Psihosociologie

7/25/2019 Psihosociologie

1/29

Psihosociologie

Definitii:

D. Cartwright: psihologia sociala reprezinta acea ramura a stiintelor sociale ce incearca sa explice felul in

care societatea influenteaza cognitia, motivatia, dezvoltarea si comportamentul indivizilor si felul in care

aceasta, la randul ei, e influentata de indivizi.

R. Baron: psihologia sociala se focalizeaza asupra comportamentului social, felul in care oamenii

interactioneaza intre ei si gandesc unul despre altul, domeniul stiintific ce cauta sa inteleaga natura si

cauzele comportamentului si gandiirii individului in situatii sociale.

P. Ilu: psihologia sociala vizeaza felul in care contextele mirco, mezo si macrosociale afecteaza

continutul proceselor psihice si comportamentele indivizilor, precum si felul in care iau nastere, sestructureaza ori sunt modificate contextele socioculturale, in special cele micro si mezo, prin interactiunea

mental!emotionala si comprtamentala a acestora.

"R. Baron# trei trasaturi importante ale psihologiei sociale:

$. Stiintificitateapsihologiei sociale

%curatetea & culegerea si evalurea informatiilor cu mare gri'a, intr!o maniera precisa pentru a se

evita erorile

()iectivitatea & incercarea de a o)tine si evalua informatii intr!o maniera detasata de propriile

convingeri "neutralitate!axiologica#

*cepticismul & orice constatare tre)uie socotita ca adevarata numai in masura in care a fost

verificata in mod repetat

Deschiderea intelectuala "open!mindedness# & schim)area viziunii stiintifice daca apar argumente

in privinta faptului ca aceasta nu este corecta

Principiul nontrivialitatii & evitarea teoriilor )anale

Principiul posi)ilei validari & falsifica)ilitatea, evitarea teoriilor irefuta)ile

+. Centrarea pe comportamente (sociale) individuale focalizarea asupra conduitelor persoanelor in

diverse situatii si aran'amente sociale

. Examinarea cauzelor multiple ale comportamentelor si gandirii sociale

%ctiunile, caracteristicile si afirmatiile celorlalti

Importanta proceselor cognitive

-aria)ilele ecologice care tin de mediul fizic si au impact asupra comportamentului social

Contextele culturale

actori )iologici

"/. Doise# sistematizare a campului psihologiei sociale


2/29

0xista patru niveluri de analiza: (1)procese psihice intra!personale & modul de organizare a experientei

individuale cu privire la lumea sociala1 (2)dinamica relatiilor interpersonale & structuri si procese ce au

loc intre indivizi ca actori intersan'a)ili1 (3)perimetrul de grup & diferentele de status si de roluri care se

reflecta in interactiuni situationale cu relatii asimetrice1 (4) relatiile intergrupale & importanta functionarii

ideologiilor sociale.

In legatura cu o)iectul si pro)lematica psihologiei sociale putem considera ca avem de!a face cu un camp

de cunoastere )ine constituit si structurat, cu un domeniu deschis si dinamic, iar psihologia sociala a

psihologilor si psihologia sociala a sociologilor raman )ine marcate si delimitate.

Psihologia sociala sociologica (PSS)are ca o)iecte de analiza urmatoarele aspecte: $. experienta sociala

a indivizilor, derivata din calitatea lor de mem)ri ai unor grupuri sociale1 +. interactiunea cu ceilalti1 .

efectele mediului sociocultural asupra acumularii experientei sociale si asupra interactiunii cu ceilalti1 2.

emergenta structurilor sociale in urma interactiunilor respective.

*unt studiate prioritar: sinele social rezultat in urma interactiunilor cu ceilalti, procesul socializarii,

grupuri mici, rolurile, comunicarea, precum si relatia dintre caracteristicile individuale, si institutiile si

procesele de ordin macro3

Psihologia sociala psihologica (PSP) se centreaza asupra explicarii comportamentelor "cognitive,

emotionale, ver)ale si actionale# in contexte sociale, ca raspuns la stimulii sociali, dintre care preenta

fizica a celorlalti este decisiva, ea studiza mecanismele si consecintele influentei sociale.

*u)iectele de mare interes sunt: conformismul n grup, supunerea la norme si autoritate, comportamentele

de a'utorare si agresivitate, relatiile de afiliere, stereotipiile, atitudinile, perceptiile, si procesele

atri)utionale.

Diferente dintre psihologia sociala psihologica, psihologia sociala sociologica si sociopsihologie:

PSP& centrate pe individ1 cercetatorii incearca sa inteleaga comportamentul social prin analiza stimulilor

imediati, a starilor psihice si a trasaturilor depersonalitate1 principala metoda este experimentul, apoi

ancheta.

PSS& centrare pe individ sau pe societate1 cercetatorii incearca sa inteleaga comportamentul social prin

analiza varia)ilelor sociale, precum statusurile sociale, rolurile sociale, normele1 metodele principale sunt

ancheta si o)servatia participativa, apoi experimentul.

Sociopsihologie& centrare pe indivizi grupati in configuratii mai mult sau mai putin coerente, de nivel

mezo si macrosocial, impregnate de caracteristici si mecanism psihosociale1 cercetatorii incearca sa

inteleaga comportamentul social-colectiv atat prin varia)ile psihosociale structurate "valor, norme,

stutusuri, retelesociale#, cat si prin varia)ile psihosociale de interactiune si proces "functionarea

capitalului social si emotional, incredere miscari sociale#1 foloses strategii multimetodice complexe,

com)inarea principiilor si metodelor calitative si cantitative.


3/29

Cognitia sociala

Structuri mentale

Prin cognitie socialase intelege studierea felului in care oamenii, pe )aza informatiilor pe care le detin,fac inferente, 'udecati sociale despre indivizi, grupuri, fenomene si procese sociale si despre propria

conditie ca fiinte sociale, despre experienta lor in asemenea contexte. Cognitia sociala se refera si la

cunoasterea celorlalti indivizi, dar in calitatea lor de actori sociali, de mem)ri ai unor grupuri, si mai putin

in calitate de persoane fizice concrete.

