PSIHOPATOLOGIE ÎN MEDIUL MILITAR - COMPORTAMENTUL DEVIANT LA ADOLESCENTI

7/23/2019 PSIHOPATOLOGIE N MEDIUL MILITAR - COMPORTAMENTUL DEVIANT LA ADOLESCENTI

1/9

PSIHOPATOLOGIE N MEDIUL MILITARCOMPORTAMENTUL DEVIANT LA ADOLESCENTI

Psiholog Corina IORDACHI*

REZUMAT

Lucrarea si propune, n parte, sa traseze cteva din caracteristicile definitorii alepsihologiei vrstei adolescentei, vrsta controversata si profund marcata detransformari psihomatice si etico-sociale, a unei personalitati creatoare nengradita deaspiratii derizorii si neanulate de vise utopice, ireale si profund dezadaptate. Adaptarearaportata la adolescenta, este considerata ca un proces multifactorial, n care semanifesta relatia si unitatea dialectica ntre biologic, psihic si social.

n adolescenta, ntre aspiratiile individuale si posibilitatile concrete ale tnarului derealizare a acestor aspiratii, exista un etern conflict. ntotdeauna, nivelul aspiratiilordevanseaza ca intensitate posibilitatile concrete ale tnarului.

Ne vom referi n special la adolescentul ca subiect infractional, deoarececomportamentul agresiv si, de aici si delicvent, prezinta un mare grad de malignitatesociala.

Dintre particularitatile comportamentului agresiv la adolescent, ale relatiei frustrare-agresiune, ale formelor principale de manifestare ale agresivitatii, crima,pruncuciderea, autoagresivitatea (suicidul), reprezinta cele mai grave, greu de ntelessi universale acte antisociale.

Actul delictual debuteaza de obicei cu fuga de acasa practicata de unii adolescenti.Vagabondajul, ca forma evoluata a fugii de acasa si care reprezinta peregrinaricontinue dintr-un loc n altul, sustinute de spiritul de aventura, adolescentul ratacind

fara puterea si vointa de a reveni la domiciliul sau, deschide larg poartainfractionalitatii. Vagabondajul implica o viata nomada, fara orizont temporal, nsotitade riscuri si privatiuni si asociat n majoritatea cazurilor cu furt, cersetorie, viol,perversiuni sexuale, prostitutie.

Ca psiholog n cadrul unui centru militar consider ca aceasta vrsta, adolescenta,trebuie privita cu atentie si consideratie. De multe ori am auzit, si aceasta este otendinta a ultimilor ani, de cresterea agresivitatii si infractionalitatii juvenile. Toti neconfruntam cu acest fenomen sau cu posibile consecinte pentru mediu militar. De cteori nu am auzit sau citit n mass-media despre rata sinuciderilor n armata! Dar trebuiestiut ca frecventa sinuciderilor la vrsta adolescentei n societatea actuala constituie unsemnal al disperarii. Daca utilizam statisticile europene, n special cele din Franta,datorita preciziei acestora, sinuciderile adolescentilor ocupa locul al doilea n cadrulmortalitatii cu exceptia celei cauzate de boli, sau accidente ntmplatoare. Din punctulde vedere al apartenentei la sexul biologic, baietii reprezinta un procent mai maredect fetele.

Sinuciderea adolescentului este un strigat, un avertisment la lipsa aproape totala decunostinte si ntelegere a epocii pe care o traversam. Descoperirea proprieiindividualitati, construirea unor valori personale raportate la un sistem de valori aladultilor, socializarea individuala, reflecta nevoia profunda a adolescentului de a seintegra ntr-o lume care sa corespunda aspiratiilor sale. Dupa modul cum se realizeazaaceasta confruntare a proiectiei ei cu realitatea poate sa rezulte att reusita, ct siesecul.

Din aceasta perspectiva si din aceste considerente lucrarea de fata si propune oaprofundare a ceea ce numim " comportamentul deviant la adolescenti".- Adolescenta reprezinta acea faza a dezvoltarii umane marcata prin diferentiere si
http://www.e-scoala.ro/psihologie/comportamentul_deviant_adolescenti.html#*http://www.e-scoala.ro/psihologie/comportamentul_deviant_adolescenti.html#*


2/9

individualizare si care se exprima mai intens dect n oricare alta perioada din viata,printr- un comportament proiectiv, mai mult sau mai putin structurat.- Delincventa juvenila n toate statisticile criminalitatii, delictele de furt, viol, frauda,excrocherie, vandalism, tulburarea linistii publice, drogurile, atacurile stradale etc.ocupa primul loc, si ceea ce este mai ngrijorator, are tendinta sa creasca vertiginosmai ales n rndul adolescentilor si tinerilor.

