NOŢIUNI FUNDAMENTALE REFERITOARE LA PSIHOLOGIA MULŢIMILOR ÎN LUMINA LEGILOR REZONANŢEIO adunare de oameni suficient de numeroasă la nivelul căreia dorinţele, aspiraţiile, sentimentele şi gândurile fiinţelor umane care o alcătuiesc sunt preponderent orientate într-o anumită direcţie, devine atunci o mulţime care are o uriaşă forţă psihomentală comună. Ea constituie astfel o sui -generis (în felul său) unică fiinţă (egregor) şi de aceea ea se supune legii unităţii psiho-mentale a mulţimilor care provoacă procese de rezonanţă colective cu anumite energii subtile ce sunt atrase astfel de ea din Macrocosmos (în funcţie de orientarea malefică sau benefică a acestei unităţi psiho-mentale, respectivele energii subtile pot fi binefăcătoare sau răufăcătoare).Unele caracteristici psihologice ale mulţimilor sunt, am putea spune, comune cu cele ale indivizilor izolaţi; altele, dimpotrivă, nu se întâlnesc decât la colectivităţi. În sufletul colectiv, aptitudinile intelectuale ale oamenilor normali (dar aceasta nu este valabil în cazul oamenilor puternici!) şi, în consecinţă, individualitatea lor aproape că se şterg. Această uluitoare punere în comun a însuşirilor obişnuite ne explică de ce mulţimile comune nu sunt în general capabile să îndeplinească acţiuni care implică anumite calităţi superioare. Spre exemplu, aproape toate hotărârile de interes general care sunt luate de o adunare de oameni merituoşi, dar de specialităţi diferite, nu sunt sensibil superioare hotărârilor pe care le-ar lua o adunare de imbecili. Şi această situaţie apare de regulă (având în vedere legile rezonanţei) deoarece aceştia nu pot pune în comun decât numai acele însuşiri pe care le deţine (este înzestrată cu ele) toată lumea.Să vedem acum care anume sunt cauzele care determină apariţia acelor caracteristici speciale, noi, despre care se poate spune că sunt specifice numai mulţimilor (deoarece acolo se declanşează instantaneu procese colective de rezonanţă cu focarele corespondente de energie din Macrocosmos iar aceasta face ca energiile subtile (bune sau rele) care sunt atrase atunci prin rezonanţă, să fie extraordinar de mari, provocând efecte care pentru mulţi sunt de neînţeles) şi care nu se manifestă în cazul fiinţelor umane luate izolat.1) Datorită numărului mare de fiinţe umane care alcătuiesc o mulţime, fiinţa umană din mulţimea respectivă trăieşte aproape automat sentimentul unei puteri invincibile care este datorat comuniunii şi osmozei prin rezonanţă cu sufletul mulţimii respective, a cărei putere de fapt ea o resimte la rândul ei la fel ca şi ceilalţi.Acest aspect, asociat adeseori cu lipsa sentimentului responsabilităţii datorate anonimatului, determină sau uşurează într-o mare măsură manifestarea unor impulsuri (bune sau rele) care sunt în mod normal reprimate.

