulia. Aceeaşi foiă cjice, că episcopii romano-ca- tolic! unguri nu vor admite cererea acésta, de-oparte pentru-că ei vor să r scutésc&u unitatea bisericei de ambele rituri, de altă parte pentru-că nu se póte conta la aceea, ca vre-un guvern unguresc să-şi dea apro­barea la o separaţiune după naţionalitate a

trécá prin ţâră, ca orl-căror drumeţi, fără să-i aibă nici prieteni, nici duşmani.

Dér pentru asta, Turcilor li-a sărit ţandăra. . . .

Par’că erau de pe altă lume, aşa nu voiau să înţelâgă silnicia, care ne-a făcut să lăsăm pe Ruşi să trecă prin ţâra nostră. Părintele Domnitorului, Prinţul Anton, di- sese, că de vom da voe Ruşilor să trécá Prutul, Turcii ne vor găsi pe jumătate v i­novaţi şi ne vor ţine măcar pe jumătate de duşmani ai lor. Când colo, Turcii ne-au găsit vină deplină şi ne-au ţinut de duş­mani pe de-a întregul. Abia sosiră Ruşii la Dunăre şi într’o di Osman paşa, mai- marele Yidinului, a şi început să-şi arete colţii. Fără să le dăm măcar pricină de bănuială, că le voim răul, Turcii lui Osman au sărit cu tunul şi au început să bată Calafatul. Apoi au început să bată tóté oraşele de pe lângă Dunăre, arătându-ne vrăjmăşiă îndesată şi cu vârf.

Acum se schimbaseră lucrurile. După legămintele nóstre cu Turcii, ei aveau se ne apere ţera, că era sub stăpânirea lor. Décá li-am fi arătat noi vrăjmăşiă şi am

bisericei catolice, cam s’a făcut cu biserica greco-orientalâ.

Conferenţa nu s’a sfirşit alaltăerl. Ea s’a continuat şi erl 15 Septemvre u. având să discute asupra serbării jubileului de 900 ani dela introducerea catolicismului în U nga­ria, precum şi în afacerea Congruei.

Cestiunea Porţilor de fler.5

Seim, ca cu 4iua de 1 Septem­vre n. a c. au întrat în vigóre tac- sele dela Porţile de fier pentru trans­portul mărfurilor, stabilite de cătră guvernul unguresc în mod de sine stătător. Statelor riverane, dér chiar şi Austriacilor li-s’au părut dela în­ceput prea urcate aceste taxe şi în deosebi guvernul României a pro­testat contra impunerii acestor taxe aşa numite de „peiagiuu, susţinând, că Ungaria nefiind decât mandatara puterilor semnatare ale tractatului dela Berlin în ceea ce privesce regu- larea acestei părţi a Dunării, Austro- Ungaria nu e în drept a afixa taesele de peagiu (pentru mărfuri) şi de a reglementa navigaţi unea rîului la Porţile de fier, decât în înţelegere atât cu marile puteri europene, cât şi cu statele riverane.

ţ)iarul frances „Journal des De- bats* dela 11 Septemvre spune, că punctul acesta de vedere al guver­nului român a fost adoptat şi de guvernul Rusiei, care susţine aseme­nea, că Ungaria singură nu póte se fixeze taesele la Porţile de fier. Ro­mânia e aşadâră sprijinită în ces­tiunea acésta de cătră guvernul din Petersburg, care a şi notificat păre­rea sa guvernului austro-ungar.

Piarul frances amintit, comuni­când acestea, mai scrie următorele:

„Se pare, că Germania încă n’a luat posiţiă clară asupra acestei cestiunî de principiu. Asemenea Francia şi Italia au păstrat pănă acum aceeaşi atitudine aştep- tătore. Credem însă a soi, că oficiul de es- terne al acestor state va înclina spre inter- pretaţiunea ruséscá a tractatului de Berlin.

In acelaşi timp cestiunea taxelor dela Porţile de fier a fost discutată la Pesta, într’un congres al represuntaţilor compa- paniilor de navigaţiune pe Dunăre, congres, la care, ce e drept, n’a luat parte nici so­cietatea rusă, nici societatea română de navigaţiă.

In acest congres unul din delegaţii dela Peşta a anuţat aprópe în mod oficial, că Ungaria e dispusă a reduce tariful,d.ecă esperienţa va dovedi, că taxele în vigóre sunt nefavorabile navigaţiunei flu­viale, care are să ţină sémá de navigaţiunea pe m are ; dér el a adaus, că Ungaria va face reducerile la timpul său şi din pro­priul seu îndemn.

fi tras noi dintâiu cu tunul, ar fi dis totă lumea, că ne-am resvrătit şi am lovit pe stăpânii noştri. Şi decă ni-ar fi bătut în răsboiu, nimeni nu ni-ar fi dat dreptate, cum nu dai celui ce ridică mâna asupra mai marelui seu.

Dér acum ei ridicaseră mâna asupra nostră, ei, cari aveau datoria să ne apere.

Er noi aveam dreptul să ne apărăm, şi să facem răsboiu cu ei. Şi nimeni nu ne-ar fi făcut vină dintr’asta. Şi chiar de ne-ar fi biruit ei în răsboiu, ar fi sărit lu­mea să ne mântuie şi se nu ne lase urgiei lor, în tocmai cum aperi pe cel slab când cel tare îl bate fără nici o vină.

Era acum altă foiă. Inima Domnito­rului a crescut de bucuriă, vădend cum s’au schimbat în bine lucrurile şi că sin­guri Turcii şi-au tăiat apa dela moră.

Decă Turcii voesc răsboiul, să-l a ib ă!Ţera era amărîtă pe Turci de câte

ne făcuseră de vécurí, şi acum oştirea ne era voinică şi doritóre de luptă, ér Dom­nitorul atâta dorea se-şî boteze oştirea în foc vrăjmăşesc.

îndată după pornirea vrăjmăşiei din

GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3Nr. 197—1899

C^stiunea d© principiu este lămurit pusă. E învederet, o i imperial austro-ungar care, în afacerea de /aţă, se reduc- la Un­garia, — fiind-c& ţările austriace, având interese acelora ale Coronei Sf. Ştefan, au fost cele dintâiîi, cari au protestat în contra urcării prea mari a ta&elor — va voi să faoă tote concesiunile posibile în ce pri- vesce tariful, ca să salveze principiul. Şi tocmai acest principiu este pe care îl com­bate Rusia*.

Comunicatul acesta al f6iei fran- cese dovedesce — cjice „La Rou* manieu — că România nu este iso- lată, nu stă singură în negociările sale relative la cestiunea Porţilor de fier.

SC1RILE D i LEI.— 4 (16) Septemvre.

Congresul orientaliştilor. Numele Romei esercită o influenţă, care departe de a-se micşora, se întinde pănă în cele mai depărtate ţâri. Convocarea celui de al 12- Jea congres al orientaliştilor, care trebue să se deschidă la 4 Octomvre st. n. în ora­şul etern, a prim it un număr de aderări cu mult superior celui din conferinţele pre­cedente. Anul acesta vor participa la con­gres peste 500 de învăţaţi străini, venind din tote punctele globului. La congresul din Florenţa, 1878, au participat numai 100 de învăţaţi. Universităţile şi guvernele chiar vor trim ite d e lega ţi; principi din case domnitore s’au înscris ca aderenţi, în ­tre a lţii doi archiducl de Austria: archi- ducele Josif şi archiducele Ludovic Salva­tor. Principele Rolend Bonaparte va lua parte, ca representant al Societăţei geogra­fice din Paris. Universitatea din Oxford a delegat pe profesorul Max M uller; socie­tatea asiatică din Londra va fi represen- tată prin preşedintele său. Guvernul Indii- lor, Japonia, China, Persia şi S iria vor tri­mite delegaţi. Congresul e pus sub înaltul pafronagiu al regelui Umberto. Opera mo­destă, începută acum vre-o 30 de ani de Leon Rosny şi Oppert, va primi în Romao nouă consacrare.

Sânţire de biserică. In 20 Septem­vre n. c. se va sânţi noua biserică română gr. cat. din cotnuna Siget, în Bănat. Sân- ţirea se va face prin P. S. Sa episcopul Dr. Demetriu Radu dela Lucoş. Cu oca- siunea aoeea, tinerii plugari din Siget, cu concursul reuniunei de cântări „Unirea® din Varada, vor arangia în sala şc61ei ro­mâne un concert împreunat cu dans, al că­rui venit e destinat în favorul şcolei. Pro­grama concertului stă din 14 puncte fru- mose şi bine alese. Se va juca în pausă „Căluşerul14 şi „Bătuta14.

O serbare filantropică. Duminecă,5 Septemvre, se dă în grădina Ci^megiu- lui (BucurescI) serbarea anunţată deja în

folosul ţărănimei bântuite de secetă şi a săracilor din capitală. Sunt 42 de socie­tăţi din BucurescI, cari patronézá pcéstá serbare.

Vijelii teribile. Viforul, care a fă- out Vineri séra devastări mari îa Buda­pesta şi împrejurimi, n’a oruţat nici ţinu­turile mai depărtate. In Vaţ, furtuna a fost împreunată cu o puternică grindină, care a făcut mari pagube în vii. Pe pusta „Ár­pád", fulgerul a lovit în ciurdă, ucigând ş0se v ad şi doborând la pământ patru­sprezece. Trupul celor ucise e de tot ars de fulger. In Nyíregyháza, fulgerul a lo­vit în ceasornicul electric al tea tru lu i; din causa acésta felinarele şi lămpile electrice din oraş s’au stins, ér teatrul a luat foc. In Csobad furtuua a pricinuit şi jertfe de om ; fulgerul a ucis oinol óm enl: patru sol­daţi, pe cari mórtea năprasnică i-a ajuns pe câmpul de eserciţii, şi pe cârciumarul Guttmann.

Furturi în Săcele. Ni-se scrie din S ăce le : Anul acesta, începând din 1 Ianua­rie şi pănă în present, s’au întâmplat în co­muna Satulung de lângă Braşov peste 15 spargeri împreunare cu furt, fără ca gendar- meria sé potă dovedi un singur cas. Săptă­mâna trecută s’a spart pivniţa economului G. Ghia, căruia ’i s’au furat 18 burduşi de brânză în valóre de peste 250 fl. Mercurl nóptea ârăşî de sigrur aceiaşi făptuitori au furat din casele locuitorilor I. Butu şi G. Popa mai multe lucruri de valóre. Repeţi - rea prea deselor spargeri şi furturi au în­ceput sé nelinistéscá pe locuitorii acestei comune. Atragem atenţiunea organelor com­petente asupre acestei triste împrejurări.

Inaugurare de liniă ferată. Alal- tăerl s’a inaugurat noua lin iă ferată Bu- ourescî-Turnu-Măgurele-Sofia. Au participat autorităţile bulgărescl, şi anum e: ministru de interne, prefecţii judeţelor Plevna, Şiş- tov şi Nicopoli, precum şi autorităţile lo­cale. Tot-odată s’a inaugurat şi noul vapor românesc „Turnu M ăgurele1*, de curând construit în şantierul românesc din Seve- rin, vapor destinat a face cursa de trans- bordare pe Dunăre între Turnu-Măgurele şi prima staţiă de pe drumul de fier bul- găresc, anume Samovitz. Aprópe întregul oraş Turnu-Măgurele a asistat la festivita­tea acestei inaugurări.

Furtună. Peste oraşul Călăraşi şi o mare parte din judeţul Ialomiţa (România) a bântuit ala ltăerl o furtună grozavă cu trăsnete şi fulgere şi urmată de un adevă­rat potop şi grindină mare aprópe cât oul de găină. Furtuna a descoperit o mulţime de case, între cari şi spitalul şi căsSrmile din C ă lăraş i; ér grindina a spart peste 500 de gémurt şi pe câmp a distrus sămănătu- rile şi viile. Pagubele sunt forte mari. Pu­hoiul de apă a inundat o mulţime de sate.