- Motivatia conduitei deviante este primitiva, utiliznd conduitele slab integrate caretin de afectivitatea frustrata. Ne vom concentra n special pe cauzele psihosociale si pestructura personalitatii delincventiale.

ISTORICUL SI DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE ADOLESCENT

Adolescenta perioada n existenta omului si a evolutiei personalitatii sale, este vrstacare a socat n toate timpurile crend uneori conflicte si anxietati sociale.

Socrate (sec. V .e.n.) sublinia faptul ca: "Tineretul nostru iubeste luxul. El are purtarirele, sfidare pentru autoritati. Ei arata dispret pentru vrstnici si iubesc flecareala nlocul actiunii. Copiii sunt astazi tiranii si nu servantii familiilor lor. Ei nu se mai ridicacnd un vrstnic intra n casa. Ei si contrazic parintii, flecaresc fata de musafiri,

nfuleca pe nerasuflate mncarea si si tiranizeaza profesorii".

Adolescenta este un stadiu de viata intermediar ntre copilarie si maturitate. Limitelecronologice ale adolescentei sunt discutabile. Majoritatea autorilor consideraadolescenta ntre 12-18 si chiar 20 de ani; Bencher extinde vrsta pna la 24-25.Aceasta tendinta de extindere a adolescentei pna la perioade de vrste consideratealta data ca apartinnd maturitatii a devenit posibila ca urmare a prelungirii perioadeide vrsta necesara scolarizarii, perioada de dependenta afectiva, si n majoritateacazurilor, si economica si care, prin aceasta, se opune procesului de maturizare. Acestpunct de vedere este nsa discutabil.

Piaget afirma ca adolescentul este introdus n viata si astfel, n maturitate prin munca.Exista societati si diferite medii sociale n care copiii se ngrijesc si si cstiga existentade la vrste fragede.

Adolescenta este considerata totodata ca o perioada n care se manifesta fenomene derevolta; adolescentul avnd un caracter neconformist. Fata de normele socialeadolescentul poate avea o identificare negativa sau pozitiva si acest lucru poate creasenzatia unei instabilitati a personalitatii sale. Fixarea nivelului de aspiratie a capacitatiide separare de parinti si de altii, sunt factori decisivi n procesul de identificare.

Dupa Howels, identificarea negativa se poate exprima si prin acceptarea perversa amodelelor prezentate de parinti ca fiind periculoase: viata de banda, droguri,homosexualitate, filozofie diferita, etc.

Caracteriznd evolutia adolescentei, Rousselet o mparte n:1. Perioada revoltei - caracterizata prin manifestari ca: refuzul de a se supune dindezgust pentru ca i se ordona, zmbetului batjocoritor, cnd nu mai crede natotputernicia educatorilor, se revolta contra parintilor, refuza profesia acestora (baietiise opun mai ales tatilor, iar fetele se opun mamelor), revolta contra scolii (profesoriisunt priviti ca niste tirani, ignoranti, cauta sa le demaste asa-zisele nedreptati).2. Perioada scandalului - apare dupa momentul n care creznd ca nu mai este copil,vrea sa se afirme n noua lui identitate prin excentrari, dorinta de a se face remarcat,vestimentatie deosebita, etc. Este vrsta bandei, iar tnarul care a negat familia, scoala(sau cel putin influenta lor morala), nu este capabil de a trai izolat ntr-o lumeinospitaliera si cauta sa fie aproape de prietenii care l nteleg si cu care mpartasesteacelasi mod de viata.3. Perioada de exaltare si afirmare, cnd tnarul se simte gata de a nfrunta lumea.

Termenul de adolescenta nu desemneaza o abstractie pura, ci o realitate vie, dinamica,n care converg influente variate si cu ponderi diferite de ordin fiziologic, social,


3/9

psihologic si pedagogic. Adolescenta reprezinta deci cea mai complexa si efervescentaperioada din viata individului.

