Despre mușchiul psoas

Organismul nostru fizic – ”mașina” minunată cu care ne-a înzestrat Creatorul în

această lume 3D a planetei Pământ – este o construcție ingenioasă.

Sunt mulți mușchi în corpul nostru despre care știm foarte puțin, dar care au o

influență hotărâtoare asupra sănătății noastre totale – asupra armoniei dintre toate

părțile corpului.

Iar mușchiul psoas este unul dintre mușchii extrem de importanți, despre care este

posibil să nu știți o viață întreagă că există și totuși, este un mușchi care vă

influențează fundamental întreaga viață.

Este mușchiul care acoperă vertebrele coloanei lombare și toracice, în dreptul

rinichilor și suprarenalelor.

Este mușchiul care ne stabilizează energia corpului, conectând picioarele (prin

intermediul osului femur) cu diafragmul (și astfel, conectând Cerul cu Pământul, în

chiar interiorul ființei noastre).

Este cel mai profund mușchi al corpului nostru, care afectează întreaga integritate a

structurii osoase și musculare a trunchiului. Este singurul mușchi care conectează

coloana vertebrală cu picioarele. De aceea, este responsabil de postura noastră

verticală și poziția dreaptă a spatelui, de asemenea, este cel care ridică picioarele și

putem astfel merge. Un psoas in stare de sănătate stabilizează coloana vertebrală,

furnizând protecție organelor vitale din abdomen.

Ritmul rapid al vieții noastre actuale (care ne epuizează adrenalina din suprarenale și

sistemul nervos vegetativ) produce o contractură cronică și de durată a mușchiului

psoas – pentru a ne ține pregătiți ”de luptă sau de fugă”.

Psoasul este unul dintre cei mai contractați mușchi din corp (alături de mușchi

maseteri, ai mandibulei, pe care îi strângem cu toții când ne încleștăm fălcile a

nemulțumire) și mușchii cefei.

Contractura permanentă a mușchiului psoas indusă de stresul prelungit și de stările

continue de tensiune determină afecțiuni precum dureri la nivelul regiunii sacrale sau

sacro-lombare, sciatică, probleme cu discurile intervetebrale, scolioză, dureri ale

genunchilor.

Un psoas contractat nu crează doar probleme de structură, ci determină și o

constricție a organelor din jur, crează o presiune suplimentară filetelor nervoase,

interferă cu mișcarea fluidelor (sânge și limfă) și împiedică respirația diafragmatică

suficient de profundă. El poate fi un factor suplimentar de compresie asupra

suprarenalelor, intensificând epuizarea acestora, dar poate și afecta funcția rinichilor,

a tubului digestiv sau a organelor genitale.

Multe dintre obiceiurile stilului modern de viață contribuie la contractura exagerată a

mușchiului psoas, porning de la scaunele din mașină, până la hainele exagerat de

strâmte, de la mobilierul din case, la pantofii care ne distorsionează postura și ne

împiedică mișcările, silindu-ne să contractăm psoasul.

Primul pas pentru a avea un mușchi psoas sănătos este să ne eliberăm de tensiunea

inutilă la nivelul lui. Dar fără ”să lucrăm” acest mușchi cum o facem cu cei de la

brațe și picioare – ci prin relaxarea lui, CONȘTIENTIZÂND prezența și starea

acestui mușchi.

Când încercați să stați în poziția ”turcește”, cu picioarele încrucișate, starea de

tensiune și contractură a psoasului vă împiedică să deschideți picioarele și să stați

relaxat în această poziție.

Un psoas relaxat ajută dansatorii să facă mișcări laterale din coapsă, permițând o mai

mare libertate a piciorului în raport cu pelvis-ul.

Mușchiul psoas pare a fi elementul de ”împământare” și stabilitate al corpului nostru

fizic. Contactul continuu cu mama Pământ menține ”centrarea” unei ființe umane,

permițându-i să fie mai sigură pe ea, mai stabilă și mai focalizată în fiecare moment

ale vieții. Prin intermediul acestui mușchi se produce o comunicare continuă între

Sine, Pământ și Cosmos.

Statul la calculator timp îndelungat este o poziție care afectează foarte mult starea

mușchiului psoas, accentuând contracția sa.

Pentru a sta pe un scaun în mod stabil și echilibrat, pelvis-ul trebuie să fie echilibrat

(oasele pe care ședem) iar psoasul liber să funcționeze corespunzător. Să stai corect

înseamnă efort muscular minim, posibil atunci când oasele sunt optim poziționate.

Dacă oasele nu sunt stabile, se crează tensiune musculară pentru a realiza echilibrul și

mușchiul psoas va fi implicat pentru a stabiliza structura scheletală.