(amenii cauta mereu informatii care sa fie cat mai operant si de mare acuratete. 4ai ales atunci cand se

intalnesc cu persoane, grupuri, situatii si fenomene noi sau mai putin cunoscute, agentul cognitiv cotidian

se intereseaza, aduna date, le 'udeca si selecteaza, se informeaza de la atii si isi compara 'udecatile sale cu

ale acestora.

Structurile mentalene a'uta sa facem fata unui flux continuu de stimuli, sa filtram si sa ordonaminformatiile si, astfel, sa putem comunica si actiona.

Schema mentalaeste un set organizat si structurat de cognitii despre un anumit concept sau stimul, care

include cunostinte despre acesta, precum si relatiile dintre aceste cunostinte si anumite exemple specifice.

*chemele se refera la propria persoana, la alte persoane particulare, la roluri si institutii sociale, la grupuri

sociale si natiuni, la situatii, evenimente si fenomene sociale. %cestea au functia de a simplifica si a face

mai rapida filtrarea si organizarea informatiei, stocarea in memorie si reamintirea, de a lua decizii si de a

actiona cat maiprompt si eficient.

Categoriareprezinta o clasa de o)iecte ce prezinta trasaturi comune si un grad mare de similaritate.

%cestea nu se refera la o proprietate a indivizilor, ci la mai multe atri)ute in configuratie de tip ciorchina"cluster#. Categriile sunt structurate pe verticala, avand diferite niveluri de a)stractizare, existand trei

niveluri: nivelsupreordonat, nivel de rang mi'lociu, nivel su)ordonat. %cestea sunt structurate si pe

orizontala, categoriile fiind cu granite )ine conturate sau multimi vagi "fuzz5#.

Prototipulexprima modelul de trasaturi tipice caracteristice mem)rilor unui grup. Prototipurile sunt

descrieri condensate, existente in mintea noastra, care functioneaza ca repere decisive in clasificare si

nterpretarea realitatii incon'uratoare. %ceste repere sunt fie modele sau tipuri ideale, fie un model ce

reprezinta media trasaturilor dintr!o categorie, fie trasatura sau com)inatia de trasaturi cea mai frecventa,

fie un reprezentant concret al clasei respective considerat tipic. 4ai mult decat prototipurile, in

comportamentele efective ale oamenilor conteaza exemplarele, persoanele reale reprezentative pentru un

grup, pentru o organizatie, pentru o cauza.

Stereotipurile

$. 6atura si continutul*tereotipurile sunt un ansam)lu de convingeri impartasite social, vizand caracteristicile specifice

unui grup de persoane "trasaturi de personalitate, atitudini si valori, moduri de comportare#. *tereotipurile

sunt scheme mentale ce se refera la grupuri sociale. *tereotipiile sunt afirmatii si evaluari care circula in

mediul sociocultural alindividului si pe care acesta le preia de regula fara sa le analizeze critic.


4/29

0xistand in mintea noastra, ele ne spun la ce ne putem asteptade la persoane care fac parte dintr!

un grup sau altul, iar pe )aza acestui fapt sim cum ar fi mai eficient sa ne comportam cu ele. 7n stereotip

este o convingere exagerata asociata cu o categorie, functia acestuia fiind de a 'ustifica conduita noastra in

relatia cu acea categorie.*tereotipurile inseamna nu doar atri)ute desemnate grupului ca intreg, ci au un rol fundamental in

formarea primelor impresii despre o persoana. *tereotipurile sunt intim legate de pr'udecati sidiscriminare, stereotipurile reprezinta aspectul cognitiv al relatiilor intergrupale, pre'udecata presupune

adaosul afectiv la cel cognitiv, deci atitudinea, iar discriminarea, )azata pe pre'udecata, reprezinta

comportamentul efectiv.+. 0valuarea si masurarea

4asurarea stereotipurilor s!a facut multa vreme cu a'utorul listelor de ad'ective, din care su)iectii

tre)uiau sa le aleaga pe cele care, in opinia lor, caracterizau cel mai )ine un grup. 4ai exista metoda

numita raporturi de diagnostic, la aceasta adaugandu!se mentiunea ca su)iectii sa estimeze in ce procent

grupul evaluat detine o trasatura sau alta. 4ai exista si tehnici indirecte, precum dispzitivul de masurare

autentica")ona fide pipeline#, care mizeaza pe efectul de amorsa' "priming# recent, care stipuleaza ca

informatia recent primita afecteaza procesarile informationale ulterioare.

. -aloare de adevar(rice stereotip are un sam)ure de adevar "teoria 8ernel of truth#, in acelasi timp, nici un stereotip

exprimat in propozitii universale nu are valoare de adevar.2. %ctivarea si functionarea

*tereotipurile sunt declansate automat la intalnirea cu mem)rii grupului vizat, ele functioneaza ca

automatisme de adancire si evaluare. %ctivarea, defapt, nu este total automata si neconditionata, ci,

dimpotriva, ea este puternic marcata de o serie de factori "varia)ile moderatoare# . Conteaza ce valoare de

interes si ce implicare prezinta tinta stereotipizarii pentru cel ce o percepe. Daca nu exista o implicare in

ceea ce priveste tinta, ea va fi stereotipizata mai superficial, prin categorii generale, in schim), daca exista

implicare, atunci categoriile generale li se asociaza si unele mai specifice. Cel care isi formeaza impresii

si 'udecati despre persoanele cu care vine in contact se afla in fata categorizarii multiple, intrucat

respectivele persoane au concomitent mai multe statusuri sociale.9. intele stereotipizarilor

;%menintarea stereotipizarii


5/29

(amenii vor renunta in masa la anumite stereotipuri, pre'udecati si discriminari daca asemenea

practici se intorc impotriva intereselor lor. *chim)arile profunde in privinta stereotipizarilor se produc

atunci cand realitatea sociala insasi se transforma.

ipuri importante de scheme mentale

Schemele de persoanareprezinta ansam)lul de trasaturi de personalitate si comportamentale despre care

se considera ca definesc un anumit tip de persoana. *chemele de persoana au un impact puternic in

'udecarea celor pe care a)ia ii cunoastem, in formarea de impresii despre celalalt si, in consecinta, in

gestionarea reactilor noastre fata de respectiva persoana.