Cine mai are hărţii de câte 1 fl. datate dela „1 Iulie 1893“, le mai póte

schimba pănă în 31 Deoemvre st. n. 1899 la oficiile de cassă c. şi r. ţi la cassa cen­trală de stat din Viena. După 31 Decem­vre aceste buncncte nu ror avé nici o valóre.

Serviciu religios In Alsaţia. In toţi anii, (pua de 7 Septemvre st. n. e ce­lebrată în catedrala din Metz printr’un ser- vioiu solemn în onórea soldaţilor francesl morţi la Metz în 1870. S i anul acesta a avut loc ceremonia funebră. In mijlocul catedralei, îm brăcată în negru, se rid ica un măreţ catafalc încunjurat cu trandafiri şi coróne. După serviciul religios, d-na Charpentier a făcut o colectă al cărei pro­dus e consacrat întreţinerei monumentului rid icat la cimitirul Chambière. Poliţia ger­mană n’a apărut de loc anul acesta la ca­tedrală în timpul slujbei religióse. Faptul acesta se întâmplă pentru prima-oră. La amécjï s’a format un cortegiu, care a mers pănă la cimiter, unde au fost depuse co­ronele de pe catafalc.

Predici. Mâne, Duminecă, va predica în biserica S.-lui Nicolae din Scheiü părin­tele Dr. V. Saftu. — In noua biserică din cetate va predica părintele protopop B. Baiulescu, despre care am anunţat la tim-

i pul său, că predică în fiă-care Duminecă.

Logodnă Din Arad ni-se anunţă lo­godna d lui Vasile Avramescu cu d-ra Vic­toria Suciu.

Esposiţiă. Mâne, Duminecă, dela orele2 pănă la 8 séra vor fi espuse în magazi­nul d-lui Robert W eber (Strada Vămii nr.5) diferite covóre dintre cele mai nouă, pe cari d-1 Weber le-a adus tocmai acum din călătoria, ce a întreprins’o pentru cum­părări.

Rîs continuu. In căutarea doctori­lor dela spitalul Comté din Chicago se află un bolnav unic în felul său. E un munci­tor cu numele M attas, care rîde mereu, fără să se potă reţine şi care a rîs atât de mult, încât şi-a perdut cunoscinţa — continuând eu tote acestea a rîde. Perso­nalul spitalului nu înţelege nimic şi se în- trébá, ce a putut provoca acéstá ilaritate continuă la bolnav. Mattas se afla în m ij­locul a lor săi, séra, când de-odată a în­ceput să rîdă cu hohot. La început s’a cre4ut, că amintirea unei glume îl face să rîdă, dér după ce trecù o jum ătate de oră şi Mattas nu înceta de a rîde, nevasta sa se nelinişti şi dete de scire vecinilor. Aceş­tia, natural, n’au putut face nimic. A fost anunţată atunci poliţia, cnre a transportat pe Mattas la spital. El continua a se strîmba de rîs, şi când l ’a esaminat doc­torul, i-a pufnit în nas de rîs. Medicii spi­talului cred, că Mattas a înghiţit o otravă óre-care, dér ei nu cutézá să se pronunţe asupra acestui bolnav curios, care e în stare să mórá rî4ând.

Un curiosuni dintr’o tesă de docto­rat conţine conspectul de curând apărut al

teselor lucrate la universitatea din Berlin în răstimpul dela 1810—1885. 0 diserta- ţiane botanică adecă a unui berline» îşi încheie datele biogra6ce dela fine cu ur- mătorea no tiţă : „In deoursul studiilor sale a beut autorul cam la şâse metrii cubici de bere“.

Instrucţiă în limba englesă. Miss Helen Hertzman, va da aici în Braşov, în ­cepând din 15 Septemvre, instrucţiă în limba englesă atât pentru începători, cât şi ore de conversaţia. Domnişora Hertzman e Americană din New-York, unde a fost distinsă cu medalia de aur. Informaţiunî mai de-aprope se pot primi la administra­ţia foii nostre.

Concert. Musica orăşenâscă va con­certa mâne în salonul hotelului „Europ&“ sub conducerea d-lui dirigent de musică Anton Brandner. începutul la 8 ore sâra. Intre piese este „Garofiţav potp. naţional de Gh. A. Dinicu.

Mari vérsári de apă.Săptămâna acesta s’au întâmplat mari

vărsări de apă în tote părţile, mai ales în Austria şi Bavaria, unde în urma ploilor torenţiale potopul a acoperit ţinuturi în­tregi, ér altele sunt ameninţate să fiă inundate.

Terenul inundaţiunilor se estinde în­cepând din Bavaria nordică şi dela Mün­chen íncóce pănă la Viena, ér spre nord pănă la Teschen şi Breslau, cuprinzând în sine íntréga Austriă de sus, Ştiria de nord şi ţinuturile Alpilor de lângă Salzburg, aşad0r acelaşi teritoriu, care a fost inun­dat şi în 1897.

In primejdiă de a fi acoperite de apă sunt oraşele Ischl, Aussee, Steyr, Wels şi Reichenau. Lângă Puoheim a fost rupt podul cel mare, asemenea în Wels, Diet- furt şi Altheim, aşa că comunicaţiunea a fost pe deplin întreruptă. Potop a mai fost în Ried, precum şi în alte comune ale cer­cului Ried. Şi în cerul S teyr a pricinuit pagube colosale. Lângă Steyr a fost rupt podul de lemn de peste Enns, ér în Gross- maringen a fost dus de apă podul de fier, dimpreună cu calea ferată. In valea dela Steyr asemenea a fost distrusă gara dim­preună cu mai multe edificii. In Ebensseb plóia a încetat, însă apa tot nu mai scade. Pănă acum s’au prăbuşit peste o sută de case şi forte multe colibe.

Drumul de postă, ce conduce spre Ischl, asemenea e distrus; podul aşa numit împărătesc a fost întreg răsturnat. Locui­torii de pe ţărmurul drept al rîului Traun şi-au părăsit deja cu toţii locuinţele. Co­municaţiunea telegrafică cu oraşul Ischl a încetat, căci stîlpii dela telegraf au fost toţi duşi de apă. In Steyerling tote dru­murile sunt stricate, ér casele stau să fiă surpate.

partea Turcilor, începută de Osman, ín­tréga ţâră românescă s’a cutremurat de bu­curia, că Turcii singuri ne-au cerut răsboiul. Toţi ne-am aflat gata să sprijinim pe Dom­nitor şi cu sufletul tot să-l ajutăm întru purtarea răsboiului.

Ţera nostră s’a rostit neatârnată de stăpânirea turcescă, ér Domnitorul eşit de sub poruncile Sultanului şi nesupus decât lui Dumnedeu şi legilor ţării nóstre. Toţi într’un gând am cerut ştergerea birului, ce l ’am dat Turcilor şi printr’asta am rupt tote legăm intele, ce le făcuseră strămoşii noştri cu Turcii.

Pănă atunci am fost supt un fel de epitropie a Turcilor, eram creduţi slabi şi avend nevoiă de apérare străină. Acum ne-am scuturat jugu l epitropiei. Dér tre­buia să arătăm într’un răsboiu, că în tr’ade- văr n’avem nevoiă de ea, că ne putem ţine pe piciórele nóstre şi că suntem destul de tari să ne apărăm noi singuri.

*îndată ce s’a încins răsboiul între noi

şi Turci, Domnitorul a luat însu-şi comanda întregei oştiri. însuşi voia se fiă în capul

oştirii, pe care o iubea, ca pe cel dintâiîi şi cel mai puternic sprijin al ţării. După gândurile sale se alcătuise oştirea, şi o cunoscea şi se ’ncredea în tr’ânsa şi voia să fie cu ea alături în foc.

Pănă ce să trecă oştirile nostre Du­nărea, Domnitorul a fost tot pe drumuri, alergând în tote părţile, ca să le vadă unde stau şi cum stau pe marginile Dunărei, în faţa Turcilor. . . .

în tâ iti Ruşii nu voiau să ne luptăm alături cu ei. Dintru început ei au isp itit pe Domnul Carol, dâcă ar vrâ să-şi lase oştirea se între în foc alături cu Ruşii, sub poruncile unui general rus.

La acâsta însă Domnitorul nu s’a în ­voit odată cu capul. El a spus Ruşilor, că Românii voesc să mergâ în foc alături cu Ruşii, ca oste înfrăţită, nu supusă. Oştirea română nu e culesă de pe drumuri şi areo căpeteniă a ei, pe Domnul ţării, şi nu­mai de poruncile lu i pote s’asculte.

Ruşii adecă voiau, ca Domnul să stea acasă cu generalii săi, er flăcăii noştri se se bată pentru Ruşi, sub poruncitori ru­sesc! şi amestecaţi printre Cazaci.

Era prea mândru Domnul, ca să în- gădue acésta, şi-şi preţuia prea mult oşti­rea, ca s’o asvîrle pe mâni străine.

E adevărat, că şi pe Ruşi nu-i lăsa mândria lor se se înfrăţescă cu noi. Ei, cei tari şi mulţi, cu oştiri vechi şi vestite, sé facă tovărăşiă cu noi cei puţini şi cu óste abia de câţl-va a n i !

Noi am fi voit să ne batem de capul nostru: Ruşii în tr’o parte, noi într’alta. Dér nici aşa nu se învoiau Ruşii. ţ)iceau, că le stricăm rostul lor, că ne amestecăm unde n’avem ce căuta, că vom fi bătuţi de Turci, er atunci Ruşii, de ciudă că nu i-am ascultat, n’au să ne mântue şi sé ne sară în tr’ajutor. Ş i mai diceau, că résboiul e al lor, ei l ’au început, şi au se ne opréscá cu sila sé stăm acasă şi să nu trecem Dună­rea asupra Turcilor. Era şi ciuda, care-i povăţuia să ne spună lucruri de acestea.

Şi de aceea noi am stat pe loc, aş­teptând vr’o întorsătură de lucruri. Şi-a venit în urmă ce-am aşteptat. Ruşii au fost bătuţi la Plevna, şi ce n’a putut mândria, a putut nevoia. L a urmă, ei au fost siliţi de Osman, se ne cheme într’ajutor. . . .

tir chiămarea Românilor în tr’ajutor şi înfrăţirea oştilor rusesci cu ale nostre, s’a întâmplat aşa.

Românii, cari păzeau Dunărea, au dat Ruşilor tot felul de ajutor. Băteau cu tunul de peste rîu cetăţile, pe cari le bă­teau tot în aceeaşi vreme Ruşii cu pedes- trimea, le ajutau sS scufunde corăbiile de răsboiu aflătore pe Dunăre, şi le înlesniau cărările în tot chipul.

Când au ajuns Ruşii cu bătaia la Ni- copole, cetatea turcescă din faţa Măgure- lelor, au rugat pe Români s’o bată cu tu­nul. Ai noştri au bătut’o şi ea a cădut în mâna Ruşilor.

Cetatea Nicopolei era sub puterea lui Osman-paşa din Vidin, Osman acela, care a tras mai întâiu cu tunul în Români şi care a scos din pământ tăriile Plevnei. Os­man, audind că Ruşii vin spre Nicopole, a plecat din Vidin cu oştiri s’o apere.

A sosit târdiu. In loc să se întorcă în Vidin, Osman s’a abătut cu oştirea la vale şi a întrat în Plevna, făcându-şi în grabă redute de păment şi îngropându-se cu oştea prin şanţuri.

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 197,—1899.

In mare primejdiă se află şi oraşul bavares Neuhaus. In Kleiumiinchen valul rid icat contra potopului a fost rupt pe o întindere de 100 m. Comunioaţiunea tele­grafică asemenea a înoetat. Pagubele pri­cinuite de apă sunt nespuse. In potop şi-au perdut şi mai mulţi 6menl viaţa. A laltăerl după prân^ surpându-ee podul dela Payer- bach s’au prăpădit 20 de omeni; âr peste nopte s’a întâmplat io mare catastrofă de tren în Bavari».