2) Contagiunea mentală aproape fulgerătoare datorată rezonanţei mentale colective ce există şi se manifestă cu o mare putere între membrii unei mulţimi, determină ca prin farmec desfăşurarea unor acţiuni care, în unele situaţii, pot fi în contradicţie cu interesul individual dar care atunci sunt în mod cert în favoarea interesului colectiv. De această aptitudine omul nu devine cel mai adesea capabil decât în momentul în care face parte dintr-o mulţime.3) Aceeaşi stare de rezonanţă mentală determină în fiinţele umane care fac parte dintr-o mulţime apariţia şi manifestarea adeseori fulgerătoare a unor caracteristici sau calităţi specifice, care adesea sunt în contradicţie cu acelea ale fiinţei umane loate izolat. Datorită rezonanţei mentale cu sufletul colectiv al acelei mulţimi (care este cu mult mai puternic decât o fiinţă umană izolată) fiinţa umană este în scurt timp subjugată, anumite facultăţi îi sunt blocate, iar altele (bune sau rele, în funcţie de orientarea benefică ori malefică a acelei mulţimi) pot fi aduse la un grad de extremă trezire şi exaltare. În acest caz, influenţa unei sugestii (bune sau rele) îl va face să se conformeze aproape fără ezitare. Acele elemente componente ale mulţimii (care în fond sunt fiinţe umane puternice (în bine sau în rău) şi lucide) care posedă o personalitate suficient de puternică pentru a rezista sugestiei (benefice sau malefice) sunt în număr prea mic şi adeseori ele sunt luate de val. Ele pot, cel mult (dacă sunt suficient de puternice (în bine sau în rău)) să emită o sugestie diferită, reorientând astfel mulţimea în altă direcţie.Prin urmare, caracteristicile fiinţei umane care face parte dintr-o mulţime sunt:- modificarea în bine sau în rău a personalităţii conştiente în funcţie de orientarea preponderent benefică sau malefică a respectivei mulţimi;- preponderenţa trăsăturilor bune sau rele care sunt caracteristice subconştientului colectiv al celei mulţimi;- orientarea rapidă într-un acelaşi sens (benefic sau malefic) cu ceilalţi membri ai mulţimii, care se produce numai prin sugestie şi rezonanţă mentală colectivă ce se declanşează în sfera subtilă a sentimentelor şi ideilor;- tendinţa de a transforma imediat în fapte ideile bune sau rele care sunt sugerate şi întărite de ambianţa energetică subtilă extraordinar de puternică pe care o declanşează mulţimea;- anularea totală sau parţială a voinţei datorită energiilor subtile bune sau rele care se manifestă cu o putere foarte mare în cadrul acelei mulţimi, datorită proceselor instantanee de rezonanţă colectivă cu focarele corespondente de energie subtilă (benefică sau malefică) din Macrocosmos.În ansamblu, mulţimea celor neevoluaţi şi inferiori este inferioară, sub aspect intelectual, fiinţei umane evoluate, izolate.

Vom detalia în continuare principalele caracteristici ale mulţimilor care sunt alcătuite din fiinţe umane inferioare, gregare (cărora le place să trăiască mai ales în grup) inconştiente şi neevoluate spiritual.1. Impulsivitatea, mobilitatea şi iritabilitatea mulţimilorAcţiunile unei mulţimi care este alcătuită din fiinţe umane inferioare sunt aproape totdeauna o consecinţă a stimulilor exteriori. Mulţimea alcătuită din oameni inferiori se supune foarte uşor şi prompt sugestiilor primite, cu condiţia ca acestea să îmbrace o anumită formă necesară şi specifică. Putem afirma că o mulţime alcătuită din oameni inferiori este din acest punct de vedere impulsivă, fiind în consecinţă foarte schimbătoare şi nestatornică. Analogic vorbind, ea se aseamănă frunzelor pe care uraganul le ridică şi le împrăştie în toate direcţiile, pentru ca apoi să le lase să se aşeze din nou pe pământ dispunându-le însă altfel.Datorită acestei mobilităţi caracteristice, mulţimile alcătuite din oameni inferiori sunt foarte greu de cârmuit, mai ales atunci când o parte din organele puterii au căzut deja în mâinile lor. Necesităţile stringente şi grijile cotidiene sunt cam în majoritatea cazurilor un regulator invizibil al acestor porniri, fiind unul dintre elementele care temperează şi ajută la controlul şi dominarea mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori.Mulţimile alcătuite din oameni inferiori sunt aproape incapabile de o voinţă statornică în aceeaşi măsură în care ele sunt aproape incapabile de o gândire inteligentă, creatoare, genială.Datorită sentimentului de forţă extraordinară care apare datorită declanşării proceselor colective de rezonanţă cu focarele nesfârşite de energie din Macrocosmos, pentru fiinţa umană care face parte dintr-o asemenea mulţime, noţiunea de imposibil aproape că dispare.2. Sugestibilitatea extremă şi credulitatea accentuată a mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori.Mulţimea alcătuită din oameni inferiori se află cel mai adesea într-o stare de expectativă atentă care este foarte favorabilă sugestiei realizată în masă. Prima sugestie formulată la momentul potrivit se impune aproape imediat prin contagiune şi rezonanţă mentală colectivă stabilind în scurt timp orientarea preponderentă a mulţimii. La fiinţele umane care sunt în acele momente sugestionate cu o mare putere (ce apare în mulţime), ideea fixă sugerată sau indusă tinde să se transforme în scurt timp în acţiune. De aceea, mulţimile alcătuite din oameni inferiori manifestă cel mai adesea o credulitate excesivă, neverosimilul neexistând pentru acestea.Crearea de legende, zvonuri sau curente de opinie, care circulă aşa de uşor în mulţimi, fiind rapid crezute cu o uşurinţă stupefiantă, nu este doar rezultatul unei totale credulităţi, ci şi al deformărilor uluitoare pe care le suferă evenimentele în imaginaţia colectiv modelată a indivizilor care alcătuiesc o mulţime de oameni inferiori.