Scheme de sine, scheme ce au in vedere propria persoana, se refera la structuri organizate de cunostinte si

pareri pe care indivizii le au despre ei insisi. %ceste scheme se coaguleaza in 'urul unor atri)ute de

personalitate sii conduita evidente pe care indivizii considera ca le detin.

Schemele de rol social, adica un ste de cunostinte in legatura cu felul in care se va comporta "ver)al sinonver)al# un individ ce detine un anumit rol social.

Scheme de scenarii cognitive, stiind algoritmul sau planul dupa care se desfasoara in mod uzual anumite

comportamente, evenimente si fenomene, ne organizam propriile actiuni si le putem prevedea pe ale

altora.

!unctionarea schemelor

6u percepem la fel si nu acordam aceasi atentie tuturor elementelor din mediul incon'urator, apropiat sau

mai indepartat. *chemele preexistente, in momentul intalnirii cu un indicator al o)iectului pe care ilreprezinta, ne trimit imediat in cautarea celorlalti indicatori, in scopul intregirii continutului respectivului

o)iect social. 0xistenta preala)ila a schemelor in mintea noastra ghideaza atentia si in sens contrar,

facandu!ne sa ne concentram asupra elementelor care ;ies< din schema, care nu o confirma.

Informatiile consonante cu schema mentala se intiparesc mai )ine si mai rapid in memorie si le regasim

cu mai mare usurinta in procesul de amintire, indiferent daca informatiile sunt consonante sau disonante

cu schema detinuta, ele sunt mai )ine retinute decat cele irelevante pentru schema.

*chemele mentale sporesc viteaza de prelucrare a informatiei, dar sunt situatii cand evocarea unor scheme

ce cuprind o multime de elemente, care nu sunt perfect consonant, incetineste formarea unei pareri sau

luarea unei decizii

*tructurie mentale indeamna persoana sa caute elementele pe care nu le!a sesizat inca, dar care ar tre)ui,

conform schemei, sa fie asociate cu cele pe care le!a perceput de'a. *chemele au functia ca printr!o

inferenta automatasa completeze ta)loul informational.

In confruntarea schemelor cu realitatea empirica, aproape intotdeauna apare in prim!plan comparatia

dintre la ce m-am asteptat si ce am gasit. (ri, masura in care cele doua planuri coincid este o sursa


6/29

puternica de satisfactie sau insatisfactie. Intalnirea dintre structurile noastre mentale si datele realitatii

concrete, in cele mai multe cazuri, se armonizeaza. "$# pentru ca alegem situatiile astfel incat sa ne

confirme structurile1 "+# pentru ca percepem, 'udecam, rationalizam in asa fel datele realului incat sa nu

fie in disonanta cu schemele noatre1 "#ne modificam partial sau radical respectivele scheme1 "2#

functioneaza fenomenul prin care schemele se impun realitatii, transformand!o in conformitate cu

asteptarile curpinse in eleprofetii care se autoindeplinesc.

%steptarie celorlalti in legatura cu noi au efecte asupra comportamentelor noastre, insa doar in limitele in

care nu contravin conceptiei )ine conturate despre noi insine. 0fectul schemelor asupra cognitiei sociale

depinde si de cat de puternice si dezvoltate sunt respectivele scheme. orta schemelor este data de

incarcatura lor cognitiva, iar ceea ce contri)uie la intarirea ei este in legatura cu efortul mental necesar

prelucrarii informatiei. C7 cat acesta este mai mare, cu atat schema mentala in cauza va fi invocata mai

mult.

"ecanisme si strategii cognitive individuale

4a'oritatea rationametelor de la nivelul simtului comun se inscriu intre rigoarea logica si caracterul o)tuz

al cliseelor si schemelor fixe de gandire.

Cufundat intr!un spatiu informational hipercomplex, actorul social cotidian este condamnat sa opereze

selectii, filtra'e, sa adopte mai mult sau mai putin dei)erat diferite strategii de simplificare, de reducere a

volumului de date si a odalitatilor de realizare a inferentelor ?@ ;drumul mental cel mai scurt< sau

;scurtaturi mentale< "mental shortcuts# desemneaza faptul ca si activitatea de cunoastere a ma'oritatea

oamenilor urmeaza legea minimului efort.

(amenii utilizeaza diverse strategii euristice pentru a o)tine informatii si concluzii care sa fie cat mai

simple si in acelasi timp cat mai acurate.

$. Euristica reprezentativitatii sau a 'udecarii prin asemanare, cu cat un individ este mai

asemanator cu un mem)ru tipic "prototip# al unui grup, cu atat este mai mare pro)a)ilitatea ca el

sa aprtina grupului respectiv. (amenii folosesc deseori acest rationament, mai ales in initierea

contactelor cu persoane pana atunci necunoscute, si acesta functioneaza.+. Euristica disponi#ilitatii sau a accesa)ilitatii, cu cat ceva ne vine mai repede si mai usor in

minte, cu atat avem tendinta sa!l consideram ca fiind ceva frecvent si important.