Oraşul KohJstatt e ameninţat să fiă întreg înecat de potop. Gara deia Gmunden se află totă sub apă. Ploia nu mai înee- tâză. Oraşul întreg e inundat. Salzburgul dimpreună cu mai multe comune din ju r asemenea e acoperit de apă. M iliţia a fost. chemată peste tot în ajutor. Comunioaţiunea s’a întrerupt pe întrega liniă ferată.-

Direcţiunea poliţiei regesc! din Mila- chen anunţă, că peste nopte a fost surpat întreg valul de apărare dela Isar, âr ur­marea a fost, că trenul Nr. 977 a fost total nimicit. Trenul zace la o adâncime de 3 m. sub apă. Personalul s’a prăpădit cu toţii, afară de maşinistul Neuhauser, care afirmă, oă pasageri n’au fost în tren. Ploia a încetat eri diminâţa, dintre munţi se anunţă erăşî, că a fost ruptură de nori.

Esundările se vede, că se întind în jo s de-alungul Dunării. Telegramele sosite eri пбрье anunţă, că şi oraşul Passau a j fost inundat; casa sfatului, oficiul de vamă şi alte edificii publice şi private sunt aco­perite de apă. 0 mulţime de case sunt gata să se surpe. Podul dintre Schărdmg şi Neuhaus s’a rupt Şi în Viena e mare tema, că oraşul va fi inundat, căci Dunărea cresce în continuu.

Comisiunea pentru inundări a luat deja tote măsurile de siguranţă. De vreme ce potopul să pote estinde păuăîn Ungaria, m inistrul de agricultură a provocat pe toţî fişpanii şi primarii din ţinuturile de pe ţăr- murii Dunărei, să facă tote pregătirile de lipsă pentru caşul, că apa ar voi să esundeze. *

Mari catastrofe de apă au fost în f ile le din urmă şi în ju ru l Braşovului. Un astfel de cas să vestesce din comuna Cris­tian. Ghimbăşelul a cruţat, ce e drept, par­tea de de-asupra a comunei, însă în capul satului a rupt iazul şi a distrus drumul de teră de cătră Ghimbav într'o lungime de 80 m. şi în adâncime de 2 m. Apa a nim icit şi fundamentul dela 2 case din capul satului locuite de Rom âni. Una din ele a fost aprope pe deplin nimioită, la cealaltă numai p6rta şi zidul curţii. P a ­gubele sunt forte mari. Comuna va ave se muncâscă săptămâni întregi, pănă се-şl va regula iazul şi va ridica din nou drumul de ţeră.

Metropolitul Meţianu în visitaţiune canonică. I. P. S. Sa Metropolitul loan Meţianu a sosit astăc Î la 2 ore

p. m. la gara din Braşov, de unde şi-a continuat calea spre Zernescî. De aici va merge Marti la Reşnov, 6r Mercur! la Bran, făcend visita- ţiunî canonice. La gara din Braşov, Metropolitul a fost salutat între urale de „se tră6scă“ din partea numero­şilor fruntaşi români din Braşov, cari i-au eşit spre întâmpinare. Erau de faţă representanţii tuturor bise­ricilor române din loc, în numele cărora a bineventat pe archiereu d-1 protopop Ioan Petric, er I. P. S. Sa a respuns în alese cuvinte de mul- ţămită. In drumul seu pănă la Zer- nesci Metropolitul, dela intrarea în tractul Branului, a fost condus cu banderiu de călăreţi, făcend u-i-se pre­tutindeni o primire cât se pote de frumosă şi demnă.

Productiunea Brasovechenilor.B raşov, 3 (15) Sept. 1899.

Tinerimea română din Brasovul-vechiü, care a dat atâtea probe frumóse de zel şi hărniciă în calea sa spre progres, a aran- g ia t Dumineca trecută o producţiune lite- rară-musicală în sala dela Redută, urmată de petrecere cu dans.

Programa a constat din şese puncte. Corul, compus din vre-o 60 de tineri, băr­baţi şi dame, a esecutat sub conducerea d'lu i N. Stoicovicî cântarea „Carii pre Che- rovim iu de Tim. PopovicI, „Imn de săr- bareu de Podoleanu şi „Horau de C. M. Cor- doneanu. Tote trei au mulţumit pe deplin publicul, care a aplaudat viu pe corişti şi a cerut repeţirea unora din ele.

Dialogul „Tatăl şi fiiu lu de I. Mure- şianu a fost o piesă cât se póte de bine alesă ocasiunei, fiind nu numai de un cu­prins forte instructiv, dér în acelaşi timp şi forte românesc. D-nul C. Voicu, ca „tată“, şi-a ju ca t rolul cu multă d ib ăc iă ; de-ase- menea d-nul I. Aldea a recitat forte bine rolul „fiiuluiu. Publicul ’i-a ascultat cu multă plăcere.

Mult haz a produs d-nul D. Jaliu prin declamarea anecdotei „Ţiganul la stânău de Th. Speranţă. Publicul l ’a aplaudat în ­sufleţit.

Printre piese d-nul Leontin Sava a delectat publicul cu declamarea anecdote­lor „Ciobanul în biserieău şi „Caii Ţiga- nului“, ambele de Speranţă. Le-a predat cu dibăciă şi a produs ilaritate generală.

S ’a jucat, în fine, comedia de Alexan­dri „Petra din casău. Rolurile principale le-au avut d-nii C. Voicu, D. Jaliu, N. Ba­tea şi d-şorele: P. Moldovan şi M. Jaliu, cari toţi s’au achitat de rolurile lor spre mulţumirea deplină a publicului. Roluri mai mici au avut d-şora P. Jian, şi d-niiC. Muntean şi I. Mailat, cari de-asemenea şi-au interpretat rolurile cu succes.

L a representaţiă a asistat public des­tul de număros, mai ales popor. Am vădut

însă printre public şi mai mulţi domni şi dame din societatea alésà a Braşovului, printre cari şi un major şi doi căpitani din armata română. D-nul paroch Iosif Maxi­milian din Braşovul-vechiu, ca întot-déuna la asemenea ocasiuni, era şi de astă-dată de faţă, împreună cu fam ilia şi mai multe rudenii.

Forte animat şi vesel a fost şi dan­sul, ce a urmat după producţiune, fiind introdus prin o frumosă şi impunătore „Horău, care a fost ju ca tă în colone duple şi în ordine esemplară.

Resultatul material, destinat pentru fondul corului bisericesc, încă a fost mul- ţămitor. După darea de sémà, ce ni-se tr i­mite din partea comitetului parochial, în- 1 tratele au fost 123 fl. 10 cr., spesele 91 fl. ‘ 70 cr. Profitul curat 31 fl. 40 cr. Au &upra- solvit: F ilia la .,Albinaw 5 fl., D-na Eufe- mia Kertsck 1 fl. 50 cr., D-nii : F ia la 60 cr., B. Baiulescu protop. 60 cr., Tache Stănescu1 fl., N. N. 1 fl., Iosif Maximilian paroch în Brasovul-vechiü 80 cr., loan Ciurcu 90 cr. şi loan I. Maximilian capelan în Stupini 40 cr.

Bibliotecă poporală în Yoila.Voila, 14 Sept. n. 1899.

Vocea timpului ne strigă : „Biblioteci poporale pretutindeni. Nici cel mai mic că­tun să nn rămâuă fără acest far luminător şi isvor de hrană sufletescă !u

Inteligenţa română din Voila a înţe­les glasul timpului şi a priceput însemnă­tatea acestor focul&re de cultură naţională şi n’a voit să rămână mai pe jos ca a l ţ i i ; deci ca se-şl ajungă acest nobil scop, s’a pus pe lacru, necruţând nici ooşten^lâ. In1 Maifi. n. o. a arangiat o producţiune tea­trală declamatorică împreunată cu dans, al cărei venit de jumătate l’a jertfit în acest scop (15 fl.). Nici tinerimea din acestă co­mună n’a voit să rămână mai pe jos. In feriile de vară, 6 August n., a arangiat o nouă petrecere de vară tot în acest, scop şi între altele s’au produs în mod admira­bil şi jocurile naţionale „Căluşerul* şi „Bă­tuta* de 12 tineri, în costume naţionale, sub conducerea d-lui notar I. Beuţia.

Cu acestă ocasiune au incurs la cassă 36 fl. 10 cr. SuprasolvirI 7 fl. 90 cr.

Au binevoit a suprasolvi următorii marinimoşl d -n l: George Vas proprietar, Ioan Peia, comerciant, Iuliu Dan protopop câte 1 fl., Poparadu Damaschin notar. Ma- ver Iulius postar, Barotti I. şef de gară, Moisin Nic. comerciant, Solomon Lean no­tar, Aug. Dosa şi Tanko B. juri-jt!, Seeman A. căpit. în pensiune, I. Comşa preot, Adrian Furcă comerciant, Dănilă Gabor inginer câte 60 cr., Al. Morar 30 cr., Io-sif Opriş 10 cr.

In vederea nobilului scop au mai bine­voit a contribui următorii d-ni membri ai comitetului arangiator: Al. Ş^rban, G. Do- brin, I. Oprişiu, D. Ş^rban, G. Codrea, A. Borzea, 1. Borzea, M. Nieoră, Nic. Tuţurea, I. Gabor, G. (labor, M. Bârsan, V. Bica, G. Naneşiu, P. Bărbat, Comşa Alexandru, N. Rimbeţu şi G. Vasu câte 50 cr. Cu mandat postai au binevoit a ne trim ite d-1 R mus R. G. Ramonţian farmacist în F ă­găraş 1 fl. — Peste tot au incurs 54 fl., din oarl substrăgându-se spesele cu 44 fl. ră­mâne un venit curat de 10 fl., la cari

adauşl şi cei 15 fl. dela prima petrecere, dau suma totală de 25 fl. ou cari se va în­cepe şi se va pune basa bibliotecei popo­rale proiectată şi mult dorită în comuna Voila.

Ne facem o plăcută datoriă când şi , pe acâstă cale aducem mulţămitele nostre stim. familii, cari ne-au onorat ou presenţa, precum şi acelor stim. d-nl, cari ni-au dat preţiosul concurs moral şi material, er t i­nerilor, cari au făcut parte în comitetul arangiator şi au contribuit la satisfacerea publicului asistent, le c)icem un în tre it: T ivat! In numele comitetului arangiator:

Alesandru Şierban, preot, preşedinte. George Dobrin, secretar. Dunilâ Şierban, pract. de not., controlor. Ioan Oprişiu, învăţ, cassar.

U LT IM E S C IR I.Budapesta, 15 Septemvre. In şe­

dinţa de acji a conferenţei episcopilor catolici, Metropolitul Dr. Victor Mi­hályi a înaintat, în numele episco­patului român unit, un protest în contra proiectului de statut al au­tonomiei, pregătit de comisiunea de 27 a Congresului. Metropolitul a urgitat autonomia separată pentru bi­serica română unită. Conferenţa na luat la cunoscinţâ acest protest, pe mo­tiv că nu cade în cercul seu de competenţă, ci a îndrumat episco­patul român unit la Congresul au­tonomiei catolice.

A p e l .Petroşeni, 1 Sept. 1899.

Comuna bisericescă gr. or. Peiroşenî, ptin stăruinţa şi contribuirea poporului, ce se află în mare număr la minele de căr­buni din aceste părţi, în primăvara anului trecut a început se edifice o biserică co- răspundătore cu spiritul timpului, cu tre­buinţele poporului şi cu referinţele sociale de aici. Acâstă biserică cu ajutorul lui Dumnedeu şi sub conducerea ínteléptá a lui Nic. Părău, ca întreprin4ător din Orăş- tiă, şi a asistentului său Iiie Cândea, tot de acolo, e aprópe definitiv terminată în ce privesce edificiul ca atare.