Pe plan psihologic, este vrsta afirmarii intereselor sociale si profesionale, a stabilirii denoi relatii ntre "el" si "altii", a dorintei de libertate, autonomie, ct si printr-o generoasasensibilitate ideo-afectiva, vrsta a marilor idealuri, dar si a trairilor dureroase, uneori,

cu urmari dezadaptative.

n adolescenta apare dorinta de afirmare, identificarea eu-lui cu modele decomportament independent ce preced definirea stabila a propriei personalitati. Largireasferei de experienta sociala determina armonizarea deprinderilor si atitudinilor cucerintele sociale si dezvolta major spiritul critic si autocritic.

Adolescentul devine stapn pe procesele sale psihice care sunt dirijate constient. De laaceasta constiinta de sine apreciata de altii, trece la constiinta de sine prinautoapreciere, de la gndirea intuitiv concreta la gndirea abstracta si de la motivatiileelementare la cele sociale de comportament (datorie, raspundere, scop n viata).

Comportamentul exprima receptivitate la stimulii realitatilor obiective, consecutiv

carora se autoregleaza si autoperfectioneaza. Adolescentul devine constient de evolutiasa proprie. Formarea trasaturilor pozitive de caracter se reflecta direct n conduita, carentruneste astfel un continut motivational n care constiinta raspunderii, asemnificatiilor actelor sociale ocupa un loc central.

Adolescenta este deci etapa n care copilul, pe baza achizitiilor deja realizate, subinfluenta exercitata de factorii mediului ambiant si datorita propriei activitati, ajungetreptat sa-si cunoasca viata sufleteasca, sa se descifreze pe sine ca om si ca membru alsocietatii. Acest salt n planul vietii psihice are efecte deosebite asupra echilibruluipsihic si social al adolescentului. Pe de o parte ntelegndu-se pe sine ca o fiinta,adolescentul reuseste sa-si integreze viata sufleteasca ntr-un tot unitar, raportat latrecut si proiectat n viitor. Pe de alta parte el reuseste sa se diferentieze de semeniisai, sa-si stabileasca n mod clar locul sau n mijlocul oamenilor printre care traieste sisa-si prefigureze un nou loc, n viitor, printre acestia. Toate aceste schimbari care vin sambogateasca sau nu "criza adolescentei" sunt importante si determinate, n primulrnd determinate de accelerarea procesului constiintei de sine.

Constiinta de sine se dezvolta stadial, fiecare stadiu psihologic continnd att elementede continuitate ct si de diferentiere. Rezultatul principal al acestei evolutii l constituierealizarea unitatii si identitati personalitatii, motiv pentru care constiinta de sine esteconsiderata axa acesteia; deci adolescenta este si o perioada cu implicatii majore nceea ce priveste maturizarea personalitatii. O problema referitoare la adolescenta,legata organic de dezvoltarea constiintei de sine este aceea a afirmarii de sine.

Unii psihologi au integrat manifestarile prin care adolescentii ncearca sa-si afirme

personalitatea n asa zisa "criza a adolescentei" pe care am descris-o.Altii afirma ca aceasta "criza" nu este universala, ci un fenomen provocat de conditiisociale individuale si istorice. n acelasi timp afirmarea de sine este un fenomen cutotul specific adolescentei.

n realitate, dorinta afirmarii de sine este expresia crizei de constiinta pe careadolescentul o are asupra dezvoltarii sale pe plan biologic, psihologic si social, statutulsocial, care nu reflecta din toate unghiurile aceasta dezvoltare. Deci, dorinta afirmariide sine este un fenomen normal care se manifesta la adolescent ca efect al maturizariipsihice, a consolidarii personalitatii.

ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DELINCVENT

LA ADOLESCENT

Comportamentul delincvent al adolescentului cunoaste cauze bio-psiho-sociogene.


