PSIHOTERAPEUTUL DE BUZUNAR

ADRIAN NUTA

ESSEU

Trebuie sa recunosc ca desi aceasta carte a venit intr-un moment in care foarte multe intrebari, puse si nepuse, isi astepatu raspunsul, imi este foarte greu sa reusesc sa scriu. Sunt intr-o perioada dificila si aceasta carte m-a ajutat, chiar daca pentru inceput am fost putin cam bulversata.

Sunt atat de minunate momentele in care reusesc sa fiu doar cu MINE pentru a scrie, este uimitor ! Chiar daca mama mi-a povestit ca de mica stateam foarte mult timp singura sub masa sau sub scaun si desenam sau faceam hainute papusilor; chiar daca mai tarziu au fost foarte multe momentele in care ma refugiam, departe de ochii celorlalti, pentru ca nu reuseam sa ridic privirea; au fost foarte putine momentele in care am fost doar cu MINE (cel putin cele de care imi amintesc). Din nevoia de a intelege mai bine, de fapt, din nevoia de a ma cunoaste si a ma ierta incerc sa construiesc acest esseu pe baza catorva fragmente despre detasare:

Daca atasamentul reprezinta o asemenea pacoste te poti intreba, pe buna dreptate, ce trebuie sa faci pentru a deveni detasat. In acest caz, nu am vesti prea bune pentru tine. Nu trebuie sa faci ceva anume pentru a fi detasat. Detasarea nu poate fi practicata asa cum exersezi la un instrument sau alergi zilnic pentru a castiga olimpiada la maraton. A incerca sa renunti la un obiect, o persoana sau un obicei nu te face un om detasat, ci un om atasat de polul opus.Detasarea nu apare din actiune. Asa cum simt eu, detasarea apare din intelegere. Intelegerea iti permite sa dai drumul obiectelor sau persoanelor pe care le tii strans. Cand intelegerea este profunda, actul de a da drumul nici macar nu mai este deliberat. Nici macar nu trebuie sa-ti propui.Cand intelegi in totalitate pur si simplu renunti la stransoare, fara sa mai stai pe ganduri. Sincronizarea intelegerii cu spontaneitatea fac din detasare ceva absolut minunat. (Psihoterapeutul de buzunar, Adrian Nuta, pag.51)

Este foarte ciudat cum te poti trezi si poti realiza cat de mult timp ai pierdut fara sa te cunosti; foarte adevarat ca exista si partea plina a paharului bine ca te-ai trezi si ai baza pentru evolutie, dar, esti sigur ca te-ai trezit ? Cred ca este o intrebare ce isi are originea in frica si, dupa cu afirma Adrian Nuta fundamentul fricii este ignoranta. Astfel ajungem la motivul pentru care pana in prezent nu te-ai cunoscut.Pleci din copilarie intr-o maturitate timpurie si te atasezi excesiv de partener , atasament ce vine de cele mai multe ori dintr-o situatie nefinalizata din primii unu-doi ani de viata (nevoia nerezolvata optim de unitate cu mama) si/sau o situatie nefinalizata din urmatorii ani de viata (iubirea insuficienta sau perturbatoare a figurilor parentale, tradusa intr-un suport inadecvat al eforturilor copilului in directia separarii si autonomiei). (Psihologia relatiei de cuplu si a familiei , Adrian Nuta, pag.50). La inceput, experienta indragostirii le da partenerilor de cuplu sentimentul ca lumea se invarte in jurul unei singure persoane. Gol in stomac, tremuraturi, inrosire brusca, valuri de caldura, entuziasm suspect, senzatii corporale ciudate crestere semnificativa a performantelor, buna dispozitie, amplificare a tonusului psihologic, toleranta superioara, comportament prosocial. Aceasta experienta a indragostirii raspunde la nevoia general umana de transcedere a limitelor si fuziune sau contopire cu ceea ce este dincolo de EU. (Psihologia relatiei de cuplu si a familiei, Adrian Nuta, pag.11). Momentul in care are loc constientizarea atasamentului incepe o data cu revenirea pe pamant; partenerii nu mai corespund asteptarilor celuilalt si nu mai sunt dispusi sa tolereze slabiciunile si defectele doar pentru simplul fapt ca ii apartin LUI / EI. Acum partenerul resimte acut atasamentul tau fata de el si il percepe ca o inchisoare cu gratii invizible; in dorinta de a se elibera nu reuseste decat sa te determine sa il tii si mai strans, cu toate armele de care dispui. Cand decide sa ramana langa tine are loc condamnarea la suferinta, o suferinta lunga urmata de incercarea ta, de aceasta data, disperata de detasare. Este o incercare, aparent, fara sorti de izbanda deoarece in loc sa-ti rezolvi problemele (sa te cunosti, sa te intelegi si sa te ierti), in ignoranta ta, alegi singura varianta de care esti capabil - indiferenta impusa fata de partener si atasamentul de o alta persoana (din afara cuplului). Astfel, din nou traiesti experienta indragostirii care iti acorda posibilitatea constientizarii SINELUI, prin contopirea cu ceea ce este dincolo de EU, cu deosebirea ca, de aceasta data, esti mult mai deschis la a constientiza nevoia de dragoste ca sentiment, care este total diferita de emotia de indragostire.