Mare bucuriă simte poporul nostru, vă4endu-şi zidită biserica, frumosă şi m&- râţă, aflătore în locul cel mai de frunte al oraşului, unde sub direcţiunea societăţii braşovene (Kronstâdter Verein) nici nu ar fi cutezat cineva să gândescă, necum să ceră acel loc.

Dér pănă la completarea definitivă a operei nóstre se mai recer multe de tote, şi sufletul ni-se umple de nou de griji, căci cu term inarea edificării ni-s’au sleit tote puterile şi mijlócele necesare pentru de a procura barem! cele mai esenţiale obiecte necesare la serviciul divin, precum : clopote corăspundătore cu mărimea bise­ricii, pictura din altar şi pe tâmpla a lta­rului, lustre, patru candele mai ir ic l şi una mare înaintea altarului, sfeşnice, cărţi, vase etc., cu un cuvânt tot ce cade în cadrul înfrumseţării unei biserici de oraş, fiind-că cele folosite păna acum, nu corăspund pen­tru biserica nouă.

Stând lucrul astfel, comitetul paro* chial îşi permite a ruga pe toţi acei bine-

Ruşii s’au luat după el. Dór le era, că trebuiau să lase o parte din óste ca basă în Nicopole, şi ei de totă n’aveau oş­tire multă. Ca se potă pleca cu temeiu, au scris pe o bucăţică de hărtie o poruncă în limba ruséscá cătră oştirea nostră dela Mă­gurele, să trecă rîu l şi se păzescă pe robii turci din Nicopole.

Domnitorul nostru s’a supărat. Intâiu nu Ruşii aveau să trim0ţă porunci oştirii românescl, apoi nu în limba rusâscă, pe care noi nu o seim. Óstea română scie nu­m ai românesce şi n’ascultă decât de po­runca Domnului ţării.

L i-a răspuns cu binele, d icând: Vă dăm tóté ajutórele, ce le cereţi, dér numai aic i la noi în ţeră, ca la ospeţl. Peste Du­năre nu trecem, şi în ţără străină nu vă dăm ajutor. Déca vă suntem de folos acolo, în ţâră streină, eu însu-mi voiü trece cu totă óstea, dér nu supus, nu asvîrlit incolo şi încoce, ci înfrăţit cu voi, ca tovarăşi la pagubă şi la câştig.

Tocmai asta nu o voiau Ruşii.Noi ajutor nu li-am dat de data asta.

Au plecat la Plevna, cum au sciut, er Os­man li-a risip it óstea şi i-a bătut.

Atunci au scris însu-şi Domnitorului, rugându-1 să le trimâţă oştirea románéscá într’ajutor. Er Domnitorul chibzuind, că Osman póte să fiă primejdios, să bată din nou pe Ruşi şi să-i pue pe fugă şi apoi luându-se după ei, să între în ţâră la noi, vădu că nu e bine să lase pe Ruşi în strîmtore.

Ş i a dat poruncă unei părţi din oş­tire să trecă Dunărea, să ia în pază Nico- polea şi se bată laturile, pentru veghiarea locurilor.

Ruşii au încercat acum să se bată a doua-oră cu Osman şi au cerut dela Dom­nitorul nostru să lase oştirea trecută peste Dunăre să se bată alături cu ei la Plevna.

Domnitorul din nou li-a nesocotit ce­rerea şi n’a voit să trimâţă oştirea la Plevna. Li-a răspuns: Oştirea mea, câtă a trecut dincolo de Dunăre, are se ţie paza cetă­ţilor, se vă ispitescă marginile pe unde şi cum stau Turcii, să vă facă tote câte vă sunt de trebuinţă, dér în foc nu o las să între. Oştirea română trebue să scie pen­

tru-ce móré; şi când va muri în luptă, are să moră pentru lauda némului românesc şi pentru binele Ţării românesc!. La Plevna, ea ar muri pentru folósele Ruşilor şi pen­tru lauda némului rusesc. Ea nu va întră în foc alătur! cu Ruşii, decât ca óste în­frăţită, sub porunca mea de-adreptul.

; Dér tocmai asta n’o voiau Ruşii. Şi s’au dus 0răşl singuri la Plevna, şi Osman i-a bătut din nou cu atâta cumplire, că Ruşii se u itau spre Dunăre, ca să vadă pe unde e drumul mai scurt.

Atunci însu-şî marele Duce, căpetenia tuturor oştirilor rusesc! din résboiü, scrise Domnitorului Carol, rugându-1 scu rt: Treci Dunărea cât de curând după tote vrerile tale.

Domnitorul era la satul Poiana, în tăbără. El a cunoscut îndată, că Ruşii sunt răsbiţi de nevoiă şi că acum îl chiamă ca tovarăş de luptă.

Era mare cinste pentru el şi pentru oştirea sa, că-1 rogă Ruşii să-i scape din încurcătură. El avea acum să alerge la Plevna, în capul oştirilor sale, şi s’arate lumii, ce óste şi-a făcut şi cât de vrednic în lupte e nemul, care îl alesese Domn.

Chiar în diua aceea el a trecut Du­nărea, cu puţini generali, şi s’a dus în ta ­băra Ruşilor.

Trebuia să hotărască felul în care se vor întovărăşi oştirile sale cu ale Ruşilor, unde să se bată şi cum, şi cine să le fiă Căpetenia tuturor, şi altele multe câte tre- buesc statornicite la o tovărăşiă.

Acolo, în cortul îm păratului, în sfat de generali, au început să se înţelegă asu­pra înfrăţirii oştilor.

Pe atunci oştirile rusesci dela Plevna erau sub porunca unui general bătrân. Lu­cru de înţeles, că Ruşii aveau să rămână tot sub generalul lor, er Românii sub un general român. Der doi generali, adecă doi comandanţi, nu se pote. Capul numai unul este, Ruşii ar fi voit ca generalul român, cu oştea nostră întregă, să stea sub gene­ralul rus.

Când a venit vorba şi despre asta, Marele Duce a întrebat pe Domnitorul nostru, sub care general român îşi va lăsa oştea dela P levna? Domnitorul răspunse, că oştea lui are să stea de-adreptul sub porunca sa, nu sub a unui general.

Nr. 197.—1899

voitori domni şi domne din publicul mare, pe cari i-a înzestrat Dumne4eu cu inimă bună şi cudaré de mână, mai bună, să bine- voescă a n ’ veni în ajaror, oferindu-ne «care cu ce îl va îndura Dumnezeu, fiă îQ bani, fiă în obiectele mai sus pomenite pe séma bisericii, făeându-şi prin acésta mo­nument neperitor la poporul nostru de aici, tipărindu-i-se numele propriu şi al familiei, precum şi fapta nobilă. în analele şi pomel­nicele bisericii nóstre cu obligâmântul, ca posteritatea sé ţină în evidenţă acésta, po- menindu-se numele lor la slujbele bisericii.

In decursul edificării şi chiar şi mai înainte, mulţi prietini cunoscându-ne starea materială, ni-au promis, că după-ce se va term ina biserica, se vor îngriji dânşii de a procura una şi alta în interiorul ei. Acum sosind acel timp mult aşteptat, comitetul parochial íüdrásnesce a repeţi rugarea sa cu atât mai vârtos, fiind-că e necesitate urgentă de a se sfinţi şi a servi în ea, căci în biserica veche e aprópe imposibil a mai face serviciu cuviincios.

Pentru comitetul parochial:Avram Stanca, Petru Iacob,

preşedinte. notarul com.

P. S. Ne permitem tot-odată a atrage atenţiunea On. institute de bani din comi­tatul Hunedórei, cărora s’a trimis câte-un ape] în scopul acesta, sé binevéscá a fi cu considerare faţă do lipsele nóstre şi a ne vota vre-un ajutor.

Sfeclele. Pentru toţi economii de vite, dér mai ales pentru cei ce

ţin vaci cu lapte, napii séu sfeclele sunt de neapărată trebuinţă, décá vor, ca vacile lor se dea lapte mult. Sfecla, ce-i drept, e un nutreţ serac, care nu póte întreţice în stare bună ■o vită ; ea însă are două însuşiri bune. căci dă vacei apa trebuinciősa pen­tru a forma laptele şi-i umple stoma­cul seu mare, lăcendu-l se lucreze mai bine şi se mistue mai regulat. Décá hrănim vaca cu nutret uscat, ea bea apă numai pănă se satură, şi mai departe nu. Dâcă înse. în loc de fen u^cat, îi vom da sfecle, vaca va lua prin acésta în corp mai multă apă şi va produce astfel mai mult lapte, care după cum se scie seformézá numai din apa. pe care vaca o ia în corp din mâncarea şi băutură, ce i-o dăm.

Ca bogăţiă, un chilogram de fen uscat póte fi înlocuit cu 3 ]/2 sfecle. După economistul St. Fur- tonă, un bou pus la îngrăşat póte mânca la 40—50 chilogr. pe 4i> 0 vacă cu lapte pănă la 20 ori 30 chilogr., ér o óié 2—2 J/2 cbilogr.

Sfeclele de nutreţ sunt de obi- ceiü mult mai mari, ca cele de zahăr,

cresc mai afară din păment. Cele mai bune sunt cele crescute în pă­mânturi le nóstre, bogate şi bine lu­crate. Cele cultivate în păment greu séu tare si puţin lucrat sunt în ge-

— Atunci se încurcă lucrurile, dise Ma- Tele Duce. Decă vrei însu-ţi Tu — îşi di- •ceau tu, că erau prieteni buni — decă Tu vrei să comandl singur oştea Ta, cum să facem cu comanda? 0 sé fie greu se as­culţi de porunca unui general rus.

— F ără îndoială, răspunse Domnul Carol. Eu óstea mea n ’o las din mână. Şi décá eu nu pot asculta de porunca unui general rus, dece generali ruşi pot sé as­culte forte bine de porunca mea.

Frumóse şi îndrăsneţe vorbe ! Dér scia de ce le spune.

Tovărăşia s’a făcut. Domnul nostru a fost rugat de Impératul să primescă la Plevna comanda peste tóté oştirile rusescl.

Cu timpul Ruşii au adunat la Plevna oşti peste oşti, căci Osman s’a ţinut cinci luni în redutele lui şi aşa cu timpul Dom­nul Carol avea sub comanda sa peste120,000 de luptători. Românii erau a pa­tra parte.

Oştirile înfrăţite se numiau „tabăra Plevneiu, căci mai erau şi alte oştiri ru­sescl, cari se bateau într’altă parte cu Turcii, dér fără multă isbândă, căci Osman

GAZETA

neral mai aţdse şi mai puţin potri­vite animalelor.

Sfecla nu se dă vitelor siugură, ci se taie în bucăţi şi se amestecă cu alte nutreţuri, cum sunt paie sóu fen tocat (tăiat mărunt).

Pentru vacile cn lapte, sfecla trebue de curând tăiată în bucătî micî, căci altfel dând de căldură, póte începe sé dospésca şi atunci póte prinde miros. Altfel e înse cu boii puşi ia îngrăşat, căci aceştia caută mult acest gust acrişor, pe care-1 capătă sfeclei o când încep a dospi şi le mâresce pofta de mân­care. De-aceea boilor e bine a li-se da strujelele de sfeclă în stare mai dospită. Foile sfeclelor îl că sunt cău­tata de vite, dér trebue ae li-se dea în stare próapetá căci décá încep sé se încingă, pot fi vátemátóre să­nătăţii.

Apa de beut. Mai multă apă béu vitele v«ra pe timpul căldurilor, fiindcă prin îoăduşâlă, vara perd mai multă apă, decât íérna; apoi când muncesc, când fug etc., când se hră­nesc cu nutreţ uscat, de-asem* nea béu mai multă apă, decât când se nutresc cu ierbă verde, sfecle etc., de-órece acestea d n urmă încă con­ţin o cantitate bogată de apă. Apa de dat la vite încă trebue sé fia pu­ţin rece şi limpede, bună de beut şi aerisită. Apele sălcii nu sunt bune, căci cad greu la stomac. Dâcă înse suntem siliţi a-le adăpa cu apă ssl- ciă, e bine sé punem mai întâiu în fiă-care găleată de apă câte 50 grame oţet.