4/9

Studiul cauzelor de conflict cu finalizare n conduita devianta ntmpina serioasedificultati, datorita pe de o parte multitudinii si complexitatii acestora, iar pe de altaparte datorita faptului ca una si aceeasi forma de reactie devianta poate avea cauzediferite, dupa cum una si aceeasi cauza poate determina efecte reactionale diferite. Cutoata complexitatea si varietatea numerica, factorii etiologici ai reactiilorcomportamentale deviante pot fi clasificate dupa prof. dr. P. Brnzei n:

- factori predominanti biogeni- factori predominanti psiho- sociogeni+ Factorii biogeni ai deviantei

n cadrul factorilor biogeni, deviatia de comportament apare ca un epifenomen aldereglarilor organice, dar mai frecvent acesti factori se interfereaza conditiile biogenecrend fondul pe care actioneaza situatiile particulare din viata adolescentului. O seriede factori patologici psihici pot sta la originea biogena a unor devieri comportamentalede tip delictual (Encefalopatii secundare post-infectioase sau post-traumatice;oligofrenii; sechele dupa meningite; epilepsii; hebefrenii; psihopatii; nevroza etc.)

S-a pus n evidenta, prin determinarea cariotipului la unii indivizi cu comportamentdeviant, o trisomie gonosomiala cu un y suplimentar (xyy). Aceasta anomalie genetica

se asociaza cu agresivitate, violenta, tendinta spre distrugere de bunuri.

Acestor factori biogeni li se adauga remanierile neuropsihice si endocrine de pubertatesi adolescenta.

+ Factori psiho-sociogeniFara a subestima importanta factorilor organici, somatogeni, vom sublinia n primulrnd rolul determinant al factorilor psiho-sociogeni din mediul familial si extra-familial:

1. Disociatia familiala. Familia devine "solul primar al dezvoltarii naturii umane" iarcopilul, imaginea parintilor si un criteriu de referinta despre atitudinea lor. Disociatia sinentelegerea familiala este frecvent ntlnita n familiile adolescentilor cu tulburari deconduita si comportament. Cei doi parinti, desi despartiti, revendica n mod egal copilul,fiecare din ei cautnd sa-l atraga de partea lui si sa-l instige mpotriva celuilalt n scopulde a-l compromite. Ramas n grija unuia dintre parinti, copilul devine victima uneiatitudini extremiste sau va beneficia de ntreaga afectiune si ngrijire din parteaacestuia (avnd drept consecinta formarea lui ca individ egoist, retrograd, nepasator siinadaptat la formele vietii sociale), sau va fi frustrat de cea mai elementara forma deafectiune, de ntelegere, de conditii corespunzatoare de viata si activitate (ceea ce vadetermina introvertirea, izolarea, lipsa de ncredere n sine, revolta, rautate, cruzime).Modelul parental valorizant sau devalorizant, transmiterea de catre parinti a unor valoride identificare ca si imaginea parintilor vor ajuta la structurarea personalitatii.

Comportamentul copilului se realizeaza totdeauna prin identificare si interiorizare cusine si cu ceilalti. Astfel, eul uman se formeaza ntr-o constelatie triunghiulara de

factori: dragoste, autoritate si securitate familiala. Orice carenta afectiva ca si oricecarenta sau abuz de autoritate vor determina tulburari de comportament, datoritademisiei parintilor de la sarcinile lor, fie prin identificarea parintilor cu parintii patogeni.Tnarul devine astfel "un simptom al parintilor sai". Agresivitatea, izolarea, fuga sivagabondajul, furtul etc. pot fi determinate de aceeasi cauza: atitudinea reprimatoare,tiranica a parintilor sau dimpotriva cea permisiva, libera.

Carenta afectiva, este cauza principala a unor astfel de deviante deoarece plecnd dela calitatea relatii mama-copil se vor dezvolta n mod adecvat relatiile copilului cu altii.

Este o realitate faptul ca, copilul si simte mama mai nti senzorial si apoi afectiv. Oricecarenta afectiva materna va duce la structurarea unei personalitati insensibile, faravointa sau tiranica, ori la o adevarata debilitate relationala. Orice "ntarcare afectiva"

va duce la lipsa ncrederii n lume, tocmai datorita incapacitatii de a simti si traidragostea materna. Familia devine o adevarata scoala a sentimentelor, bazata peafectivitatea materna si autoritatea paterna. Frustrarea de dragoste prin carenta