. Efectul falsului consesn "legata de euristica disponi)ilitatii#, indivizii au tendinta de a se

considera, in ceea ce priveste actiunile, 'udecatiile si modul general de comportament, mult mai

asemanatori cu semenii lor decat sunt in realitate. (amenilor le place sa creada ca sunt foarte

asemanatori cu cei din 'urul lor, pentru ca astfel isi consolideaza credinta ca 'udecatile si actele lorde conduita sunt normale si corecte1 retinandu!se si procesandu!se intr!o mai mare proportie

informatiile concordante cu propriile puncte de vedere, acestea vor aparea mai frecvent in

evocari, vor fi mai disponi)ile1 intrucat indivizii isi aleg cu precadere prieteni si asociati care le

impartasesc ideile si stilurile de viata, ei sunt efectiv expusi mai mult la atitudini si

comportamente consensuale, si nu disensuale.


7/29

2. Efectul falsei unicitati, oamenilor le place sa creada ca sunt unici, si nu comuni, multi dintre ei

estimeaza ca ideile pe care ei le dezapro)a sunt acceptate de catre ceilalti din comunitate

"ignoranta pluralistica#9. Efectul incadrariisau a cadrului de referinta, pre'udecatile si aprecierile noastre privind diferite

o)iecte, persoane, institutii si pro)leme sociale sunt afectate in mare masura de felul in care este

prezentata informatia referitoare la ele. %tunci cand insusirile sunt descrise in termeni pozitiviapar asociatii de stimuli favora)ili.

=. Efectul ancorarii, in 'udecatile noastre apreciative conteaza si punctul de referinta de la care

pornim. (data sta)ilite anumite puncte de ancorare in legatura cu o pro)lema discutata, estimarile

oamenilor tind sa fie legate de ele, chiar daca informatiile initiale "'udecate la rece# nu sunt

coretce, si nu ar tre)ui sa ai)a impact asupra 'udecatilor ulterioare.A. Efectul stimularii mentale, reactile oamenilor la diferite evenimente depind nu numai de

evenimentele in sine, ci si de scenariile alternative pe care la provoaca. !alsa diferenta de sanse si implicarea suspiciunii, indivizii sunte tentati ca atunci cand

intalnesc evenimente putin pro)a)ile, sa le considere sansele ca ele sa ai)a loc la modul a)solut,

nu relativ. Daca numarul a)solut este mic, ei devin suspiciosi, nu accepta fapttul ca ele s!au

produs prin hazard1 dimpotriva, daca numarul este mare, atunci producerea datorita sansei esteacceptata. "aplici pt un 'o) si ai $ sansa din $ sa intrii, inseamna ca ai intrat pe pile1 aplici pt un

'o) si ai $ sanse din $ sa intrii, ai avut noroc#

Procese si erori atri#utionale

%tri)uirea este un tip special de inferenta in cognita sociala, prin care incercam ca, pe )aza o)servarii

comportamentelor indivizilor, sa deducem ce cauze, motive, intentii, atitudini si trasaturi de personalitate

i!a determinat sa actionee intr!un fel sau altul.

4ecanismele atri)uirii sunt aplica)ile in considera)ila masura nu doar la indivizi luati in parte si larelatiile dintre ei, ci si a grupuri si institutii sociale.

Conceptele si ideile mai importante privind mecanismele si erorile implicate in atri)uire:

$. %tri)uirile au loc pentru comportamente, situatii si evenimente ce ies cumva din tipar, acestea nu

intr in 'oc pentru lucruri evidente si familiare, ci pentru cele mai putin asteptate si mai putin

o)i'nuite.+. *untem inclinati sa facem atri)uiri din mai multe motive:

din tendinta de a nu lasa o pro)lema ;in aer< fara a incerca sa dam raspunsuri

in spiritul reactiei spontante in fata noului, prin atri)uire oamenii spera ca in viitor sa

poata controla situatii si episoade identice sau macar sa le evite explicatiile in legatura cu motivele si intentiile actiunilor celorlalti fata de noi ne

determina stari emotional afective

atri)uirile au un impact serios asupra performantelor din viitor

. Inferenta corespondentei& in mod curent si intuitiv, indivizii adopta strategii destul de valide in

culegerea, prelucrarea si interpretarea datelor cu privire la comportamentul semenilor in vederea

deducerii starilor interne. %ici tre)uie avute in vedere urmatoarele:


8/29

re)uie avute in vedere doar actele de comportament liber alesede autorul lor, deoarece

din lucrurile savarsite fortat nu putem conchide titudini si trasaturi de lunga durata

(amenii isi indreapta prioritar atentia spre conduite ce au distinctivitate, care sunt

cauzate de un factor specific si nu de mai multi factori posi)ili

0fectul dezirabilitatii sociale & intentie sporita acordata acelor acte care nu sunt

dezira)ile in grupulsau cultura respectiv. Comportamentele ce se a)at de la normelesociale convenite si pretuite informeaza mai mult si ai )ine in legatura cu trasaturile

indivizilor in comparatie cu cee dezira)ile, profesate de ma'oritatea oamenilor2. Resurse cognitive limitate, proces ce implica trei sarcini distincte: "$# categorizarea, incadrarea

comportamentului intr!un tip sau altul, intr!o categorie de conduite1 "+# caracterizarea acelui

comportament a'utandu!ne de atri)utele categoriei in care a fost plasat1 "# corectarea, daca este

cazul, inferentelor de categorizare in functie de informatiile referitoare la caracteristicile situatiei

in care a actiona individul. "exemplul cu )ar)atul )ine im)racat pe care il prinde controlorul si pt

ca nu auzim discutia dintre ei tragem concluzia ca acesta este un zgarcit, pt ca dupa modul in care

se im)raca isi permite sa isi cumpere )ilert, iar daca auzim mai tarziu ce s!a intamplat mai exact

ne corectam ideea despre el#

9. Modelul covariantei, inercarea de a vedea daca exista asocieri intre o anumita cauza si un anumit

efect in conditii variate. Din multitudinea de cauze ce determina conduitele noastre, doua tipuri

sunt considerate relevante in procesul atri)utional: cauzele internesau dispozitionale"trasaturi de

personalitate, motive, intentii, atitudini# si cauzele externe, situationale sau circumstantiale

"aspecte ale lumii fizice sau sociale#. In stradania lor de a vedea care sunt cauzele, oamenii recurg

la trei dimensiuni principale:

consistenta! masura in care o persoana reactioneaza la fel fata de aceasi stimuli sau fata

de unii forte asemanatori in momente diferite.

distinctivitatea! masura in care o persoana reactionaeaza in aceasi maniera la alt stimul si

in alte impre'urari.

consensul ! masura in care si alti indivizi reactioneaza la fel ca persoana avuta in vedere,

la aceasi stimuli.