Câteva indicii pentru poziția corectă:

1) Folosiți un scaun plan. Majoritatea scaunelor nu sunt proiectate pentru șezut

pe ele, ci pentru a arăta bine. Scaunele cu design ergonomic sunt prea puțin de ajutor

pentru ușurarea tensiunii musculare deja existente ca urmare a pozițiilor

necorespunzătoare. Evitați scaunele cu șezutul ca o găleată, ca un gol – pentru că ele

nu oferă sprijin corespunzător pelvisului. Dacă acesta este așezat corespunzător pe un

scaun plat, restul structurii se așează natural deasupra sa.

2) Stați cu greutatea în fața oaselor șezutului. Majoritatea oamenilor plasează

trunchiul și greutatea sa în spate, curbând pelvis-ul și rotunjind spatele, producând

gâtului și capului o mișcare în față. Vă puteți simți oasele șezutului cu degetele, sub

fese – când stați jos, puneți palmele sub fese și simțiți aceste oase.

3) Stați cu articulația șoldurilor puțin mai sus decât genunchii – pentru ca

mușchiul psoas și șoldurile să stea relaxate, nu compresate. Alegeți un scaun destul

de înalt care să permită ca șoldurile să fie situate mai sus decât genunchii.

4) Păstrați-vă tălpile pe podea. Deși schimbarea poziției picioarelor poate fi

foarte utilă pentru reducerea oboselii care vine de la statul prelungit pe scaun, este

util să vă mențineți ambele tălpi pe pământ. Este un ajutor important atât pentru

împământarea energetică, cât și pentru sprijinirea stabilității structurale. Când

rămâneți împământați, reduceți oboseala. Când puneți tălpile sau genunchii pe

scăunele, nu puteți rămâne împământați – și tocmai prin terminațiile nervoase din

tălpile picioarelor primim informații și sprijin energetic și informațional.

5) Mențineți mandibula relaxată – cele două regiuni sunt legate între ele – când

una este în tensiune și cealaltă exprimă aceeași rigiditate. Corectarea poziției

pelvisului ușurează tensiunea din fălci și vice-versa.

6) După ce aveți un scaun bun, modificați și înălțimea mesei, să nu vă aplecați

deasupra ei și brațele să stea relaxate pe masă când folosiți tastatura computerului. Să

nu existe eforturi suplimentare în timpul scrisului la calculator – iar degetele și

încheietura mâinii să se afle în poziție neutră.

7) Poziționați monitorul calculatorului pentru ca ochii să se uite direct la el când

lucrați – restul corpului va urma poziția ochilor (în față, în sus, în jos).

8) Balansați poziția trunchiului în față și spate, în timp ce scrieți (ca o mișcare de

legănare, decât o îndoire a taliei sau o lăsare a umerilor).

Dacă mușchiul psoas este contractat, în loc să elibereze cutia toracică și să lungează

coloana, determină o tragere o toracelui și o extensie a coloanei lombare. Folosirea

unei perne pentru spate pentru ușurarea durerii care apare ca urmare a supra-extensiei

coloanei este doar un tratament paliativ la o problemă mult mai profundă –

contractura psoasului.

Puteți face multe exerciții pentru eliberarea și relaxarea mușchiului psoas.

Cel mai ușor exercițiu este tehnica Alexander – pe care v-am prezentat-o și în cartea

”Oboseala cronică” - numită și ”odihna contructivă”. Dacă o veți aplica după muncă

și înainte de mese – timp de 10-20 min, îi veți simți adevăratele beneficii.

Este vorba despre simpla poziție de stat culcat pe o suprafață tare (pe jos, pe podea),

cu capul/ceafa sprijinit pe o carte, cu brațele relaxate pe lânga corp sau îndoite ușor

astfel încât omoplații să stea bine pe pământ, cu picioarele îndoite și tălpile ferme pe

pământ. Ochii închiși, respirația cât mai profundă și atenția concentrată pe mușchiul

psoas, pe partea din spate a coloanei – să-l simțim. Doar simpla concentare pe acest

mușchi va declanșa o reacție de răspuns din partea lui (este un mușchi neobișnuit să i

se dea atenție! Și răspunde imediat ce o capătă).

Este o poziție în care gravitația va relaxa mușchiul psoas, în care nu trebuie să faceți

efectiv nimic – doar să fiți alături de propriul corp, în liniște și relaxare.

O altă poziție foarte interesantă pentru relaxarea psoasului, pe care copiii mici o

adoptă spontan, este statul culcat pe spate, cu picioarele în sus (cei mici se țin de

picioare), adulții pot pune o minge mare sub picioare sau pune picioarele pe o pernă,

situată pe o pernă.

Găsiți pe Internet numeroase exerciții și informații despre mușchiul psoas, mai ales

dacă aveți acces la zona anglofonă.

Un film de urmărit foarte interesant este următorul:

http://www.youtube.com/watch?v=nS0BgXdItW8