Cea mai bună apă de beut este cea din isvor, înse trebue scosă din fântână mai iute şi lăsată la sóre, ca se se maiîacălcjescă şi aeriséscá. Fiind prea rece, ea recesce prea re pede organele corpului şi póte pro duce aprindere de stomac, de ficat etc., mai cu semă, dâcă vitele sunt înăduşite.

Apa de fântână în timpul ier* nei se scóte chiar în momentul, când voim sé adăpărn vitele, ér decă am fi siliţi a-o scóte mai iute, atunci o ţinem în grajd, pănă vom da-o vi telor, ca se nu se răcescă prea mult. In timpul verei înse, vitele fiind ade- se-oii înăduşite, le face rău, décá le dăm apă prea rece De aceea să scótem apa cu 1— 2 óre inaiute de adăpat.

Apa de rîuri şi de plóie e bună de beut, pentru-că e limpede, aerisită şi destul de caldă. Când apa de rîu e puţin turbure, rare ori póte face rău vitelor.

Apele vercjui de bălţi, mlaştine etc., cum şi acelea, în cari s’a topit

încurcase întreg resboiul şi în juru l lui erau înglotite oştirile cele mai multe şi mai alese ale Ruşilor.

In resboiu.Domnitorul nostru îşi avea cartierul

în satul Poradim, cale de trei cesuri pe jos pănă la Plevna.

Satul e sărăcăcios peste măsură, B u l­garii locuesc în bordeie; doi-trei Turci, cari se găsiau în sat şi avuseră nisce clădiri de lemn în chip de casă, le-au aprins când s’au apropiat oştirile de Plevna. Prin sat e un singur drum, numai praf în dilele bune şi noroiu pănă în genunchi în dilele cu ploie. încolo nimic, nici primăriă, nici şcolă, nici biserică.

Domnitorul îşi alesese cea mai bună locuinţă din sat, casa unui Turc, care fu­gise. Era la marginea satului, şi avea două odăi, una fără ferestre — asta a fost fă­cută bucătăriă — er cealaltă cu două fe­restre fără gâmuri, lip ită pe jos, strim tă şi scundă, aşa cum sunt locuinţele ţăranilor prin satele sărace. Uşi nu erau nici la tindă,

iT T \T A ■\T

in, cânepă etc., nu sunt de loc bune şi trebue se ferim vitele de-a bea asemenea apă, care adese-orî e otră- vit6re.

Culesul, păstrarea şi între­buinţarea pómelor.

Cine cultivă pomi, trebue se scie şi cum să umble cu pómele, cum să le păstreze şi cum se le în­trebuinţeze mai cu folos. De aceea vom da aici câte va poveţe în pri­vinţa acésta, pe cari le împrumutăm dela anumiţi pomologl practici.

Tóté pómele se culeg de pe pomi când sunt cópte bine, dór nu tóté ae pot mânca atunci. Pómele de vară se pot mânca îndată după cu l-es, ér cele de tómna şi cele ier­natice trebue se se mai lase cât-va timp.

Voind cine-va se păstreze pómele de vară mai mult timp, le culege cu câte-va cjile înainte de a se cóce pe deplin, ér pómele de tomnă şi de iernă se pot lăsa pe pom pănă când inceput să cadă frunza. Culesul tuturor pdmelor însă, pe cari dorim a-le păstra, trebue se se facă cu mâna, ca pómele se nu fiă de loc vătămate, ori bătucite.

Mai potrivite pentru a se păs­tra 8unt pómele cárnóse de tomnă, seu de iernă. Acestea sunt a se ţine la un loc uscat şi aerat, unde se fia o căldură de 5 —10 grade şi se nu se afle alte legume, cum ar fi d. es. curechiu (varză), căci prin asta pó mele se strică.

In odaia, unde se pastrózá pó­mele, se fac mai multe laviţe de scânduri, pe cari se aşeză pómele cu codiţele în sus, la anumită de­părtare unele de altele. Pe laviţă se aşecjă un strat mic de paio mărunte, séu muschiu. Se pot păstra însă pó- meie şi în dulapuri cu mai multe laviţe, în cari, după ce s’au aşezat tóté pómele, se acoper pe de-aaupra cu hăitiă, ca ae sbea Uí.ne4éla, Pó­mele cu c ja grrtsă se pot pune mai multe str turi unele peste altele, înse peste fiă-care rend se se pună un i-trat mai grosuţ de paie.

Aerul şi lumina strică pómelor, din care causâ odaia în care se păs- trézá trebue să se ţioă închisă şi se fiă întunecosă. Décá unele din ele se strică, numai decât trebuesc arun­cate, căci alttel se vor strica şi ce- lela;te. De aceea în fiă-care săptă­mână pómele trebuesc cercetate mă­car de dóue-orí.

Se pot păstra pentru un timp mai lung şi prunele, decă se aşeză in butoiaşe aşa, ca pe fundul buto-

nici la odăi. Curtea era mărişoră, der plină de gunoie.

Acesta era locuinţa Domnitorului nos­tru, a Comandantului armatelor dela Plevna.

In diua sosirei sale, Domnitorul a lăsat să i-se facă o masă în odaiă ; pe pa­tru pari bătuţi în pământ, soldaţii au în­tins- scânduri de brad, apoi au lip it gemu­rile cu hărtie, au spălat lav iţa Turcului, er mai spre seră au adus un pat de tabără. Astfel odaia era mobilată g a t a ; avea masă, scaune şi pat. Chiar în 4iua aceea, în odaia acesta s’au adunat vre-o douăzeci de ge­nerali la sfat, bine înţeles numai vre-o 4ece au avut loc în odaiă, ceilalţi au stat prin tindă, âr doi au stat afară cu capul v îrît pe ferestre.

Mai târ4iu ’i s’au adus din Turnu- Măgurele scaune, pat şi două mese, una de scris în odaiă şi a lta pentru mâncare. Pe asta o avea in curte în tr’un cort de pânză.

Păn’ a fost vreme bună, Domnitorul cu suita sa, vr’o p a tru zec i de oficeri, mâncau în curte. Când ploua, mâncau cu toţii în tindă, pe rend, căci abia încăpeau

iaşului se se pună mai întâiu un strat de nisip uscat şi gros, peste el un rend de prune învelite în hâr­tia, apoi un alt strat de nisip după aceea erăşî prune, şi aşa mai departe pănă se umple; apoi sa astupă bu­toiul bine şi se aşe4ă în pivniţa, ori se íngíópá îq păment la adéa- cime de câteva palme. Persecde încă se pot păstra în terîţe de grâu, seu în nisip uscat.

Din póme se pite face must. séu vin. Francesii numesc acest fel de vin laptele bătrânelelor, fiind-că păs- treză sănătatea ómenilor pănă la adenci bătrâneţe. Se póte face vin de mere, séu din mere amestecate cu pere. Când pómele sunt cópte, se culeg şi se aşâză grăme4i într’un şopron, lăsându-se se stea acolo pó­mele văratice o săptămână, ér ceie de tomna şi de iernă 2— 3 septe- mâni. Prin asta pernele capătă ua miros mai plăcut, dtşi perd cevaşl din suc

înainte însă de a-se mistui pó­mele, se spală într’un ciubăr, ca să nu fiă murdare; apoi se sdrobesc cu un maiu, séu cu maşina. Astfel sdtobite, se ladă în cadă seu în va­sul în care s’au sdrobit timp de-o 4i şi-o nópte, Îq care timp mustul mai perde din acrime. După asta pdmele se tescuesc şi mustul se pune în buteiu. Tescovina se stropec^ apoi cu pu ţină apă, se mai stórce odată şi mustul acesta se amestecă cu cel dintâiu.

Pivnţia în care se aşâză butó- iele cu mustul, trebue se aibă o căl­dură de 8—12 grade, ér décá bu- tóiele sunt mai mari, de 13 - 1 5 grade.

Mustul ferbe în 4 —6 săptămâni în care timp butóiele trebue să stea destupate, casăpotă eşi gasurile cele rele. Trebne înse se se bage de séma, ca butoiul se fiă tot-déuna plin, căci altfel mustul să póte strica, sóu oţeti.

Mustul făcut din póme de tomoă se póte trage de pe drojdii îndată după ce a fért, er cel dm póme de vară se lasă pe drojdii, ca se nu se strice, er după ,ce s'a mai învechit se póte trage în alte butóie. După ce s’a mai învechit şi limpe4it se póte bea.

Rectificare. In numărul trecut de Duminecă am publicat frumósa piesă de lectură „Bătălia dela Salam ina44, ce d-1 G.I. Ionescu-Gion a scris’o ca material de tabele pentru scóla normală de institutori din Bucurescî. Din greşâlă însă s’a omis a-se arăta acesta şi a-se spune, că piesa din cestiune s’a publicat în „Fam iliau din Oradea mare, după-care am reprodus’o şi noi.

Pagina 5.

câte şese la masă. Er mesele lor nu erau mese de Domn, nici măcar de om cu dare de mână. Mâncau din mâncarea soldaţilor, ciorbă şi rasol, şi câte-odată friptură de berbece. Oue, unt, zarzavat şi altele erau aduse în fiă-care 4 din Turnu-Măgurele, cale de 50 de chilometri. Vorba vine, că erau aduse; într’adevăr nu le vedeau cu ochii câte 3—4 4He> ®r după ce au dat ploile şi zăpada cu viscol nu le-au mai vă4ut cu săptămânile.

Au fost dile când Domnitorul a mân­cat pane cu unt, şi la ame4l şi sâra, şi nu la masă, ci plimbându-se cu pânea în mână prin odae. Cam dela sărbătorea Arhange- lilor au început să lipsescă de tote în ta ­bără, chiar şi pânea, şi atunci în cartierul Domnitorului s’au scă4ut la jum ătate por­ţiunile de pâne, aşa că generalii din suită erau buni bucuroşi să aibă pâne golă, şi n’o av eau .. . .

*

în odăiţa aceea s’a canonit Domnito­rul nostru patru luni de (iile, cu întreru­pere de câte-va nopţi, în care s’a canonit mai rău.

Pagina 6. GAZETA TRANSILVANIEI. N r . 1 9 7 . — 1 8 9 9 .

MULTE ŞI ОБ TOTE.O curiositate c exposiţiei din Paris.

Intre curiosiuâţile, cari vor fi de ad­m irat la exposiţia din 1900, va fi şi o haină confeoţionată din mătase produsă, din păianjen!. Lucru pare curios, der nu e ou totul nou. înainte se făcea din mătasa unor anumiţi păianjeni scamă pentru opri­rea sângelui, care curgă din răni, 6r în 1709 Saint - H ilaire a trimis academiei din Paris ciorapi şi mănuşi f6rte trainic lucrate din casă de păianjeni. Prima în­cercare de a folosi secreţiunea păianjenilor a făcut’o abatele Raimond de Termerger, 6r după el esperienţele au fost reluate cu mult succes de exploratorul Cambroni. Speţia cea mai proprie pentru acăsta este Epeira diadema (păianjenul cu cruce). Păian­jenul este introdus într’un fel de colivie, aşa ÎDcât numai partea post^rioră a ca* pului să-i rămână liberă. Imediat, ce păian­jenul începe să secreteze, i-se apucă firul oare se dapănă cu un aparat special.

Un singur păianjen, bine hrănit cu muşte, a produs în 27 de Z^e un fir în lungime de 4000 de metri, apoi a murit. Pentru-ca să se activeze secreţiunea, se administreză păianjenilor eter, cloroform şi alcool.

Firul obţinut este »poi spălut de mai multe ori pentru a fi liberat de materia reşmosă, aşa încât devine cu mult mai subţire, mai fin şi tot atât de resistent, ca şi firul de mătase. Un fir suportă, fără să se rupă, o greutate de 325 de grame şi posedă o elasticitate de două-spre-Zece la sută, ceea-ce insemnâză că un fir de 100 de metri, se mai întinde cu 12 metri.