%ici mai avem de a face cu principiul nesocotirii sau al neluarii in considerare, prin care se

afirma ca rolul unei anumite cauze in producerea unui efect este de neluat in considerare daca alte

posi)ile cauze sunt, de asemenea, prezente.=. Erori de atribuire frecvente

Eroarea fundamentala a atribuiriipresupune ca oamenii au tendinta de a da o explicatie

comportamentelor semenilor mai mult prin cauze interne, dispizitii personale, omitand

sau negli'and factorii externi, cauzele situationale. Ii percepem pe ceilalati actionand intr!

un anumit fel pentru ca ;sunt genul ala de persoane


9/29

A. -iziuni cu privire la fenomenul atri)uirii

eoriile clsice au ca asumptie de )aza faptul ca oamenii construiesc prin atri)uire o

imagine clara, nonam)igua si a)stracta despre lumea sociala si diferitele sale aspecte.

Inferentele atri)utionale depind intr!o masura decisiva de modelele aprioripe care le are

atri)uitorul cu privire la cat de mult conteaza in conduita trasaturile de personale si cat

conteaza parametrii situationali. Caracterul rigiditate!flexi)ilitate in modelul dispozitii personale, parametrii situationali.

7nii indivizi tin sa aplice cvasimecanic, indiferent de persoanele la care se refera, de

situatii sau de tipul de comportament, aceasi eticheta. %ltii folosesc un model mai

felxi)il, aplicandu!l nuantat, de la un caz la altul.

%tri)uiri mai nuantate se fac in-groupde genul ;noi suntem mai )uni, ei sunt mai rai


10/29

psihicului nostru, realizandu!se congruenta dintre dispozitia sufleteasca si 'udecata1 "+# afectul actioneaza

ca o indicatie euristica, un mode rapid de a face inferente cu privire la reactiile pe care tre)uie sa le

adoptam fata de stimuli specifici din exterior, ne consutam starea afectiva si o folosim ca reper

fundamental in a 'udeca o)iecte, persoane sau evenimente, chiar daca intre acestea si dispozitiile noastre

interioare nu exista o legatura logica.

&eprezentri sociale

Reprezentrile au o natura si o geneza sociala, in sensul ca, atat ca imagini si idei despre lumea fizica, cat

si despre cea sociala, elese nasc si se formeaza prin socializarein cadrul familiei, al scolii, al grupului de

similaritate

*copul reprezentarilor sociale este de a face ceva nefamiliar sau chiar nefamiliaritatea insasi, familiar.

untcioneaza o tendinta involuntara de incorporare sau cel putin a'ustare a neo)i'nuitului, a anormalului,

a nefamiliarului la familiar.

0xista o tendinta a fiintei umane spre exotic, fantasitc, misterios, spre tot ce iese din rutina "curiozitate

epistemica# ce se )azeaza pe instinctul de explorare. %ici apare o tensiune si consonanta intre familiar si

nefamiliar. ensiune , pntru ca individul se z)ate intre a ramane pe un teren cunoscut si familiar si de a

pasi pe un teren necunoscut, neo)i'nuit si cu unele riscuri. Constanta, deoarece pana la urma se instaleaza

convietuirea si sinteza dintre familiar si nefamiliar.

Procesele mai importante implicate in tensiunea si con'unctia dintre cele doua stari sunt urmatoarele:

$. $ncorarea, ceea ce presupune legarea necunoscutului de spatiul de gandire construit social al

individului. *tarniul, noul, ciudatul sunt comparate, puse in legatura si asimilate in cunoscut si

firesc prin introducerea lor in categorii preexistente si raportarea lor la prototipuri. In constiintacomuna si lim)a'ul uzual al unor termeni ca nevroza sau complex se reliefeaza realitatea unor

stari de )ulversare, neadaptare si alienare, care, odata cunoscute si numite nu mai deran'eaza atat

de mult. %ncorarea prespune clasificarea si numirea, operatiuni fara de care lucrurile raman nu

doar stranii si straine, ci si amenintatoare si stresante.+. '#iectificareainseamna traducerea a)stractului in concret, descoperirea calitatii iconice. "ex: il

comparam pe Dumnezeu cu un tata#. ()iectificarea vizeaza nefamiliarul provenit din

a)stractizari, conceptualizari, teorii ela)orate in stiinta si ideologii, adica materializarea

imagistica a conceptelor, tratarea cuvintelor ca imagini.

%ncorarea si o)iectificarea sunt procedee cognitive de solicitre a memoriei si prelucrare a informatiei,

astfel incat lucrurile care sunt inca necunoscute se transforma in ceva cunoscut. Prima recurge laclasificari in functie de prototip si acorda etichete lingvistice, iar a doua gaseste sau fa)rica imagini pe

care le reproduce in lumea exterioara.

. eoria nodului central. 6odul central este cel care da semnificatie celorlalte parti constitutive

ale reprezentarilor, acestea capatand astfel sens si valoare. %re o functie generativa, dar mai re si

functia de a organiza intr!un anuit fel celelalte elemente, determinand natura legaturilor dintre ele.

Componenetele periferice sunt cele care fac fata stimulilor ce vin din exterior, amortizeaza scoul


11/29

intalnirii cu neo)i'nuitul, apara esenta reprezentarii incercand sa integreze noile informatii fara a

fi necesara o restructurare a intregii reprezentari. %cestea negociaza cu ;nou!venitii


12/29

difuz3)inedefinit. *i sunt in stransa conexiune unele cu altele, formand un sistem complex. *istemul de

credinte face parte din universul simbolic al societatii.

