5.3 MOD DE LUCRU5.3.1. Recepţia pacienţilor

Pacienţii sunt primiţi în sala de recoltare în ordinea sosirii, sunt invitaţi să se aşeze pe un scaun şi să prezinte decontul de cheltuieli şi un act de identitate.5.3.2. Pregătirea pacienţilor Asistenta de recoltare analizează decontul de cheltuieli cu lista analizelor solicitate, i se face o anamneză succintă pentru a obţine date referitoare la starea lor fiziologica, la tratamente intercurente (precizînd cu ce, în ce doze, de cît timp, precum şi ora administrării), date care vor fi notate in Biletul de inregistrare la rubricile corespunzatoare. Pacientul este, de asemenea, întrebat dacă este infectat cu un virus cu transmitere parenterală (VHB, VHC, HIV), care este durata postului ce precede recolta, efortul fizic depus, in functie de analizele ce urmeaza a i se efectua, date ce vor fi inregistrate la rubrica ,,Observatii”.

Este important ca pacientului sa i se explice intreaga procedura de recolta si sa se obtina intreaga lui complianta.I se explica pacientului ca recoltarea probelor se face in coditii bazale si inaintea oricarei proceduri terapeurice. In caz contrar exista efecte aditionale pe care le produce efortul fizic, starea emotionala sau ritmul circadian.

Pentru recoltarea probelor de urina este indicata prima urina de dimineata Se procedează, după caz, fie la recoltarea probelor biologice, fie la temporizarea acesteia, ţinînd cont de regulile impuse de standardizarea condiţiilor de recoltă:

- respectarea intervalului de recoltare (7a.m.- 9 a.m.)- perioadă de post de 12 ore (minim 4 ore)- perioadă de efort fizic redus de 12 ore- 30 minute de repaus fizic înainte de recoltare- reducerea ingestiei de lichide timp de 24 de ore înainte de recoltarea urinii pentru proba Addis şi Hamburger- excluderea sau reducerea dietei carnate şi vegetale înainte de recoltarea materiilor fecale pentru proba Adler- excluderea toaletei bucale înainte de recoltarea exsudatului faringian.

5.3.2. RECOLTAREA PROBELOR

5.3.2.1. Recoltarea sângelui venos prin flebotomie Această procedură se adresează atât personalului de recoltare din laborator

cât şi punctelor secundare de recoltare (cabinete medicale, medici de familie ), al căror personal a fost instruit în acelaşi mod ca şi personalul laboratorului.

Rezultatele testelor de laborator se bazează pe calitatea probei primare recoltate de la pacient. Deoarece factorii preanalitici pot influenţa într-o proporţie de aproximativ 50% corectitudinea rezultatelor, aceştia trebuie cunoscuţi şi standardizaţi. Probele de sânge trebuie să fie:

identificate corect; să fie colectate în tuburi corespunzătoare, respectând o secvenţă bine

determinată; să fie etichetate corespunzător; să fie însoţite de toate informaţiile necesare pacientului şi

laboratorului.

Atenţie!! Toate probele de sânge trebuie considerate potenţial infecţioase şi manevrate în consecinţă, în conformitate cu legislaţia natională de protecţie a muncii. În cazul semnalării unor cazuri speciale, luăm măsuri suplimentare.

a) Facilităţi:- Locaţie : se efectuează într-un mediu liniştit, curat, privat (vezi punctul

4.2.1.);- Scaunele pentru puncţia venoasă: sunt proiectate astfel încât sa aibă

braţe şi să permită:1. siguranţa şi confortul maxim al pacientului;2. poziţia corespunzatoare a braţului în vederea efectuării puncţiei;3. abordarea cu uşurinţă a pacientului;4. confortul ergonomic al flebotomistului.

- Spatiu de depozitare: există un spaţiu alocat pentru stocurile necesare; de asemenea există un spaţiu pentru sortarea şi distribuirea probelor biologice;

- Înregistrarea probelor se face în registrul primire comenzi externe R-PG02-03 şi în sistemul computerizat al laboratorului, dupa care se alocă probei un ID cu care va intra în laborator; în acelasi timp se tipareste si lista de lucru zilnica, care va însoţi probele în zonele de lucru.