5/9

afectiva, duce la un gol afectiv cu insatisfactii, frustratii, sentimente de devalorizare siopozitie. Un astfel de subiect si va structura o personalitate egocentrica, indiferentaafectiv, tradata prin simptome caracteriale precoce, de tipul lipsei de identitati,sugestibilitatii, egocentrismului, sentimentelor de devalorizare, instabilitatii si dorinteide satisfactie imediata, lipsei sentimentelor de culpa ce stau la baza sentimentului deresponsabilitate. Lipsa fricii va duce la lipsa remuscarii fata de faptele proprii iar

sentimentul de devalorizare va duce la ostilitate permanenta. Atunci cnd carentele siconflictele afective din mediul familial, tulburarile relatiilor familiale, inegalitatile deatitudine, manifestate de ambii parinti fata de copil depasesc anumite limite deintensitate si durata transformndu-se n adevarate situatii traumatizante pentruadolescent, personalitatea n formare a acestuia se va nscrie pe cai gresite. Astfel,daca copilaria se desfasoara n cadrul unui climat familial saturat de privatiuni siostilitati, de conditii care priveaza copilul de afectiune si de satisfacerea adecvata adorintelor si aspiratiilor lui firesti, acesta ajunge sa traiasca asa numitul conflict deadaptare, care se exprima printr-o atitudine protestatara n fata oricarei rezistente,opozitii sau interdictii. Manifestarile repulsive ale adolescentului dovedesc, nmajoritatea cazurilor tocmai faptul ca asupra acestuia trecutul sau au actionat mijloacecoercitive brutale, stari conflictuale severe, pedepse umilitoare, etc.

Nentelegerile ntre parinti pun n pericol sentimentul de securitate al copilului si nconsecinta armonia dezvoltarii personalitatii sale. Matricea familiala devine deci bazaformarii personalitatii si orice abdicare de la acest rol poate transforma copiii n "orfanide parinti".

2. Absenta mediului familial. n cazul adolescentilor orfani abandonati, care se afla ngrija asistentei publice, lipseste nsusi mediul familial. Lipsa oricaror modele parentalesi a identitatii copilului cu parintii sai, pot duce la depersonalizarea si de realizarea, capunct de plecare al obtuziei, indiferentei, opozitiei sau ostilitatii. Din rndul acestora sedetaseaza n primul rnd adolescentul depresiv, aflat n continua cautare deafectivitate, de ntelegere din partea celor din jur.

Astfel de deviante se pot ntlni si la copiii adoptati, mai ales cnd nfierea e motivatade o compensare a frustrarilor si cnd copilul e privat de climatul afectiv si desentimentul de securitate. O influenta negativa au si familiile reconstituite din divorturi,vaduvii, sau copii rezultati din casatorii anterioare, care vin n noua familie cu alteprincipii si deprinderi educative.

3. Situatia economico-sociala a familiei poate conditiona aparitia unor conflicte sitensiuni ntre parinti pe de o parte si ntre parinti si copii pe de alta parte, datorita fieunui spatiu locativ limitat, sau a unei gospodarii si administrari defectuoase a bugetuluifamilial, sau a unor conditii igienice de trai necorespunzatoare. Statistic, se constataapartenenta tinerilor delincventi din familii paupere fie deosebit de prospere, n care sentretin conditii care duc la supradimensionarea trebuintelor, pretentiilor sinecesitatilor.

4. Carentele de ordin educativ joaca un rol deosebit n determinarea unor formecomportamentale aberante, neadecvate. Ele depind n mod direct de personalitateaparintilor si educatorilor. A. Berge consemneaza un numar destul de mare de defecteale parintilor, unele dintre ele capitale: hiperprotectivism, narcisism; nervozitate;incapacitatea de a iubi, perfectionalism, iar altele de importanta mai mica, secundare:lipsa de condescendenta, lipsa de respect, oportunism.

Desigur, greselile educative ale parintilor pot fi considerate diferentiat, n functie derolurile diferite care revin, n mod natural, acestora: mamei-afectiunea; tatalui-autoritatea. Mama este aceea care poate sau nu priva pe copil de afectiunea echilibrataatt de necesara dezvoltarii sale psihice.