Precizari importante referitoare la sistemul de credinte si la raporturile dintre componentele sale:

iind in mod necesar propozitii, credintele sunt mai conceptuale, mai detasate de imagini

concrete "decat reprezentarile#, nu insa eli)erate de ele, orice afirmatie sau rationament, oricat de

a)stract ar fi, este insotit automat de imagistica.

In societatiile complexe, )ine stratificate, sistemul de credinte cuprinde trei componente:

reprezentari sociale, ideologie si stiinta.

0xista un univers al reprezentarilor sociale, universul consensual, unde societatea este o relatie

vizi)ila, continua, patrunsa de sens si scop, omul fiind masura tuturor lucrurilor1 si un univers al

stiintei,universul reificat, unde societatea este transformata intr!un sistem de entitati elementare,

solide, invaria)ile, indiferente la individualitate si carora le lipseste identitatea. Dar, de retiunut ca

reprezentarile cotidiene au ca o)iect si concepte, si teorii stiintifice, intre reprezentari si achizitii

stiintifice functioneaza un permanent imprumut reciproc, si la nivelul cognitiei sociale, agentul

o)i'nuit devolta strategii euristice foarte asemanatoare omului de stiinta. Raporturile dintre stiinta si ideologie se impun a fi privite mai nuantat, renuntandu!se la opozita

dintre ele deoarece intereselor grupurilor, transcrise in ideologii, determina orientarea tematica a

stiintei, resurselor de cercetare, pu)licarea rezultatelor si deci diseminarea lor. Ideologia afecteaza

stiintele nu numai din exterior, ci si in continut, neutralismul axiologic pur fiind imposi)il de

realizat. Iar, la randul sau, discursul ideologic face tot mai mult apel la datele culese cu metode

riguroae stiintifice.

*chemele mentale, reprezentarile si credintele constituie suportul conduitelor si al comunicarii

sociale. 0le sunt produse alre practicilor sociale, dar si generatoare ale acestora. 7n concept

important in descrierea si explicarea respectivului circuit dintre mentalitati si actiune sociala, este

cel de abitus.

Reprezentarile sociale si memoria sociala, exista reprezentari sociale referitoare la trecut, ele

cuprind 'udecati si interpretari ale evenimentelor, precum si coagularea acestora intr!o imgine

coerenta, iar odata existente, acestea devin resortul informational alnoilor inferente.

In inferentele despre grupuri conteaza informatiile existente de'a in memorie. Daca intre mem)rii

concreti ai unui grup si grupul ca atare "in memorie# se percepe o coerenta diferita "decat cea

amintita# se restructureaza nota)il memoria.

Prieteneie% dragoste% casatorie

evoia de afiliere

(amenii vadesc o puternica tendinta de a fi fizic in prea'ma altora si de a sta)ili raporturi sistematice si de

durata cu unii dintre semenii lor, de a lega prietenii si relatii afective.


13/29

Dincolo de tendinta spre viata de grup, chiar atasamentul in diada are valoare de supravietuire )iologica,

fapt evident in cazul copiilor. %tasamentul acestora fata de parinti avand doua functii importante: "$#

securitatea, copilul fiind in mai mare siguranta cand se afla su) ocrotirea fizica a adultului1 "+#

atasamentul confera copilului informatii despre mediulapropiat si ii da astfel posi)ilitatea sa se orienteze.

%tasamentul copiilor fata de cei care ii au in gri'a este un fenomen universal si are la )aza, pe langa

factorul )iogenetic, invatarea sociala, in centrul careia se afla principiul invatarii

0xista trei tipuri principale de atasament in relatia dintre parinti si copii:

$. $tasamentul securizat& parintii sunt gri'ulii cu copii lor, au tot timpul in atentie nevoile acestora

si sunt responsa)ili.+. $tasamentul de evitare & parintii manifesta negli'enta fata de tre)uintele copiilor, nu sunt

preocupati de ei sau chiar ii resping. In astfel de situatii, la inceput, copii protesteaza, ;cersesculieta#1 "+# 'ocul de!a fi greu de cucerit "pla5ing hard to get# unde varianta cea mai

atractiva pentru un )ar)at este cea oferita de ;femeia greu de cucerit, care este interesata numai de el


21/29

au pierdut din semnificatie. In etapa a treia, focalizarea este pe compatibilitatea nevoilor de rol, fiecare

indvid se intrea)a si incearca sa testeze in ce masura celalat ii poate satisface nevoia si aspiratia de a avea

in el un iu)it, un prieten, un )un tata. Cu toate ca si in aceasta faza compati)ilitate de stimuli si cea

valorica sunt influente, ele au trecut pe planul al doilea, atentia cuplului fiind indreptata spre intre)area

daca in casnicie partenerul va putea 'uca la cote suficient de inalte rolurile dorite. Cand raspunsul este

afirmativ, urmeaza, cu mare pro)a)ilitate, casatoria.

Satisfactie si insatisfactie in viata cuplului marital

0valuarea gradului de satisfactie familiala se face prin indicatori obiectivi si subiectivi. *atisfactia si

fericirea sunt realitati pur su)iective, la care nu avem acces decat prin mi'locirea declaratiilor indivizilor.

0xista deose)iri importante pe planul confortului psihic si al satisfactiei intre barbati si femeiin cuplurile

maritale, diferente si mai prountate apar insa intre sotiile care lucreaza si cele casnice. emeile

necasatorite si cele casatorite care au slu')a sunt, din punct de vedere fizic si psihic, mult mai sanatoase

decat cele casnice, pe cand )ar)atii casatoriti "in principiu cu slu')a# par mai sanatosi decat cei

necasatoriti. emeile de varsta mi'locie casatorite si casnice sufera intr!o mai mare masura de depresiedecat )ar)atii de aceasi varsta, pe cand cele de varsta mi'locie necasatorite sau care lucreaza nu prezinta

diferente in privinta gradului de depresie fata de )ar)ati.