Şcola de meserii din Antanauarivo se ocupă cu organisarea acestei industrii, că­reia i-se precjice ore*care viitor.

*Altoirea tutunului fn carto fi.D. Henri Laridan, grădinarul şef al

domeniului Longont din districtul Aisne (Francia), a descoperit mijlocul de a spori producţiunea tutunului. Procedeul său, oare a fost brevetat de Riehard Luders în Gor- litsî, oonstă în a altoi răsadul de tutun pe cartofi.

Pentru acest scop se face în cartof o deschizătură sub formă de penă şi în acAstă deschizătură se introduce firul de tutun tă iat în aceeaşi formă şi se fixâză. ca la ori-ce altoire. Altoiul trebue să fiă forte cărnos şi să nu conţină de cât forte puţină celulosâ. — Asemenea altoi făcuţi însă numai din specii ornamentale, din genul Nicotiana, crescuţi în ghivece au dat resultate escelente.

Esperienţele cu Nicotania tabaeum, ce se fac anul acesta : — se crede că vor reuşi, de ore-ce după forte multe proba­bilităţi acostă proprietate a cartofilor de a

servi c& mediu d# desvoltare, nu se estinde decât asupra genului Nicotiana, de ore-ee ambele plante fac parte din aoeeaşl fam ilii

împărtăşire importantă. Chiar şi o gus­tare moderată de mâncări greu de mistuit aduce adeseori suferinţe de stomac, care la început apare cu dureri de stomac, rîgăell, vărsături etc. Contra acestor apariţiunl de bole cel mai bun mijloc cu efect este Dr. Rosas Lebensbalsam din farmacia d-lui B Fragner, P rag 205—HI. Se pote că­păta în tote farmaciile. Să se ferescă de im itaţii.

O a /i e x i c l a <r u . l s è p t ê m â n e i

SEPTEMBRE, are 30 Zile. RAPCIUNE.

pilele

DumLuniMarţiMerJo i.VmerSâm.

Câlend. Iul. y.

5 Prof. Zacharie6 Arcb. Mihail7 M, Sozonte8 -{-Naşe P r .Maria9 f loachim şi Ana

10 M. Minodora11 C. Prof Teodora

Călenrî. Gregor.

17 Lambert18 Iosif Cup.19 Sidonia20 Eustachius 2 « Ap. Mateiu22 Toma Linus23 Tecla

Bursa űe mărfuri din BuQapesiKdin 13 Sept a. 1899.

S é m î » 1 e

;

1 ‘8 3 ?

o

Praţu' 100 e h i

tiela 1

p •OS: ■

păciâ

( i r â u Bănăţenesc 80 865 8.70Grâu dela Tisa 80 8.05 8 70Q-râu df; Pesta 80 8.60 8.65Öráu de Alba*rega a 80 8.':0 8.653r&u de Bácska 80 8.60 8 65Qrâu ung. de nord 80 8 iiO 9 -Grâu românesc 80 —•— —

c! »mmţ3 veefc- nrî nou« so iu l

SI ->•« e43 ii1 ® 5 Й o a

P r e ţa J , p ii? 100 o h î îg r .

■ieiss рлп>

3ëoarà 70-72 6.55 6 60Orz nutreţ 60-62 6.40 6 50Ori de vinars 62.64 6 4f > 6.55Or* de bere 64.66 6.60 7.--Ovés ■0..4Î 5.15 5.16Cacuras. bánat. 75 . —Oucums alta so.m 73 .—

Cucurux . —Hirişs & я ..... — . —

rtod'oetadiv..Oursoù

delft pâr.»

Serú„ di- triî-l Luţernw un#ur. 8 6 . - 4 0 -„ 1transilvană —... bânâţână ---- ■■

roşiâ b U - 5‘2. -O iau de r&p, r aii nat dupi« --__ — ...Ölaa de in —. .Obs. de porc deia Pesti- 50— 51 —

л dela ţâră — _ — .81 а к т ă svéntats 42 — 42.50

•3oafumată 4 7 , - 47.50

Seu — _

§ Prune din Bosnie» írj buţi 16 50 1 7 .-din Serbia va saci 14.75 15,-

© Lictar slavon nou 17. L \ -я bănăţenesc 15 50 16.7b

? Nuci din Ungarii*«9 Gogoşi unguresc!Ot sârbescl

Miere brutăgalbină strecurată ___ _.

Ceara de Eosau&tt. ___Spirt brut ___

V- ------ ____

Preţurile cerealelor din piaţa Braşov.Din 16 Septem rre 1899.

Késuraséu

greutate*C a l i t a t e a .

Valut»austr.

f l . 1 or.

1 H . u Q-râu 1 cel mai frumos 6 40ff Grâi'. mijlociu 6 —

G-râu mm *lah . . 5 50V Grâu mestecat 4 50M SăoarA frnm6»ă . 4 —»? Săoar* oiijlooiă . . 3 60

Orz frumos 3 40?» Orz mijlociu . . . 3 10V Ovăs frnmos . . . 2 104 Ovăs mijlociu 1 90M Cucuruz . . . . 4 70♦ M ă la i u ........................ 4 60

1T Mazăr© . . . . . 5 2011 Liute ........................ 11 —M F a s o l e ........................ 4 60r Hămeută de in . . 10 —

Sămânţ;ă de cânepă 4 70Cartofi . . . — 85Mâz*riohe — —

1 ki là Cfirne de vită . — U-48И Carne de porc . . . — 52

Carne de berbece . . — 36100 kil. Său de vită pro^păt 20 —

Său de vită topit j 32 —

C ursul pieţei B raşov,Din 16 Septembre 18^9.

Sancnota rom. Cump. Argint roman. Cump. Napoleond’orl. Cump. Talbenl Cump.Ruble Rusesci Cump. Mfcrci germane Cump. Lire turcescl Cump. Saris. fonc. A1 bin a 101

9.37 Vênd. 9.30 Vend. 9.53 Vend. 5.62 Vênd.

127.75 Vênd. 58 70 Vênd. 10.73 Vend.

.— V^nd. 5u/„

9-399.359.575.67

127.2568.8510.78

101.50

Târgul de rlmătorî din Stembruch.S t a r e a r î m ă t o r i l o r a fost la 12

Sept. de 38,383 capete, la 13 Sept. &u intrat 722 capete şi au eşit 335 capete ră­mânând la 14 Sept. un număr de 38 770 capete.

Se notâză marfa : v e c h e g r e a d e l a ----- cr. pănă l a ---------- c&

marfă u n g u r é s o i tinără g r e a del® 42— cr. pănă la 42 У2 cr. de mijl#o dela 43V2 cr. pănă, la 44— or. u ş 0 r & dela 447j cr. pănă, 1» 4 5 — cr. Sérbéscá: g r e a42l/2—4 3 - cr., de m i j l o c 4 3 -----43l/jor.u ş 6 r ă : 431/,—44— cr. kilogram.

В 9 r * n . d e B u c u r e s c i .

V a l o r i-o

S^ad.cup.

Oubauïgata.

*enta a^nortismbil* . . . 5°/, Арг.-Oct. 09.—„ flmpr. 1892 . . . 5*/. 1Ш.--И1. 99. -„ din 1898 rs0/ V

, „ 1894 int. 6 mii. s°A iïl.-Oct. —.—„ „ ilmpr. de 32. t/a mii. V'i, lan.-lulíe 87 V*n „ (Impr. de 50 mii. 4U;. n n 88. V,„ n (Imp. de 274 m. 1890 4°/'' n n 89 Vî„ „ (Imp. de 45 m. 189! 4"/, 1) n es-1/*„ „ (Im. de 120 iul. 1894 4"/f я n 89.V,„ „ (Im. d e90rril. 1896 4%

6%L 0

ЧУ я 89. VîOblig, de Stat (Conv. rurale/ Kai- кот. 90. V,Obliff. Casei Pensiunilor tr. 30.; î*î n —.—Oblip»;. comunei BucurescI Î88H 5ü/‘‘

„ „ ,. din 1884 5°,_ Mai- ют. —„ „ ,, din L888 lun.-Dec. — .—

„ „ din 1890 5°/,. Săi-Rot.Scrisuri fonciare rurale . . . б<!/, laa.-miie 95.513

» 1» îî 4y/; n r> 82.314„ ,, urbane BucurescI b:i', yy H 1ЮЫ8 ;, , , , „ laşi . ■ % n » 86. -

Oblig. Soc. de basalt artificial

Banca Rom. uit di-!?, fr. 12.81«°/o 7 . К ú b

n n

150 t .

8-5 —

Banca ISaţiou. uit. div. 86.—- 500 într. v. 2720Banca agricolă . . . . . . ы о 150 v. 3 4 4 -Dacia-România alt. div. 35 lej 2 CKi într. T . 434.—Naţionala de fteijţ. uJt. iiiv. 43 l«i M 454 —Boc. Bazalt. Art.it. uit. div. Iei 30 250 » Í —. —Soc. й о т . de Constr. uit.div.15 i. 2 50 >) î) — .

Зое. liom. de Hârtie uit. — 1.00 V/ ïî 6 b .-„Patria^ Soc. de asig. uit d. 4 Iei Soc. rom. de petrol 1 em. u. d. 0

100 Jî200 ?î

, , , , „ , , 2 em. u. d. 0 8oc. de fur. militare u. d. 60 lei Bistriţa'‘ soc. p. f. harţii 30

1ÖJ— .

Societ. p. const. de Tramw&ys 20 franci aur

1 1î

S C OMP T UR Ï :

Banca naţ. a Rom Avansuri pe efecte Casa de Depuneri Londra . . . П е п а ...................

?7» Paris . . . . 3 /оôü/n Peterseurg . . 47,ti“/n Berlin . . . . 5u/n3 1/, Belgia . . . . a°/o

Elveţia . . . . 4 %

Proprietar: Dr. Aure! Mureşianu. Redactor responsabil: Gregoriu Maior.

/о<хххххххххххххххххххххххххххххлXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Atelierul W. RAUPEKT, medicd a n t i s t,

Braşov, strada Mihael Weiss nr. 3 0 .Garanteză operaţii de dinţi, fără dureri, prin ameţiră par­

ţială seu totală, după dorinţă, cu cele mai noue preparate, es- chis fiind ori şi ce pericnl.

Specialităţi: dinţi artificiali f ă r ă p l a c ă de gumă, cari se pot purta fără a causa neplăceri şi sunt deatul do siguri.

C o n f e c ţ i o n a r e de dinţi SOlitarî l e g a ţ i în a u r pe rădecină, după cel mai nou sistem american.

Plombări: cu aur, platină, argint şi email, făscT artificiale, Ş o b t u r a t o r i (gâtlejuri), aparate de regulare. X

O re de o r d i n a f i u n e : ^în fie-care c[i dela 8—12 ore a. m. şi dela 2—6 6re p. m. X

In 6rele dela 8—10 a. m. pentru cei cu condiţiuni mate- X _ _ riale mai modeste. — P re tu r i m oderate. — XX 1-6 .708. ’ V

VIXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXKXXXXXXy

Xv :XXXXXXXXXXX

Venise, adecă, Ţarul la Poradim, cu gândul se stea mai apropiat de Plevna câte-va dile. Asta era cam pe la sf. Du­mitru, pe o vreme cu plóie şi cu viscol. Casa cea mai bună din sat trebuia dată acum Ţarului, şi astfel Domnitorul nostru a trebuit să plece prin sat prin noroiu şi să-şi caute un bordeiu de locuit. Şi-a găsit unul pe o rîpă, cel mai curăţel şi mai în­căpător din sat, şi a stat acolo, ârăşl fără pat şi fără masă. A doua di, cum plouase totă nóptea şi se desfundase rîpa, l ’a apu­cat gróza de noroiul de pe dél. Calul ’i-se scufunda pănă în genunchi în noroiu, ér mai de vale, unde era pământul lipicios, era gata să rămână înomolit pe drum. Totă diua au trebuit se lucreze soldaţii, ca să ínchipuéscá un drum pănă ’n costă.