Mulţimea alcătuită din oameni inferiori gândeşte cel mai adesea în imagini, iar imaginea evocată (generează atunci procese de rezonanţi colectivă instantanee şi) evocă la rândul său o altă serie de imagini, fără nici o legătură logică cu cea dintâi. Ea confundă cel mai adesea evenimentul respectiv care este obiectiv şi real cu creaţia de multe ori fantasmagorică a imaginaţiei sale deformatoare. Fiind cel mai adesea complet incapabilă de a separa obiectivul de subiectiv sau realul de ireal, mulţimea alcătuită din oameni inferiori acceptă şi crede cu tărie drept reale imaginile iluzorii sau fantasmagorice care-i sunt evocate şi care nu au, cel mai adesea, doar o vagă apropiere de faptul real şi obiectiv care a fost observat.Deformările care apar atunci sunt de aceeaşi natură şi, la rândul lor, ele vor fi la fel orientate datorită contagiunii mentale care rezultă din cauza proceselor colective de rezonanţă care se declanşează. Imaginea astfel deformată sau chiar complet falsă este indusă prin sugestie colectivă mulţimii, iar aceasta, fără să gândească în mod inteligent, îi conferă imediat valoare de "adevăr". Acesta este mecanismul tainic al tuturor halucinaţiilor colective care se declanşează prin rezonanţă. Calitatea mentală mediocră a oamenilor din care se compune mulţimea respectivă face să se producă foarte uşor toate acestea, într-o mulţime alcătuită din oameni inferiori toţi devin la fel de incapabili să observe în mod corect ceea ce li se prezintă (acest fenomen aparent straniu este în strânsă legătură cu energiile subtile enorme ce sunt manifestate în mulţime).Prin urmare, putem afirma că observaţiile colective care aparţin unei mulţimi de oameni inferiori sunt cele mai eronate dintre toate, deoarece ele reprezintă cel mai adesea, simpla iluzie a unui om inferior, mediocru, care i-a sugestionat, prin contagiune mentală colectivă (care este apoi întărită prin declanşarea şi menţinerea unor procese colective de rezonanţă cu focarele nesfârşite de energie din Macrocosmos) pe ceilalţi.3. Exagerare şi simplism în sentimentele mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferioriSentimentele manifestate de o mulţime alcătuită din oameni inferiori au dubla caracteristică de a fi foarte simple şi adeseori foarte exagerate. Sub acest aspect, ca şi sub multe altele, fiinţa umană care este inclusă într-o asemenea mulţime se apropie cel mai adesea, fără să-şi dea deloc seama, de fiinţele primitive.Exagerarea unui anumit sentiment este întărită în cazul ei şi de faptul că acesta (sentimentul respectiv), fiind foarte rapid răspândit prin sugestie colectivă şi contagiune mentală în masă (care generează atunci stări de rezonanţă extraordinar de puternice), aprobarea de care se bucură îi sporeşte considerabil intensitatea prin declanşarea unui proces de rezonanţă colectivă (în masă). Simplitatea şi exagerarea sentimentelor apără mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori de îndoieli şi de incertitudine.