In cazul femeilor, indiferent daca lucreaza sau nu, intrucat in ;economia< de ansam)lu a fericirii in viata

conteaza mai mult decat la )ar)ati, ele )eneficiaza spiritual mai mult de maria'. *atisfactia maritata difera

mult si pe parcursul ciclului familial. Chestiunea satisfactiei si fericirii familiale se diferentiaza si in

functie de categoriilesocioprofesionale.

'ursele de satisfactie si insatisfactie maritala sunt foarte strans legate intre ele, formand un gen de

sindrom al incapacitatii de convietuire con#ugala normala, iar in centrul acestuia ar sta ;lipsa

sentimentelor de dragoste


22/29

'tilurile "cognitive# de a se aprafata de factorii de stres si de a face fata "coping#

&aracteristicile individualecum ar fi ostilitatea, tendintele depresive

7n predictor de mare acuratete pentru instaisfactiile si, in final, destramarile familiale in constituie

narcisismul.

isruptia maritala+ cauze si consecinte

Intr!un cuplu intervine inevita)il tensiunea dintre nevoile si preferintele fiecaruia si convietuirea intima,

apropiata. In *7% GH dintre cei casatoriti declara ca s!au ivit neintelegeri din acest motiv.

Potentialul tensional este prezent in orice cuplu si familie. Intelepciunea celor care vor sa pastreze

maria'ul consta in a evita ca tensiunile sa se manifeste la cote maxime si sa se transforme in conflicte sau,

daca acest lucru s!a intmplat, sa stie sa depaseasca momentele de criza.

Modelul reactiei la insatisfactieprezinta patru modalitati principale de raspuns la insatisfactie:

erbalizarea pozitiva, care re loc atunci cand persoana in cauza defineste si exprima ver)al

pro)lema respectiva, cand incearca sa im)unatateasca relatia cu celalalt. %ceasta reactie este

tipica in cazul partenerilor care pana atunci au avut satisfactie in viata de cuplu, au investit mult

in ea si, se pare ca se manifesta mai frecvent la femei3 oialitateainseamna un mod pasiv, dar optimist de a astepata sa se im)unatateasca situatia. %cest

tip de raspuns este caracteristic indivizilor care considera ca neintelegerile nu sunt grave, nu

traiesc insatisfactia la cote inalte si, oricum, nu vad alte variante. .egli#areaeste tot o astepatare pasiva, dar neinsotita de speranta de mai )ine,ci, dimpotriva, de

gandul ca relatia tot se va sfarsi odata si odata. Persoana cu aceasta atitudine isi ignora partenerul,

refuza sa discute pro)lemele cu el si chiar se comporta urat. Raspunsul de acest fel este asociat cu

lipsa de satisfactie maritala si in trecut, si atunci cand nu s!au facut mari investitii in viata

familiala. Iesirea fermadin relatia de cuplu se realizeaza prin intentarea divortului, dar pot avea loc si alte

comportamente su)iective sau adiacente respectivului act: parasirea domiciliului comun,

sicanarea si agresarea continua a partenerului.

0xista doua mari clase ale cauzelor generatoare de divort: cauze generale "de ordin macrosocial# si

factori specifici "microsociali#. Intre cele doua niveluri su)zista o stransa conexiune, macrosocialul

convertindu!se in forme particulare la nivel individual.

&auzele generale au in vedere o noua mentalitate in privinta divortului/ Indivizii din societatea

contemporana, care se aleg in mod li)er ca sot si sotie pe temeiul dragostei adevarate, dezinteresate, a'ung

sa divorteze in proportii foarte mari. Ironia este ca tocmai de aceea are loc acest fenomen. Daca cineva secasatoreste din dragoste, ceea ce inseamna suport emotional, afectiune, confort psihologic nu mai doreste

sa continue convietuirea con'ugala odata ce aceste elemente au disparut. *istemul marital fundamentat pe

nevoi expresiveconduce la o mai mare li)ertate de dizolvare oficiala a cuplurilor ce prezinta carente din

punct de vedere psihoemotional.

( cauza ma'ora a cresterii ratei divortului o constituie emanciparea economica a femeii. Cand sotia

considera ca ;nu mai merge


23/29

ceea ce era mai greu de imaginat in trecut, cand constrangerile sociale, cu precadere cele economice, le

determinau pe cele mai multe femei, inclusiv prin socializare, sa nu a'unga la gandul ca ;nu mai merge< si

la divort.

Pe fundalul industrializarii, modernizarii, ur)anizarii, automatizarii si cresterii nevoii de forta de munca in

sfera serviciilor a aparut distantarea dintre abitat si locul de munca. Posi)ilitatea pentru am)ii parteneri

de a intalni alti indivizi si de a sta)ili legaturi de afectiune este acum mult mai mare. Pe de alta parte,

dezvoltarea economica si cresterea ur)anistica au insemnat in tarile avansate si rezolvarea problemei

locuintei, care era un impediment serios in privinta divortului.

Democratizarea si liberalizarea vietii sociale de ansamblu au determinat o mai mare permisivitate in ceea

ce priveste divortul. *caderea influentei Bisericii si a religiei, ;indulcirea< legistaltiei, micsorarea

considera)ila a presiunilor normelor si conduitelor traditionale faciliteaza ruperea oficiala a legaturilor

con'ugale. Cu cat divortul devine mai raspandit, cu atat este mai vizi)il si mai acceptat. *!a schim)at

astfel mentalitatea despre divort, el nu mai este apreciat ca un esec, ci ca osolutie, un raspuns pozitiv la o

situatie critica.

( alta cauza este cresterea considera)ila asperantei de viata, cand pentru unul dintre parteneri, apare clar

la o varsta relativ tanara ca in continuare casatoria ar fi o povara, el se intrea)a de ce ar tre)ui sa isi mai

prelungeasca suferinta.