- Materiale necesare (vezi punctul 4.2.2.); de asemenea trebuie să existe un „Ghid al testelor” care să poată fi consultat oricând de către flebotomist, care să conţina informaţii referitoare la tubul de recoltare, volumul de sânge necesar, precauţiile de manevrare.

b) Abordarea pacientului:

- Flebotomista se prezintă pacientului şi încearcă să stabilească cu acesta o relaţie prietenoasă, pentru a-i câştiga încrederea;

- Pacientul va fi informat despre toate testele care urmeaza a fi efectuate şi despre probele biologice care urmează a fi recoltate;

- Flebotomista nu va recolta sânge împotriva voinţei pacientului;- Personalul de recoltare se va asigura ca proba de sânge se recoltează de

la pacientul notat în formularul de solicitare; identificarea pacientului este crucială;

- Se verifică dacă testele solicitate impun anumite restricţii de dietă, dacă aceste restricţii au fost comunicate pacientului şi dacă au fost respectate de acesta;

- Pacientul se va aşeza comod pe scaun;- Acesta nu trebuie sa aibă nimic in gură (gumă de mestecat, termometru,

alimente);- Să intindă braţul astfel încât să formeze o linie dreaptă de la umăr la

încheietura mâinii; braţul nu trebuie îndoit dar o flexie uşoară este recomandată pentru a se evita hiperextensia;

- Flebotomista, costumată cu echipament de protecţie, se spală pe mîini cu apă şi săpun, se clăteşte abundent cu apă şi se dezinfectează cu soluţie alcoolică pentru mîini.

- Flebotomista inspectează zona de puncţie venoasă, aplică garoul în treimea inferioară a braţului astfel încât acesta să producă stază venoasă fără a împiedica fluxul de sânge arterial (pe care îl verifică prin palparea pulsului la artera radială), alege vena cea mai mare şi mai turgidă, de preferinţă mediana bazilică sau un braţ al „M”-ului lui Poirier, dezinfectează zona de puncţie cu un tampon de vată îmbibat cu alcool sanitar de 70o, deschide capsula acului prin răsucire pînă la ruperea etichetei, înlătură doar partea transparentă a capsulei şi fixează acul în holder prin înşurubare, apoi procedează la puncţionarea propriu-zisă, menţinînd întinsă pielea de deasupra venei cu ajutorul degetelor mîinii stîngi şi perforînd pielea şi vena cu mîna dreaptă, printr-o unică înţepătură, bruscă şi fermă. Introduce apoi eprubeta în holder, în prealabil etichetată cu ID-ul pacientului. Acul de puncţie trebuie să facă cu braţul pacientului un unghi de 30o, pentru a permite dirijarea fluxului de sânge în eprubetă la un debit convenabil şi pentru a realiza un contact optim al sângelui cu anticoagulantul din eprubetă, evitînd astfel formarea microcheagurilor. Sângele este aspirat în eprubetă prin efectul pompei de vid. Menţinînd holderul imobil prin plasarea primelor trei degete ale mîinii drepte între acesta şi antebraţul pacientului, se extrag şi se introduc, pe rînd, eprubetele, în ordinea:

1. eprubete fără aditivi, pentru investigaţii biochimice şi imunologice2. eprubete cu citrat pentru evaluarea hemostazei3. eprubete cu K3EDTA pentru investigaţii hematologice4. eprubete cu citrat pentru VSH.

- Flebotomistul trebuie sa se asigure ca mana pacientului este deschisa (deschiderea mâinii reduce presiunea venoasă deoarece muşchii se relaxează; nu trebuie să i se permita pacientului să închidă şi să deschidă mâna într-o mişcare de pompare);

- Se scoate garoul înainte de recoltarea eprubetei pentru VSH şi după maximum 2 minute de la aplicarea lui. După recoltarea tuturor probelor de sânge venos necesare, se retrage uşor acul din venă şi se previne sângerarea prin aplicarea unei presiuni uşoare pe plaga venoasă cu un tampon de vată îmbibat cu alcool sanitar 70o. Pacientul este sfătuit să păstreze această presiune timp de 3-4 minute, menţinînd antebraţul în extensie pe braţ şi întregul membru în sus, pentru a permite o hemostază eficientă şi pentru a evita formarea unui hematom în regiunea supraiacentă locului de puncţie.