Acéstá nouă locuinţă şi-o descrie în­suşi Domnitorul nostru astfel: „Bordeiul, acoperit cu pae, prin păreţii căruia bate vântul în bună-voiă de tóté părţile, are două încăperi, dintre cari una — tindă — e aprópe tótá ocupată de o vatră nespus de mare. încercarea însă m’a învăţat, că îndată ce aprinZi focul pe vatră nu e chip

de stat în tindă din pricina fumului şi a mirosului greu. Cealaltă încăpere, în spa­tele vetrei, are numai o biată de feres­truică, lipită cu hărtiă, şi e josă şi umedă şi, ca şi tinda, fără podelâ, cu tóté acestea ea fu alesă să fie camera mea de dorm it! Bordeiul are o curte largă, în care am în­tins corturile. Pentru domnii din suită şi pentru servitori s’a găsit adăpost prin bor- deele vecine, căci în bordeiul meu abia este loc pentru mine singur !u

Cât au ţinut căldurile, traiul în Po­radim era de nesuferit. In apropiere se în­tindea tabăra, ér la vre-o câţi-va chilome- tri erau liniile de luptă, aşa că aerul era plin de miros de sânge, de cadavre putre- Zite, de cârpă arsă, de praf de puşcă şi de aerul mocnit, din pricina mulţimii celei mari de soldaţi adunaţi la un loc. Pe de­asupra satului sburau corbii, întunecând cerul.

Er după ce-au dat ploile, s’a făcut şi mai rău. Gerul, care a urmat, a mai cură­ţit aerul, dér a îngreuiat vieţa prin corturi.

Domnitorul nostru se scula pănă ’n diuă şi alerga pe délurí şi făcea inspecţii.

Şi, cum ţineau ploile într’una, el că­lărea diua íntrégá prin ploiă şi se întorcea târdiu acasă, în puterea nopţii. Perdea dru­murile, abia răsbia prin noróie, şi orbecând printr’un întunerec ca iadul, sosia mort de oboselă acasă. Ér aici de cele mai multe- orl găsia casa plină de fum — în dilele când bătea vântul, — şi ne putând să dór- mă în odae, se culca afară, în cortul din curte, şi dîrdîia totă nóptea de frig.

Obosit aşa şi résbit de plóie, după-ce sosia acasă şi mânca, stătea de vorbă cu generalii sfâtuindu-se. De multe-ori avea să lucreze singur, să scrie scrisori miniş­trilor săi, Dómnei, ori părinţilor, şi stătea pănă după miedul-nopţii la masa cea de brad, tremurând de oboselă şi de frig. Scria la lampă, dór se întâmpla să se is- prăvâscă petroleul în tabăra íntrégá, şi atunci trebuia să se desbrace prin întune­rec şi să se culce de silă. Odată avea de isprăvit o serisóre grabnic; era târdiu nóp­tea şi i-se sfîrşise petroleul. El a isprăvit serisórea la lumina chibritelor aprindând un chibrit după altul şi ţinându-l cu mâna stângă de-asupra rândurilor pe hărtie. Când

şi-a isprăvit chibriturile, trei cutii, şi-a în­cheiat şi scrisorea.

Er odihna, de care avea atâta nevoiă,, nu era odihnă. Totă noptea urlau tunurile, şi câte-odată bubuia câte-unul aşa de aprope şi de grozav, încât Prinţul, şi generalii şi toţi, săriau de spaimă drept în mijlocul casei. Deşi obicinuiţi cu vecinicul cântec al tunurilor, erau vecinic îngrijaţi şi săriau. din pat, îndată-ce începeau tunurile să bată mai des. Era grija unei năvale din partea. Turcilor.

Apoi, totă noptea sunau trimbiţele la apel, se da alarma, şi tot satul se umplea de soldaţii, cari alergau cu vuet şi se sbă- teau ca furnicile.

A vădut însă Domnitorul nostru nopţi şi mai amare. Când II apuca n6ptea şi viscolul pe dâluri, atunci pote de temă să nu perdă drumul şi să dea peste Turci, pote nefiind cu putinţă să se lupte cu vis­colul, era silit să dormă prin spitale. Odată a durmit pe o năsălie de dus morţii, în­tr’un cort de ambulanţă, căci n’a avut unde să dormă într’alt loc.

Nr. 197.—1899. GrAZETy TRANSILVANIEI. Pagina 7.

C ursul Ia b u rsa din Viena.Din 15 Septemvre 1899.

Renta ung. de aur 4% ■ • • * • 117.50 Eenta de eordne ung. 4% . . . . 95.25 Impr. oăil. fer. ung. în aur 4 1/2%* 119.75 Impr. năil. fer. ung. în argint 4 7 «î0/o* 99.60

Oblig. oăil. fer. ung. de ost. I. emis. 119.30 Bonuri rurak ungare 4°/0 . . . . 94.— Bonuri rurale croate-slavona . . . 96.25Irnpr. ung. ou p r e m i i ........................ 162.—Losuri pentru re#. Tisei şi Seghedin . 150.10 «lenta de argint austr............................100.05

"#Unta de hârtie austr.............................99.95JS&enta de aur austr..................................117.90Leşuri din 1860....................... ..... ............. 137.—&eţii de-ale Bănoei austro-ongară . 904.—A.oţii de-ale Bănoei ung. de cred it. 383,—&oţii de-ale Bănoei austr. da oredit. 371.90

N ap o leo n d o rl..........................................9 .58'/2Miroi imperiale germane . . . 58.95London vista . * ............................120.10Paris v i s t a ........................................... 47.72Rente de corone austr. 4°/0 • •• 100.40 iiote i t a l i e n e .........................................44.50

De vânzare.Restauraţia şi grădina

d e p ó m eH o h .e T77*arte

Braşov,împreună cu foişorul isolat. şi Viladin gradină, sunt de vâucj.are din mână liberă.

Restauraţia se póré arenda cu 800 fi. anual.

Informaţii mai de aprópe se pot lua dela proprietarul

86«,4- 4. Falkner*

CHOCOLADA

TAHINa lui

S Z T R A K A

Ialină numai deoât

O IA REDşi orî şi C0

Durere de fole.Cu totul nestrică-

ciosă.G u s t bun .

E f e c t s i g u r .

Se capëtà în Bi'uşov la farmaciile F. Kelemen, V. Elein, Viet. Roth, P. Stenner şi în Reşnov la farmacia d-lui M. Reiner.

(671,6—10).

Ofert de căsetoriă.Un funcţionar cu nume bun,

veduv, der fără copii, îa etate de 40 ani, de constituţiă robustă şi sănătos, domiciliat într’o frum6să comună din partea resăritenă a Ardeiului, care are un venit de 1200—1500 fi. pe an, doresce a se căsători cu o damă vrednică şi bine crescută, de etate corespurjcjetâre, fără considerare, decă e iată ori veduvă, care însă ee fie din casă buna, muncit6re, gazdoiă destoinică şi capabila de-a conduce şi susţine o casa onorabilă. JQestrea nu hotăresce.

Pe iângă garantarea pe on6re a celei mai perfecte discreţi unt, oier-, tele se se adreseze Administraţiei „Gaz. Transilvaniei** în termin de 30 de 4 ;-e deia prima publicare a acestui ofert. Se pot face ofertele

Marele magazin de încălţăminte a lui

I. Sabadeami in Braşov,(Nr. 10) Strada Porţii (Nr. 10),

oare prin soliditatea sa în curs de 30 de ani, de când esistă pe piaţa Braşovului, şi a câştigat în totă Austro-Ungaria şi România un r s n u tn8 bun. Recomandă onor. public

marele assortiment de încălţăminte, depentru b ă r b a ţ i , d a m e şi c o p i l , pentru m i r e şi m i r é s ë pentru dans, gimnastică, casă şi pentru ate­liere (lucrătore) etc. etc. tôte CU preţuri forte moderate, ce se pôte vedé, din consemnarea preţurilor câtor-va articuli precum urœéz& :

Pentru bărbaţi:Ghete de pele vachs, tari, în cuie lucrate cu gumă

dela fl. 2.95 în „ » » » în besătzuri, cu s. fără nast. „ fl. 3.50 » » » * « » cu şinore „ fl. 4 . - „ „ n séu postav şi cu pela în ju r de iarnă fl. 4.50» ” D D » 51 71 ^a C r U 8 , 7) 7) 7) f i ’

„ „ „ de mânuşe lac de salon fine dela fl. 4.80 „ „ „ vachs franţuz, cusute în beseţ fine „ fl. 5.50

Pantofi de pe!e vachs în cuie lucrate galbene „ „ lac salon fine cusute

n* „ galbene „ „ „

„ » n lac salon fine cusute „Cisme lungi de pele juft rus. talpă duplă r

„ ti de postav de stiria cu pele în ju r „ „ de drum peste ghete de purtat, din postav „ „ de copii mici fl. 2.60, de copii mari „

GalOCl de bărbaţi de Viena fl. 2.— rusesc „ Şoşeni „ , „ A- 3.80 „ „Pantofi pentru gimnast, cu talpă de gumă rus. „

„ de pânză rusescă grosă cu talpă de pele în ţinte lucr. pânză negră s£u cafinie cu vârfuri x Pantofi de casă de pele ori pâslă, de stofă r

fl. 3 . - fl. 3.60 fl. 4.50 ti. 7.50 fl. 7.50 fl. 4 . - fl. *2.80 fl. 2.80 fl. 4.80 fl. 1.25

fl. 1.20 fl. 1.—

Pentru dame:Ghete de pele patentă séu viţel în besatz cu

„ « Gems « besatz cu71 îl 51vîrfuri de vac dela

„ „ „ n • n în bes. cu şino re „„ „ nasturi „

7) 7) 7) 71 7) 7) T) 7) t ^ Ti„ „ mănuşe cu lac salon în ju r, nne „

Pantofi de pele tari pentru stradă în cuie „îi galbenă „ „ „ „ „„ fine pentru dans uşore „

de lac salon pent. dans uşore „71„ atlas seu mătasă albă pen. mirese „„ lac cu spangen pentru stradă „

pentru gimnastică negri seu cafeni talpă

„ de pânză rus. grose, n^gră sâu cafenie în cuie p. gimn. stradă şi atelier dela

„ pentru casă, de stofe de pâslă, de pele „Ghete de Briinel cu g u m ă ........................„Pantofi de r Sialon cu şinore şi lac „ Ghete de pele pentru fetiţe mai mari „

51 u 51 51 51 51 71 niiciPantofi de copii dela 40 cr., 65 cr., 85 cr. „

f l . 2.85 în SUSf l . 8.80 Jî

f l . 3.50 77f l . 4 .- 7Í

f l . 4.50 T)

f l . 2.50 7)

f l . 2.60 7)

f l . 1.80 7)

f l . 2.20 7)f l . 2.50 7Ïf l . 3.20 n

f l . 1.20 7)

f l . 1.10 flf l . -.90 flf l . 2.80 77f l . 2.— 77f l . 2.60 77

f l . 1.60 t)f l . 1.20 71

WrMare alegere în încălţăminte de băieţi, fete şi copii, ~9Bîn diferite colori, forme, calităţi, cu preţuri reduse.

IfXSgr3’ Specialităţi încălţăminte de lues fabricate: Vienecjï, Carlsbad, Paris, Berlin, Petersburg, etc. din pele Chevreau, Vachs, şi din Lac de salon, în diferite colori şi façon modern, se află în mare alegere şi se pôte comanda şi după măsură directe din aceste fabrici.

SW* D e p o z itu l d e G raioeî şi Şoşoni d e ş o m a r u s e s c ă , al celei mai renumita fa­brică de gumă din Petersburg, se află pentru tot Ardealul numai la sus numită firmă, unde se vinde fie-care păreche sub gaianţă, pentru durabilitate cu preţ moderat.