O atmosfera familiala prea trista, apasatoare, sau prea agitata, caracterizata de certuri,injurii si brutalitati se repercuteaza n sens negativ asupra psihicului adolescentului,provocndu-i traumatisme afective, care si vor pune amprenta asupra modului de a


6/9

gndi, simti si de a se comporta a viitorului adolescent. Libertinajul familial lasaadolescentul prada influentelor negative ale strazii, unor variati agenti inductori carevor genera tulburari de comportament. Alteori, autoritatea paterna exagerata, abuzulde autoritate, structureaza un comportament reactiv, de protest, opozitie sau diferentasi fuga, specific acestei perioade. Acest abuz de autoritate explica nevoia de evaziuneprin parasirea neautorizata a domiciliului si vagabondaj, iar revendicarile se transforma

n agresiune la adresa factorilor de mediu cu caracter de interdictie.

n devianta copilului se nregistreaza o cauzalitate circulara n care, plecnd de laclimatul familial neadecvat se ajunge la esecuri scolare. Nemultumirea de sine va ducela indiferenta fata de lume si inadaptare.

5. Influentele nefaste ale unor grupuri de tineriCei mai multi dintre minorii delincventi nu sunt supravegheati de catre parinti n ceeace priveste relatiile lor cu ceilalti copii si n legatura cu felul n care si petrece timpulliber, sau sunt supravegheati n mod superficial sau accidental.

Nu ntotdeauna adolescentul stie sa se apere mpotriva influentelor strazii, colegilor sauadultilor mai turbulenti, certati cu normele si legile convietuirii sociale.

Insuficient prevenit asupra facturii periculoase ale acestora, el poate lesne sa cadaprada ispitelor strazii, n mijlocul unor grupuri de tineri ai strazii. Pentru adolescentisolutia grupului pare sa fie la un moment dat, o ratiune de a fi, de a exista. Grupul oferaadolescentului nu numai cadrul de afirmare, de exprimare libera, ci si securitate,siguranta. n grup, adolescentul gaseste niveluri de aspiratie si tabele de valori comunecu ale sale, chiar n grupuri nonformale orientate negativ.

Grupul ofera adolescentului un ideal de sine, o imagine linistitoare a propriului "eu", unantidot pentru nelinistile sale anterioare.

- Slab - adolescentul cauta puterea grupului, cauta sa se identifice cu acesta.- Nensemnat - adolescentul cauta prilejuri de afirmare, de valorificare.- Nerecunoscut - adolescentul doreste sa devina necesar, sa se "situeze" ntre ceilalti,sa ocupe un loc al sau care sa fie cunoscut si recunoscut de grup.- Izolat - el ncearca sa-i nteleaga pe ceilalti, sa-si mbogateasca cunostintele desprealtii, sa patrunda n sistemele motivationale si intentionale ale celorlalti coechipieri.

n masura n care grupul si- l aproprie si l adopta, adolescentul ncearca sa-sidovedeasca si lui si celorlalti ca nu s-a nselat, ca nu au fost nselati. El cauta sadovedeasca lumii ("lumea" sunt parintii, "profesorii" adultii n general), ca reprezintaceva. n acest scop mai ales baietii cauta obstacole, ncercari prin care sa probezecalitatile, sa verifice limitele si posibilitatile lor. Prin comportamentul lor ei vor sadovedeasca ca sunt maturi, ca au detasarea si stapnirea de sine a adultilor, careprezinta individualitati forte si independente.

Afirmarea, socializarea adolescentului, parcurge un drum sinuos, un "drum alextremelor". Paralel cu adncirea cunoasterii propriului eu, cu interesul fata de sine, elncepe sa fie interesat de tabelele de valori ale ambitiei, de achizitii culturale aleumanitatii, de situarea temporara a propriei persoane n evolutia universului.

Teama de ridicol, grija de a parea nca un copil si dorinta de a-i imita pe cei maricontribuie la coruperea lui precoce. Astfel el va ncepe sa fumeze, sa bea, sa practicejocuri de noroc si cauta n toate prilejurile prin care sa demonstreze forta si curajul sau.Atractia pe care o simte la un moment dat adolescentul pentru grupul de adolescenti siuneori si de adulti poate fi explicata si prin faptul ca grupul respectiv i permiterealizarea unor dorinte care i sunt interzise n mod brutal de catre parinti si a unoractiuni aventuroase si activitati mai interesante. Efectele principale ale vietii de grup

sunt dependentele pe care le dezvolta acesta ntre membrii grupului respectiv.

ARHITECTURA PERSONALITATII DELINCVENTIALE


7/9

LA ADOLESCENTI

Principalele devieri de conduita si comportament pe care le- am ntlnit sunt: tentativaautolitica si actul suicidar, acte asociale si antisociale ca: negativismul, minciuna, furtul,tlhariile, lovirea, amenintarea, violul, fuga de acasa sau vagabondajul, alcoolismul, sinu n ultimul rnd, dependenta de droguri.