NOTĂ : vacutainerul cu dop roşu, imediat după recoltarea sângelui se aşează în poziţie verticală, cu dopul în sus, într-un stativ, pentru că este interzisă atingerea sângelui de partea internă a dopului. Desprinderea cheagului care s-ar forma invalidează mult rezultatul final.- Asistenta medicală care a recoltat probele biologice desfiletează acul din

holder şi-l aruncă în containerul pentru deşeuri, apoi omogenizează prin 10 mişcări lente de basculare conţinutul eprubetelor cu aditivi şi le aşează în stativ. Aruncă în containerul pentru deşeuri mănuşile de latex şi se spală pe mîini cu apă şi săpun, apoi se clăteşte cu soluţie alcoolică dezinfectantă.

Pacientul este sfătuit să nu facă efort fizic intens şi să nu fumeze în următoarea oră pentru a preveni reacţiile lipotimice.NOTA:

1. staza venoasă nu trebuie să dureze mai mult de 1 minut, după acest timp poate să apară o hipercoagulare reactivă. Probele recoltate vor fi transportate cât mai rapid la laborator pentrua putea fi prelucrate în cel mult 30-40 minute de la recoltă.

2. deoarece testarea coagularii depinde foarte mult de modul cum a fost recoltata proba de sânge, trebuie luate in considerare urmatoarele observatii: rezultatele Timpului de protrombina, interpretate ca INR si ale Timpului de tromboplastina partiala activat nu sunt influentate daca sunt obtinute pe primul tub recoltat; deoarece nu se cunoaste

efectul acestei recolte pe celelalte teste de coagulare, se recomanda recoltarea unui al doilea tub (dupa caz).

3. probele biologice necesare pentru determinarea crioglobulinelor se recoltează prin puncţie venoasă efectuată în laborator, lângă termostatul de 37°C, într-un vacutainer cu dop roşu preîncălzit la 37°C. Vacutainerul se plasează imediat după recoltare în termostat (în poziţie verticală) şi se păstrează la 37°C aproximativ 2 ore, până la centrifugare.

4. probele biologice recoltate pentru unele teste care necesită condiţii de răcire (insulină, gastrină, PTH) se introduc imediat după recoltare într-un vas cu apă şi gheaţă în topire, astfel încât amestecul de răcire să acopere nivelul probei din vacutainer.

5. probe biologice pentru testul de toleranţă la glucoză se recoltează numai la solicitarea medicului sau după o determinare de glicemie a jeun în felul următor : după recoltarea unui vacutainer cu dop roşu pacientului i se dă să bea 75 grame de glucoză dizolvată într-un pahar cu apă. Întreaga cantitate trebuie băută într-un timp scurt (4-5 minute) după care pacientul trebuie să aştepte liniştit, fără să depună efort fizic şi intelectual. Se notează ora. Exact la 60 respectiv 120 de minute i se mai recoltează încă câte o probă biologică pentru determinarea glucozei sangvine.

NOTĂ : se evită efectuarea testului la paciente însărcinate, precizarea unui diagnostic de diabet în astfel de cazuri este temporizată până după naştere.

c) Consideraţii suplimentare- Hematoame: pentru a preveni apariţia unui hematom, flebotomista

trebuie să se asigure că acul a penetrat complet peretele superior al venei, să degajeze garoul înainte de a îndeparta acul, să abordeze pentru puncţie venele superficiale mari, să se asigure că locul puncţiei s-a închis, să aplice o presiune mică cu un tampon la sfârşitul manevrei de recoltare.