7n alt motiv este violenta familialcare, este un raspuns complexla anumite conditii: saracie, lipsa puterii

sociopolitice, promovarea in mass!media a violentei fata de femei, ideologia dominantei si agresivitatii

masculine. *tudiile au aratat in consensualitate ca violenta nu rezolva tensiunile din familie, ci le

amplifica. -iolenta naste violenta si o transmite prin socializare si invatare sociala " teoria transferului

generational al violentei familiale#.

actorii si varia)ilele mai specifice ar putea fi grupate in trei mari clase:

$. ,aria#ile de ordin premarital, dintre care semnificativa in privinta divortialitatii este

scolaritatea, scolaritatea sensi)il egala a sotilor descreste disolutia maritala. *otii cu studii

superioare divorteaza intr! mai mare masura decat celelalte, dar, in acelasi timp stoii care nu au

reusit sa termine un anumit nivel scolar, de asemenea, o pro)a)ilitate de divort mai mare. Pentru

divortialitate conteaza exterm de mult statutul social al parintilor si mediul de provenienta.Cu cat varsta la casatorieeste mai mica, cu atat pro)a)ilitatea divortului este mai mareConteaza de asemenea rasa si etnia, exista tendinta ca maria'ele interetnice si, mai ales, cele

interrasiale sa fie mai putin sta)ile. In general, cu cat diferenta culturala dintre partenerii

con'ugali este mai mare, cu atat riscurile despartirii sunt mai ridicate. Diferenta culturala

presupune atat scolaritatea, capitalul cultural, cat si etnia si rasa.

%ici se incadreaza si personalitateaextrovertit3introvertit, irasci)il, deschis la nou care isi auoriginea in ereditatea )iologica, dar si in cea culturala, aici fiind decisiv procesul de socializare si

educatie.

+. ,aria#ilele de investitie, existenta copiilor in casnicie afecteaza fundamental hotararea de a

divorta. Constituind un capital marital specific, a carui valoare scade odata cu despartirea, copii

favorizeaza sta)ilitatea cuplului. &apitalul marital specific de proprietate"investitii monetare in

locuinta si in alte )unuri de folosinta indelungata# este o varia)ila relevanta in privinta

divortialitatii. Cuplurile care nu au divortat au o proprietate comuna mult mai valoroasa decat


24/29

cele care s!au despartit. Investitiile psiologicein maria' "atasamente, sentimente, gri'a fata de

ceilalti mem)ri ai familiei# au mecanisme si efecte asemanatoare investitiilor economico!

monetare. %nga'andu!te mai mult intelectual si emotional, te costa mai mult despartirea, iar atunci

cand percepi neintelegerile grave si o eventuala ruptura, nu te anga'ezi psihic intr!o masura prea

mare.

. !actorii de piata"forta de munca si maritala#, reflectat in primul rand in statutul socioeconomical sotilor, reprezinta o clasa importanta de varia)ile in privinta intelegerii divortialitatii. Divrotul

are o mai mare incidenta in cazul cuplurilor in cadrul carora sotia este anga#ata in munca

determinat de independenta data de castig, schim)area rolurilor traditionale in familie si

programul de munca care poate afecta nivelul de satisfactie a sotului. 6ivelul a)solut al statului

socioeconomic al sotuluinu afecteaza divortul, ci, mai degra)a,scimbarile rapideale acestuia.

Daca sotul devine somer pentru o perioada mai lunga sau castiga in mod neasteptat mai mult sau

mai putin decat in mod o)i'nuit sunt situatii ce predispun la divort. *chim)arile pozitive in

conditia socioeconomica a sotului pot avea consecinte contrarii, castigand mai )ine si avand un

pretigiu mai mare, valoarea )ar)atului creste pe piata maritala, ceea ce incita la divort. In acelasi

timp, el este mai atractiv pentru sotie, ceea ce consolideaza familia.

(data deteriorate, relatiile de cuplu sunt greu reversi)ile. %cest lucru este posi)il sa se intampleatunci cand: "$# se percepe ca, prin restaurarea lor, nevoile fiecarui partener pot fi satisfacute1 "+#

fiecare vrea, in fond, sa continue relatia1 "# nu exista inca o alternativa serioasa de iu)ire1 "2#

sansele de revenire la o viata de cuplu cresc prin terapie.

-olumul mare de recasatoriri ne demonstreaza ca aspiratia oamenilor pentru prietenie si iu)ire, pentru

relatii intime sta)ile este mai puternica decat experientele negative si esecurile sentimentale traite in

trecut.

rainicia si fragilitatea dragostei

Influenta asupra evolutiei relatiei de iu)ire a idealizarii partenerului prin iluzionare pozitivain faza deinceput: intimitatea construita de agentii iu)irii prin iluzionare pozitiva este o sursa de satisfactie dura)ila.

4icrospatiul astfel ela)orat are menirea de a intretine un tonus afectiv si spiritual ridicat intre cei doi si de

a prote'a cuplul de vicisitudinile vietii. Doua conditii se impun insa ca fiind indispensa)ile: a# idealizarea

sa fie reciproca1 )# idealizarea sa insemne nu negarea realitatii, ci 'ustificarea acesteia, punerea, pe cat

posi)il, intr!o lumina accepta)ila. Distanta dintre idealizat si real sa nu fie prea mare, astfel incat iu)irea

sa nu devina ;casa)ila< in totalitate

Intimitatea si functionarea de durata a acesteia se cladesc pe confidentialitate, pe autodezvaluire.

%utodezvaluirea este tipul special de conversatie prin care impartasim informatii intime si sentimente cu

o alata persoana, si are urmatoarele motivatii:

.evoia de a exprima sentimente si ganduriunui apropiat, pur si simplu de a te ;descarca

Psihosociologie

Documents

Transcript of Psihosociologie