Dezvoltarea dizarmonica a personalitatii la adolescenti include anomalii de adaptare acomportamentului la exigentele conditiilor sociale, culturale, economice.

Finalitatea demersului stiintific propus este de a descoperi si descrie un "model" depersonalitate a tnarului cu comportament deviant. Ca psiholog militar, ntr-un centrumilitar m-am ntlnit deseori cu acest fenomen si nu de putine ori m-am confruntat cuprobleme n relatia cu acestia. Semnalele de alarma trase n aceasta directie au devenitnelipsite din orice analiza cu privire la calitatea psihologica a tinerilor la recrutare sincorporare. De aceea consider important pentru un psiholog implicat n selectiapsihologica a personalului militar sa ncercam sa descoperim dincolo de etiologiaacestor comportamente, ce anume contribuie la fixarea definitiva a tulburarilor decomportament la adolescenti.

Traiectoria devenirii copilului ca personalitate umana presupune ca si n arheologie,dezvoltarea, combinarea si sedimentarea unor straturi n conditiile si structurile socialedate. Aceste structuri sociale pot fi constituite si din focare malefice ca acele "grupuride distractie" prin consumul de alcool, jocuri sexuale, jocuri de noroc etc., raspnditemai ales n orase si care pervertesc constiinta adolescentilor.

Din practica de zi cu zi si studiul acestui tip de comportament iata cteva aspecte careduc la cresterea frecventei deviantelor la adolescenti:

1. Modificari la nivelul structurilor moraleIntegrarea sociala a persoanei care se naste "incompleta" presupune o receptionare, oprelucrare si o investire cu forte operatorii si operationale a valorilor sociale. Cu toateca din necesitati contingente accentul cade n complexitatea actului educational peinstructie, pentru finalitatea procesului de socializare, importanta majora o areformarea constiintei morale.

n liniile cele mai largi posibile, constiinta morala este o sinteza a valorilor stabilite degrupul social care regleaza comportamentul uman fata de regulile sociale necesareconvietuirii si fata de celelalte persoane purtatoare la rndul lor a unei constiintemorale. Ceea ce garanteaza eficienta procesului de integrare sociala este capacitateade a actiona autonom pe baza valorilor si regulilor morale.

Se pare ca una dintre cauzele insuccesului formarii valorilor morale este faptul cabazele acestora se construiesc n cadrul unei experiente directe, spontane a copilului cu

reguli si persoane, deci n grupul primar si ntr-un interval de viata cnd afectivitateaeste elementul dominant n procesul de maturizare.

2. Modificari la nivelul relatiilor afectiveMajoritatea relatiilor afective interpersonale ale adolescentului inadaptat sunt negative(dispatieapatie). Experienta infantila ca forma de nvatare sociala - petrecuta ntr-unspatiu valoric daunator moral, genereaza fata de celalalt atitudini de nencredere siostilitate. Experientele traite n timpul copilariei l determina pe adolescent sa considereadultul un eventual agresor, orice interventie putin mai autoritara l face, la nceput, saperceapa adultul ca avnd intentie raufacatoare.

Aceste modificari trebuie privite cu atentie atunci cnd interactionam cu adolescentii ceau comportamente deviante. Trebuie stiut ca o atitudine de mare severitate din partea

adultului mareste antipatia si genereaza conflictul cu acesta.

3. Scaderea pragului de toleranta la frustrare


8/9

n cazul adolescentilor cu structura delicventiala fenomenul de frustratie este amplificatde structura lor interna. Experienta traita de ei n grupul primar a consolidategocentrismul infantil prin: atitudinea de demisie a parintilor, modelul parental desatisfactie a instinctelor si dorintelor fara autocontrol, o libertate vecina cu libertinajuln cadrul relatiilor intrafamiliale, o adaptare si coparticipare la fuga de efortul organizatal copilului (lipsa de scolarizare, neparticipare la un program de viata organizat, la

activitati continue si sustinute etc.).Ca principiu fundamental, adolescentii delicventi nu pot suporta n relatiile lor cuinstitutiile si cu adultii regulile si exigentele sociale, atitudinile prohibitive, autoritaresau preventive ale acestora.