- Hemoliza: pentru a preveni hemoliza, flebotomista trebuie: să lase locul de puncţie să se usuce, după aplicarea aseptizării, să nu recolteze sânge dintr-un hematom, să amestece sângele cu aditivul prin răsturnări uşoare.

d) Situatii de urgenţă: Cel puţin un membru al personalului din laborator trebuie să aibă o instruire specială în resuscitare cardiovasculară; această persoană trebuie

- să acorde îngrijire pacientului până la sosirea medicului de urgenţă, - să poată fi contactată de puncţionist cu uşurinţă, posibilităţile de

contactare fiind afişate în sectorul destinat puncţiei venoase.1. - sincopa (leşinul sau lipsa de reacţie din partea pacientului): se

anunţă persoana desemnată pentru acordarea primului ajutor, se întinde pacientul (când este posibil) sau dacă pacientul este în poziţie şezândă, se coboară capul şi braţele şi se face lejeră îmbrăcămintea.

2. – greaţa: flebotomistul se asigură că pacientul are asigurat confortul, instruieşte pacientul să respire profund şi rar, aplică comprese reci pe fruntea pacientului, anunţă persoana desemnată pentru acordarea primului ajutor.

3. – vomismente: se recomandă să se dea pacientului un recipient (lighean), să se pregătească prosoape, să se dea pacientului apă să-şi clătească gura, să anunţe persoana desemnată pentru acordarea primului ajutor;

4. – convulsii: se acordă ajutor pacientului să nu se ranească el însuşi (nu se stăpânesc complet mişcările extremităţilor dar se încearăa să se prevină autoaccidentarea), se anunţă persoana desemnată pentru acordarea primului ajutor.

- raportarea incidentelor: toate incidentele sunt înregistrate în rapoarte completate în conformitate cu reglementarile legale.Cu decontul de cheltuieli generat de sistemul informatic al laboratorului, pacientul este indrumat catre sala de recolta, unde asistenta de recolta il va prelua. In functie de numarul de analize pe care il are pacientul de efectuat asistenta va pregati eprubetele de recolta, tinind cont de specificatiile tehnice ale fiecarui tip de eprubeta.

5.3.2.2.Recoltarea sângelui prin puncţie capilară

- Locul de puncţie: pulpa degetului inelar sau mijlociu, pe partea laterală.

- Degetul se dezinfectează cu o compresă umezită în alcool. (Zona nu trebuie să fie cianotică, edematoasă sau rece).

- Se apucă degetul cu mâna stângă, fixându-l între indice şi police.

- Se înţeapă cu acul ţinut în mâna dreaptă, printr-o lovitură bruscă, unică şi profundă de 2 – 3 mm, pentru a produce apariţia spontană a sângelui.

- Se şterge prima picătură de sânge cu o compresă uscată.

- Dacă a două picătură de sânge, care va fi recoltată, nu apare spontan, se poate face o uşoară presiune de-a lungul degetului la o oarecare distanţă de locul puncţiei

- După recoltare, se aplică un tampon de vată cu alcool pe locul înţepăturii şi se ţine apăsat

5.3.2.3 Recoltarea prelevatelor clinice pentru examinări bacteriologice1. Condiţii generale pentru prelevatul clinic să corespundă procesului infecţios al pacientului, respectiv locului unde

este situată infecţia; să fie recoltat înainte de începerea terapiei cu antibiotice sau, dacă nu

este posibil, să se recolteze atunci când nivelul de antibiotic este cel mai redus;

recoltarea să se efectueze în condiţii aseptice; să se utilizeze pentru recoltare recipiente sterile, adecvate scopului; cantitatea recoltată să fie corespunzătoare solicitării; recipientul trebuie marcat corespunzător: nume, tip prelevat, locul

prelevarii, data, iniţialele celui care a efectuat recoltarea; prelevatul clinic trebuie să fie însoţit de un buletin de trimitere; recipientul cu prelevatul şi buletinul trebuie trimise într-o pungă de

plastic cu compartimente separate

2. Condiţii de recoltare în funcţie de tipul prelevatului Recoltarea exsudatului faringian

Pacientul pregătit în prealabil pentru recoltă printr-un post de minimum 4 ore şi fără efectuarea toaletei bucale, se aşează pe scaunul de recoltare cu capul flectat pe spate şi în faţa unei surse de iluminat. Asistenta medicală desfiletează dopul tamponului steril pentru recoltarea exsudatului, rupînd eticheta care atestă sterilitatea acestuia, invită pacientul să deschidă larg gura, respirînd adînc, apasă baza limbii cu un apăsător steril, de unică folosinţă şi are astfel acces la peretele posterior al faringelui, la amigdale şi pilieri, pe care le şterge prin mişcări de rotire, insistînd asupra zonelor eritematoase, purulente, cu false membrane. Retrage apoi cu grijă tamponul, pentru a nu-l contamina cu flora microbiană din cavitatea bucală şi îl introduce în tub. Asistenta notează pe eticheta tubului de exsudat numărul de înregistrare al pacientului, apoi aşează tubul în stativ.