T? c n a +11W s i m r f î 'ţ'n A n d u p ă m ë s u r â s e p r i m e s c şi se e f e c t u é z â prin u n m ă e s t r uiweparawun şi cuiaanae dibăcia cu prompteţă.— Comanda din afară de Braşov se efectuézâ prompt, însô numai cu rambursa ; încălţăminte neconvenabile se p ri­

mesc francat înapoi spre schimbare, eventual se înapoiază valôrea. — La comande din afară trebue următorele arëtat : de ce preţ? din ce pele? ce formă? ascuţit séu rotuud ? în besetz séu sim plu? cu talpă grôse séu subţire. Ca mësurâ së pôte trimite un papuc vechiii cu posta ca : „Mustră fără valére* cu 5 cr. De ajuns este şi arătarea Numërului încălţămintei, care cumpărătorul de obicei procură din prăvălii de încălţăminte. Altcum pôte ori şi ce laic lua mësurâ piciorului cu centimetru séu cu o făşiă de hărtiă mësurând partea piciorului pe din năutru dela mijlocul călcâiului pănă la vêrful degetului cel mare, peste talpe şi degete, peste glesne, peste călcâiîi şi peste pulpe, trimiţend acéstâ mëâurà prin epistolă se pôte

efectua comanda după dorinţă.

?i sub plic sigilat, ca ae mergă di­rect în mâna oierenfcelui, notând pen­tru distincţiune pe partea dinafară a piicuiui cuventui „Carmenu.

D. P L A T O ŞS t r a d a M i l ia i l W e is s I¥r. 2 0 . «

Recomandă bogatul seu deposit de uniforme şi arficoSÎ pentru tot felul de uniforme, cu preţuri forte ief­tine. — Cu deosebire pent r u v o l u n t a r i , cel mai ieftin sta­biliment de procurat uniforme, f ă r ă c o n c u r e n ţ ă .

0 manta, o tunică, o blusă, un pantalon, un c&ipi”, o C!?rea de iac, o păreche mănuşi de piele, o cravată.

Tote acests articole costă numai fl. 6 6 .9 0 c r .Pentru edecutare strictă după regulament şi uniforme po­

trivite g a r a n t e z ă

ZD. P l a t o s ,5 -10.678. Croitorii Regimentului e. şi r- de lnf. UTr. 50.

Antrepme ie pompe funebreE . T - u - t s e f e .

B ra şo v , S tra d a P o rţii Mr. 1 2 ,(Lipit de depoul de ghete al D-nului I. SâMdeami.)Recomandă Onor. public la casurî de mórte, aşec(ămentul

seu de înmormântare b o g a t a s o r t a t în cari tóté obiectele, atât sortele mai de rend, cât şi cele mai fine, se p o t c ă ­pă t a cu preţuri ieftine.

Comisiune şi de|»ou de sierluri de metal ce se pot închide hermetic, din prima fabrică din Viena.

Fabricarea propria a tuturor s f e r t u r i l o r de leiHH9 de m e ta l şi imitaţiunl de metal şi de l e m n de ş t e fa n i .

Depou de cununi pentru monumente şi planticl cu preţurile cele mai moderate.

Representaoţă de monumente de marmură, care funebre proprii cu 2 şi cu 4 cai, precum şi un car funebru vénét, pentru copii, precum şi cioclii.

Comande întregi se esecută p r o m p t st Ieftin, ia u asupră-mî şi trav&sporturi de morţi m ''streinătate.

La caşuri de mórte a se adresa la u_* £. T u t s e k .

P ag in a 8. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 197— 1899.

La birtaşul dela cârciuma „Lafrunză, verde". Braşov (Scheiu) Strada Costei/B 1, se a f l ă d e v e n c ţ a r e

soiurî f6rte frum6ae, cil preţiin ieftine, La cerere se da conspectul ac-

iului porumbilor şi preţul lor.

î s

500 il. plătesc celui ce va mai că peta vre odată durere de

dinţi, ori îi va mirosi gura, după.-ce va folosio apa de dinţi a lui Bartilia,co sticlă cu 3 5 cr. (Pentru pachetare 10 cr. deosebit). Erezii A. Bartlla (E. W inkkr), Viena, 19/1., Sommergasăe 1.

SS se ceră pretutindenea apriat apa de dinţi a lui Bartilla. Denunţări de falsificare vor fi bine plătite. La locurile, unde nu se pote căpăta, trim it 7 sticle cu 2 fl. 60 cr. franco; 16 sticle cu 4 fl. 50 cr. franco. —

Se capStă în Braşov la farmacia d-lui V i c t o r Ro t i i . 6—13.595.

■ € 3 ^ € i€ i ,€ 3 ' € l ^ ,C ^ € M i ,C i N l € l ' € 3 ,€ i€ l* € j> ,:

Firmă fundată în anul 1833.

Ci i i nvae i ' ^i ur a ş o v , S trad .su M o r ţ i i 2>Tr. PZ-

Asor t iment boga tde g iitvaerica le , ©Isfecte de a u r şi a rg in tţ cias®r- nlee d» buzunar elveţiano, a s o r t im e n t fo rte fru m o s.

Deposit de a rg in tă rie fină Cristofl, argintărie Alyaua l-a calitate din fabrica Brendorf, precum şi argintărie Cllina calitate mai ieftină.

C um perătu ră de ob iecte v e c h i : de aur şi argint, petri scumpe, margâritar, monede vechi şi tot-fekil de antichităţi. S u f l a t cu aur solid, cu argint, l e g a l cu niket, arase8, pe cale electrică.

T 6 1 e reparaturile ce cad în branşa de sus, se eseoută i e f t in ş l p ro m p ţ.

— G r a v u r i î n p e tră , ş i m e t a l - ~~ Specialitate: Corfaeţionare de obiecte b i se r i cesc ! şi

anum e: Candele, cădelniţe, cruci, potire e c. etc.

— I S r a s o v , S t r a d a P o r ţ i i Mr* ?.m 7 «j

f ' * \ '/t~\s

(L/JM

ZacherliNn p a c h e t a t î n g i p n n (tocuri)

ci veritab il numai in sticluţe(cu n iiiiie lc K ac lie r îlii.)

k nnnţ r ) o n f o a j u t o r u l c e l m a i ^ u n ş i r a d i c a lA u UU Id Uu l u c o n t r a p l a g e i a o r i ş i c e i n s e c t e .S e a f l ă d e v e f i d a r e - în Braşov: La Domnii /. L. ei A. Hesshaimer,

Heinruh ZinZy IHmitfie Eremios nepoţii, Eiml Por, K a r i Irk, Julius Mailer, Carol Schuster farmacist, Teutsch et Tar tier, N. Grădinar, Eduard Kugler farm., Julius Hornwng farmacist, Heinrich G. Ober6, Ferdinand JeheHus farm., Victor Roth farm.. Karl Earth, Rudolf ttingl loan Buşoiu Fritz Geisberger, Lazar & Verzar, Henrich Petersberger. în F ăgă raş : La Dom m i: lohwm P. Hermann, R. G. Romonţianu, 1, larosch. Heinrich Sckul, Alexander Nehrer, lacob Fleissig. î n Colialm : La Domni: : Ernst Wolff, Eduard Victor Melas, ş i n n d * * « n t <i. t e p l a c a t e .

U fS

Femeile din Viena majţlJami frumseţa lorîn prima linie întrebuinţărei celei mai plăcute, renumitei şi

cu deplin efect

Original Pasta Pompadourin v e n ta tă de f e r ic it med. Dr. A . R I X .

Cine se folost sce de acest mijloc, capăă o colore sănetosă a feţei, teini jrumos fără încreţituri până Ja b£+râneţe, depăr- teză pistruie, pete de ficat., bubat, coşi, roşeţă şi tote necu­răţeniile pielei, despre ce se garanteză, seu se dă bani îndârât.

S ’a aplicat acesta pomadă, de persone distinse, artişti etc., deja de 40 ani, ce se uote dovedi cu atestate şi epistole de recunoscinţă. Cea mai bună dovadă de bunătate s-i efectul ei est?, că esistă de 40 ani şi în intervalul ac* sta sute şi mii de mijloce pentru frumseţe seu inventat şi erăşl au dispărut. Preţul unui borcănel pe 6 luni 1 fl. 50 cr . Sul de probă bucala 50 cr.S O n to lo P n m n o r ln i lh pielei o albe ă ca laptele, care remâne şi după ce se L.d}JlG!U rU!ll|JdUUUl spai& faţa. Un flacon original l fll. cr.

P o m p a d o u r s ă p u n 3 0 c r . P o m p a d o u r p u d r ă roşa creme albă 1 f l . 2 5 c r .A. se adresa cu contienţă la WILHELMINE R IX Dr. W w e S0HNE (Anton Ri.x & B rud er), W I E N Praterstrasse Nr. 14. — In Budapesta !a 10S1F TOROK Konigsgasse Nr. 12, în Braşov la VICTOR ROTII Farmacia . la urs 1 lângă teatru, la TEUTSCH & TARTLER. — Pachetele sunt plombate. 7—8.501,

Cel mai pvobat m i j l o c c a s n i c , care se reguleze mistuirea, se producă sânge curat, se cureţe sucurile rele, condiţie prin­cipala pentru menţinerea sănătăţii i precum se vindece şi durerile de stomac spre exem­plu.- în caşurile de lipsă de apetitu, rîgăeli, congestiun, vărsături dureri de fole şi sto­mac, cârcei, îngreunarea stomacului cu mân­care, flegmă, haemoroiede, suferinţe femeiesc!, bole de intestine este :

Dr. Rosa’s Lebens-Balsam

Pentru vintlecarca Inflam aţiilor, răni­lo r şi umflăturilor, se în'rebuinţezâ ca m i j­lo c cu s u c c e s s ig u r la intiamaţii stagnatia laptelui şi înfărires tiţelor cu ocasiunea îuţ: r- cărei copilului, la abscese, pustule cu puroiu, carbuncule, copturi la unghii, la paaariţu, ulceraţiunî la degete, la îutăriturî, umflături, tu mor ea glandulelor li fatic lipume etc

Prager Haussalbedin farmacia Ini B. FRA6NER in Prag 203-III.

Acest balsam animeză activitatea mistuirei, produce sânge curat şi sânătos şi a devenit un medicament sigur de casă poporal.

Sticla mare î a . — Sticla l ic ă 50 cr.Cu poşta ‘20 cr. mai mult.

' indecarea ur:nézi scurt, fără dureri.

în timpul cel mai

In entiore à 25 cr. şi 35 cr.Cu poşta 6 cr. mai mult.

■ n ţ M I Jb'ie-care cumpărător se ce r ă numai preparate origi- V 1 . U I nale din farmacia B FIIAGKER in Prag şi se iie

m atent, ca embalagiul dela balsamul Or. Rosa’s se fie provedut cu m a r c a alăturată rotundă.

Er’ embalagiul dela Prager Haussalbe cu marca alăturată t r e i u n g h i u la r i ,

Ori şi cine ar face cunoscut o falsificare, capetă remuneraţie!Mii de scrison de recunoscinţă sunt depuse spre vedere. '9®

D e p o s ii in farmaciile D -lor: V ic t o r Rofih, E. K u g le r* F e r d . J e k e l iu s în B r a ş o v . Pe urmă la i . T oroSc, A. E gg& rf T h a lm a y e r & S e i i z şi K o c h fn e is - f e r ’s N a c h fo lg e r în Budapesta.

F p a n n e i * Aootheke „z .m scaw.-irz»u M \ eraK s ş j n P r s g , Eck der Spornergasse 203.

cafea de maltac )

t )

£t )t)

Probat de mai mulţi ani ca cei mai escelent adaus la cafeaua ^ de bone. — Recomandat de medici celor ce sufer de nervi, inimă, stomac, anemie etc. — In sute de mii de familii cea

mai p lăcu tă CHÎea. «JfitfSfSSraaraSfi

tytâ? îijj• - 4

<isu P