4. Sentimentul de devalorizareAdolescentul delicvent nu numai ca nu se reprezinta pe sine ca o valoare umanaconstituita ci, dimpotriva, traieste un sentiment de nonvaloare, de respingere de catregrupul social.O situatie care determina producerea devalorizarii este aceea n care att parintii ct sieducatorii intervin direct n acest sens. n general, familiile din care provin adolescentiidelicventi creeaza conditii de devalorizare n educarea copilului prin utilizarea acestuia

ca participant la actiuni antisociale: consum de alcool, minciuna, furt, prostitutie,vagabondaj, nselaciune, etc.

5. Sentimentul de injustitieTrairea, pe o perioada ndelungata de timp, a unei situatii de incompatibilitate, deneconsonanta sociala, fie ca este vorba de joc, de nvatatura sau de relatii de familie,determina treptat aparitia unui sentiment de injustitie.

Este greu daca nu imposibil mai ales la vrsta adolescentei, ca adolescentul sa se"contemple" si sa-si asume vinovatia unor comportamente care i se par normalentruct sunt rezultate din experienta sa trecuta. De aceea adolescentul delicventtraieste uneori cu profunda convingere, sentimentul ca i se face o mare nedreptate.Dar el au o reprezentare modificata a conceptelor morale.

6. Tulburari de cunoastereNu voi aborda problema performantelor n nvatarea de tip scolar ci doar problemamodului tipic de cunoastere a universului, a lumii, n special a modului de reflectare avalorilor. Delicventul traieste la timpul prezent, ca si cum nu ar avea nici un fel deperceptie de sine. El traieste faptele de moment, fara legatura si continuitate cuexperientele trecute si fara sa tina seama de consecinta actiunilor sale pentru viitor. ngeneral adolescentul delicvent nu poate trai, nici percepe, existenta sa n interioruloricarui context spatio-temporal.

7. Un sens gresit acordat conceptului de libertatePrimul dintre imperativele conceptului de libertate la delicvent este acela de a fi lipsit

de orice restrictie sau exigenta sociala. Libertatea, n cazul acesta, nseamna a exista nafara oricarei reguli si fara respectarea cerintelor morale si sociale. Delicventulconsidera efortul de ncadrare n normele sociale, morale, ca un supliciu, ca o cerintaagresiva a societatii sau a grupului si raspunde printr-o reactie de fuga sau agresiune.Sau considera degradanta pozitia de acceptare a regulilor comunitatii si a celor pe carese bazeaza relatiile interpersonale.

De asemenea, putem vorbi la adolescentii delicventi de o "denigrare a sentimentelorumanitare" ca: ntelegerea, dragostea, mila, respectul demnitatii. Ei manifesta ondrjita opozitie n recunoasterea lor dar mai ales n trairea acestora. n atitudinea sicomportamentul delicventului exista o nepasare si un impuls de anulare a oricaruisentiment cu valoare pozitiva sociala. Corectitudinea, bunatatea, remuscarea,dragostea sincera etc. l deranjeaza si de aceea se dezangajeaza treptat cucerindu-si o

libertate arbitrara n comportare.


9/9

BIBLIOGRAFIE

1. Brnzei P si colaboratorii: " Adolescenta si adaptare" Iasi, 19742. Cucu C. I. "Psihiatria adolescentului" Ed. Litera, Oradea, 1979

3. Constantinescu V. " Comportamentul", Ed. stiintifica, 19644. Cosmonici Andrei " Adolescentul si timpul sau liber" Iasi, 19855. Dragomirescu V. " Psihologia comportamentului deviant" Ed. stiintifica siEnciclopedica, Bucuresti, 19766. Panelcu V. " Culmi si abisuri ale personalitatii" Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 19747. Paunescu C. " Agresivitatea si conditia umana" Ed. Tehnica Bucuresti, 19948. Rosca Al. " Delincventa minorilor", Cluj, 19329. Verza E " Psihologia vrstelor" Ed. Hyperion, Bucuresti, 1993

* Centrul Militar Zonal Iasi

PSIHOPATOLOGIE ÎN MEDIUL MILITAR - COMPORTAMENTUL DEVIANT LA ADOLESCENTI

Documents

Transcript of PSIHOPATOLOGIE ÎN MEDIUL MILITAR - COMPORTAMENTUL DEVIANT LA ADOLESCENTI