Recoltarea exsudatului nazal

Pacientul este aşezat pe scaunul de recoltare cu capul uşor flectat pe spate. Asistenta medicală desfiletează dopul tubului pentru recoltarea exsudatului, rupînd eticheta care atestă sterilitatea acestuia, şi introduce tamponul pe rînd în ambele nări ale pacientului pe o distanţă de 1-2cm. Şterge prin mişcări de rotire mucoasa nazală, retrage apoi tamponul şi-l reintroduce în tub. Notează pe eticheta tubului numărul de înregistrare al pacientului şi plasează tubul în stativ.

Recoltarea uriniiPrecauţii standard: toate probele de urină trebuie considerate

potenţial infecţioase şi manevrate în consecinţă, în conformitate cu normele de protecţie a muncii; în cazul semnalării unor cazuri speciale, trebuie luate măsuri suplimentare.

- Tipuri de probe urinare: a) probe spontane, recoltate in oricare moment al zilei (inainte de

recoltare sunt necesare cateva ore, in general 4, de staza vezicala pentru ca proba sa fie acceptabila) – se pot folosi pentru determinari chimice calitative si pentru sumarul de urina;

b) prima urina de dimineata, pe nemancate - recomandata pentru: sumarul (cu sediment) urinar si pentru identificarea mycobacteriilor;

c) probe dupa 8 ore de staza vezicala – ore diurne, nocturne, si in clinostatism;

d) probe recoltate dupa un anumit orar sau in timpul unor anumite faze ale mictiunii:

– la 2 ore dupa ingerare de alimente sau glucoza;– primii, aproximativ 10 ml ai mictiunii (pentru detectarea

uretritelor);– urina colectata intre 2 mictiuni consecutive distantate la

anumite perioade de timp (pentru calcularea clearance-ului la creatinina, leucociturie sau hematurie minutata);

– dupa masaj prostatic;– a doua urina de dimineata (7-11a.m.), recomandata pentru

determinari cantitative raportate la concentratia creatininei;– urina din 24 ore, recomandata pentru determinari cantitative.

e) recoltari supravegheate de, sau cu participarea personalului calificat: - probe recoltate igienic, de la mijlocul jetului;- probe recoltate pentru culturi microbiene;- cazuri medico-legale;f) recoltari asistate de personal calificat din clinici: - recoltari prin cateterism;

- recolte prin punctie suprapubiana;- recoltari la copii.

- Recoltare pentru urocultură: Pacientul este instruit de către medicul care recomandă analiza sau de către

personalul departamentului de recoltare şi colectare a probelor biologice despre modalitatea de recoltare în condiţii de sterilitate a urinii. Se recomandă prelevarea primei urini matinale sau după cel puţin 3 ore de la micţiunea anterioară, în volum aproximativ de 20 ml, în recipient steril, învelit în folie protectoare din celofan, pe care pacientul îl deschide în momentul prelevării. Pacientul este instruit să-şi facă toaleta zonei genito-urinare şi perineale cu apă şi săpun, apoi să usuce vulva, respectiv glandul cu comprese sterile prin mişcare unică din faţă spre spate, să desfileteze capacul urocultorului şi să urineze în toaletă circa 100ml, prinzînd în zbor jetul mijlociu în urocultor, fără a întrerupe jetul şi fără a atinge gura recipientului de piele sau de lenjerie. Pacientul înfiletează etanş capacul urocultorului şi transportă proba la laborator pentru a fi examinată în maximum 2 ore. Dacă intervalul nu poate fi respectat, proba se menţine la frigider, la 4oC, imediat după prelevare.

Notă: pentru recoltarea urinii de la nou-născut şi sugar, se decontaminează şi se usucă organele genitale externe şi perineul şi se pîndeşte momentul micţiunii pentru a prinde proba într-un urocultor.