Precum femeile care sunt dezechilibrate şi isterice, mulţimile tind imediat spre extreme. O dată apărută în cadrul lor cea mai vagă bănuială, ea se transformă foarte repede în "fapt indiscutabil", în "dovadă certă", în "adevăr de necontestat". Exagerarea în sentimente priveşte cel mai adesea, din păcate, doar sentimentele negative. Dar, dacă sunt sugestionate în mod abil, mulţimile alcătuite din oameni inferiori devin cu uşurinţă capabile de eroism şi de devotament.Mulţimea care este alcătuită din oameni inferiori, nefiind în general impresionată decât de sentimente extreme, oratorul care vrea şi urmăreşte să o cucerească trebuie înainte de toate să facă abuz de afirmaţii excesive. Să exagerezi, doar să afirmi şi să nu urmăreşti niciodată să demonstrezi raţional şi inteligent vreun lucru, iată procedeele universale de argumentare care le sunt caracteristice vorbitorilor la marile adunări populare.Mulţimile alcătuite din oameni inferiori sunt cel mai adesea exagerate în sentimente, dar în nici un caz în ceea ce priveşte inteligenţa.4. Intoleranţa, autoritarismul şi conservatorismul mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferioriIdeile şi credinţele bune sau rele care sunt sugerate mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori sunt imediat acceptate sau refuzate în bloc şi după aceea ele sunt considerate adevăruri absolute sau erori la fel de absolute. De aici rezultă intoleranţa şi autoritarismul care sunt cel mai adesea caracteristice mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori. Dacă individul izolat poate să accepte contrazicerea şi dezbaterea ideilor, mulţimea în schimb nu le suportă aproape niciodată. Mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori respectă înainte de toate cel mai mult forţa şi sunt prea puţin impresionate de bunătate, care uneori este luată drept o dovadă de slăbiciune. Gata să se răzvrătească întotdeauna împotriva unei stăpâniri nehotărâte, oscilante sau slabe, mulţimea alcătuită din oameni inferiori se pleacă slugarnic în faţa unei stăpâniri puternice care acţionează hotărât şi în forţă. Mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori sunt în mare măsură dirijate de subconştient ele putând fi mai ales prin intermediul acestuia influenţate şi supuse. Mulţimile inferioare sunt tributare influenţei unei eredităţi vechi de secole şi în această direcţie ele se dovedesc adesea extrem de conservatoare. Lăsate în voia lor, le vezi curând că sunt sătule de dezordini, îndreptându-se instinctiv către supunere şi slugărnicie. Neîncetata mobilitate a mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori nu priveşte decât lucruri superficiale. De fapt, asemenea mulţimi au instincte conservatoare foarte puternice, un respect în unele cazuri fetişist al tradiţiilor, o groază aproape inconştientă faţă de tot ceea ce este nou şi poate realmente să le transforme condiţiile de viaţă.5. Moralitatea mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori în funcţie de anumite conjuncturi şi de sugestiile bune sau rele care sunt primite, mulţimile care sunt alcătuite din

oameni inferiori pot manifesta instincte de cruzime devastatoare sau dimpotrivă, pot săvârşi acte sublime, pure, de înaltă moralitate.Ideile, raţionamentele şi imaginaţia mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferioriIdeile mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori pot fi:- idei de conjunctură, imediate, care apar şi sunt vehiculate sub influenţa momentului şi, de asemenea, în funcţie de puterea celor care, fiind prezenţi în acea mulţime, o catalizează, o ghidează, o inspiră şi o conduc;- idei fundamentale - cărora mediul, ereditatea sau opinia publică le dau o mare stabilitate.Oricare ar fi ideile bune sau rele care le sunt sugerate mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori, ele nu pot deveni dominante în cadrul acesteia decât cu condiţia de a îmbrăca în prealabil o formă foarte simplă şi de a fi reprezentate în mod adecvat în mintea lor, în special prin imagini cât mai sugestive.