Parerea mea este, ca atunci cand apare dragostea esti capabil sa constientizezi detasarea spirituala, care nu inseamna ca nu gandesti sau nu iti pasa. Mai degraba, inseamna ca esti foarte prezent si implicat in ceea ce gandesti sau simti, fiind simultan liber de a gandi sau simti altceva: Atasamentul te inchide intr-un pattern de a gandi, a simti sau a actiona, detasarea te deschide catre experiente proaspete, necontaminate de trecut. (Psihoterapeutul de buzunar, Adrian Nuta, pag.52) In urma acestei constientizari constati ca partenerul de cuplu neaga realitatea in care traiti si, de aceasta data, el este cel care lupta cu toate armele pentru a te tine prizionera in inchisoarea creata, chiar de tine, pentru el. Iti doresti ca el sa inteleaga si sa inceapa sa constientizeze detasarea spirituala pentru a putea sa se deschida spre o noua experienta care sa-i ofere ceea ce tu nu-i poti oferi si aici Adrian Nuta imi este de foarte mare ajutor:Sa nu intelegi de aici ca cel detasat sare de la o experienta la alta. Nu. El se misca de la o experienta la alta, fara sa intarzie sau sa se grabeasca. Este ceva similar cu dansul. A fi detasat inseamna a te misca pe ritmul muzicii, cu mentiunea ca muzica nu vine de undeva din afara ci emana din centrul fiintei tale. Daca iti amintesti, am numit acest centru Sinele.

Prin urmare, a fi detasat inseamna a fi conectat la Sine, pe cand a fi atasat inseamna a functiona doar prin EU, adica a fi ghidat, orientat sau impins de o structura aparent separata. Viata fundamentata pe aceasta separare iluzorie se indreapta in mod necesar spre suferinta. Suferinta exista si in celalalt caz, diferenta este ca aici este inutila. Atasamentul produce suferinta fara rost, detasarea integreaza suferinta si bucuria intr-un intreg armonios. (Psihoterapeutul de buzunar, Adrian Nuta, pag.52)

Si, lucrurile se complica! ACUM intelegi ca, de fapt, dorinta de constientizare a detasarii spirituale este a ta ! Tu esti cel incapabil de constientizarea SINELUI si, implicit, de detasare. Iti este mult mai usor sa ii cer lui, si, sa ii atribui responsabilitatea pentru tot ceea ce ai acceptat sa fii pentru a obtine iubire si aprobare renuntand, astfel, la nevoile tale. Te zbati in .., ciudat !, .. este o durere surda, simti ca ceva din fiinta ta urla in incercarea disperata de a iesi, este o zbatere puternica ce dureaza de ceva vreme si esti constient ca SINELE tau isi face simtita prezenta.

Te afli in punctual in care EUL tau intretine sentimentul de ura, de furie, de frustrare, de teama fata de orice persoana si orice experienta ce a avut un rol semnificativ pentru tine. iar SINELE tau iti spune, iti striga, .urla! .... ca trebuie sa te ierti si sa te accepti pentru a reusi sa te iubesti. Este inceputul calatoriei tale ! Depinde doar de tine sa intelegi ca poti sa iubesti doar daca te iubesti pe tine, ca poti sa ierti doar daca te ierti, in primul rand, pe tine, ca nu este posibil sa evoluezi decat daca constientizezi ca faci parte dintr-un intreg. Pentru mine, este uimitor cat de greu este sa traiesti in prezent, acceptand fantomele trecutului si incertitudinea viitorului, sa fi TU!

Ce este mai frumos !

Tot ce avem nevoie pentru aceasta evolutie ne este oferit de univers, si nu vine mereu ca un cadou, de foarte multe ori este chiar dureros, doar in noi sta capacitatea de a ne deschide pentru a primi sau a ramane in intunericul ignorantei = suferintei.

Pentru mine fiecare zi, de ceva vreme, aduce noi constientizari. Este dureros cand constati ca in ciuda tuturor schimbarilor spre evolutie prin care treci, totusi, este forte dificil sa pui in practica. Este mult mai usor sa judeci, spre exemplu!, chiar daca esti constient ca, facand parte dintr-un intreg, te judeci pe tine si cum ne putem iubi si ierta daca ne judecam ?, si cum putem iubi daca nu ne iubim pe noi???

In acest sens cred ca o foarte buna dovada suntem fiecare dintre noi.

Eu sunt, cu siguranta !

In urma cu patru ani suferinta unei persoane dragi mie mi-a aratat ca trebuie sa schimb ceva in viata mea. Pe atunci nu stiam despre ce este vorba, doar simteam.

S-a chinuit un an si jumatate, timp in care ii eram alaturi aproape zi de zi unei persoane care, in ciuda suferintei fizice si psihice, a ales sa traiasca. Au fost momente in care intelegeam evolutia ei, dar, nu putine au fost si momentele in care ignoranta mea acorda credit celor care o condamnau ca a ales sa traiasca, in loc sa isi astepte, ca orice muribund, sfarsitul, in speranta ca poate daca nu traieste va veni mai tarziu. Si atunci, repet: Eu sunt, cu siguranta!Mariana Anghel, Bucuresti 3b