- Pentru examen sumar de urină şi sediment urinar: Pacientul este instruit să recolteze într-un urocultor curat, nesteril, de unică

folosinţă, prima urină matinală, după o toaletă prealabilă a zonei genito-urinare, apoi să transporte proba la laborator în interval de maximum o oră de la prelevare.

- Pentru Proba Addis: Pacientul este instruit de către medicul care recomandă analiza sau de către

personalul departamentului de recoltare al laboratorului să limiteze ingestia de lichide pentru un interval de 24 de ore, timp în care colectează toată urina într-un recipient curat, notînd exact cantitatea totală de urină emisă în primele 12 ore şi în următoarele 12 ore. Se aduce imediat vasul la laborator pentru examinare.

- Pentru Proba Hamburger:Pacientul aruncă prima urină matinală şi recoltează într-un vas curat

cantitatea totală de urină emisă într-un interval de 3 ore de la prima emisie,

pacientul aflîndu-se în clinostatism. Proba este imediat transporată la laborator pentru a fi examinată.

- Recoltarea materiilor fecale

a. pentru coprocultură:Pacientul este instruit să defece într-un container de unică utilizare din

carton sau material plastic şi să preleve din masa fecaloidă cu linguriţa coprorecoltorului, minimum 3-5cm3, vizînd porţiunile mucoase, lichide sau sangvinolente, cînd acestea există, apoi să închidă etanş recipientul cu capac şi să-l transporte la laborator într-un interval de maximum 2 ore de la prelevare. Dacă acest lucru nu este posibil, pacientul refrigerează proba maximum 24 de ore sau, mai bine, foloseşte pentru prelevare un coprorecoltor ce conţine mediu de transport Cary-Blair, care asigură conservarea la temperatura mediului ambiant pînă la 7 zile.

b. pentru examen coproparazitologic: b.1. Pentru depistarea ouălor de paraziţi şi a chiştilor de Giardia intestinalis: Pacientul prelevă cu linguriţa coprorecoltorului din masa fecaloidă cel puţin

3-5cm3, închide recipientul etanş cu capac şi aduce proba la laborator pentru examinare. Pacientul este avertizat în legătură cu faptul că un examen coproparazitologic izolat cu rezultat negativ nu are valoare eliminatorie. Se prescriu în mod sistematic 3 examene coproparazitologice la cîteva zile interval (5-7 zile), nu în 3 zile consecutive.

b.2. Pentru identificarea paraziţilor adulţi prezenţi în materiile fecale: Pacientul prelevă din masa fecaloidă porţiunile care conţin paraziţii vizibili cu ochiul liber (vezi procedura specifică "Examenul coproparazitologic", cod PS-04 B) şi transportă proba prelevată într-un borcan curat la laborator.

b.3. Pentru depistarea ouălor de Enterobius vermicularis: Se foloseşte metoda de recoltare Hall sau a amprentei anale: pacientul este

instruit să confecţioneze o lamelă de celofan cu dimensiunile de 2/2cm, cu care să învelească un capăt al unei baghete de sticlă cu diametrul de aproximativ 0,5cm, legînd cu o aţă folia de celofan în jurul baghetei. Cu acest capăt al baghetei se şterg pliurile anale, apoi proba se introduce într-o eprubetă curată şi se aduce la laborator pentru examinare.

c. pentru Testul Adler:

Pacientul este instruit cu 2 zile înainte de recoltarea materiilor fecale să nu consume carne şi vegetale pentru a evita un rezultat fals pozitiv. Recoltează proba (5-10g materii fecale) într-un coprorecoltor şi o aduce la laborator.

- Recoltarea secreţiei vaginale şi a secreţiei uretraleAceste probe biologice se recoltează numai de către medicul de specialitate

(ginecolog, respectiv, dermatolog), în recipiente sterile, adecvate; frotiurile din aceste prelevate se execută tot în cabinetele medicale de specialitate, pe lame curate şi degresate şi se aduc la laborator, însoţite de formularul de solicitare a analizei, în cel mai scurt timp.

4.3.3.Transportul şi recepţia probelor biologice recoltate din alte unităţi sanitare

Transportul şi manipularea probei în laborator se face în condiţii de siguranţă privind temperatura, protecţia faţă de lumină, staţionările, timpul admis înainte de procesarea primară a probelor (centrifugare, deproteinizare) astfel încât să existe siguranţa că rezultatele testelor nu sunt invalidate sau influenţate de condiţiile de manipulare şi transport al probei.

Circuitul probelor care vin în laborator nu se intersectează cu cel al probelor care sunt eliminate după ce au fost analizate, fiind separate în timp.

Transportul probelor recoltate în afara laboratorului, de la punctul de recoltare până la laborator, se realizează în lăzi frigorifice, cu masina destinată special acestei activităţi, astfel incat sa se asigure siguranta trasnportatorului, a mediului si a populatiei.

Manevrarea necorespunzatoare a probelor biologice primare determina leziuni eritrocitare, iar hemoliza cauzeaza interferente chimice.

Teste afectate de hemoliză:- testele de coagulare nu pot fi lucrate in totalitate;- creste concentratia: LDH, AST, potasiul, hemoglobina plasmatica;- afectate moderat: Fier ↑, ALT ↑, T4 ↓;- afectate puţin (creşte uşor concentraţia): fosfor, magneziu, proteine

totale, calciu, albumină, fosfataza acidă.Expunerea la lumină (naturală sau artificială) influenţează determinările

unor analiţi fotosensibili: bilirubina, creatinkinaza.Probele recoltate în alte unităţi sanitare sînt recepţionate şi înregistrate în

acelaşi mod ca şi cele aduse de pacienţi şi cele recoltate de personalul laboratorului. Transportul lor la laborator se face cît mai rapid posibil, în lăzi

frigorifice. Excepţie fac probele de urină, care se transportă la temperatura ambiantă, deoarece îngheţarea lor duce la precipitarea fosfaţilor de calciu şi magneziu.

Probele sînt obligatoriu însoţite de formularele de solicitare, pe care se precizează persoana care a recomandat analiza, persoana care a recoltat proba, data şi ora recoltării.

4.3.4. Păstrarea probelor biologice în laboratorDupă recoltare, probele se păstrează în stative, pe mesele din camera de

recoltare, timp de maximum 30 minute, apoi asistenta medicală le transmite personalului din celelalte departamente printr-o fereastră de comunicare cu celelalte departamente ale laboratorului. Astfel se evită transportarea probelor biologice prin camera de aşteptare.

Probele de sânge venos recoltate pentru analize hematologice şi biochimice, precum şi prelevatele pentru analize microbiologice, inclusiv urina pentru examenul sumar, proba Addis sau Hamburger, sînt prelucrate în maximum 2 ore de la momentul recepţionării lor în laborator.

In departamente probele sunt sortate : - probele biologice din vacutainerul cu dop roşu (fără anticoagulant) se lasă

un timp suficient pentru coagulare completă şi spontană pentru obtinerea serului: 30-60 minute la 22-25°C.

-probele recoltate pe anticoagulant se pot centrifuga imediat. Pentru anumite analize, probele nu trebuie centrifugate.

Tuburile cu probe primare sunt păstrate permanent închise pentru se evita concentrarea analiţilor, chiar la 2-8°C sau in stare congelata se produce evaporare.

Probele care nu pot fi prelucrate imediat (sânge venos pentru analize serologice, alergologice, autoimune, pentru markeri endocrini sau tumorali), sînt prelucrate pînă la faza de probe biologice secundare prin centrifugare, separarea serului, distribuirea lui în microtuburi şi eşantionare prin aplicarea de etichete autocolante pe care sînt înscrise numele şi prenumele pacientului, numărul de identificare, investigaţia solicitată şi data recoltării. Apoi microtuburile sînt refrigerate sau, după caz, congelate, urmînd să fie supuse investigaţiilor respective conform instrucţiunilor prevăzute în procedurile specifice.

Dupa efectuarea analizelor, probele primare se pastreaza la frigider 7 zile in stative marcate cu data recoltarii.

4.3.5 Trasabilitatea probelor în laborator

În orice moment, fiecare probă din laborator este identificată în mod clar prin codul alocat. Toate înregistrările referitoare la o probă (atît cele din baza electronică de date cât şi cele pe suport de hârtie) conţin codul asociat acesteia. Esantioanele de ser sau plasma extrase din proba primara de sânge sunt marcate cu acelasi cod ca si proba primara si cu data recoltarii.

Personalul laboratorului poate identifica oricând o probă care se găseşte în laborator. De asemenea, răspunde de integritatea probelor respective pe perioada cât acestea parcurg circuitul de testare şi examinare în laborator până la eliminarea lor.

Pacientii se adreseaza laboratorului pe baza unui bilet de trimitere eliberat de catre medicul de familie sau de catre medicul specialist. Medicul trimitator trebuie sa completeze biletul de trimitere catre laborator cu toate datele necesare, respectiv: numele si prenumele pacientului, CNP, diagnostic prezumtiv, analizele solicitate, semnatura si parafa.

In situatia in care este solicitata efectuarea de urgenta a unui set de analize, dupa recoltarea probelor biologice, eprubetele de singe sunt etichetate corespunzator ( prin lipirea unei etichete pe care este marcata urgenta), iar proba este lucrata cu prioritate.

5.4. ACTIVITĂŢI FINALEDupă terminarea recoltării asistenta scoate printr-o mişcare lentă acul din

vena pacientului, activează mecanismul de siguranţă conform instrucţiunilor producătorului (introducând acul în ambalajul iniţial), aruncă apoi acul în containerul special pentru obiecte ascuţite, uşor accesibil, marcat conform reglementărilor naţionale şi internaţionale. Acele nu trebuie reintroduse în sistemul de protecţie îndoite, rupte sau tăiate şi nici aruncate în container decât dacă li s-a ataşat un sistem de transfer sigur.

Toate deşeurile rezultate în urma activităţii de recoltare sunt depozitate în cutii speciale şi apoi sunt predate firmei de eliminare a deşeurilor.

Produsele biologice recoltate/prelevate sau recepţionate, înregistrate sunt predate responsabililor de analiză pentru faza de examinare, însoţite de lista de lucru zilnica.

6. RESPONSABILITĂŢI

6.1. ŞEFUL DE LABORATOR- răspunde de implementarea prezentei proceduri- instruieşte personalul departamentului de recoltare, prelevare şi

recepţie a probelor biologice- răspunde pentru respectarea regulilor de recoltare, prelevare şi recepţie

a probelor biologice- răspunde pentru respectarea normelor de protecţie a mediului, precum

şi a pacienţilor şi a personalului de laborator

6.2. RESPONSABILUL CU MANAGEMENTUL CALITĂŢII- împreună cu şeful de laborator, răspunde de implementarea prezentei

proceduri

6.3. RESPONSABILUL DE ANALIZĂ- preia probele de la responsabilul cu recoltarea, însoţite de lista de lucru

zilnica- verifică eşantionarea probelor şi corespondenţa cu lista de lucru zilnica- verifică şi marchează pe buletinul intern dacă s-au respectat condiţiile

de recoltare şi dacă proba este corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ

6.4. ASISTENTA MEDICALĂ DE LABORATOR CLINIC- recoltează probele de sânge capilar

6.5. RESPONSABILUL CU RECOLTAREA - face o scurtă anamneză a pacientului- completează documentele sistemului calităţii (registrul de comenzi

externe, cod R-PG02-03- recoltează probele biologice - instruieşte pacienţii în legătură cu recoltarea probelor la domiciliu

(urină, materii fecale), cu condiţiile de transport al probelor la laborator

- transmite probele responsabililor de analiză - recepţionează probele recoltate în alte cabinete medicale şi verifică

respectarea condiţiilor de recoltare şi eşantionare.

6.6. REGISTRATORUL MEDICAL

- introduce datele pacientului pe suportul electronic;- încasează contravaloarea analizelor şi înmînează chitanţa pacientului.

7. ÎNREGISTRĂRI ŞI ANEXEAnexa I - Criterii de respingere a probelorR-PG02-03 Registrul de comenzi externeF-PG02-06 Decont de cheltuieli.