În afara proceselor de rezonanţă care sunt declanşate în fiinţa lăuntrică a fiecărui membru al respectivei mulţimi, nici o înlănţuire logică prin analogie sau succesiune nu există între aceste idei-imagini; ele se pot substitui una alteia în funcţie de afinităţile pe care fiinţa umană respectivă le prezintă. Absenţa aproape completă a spiritului critic permite atunci tuturor contradicţiilor (care sunt clare şi evidente pentru un om lucid şi inteligent) să treacă total neobservate.Deoarece ideile bune sau rele nu sunt accesibile mulţimilor decât după ce au îmbrăcat o formă foarte simplă, ele trebuie adeseori să sufere cele mai complete transformări spre a deveni populare şi familiare. Dacă este vorba despre idei filosofice sau ştiinţifice ceva mai elevate, se poate constata destul de uşor profunzimea modificărilor de care acestea au nevoie pentru a coborî, în final, din treaptă în treaptă, până la nivelul global de înţelegere care este caracteristic mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori. Nu contează atunci gradul de elevare al unei idei, este important efectul pe care-l produce ea (într-o asemenea mulţime), chiar dacă respectiva idee este complet greşită.Chiar dacă ideea a suferit anumite modificări care în final o fac accesibilă mulţimilor alcătuite din oameni inferiori, ea nu acţionează cu adevărat decât atunci când pătrunde adânc în subconştient devenind, am putea spune, un sentiment. Această transformare gradată este în general foarte îndelungată. De altfel, nu trebuie să credem că o idee, fie ea genială, poate avea imediat efect, fie şi asupra mulţimilor cultivate şi inteligente, numai pentru faptul că justeţea acesteia a fost din plin demonstrată. Ne dăm seama cu uşurinţă de acest lucru văzând cât de puţin îi influenţează, pe cei mai mulţi, cea mai clară demonstraţie cu privire la o mare descoperire care în mod cert este genială. Un ascultător inteligent şi cultivat poate să recunoască imediat evidenţa adevărului demonstraţiei, dar cu toate acestea el va

fi repede readus, datorită prejudecăţilor şi a preponderenţei ideilor sale subconştiente, la concepţiile sale primitive. Revedeţi-l apoi peste numai câteva zile şi - stupoare - el vă va servi din nou vechile argumente, exact în aceiaşi termeni. Într-o asemenea situaţie, noi ne putem convinge că de fapt respectiva fiinţă umană se află sub influenţa foarte puternică a unor idei anterioare, care deja au devenit sentimente. Doar acestea acţionează atunci cu atâta putere asupra mobilurilor profunde ale acţiunilor şi vorbelor noastre. Atunci când, prin diverse procedee (mai ales prin repetare!), o idée bună sau rea sfârşeşte prin a se trezi în sufletul mulţimilor, ea capătă astfel o forţă invincibilă care îi conferă o vitalitate cu totul extraordinară. Dacă ideile bune sau rele au nevoie de mult timp pentru a se statornici şi a prinde viaţă în sufletul mulţimilor, le este necesar un timp la fel de lung pentru a-l părăsi.Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că o idee bună sau rea devine cu adevărat o forţă atunci când contaminează mulţimile.Raţionamentele mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori’’Mulţimile alcătuite din oameni inferiori sunt totuşi influenţate de raţionamente. Însă atunci argumentele pe care ele le folosesc şi mai ales cele care acţionează cel mai uşor asupra lor par să fie, din punct de vedere logic, de un nivel atât de coborât, încât numai prin analogie le mai putem socoti raţionamente. Asocierea unor lucruri disparate, neavând decât în aparenţă relaţii între ele şi imediata generalizare a cazurilor particulare, acestea sunt cel mai adesea caracteristicile logicii colective. Exemplu: modul pueril de gândire al unui eschimos care, ştiind din experienţă că gheaţa, care după cum ştim este un corp transparent, se topeşte în gură, trage imediat concluzia că şi sticla, la rândul ei, trebuie la fel ca şi gheaţa să se topească în gură. Cam de acest nivel sunt asociaţiile pe care le prezintă mulţimilor, aproape întotdeauna, acei oratori abili care ştiu să le manipuleze. Numai acest gen de "raţionamente" le poate influenţa. O înlănţuire de raţionamente riguroase este aproape complet de neînţeles mulţimilor alcătuite din oameni inferiori şi de aceea ne permitem să afirmăm că cel mai adesea ele nu judecă sau judecă greşit şi de multe ori ele nu pot fi influenţate printr-un raţionament, chiar dacă acesta prezintă claritatea unui diamant. Citite ulterior, cu detaşare şi luciditate, anumite discursuri faimoase care au exercitat cândva o influenţă enormă asupra celor care le-au ascultat, se dovedesc, adesea, a fi uimitor de slabe.Procedând astfel, ne putem da seama cu uşurinţă că ele au fost făcute spre a dinamiza şi antrena mari colectivităţi umane şi nu spre a fi citite atent şi pe îndelete de către filosofi. Oratorul care comunică intim cu mulţimea alcătuită din oameni inferiori, ştie să evoce imaginile care o vrăjesc. Dacă izbuteşte, se poate spune că scopul său a fost atins. Un întreg volum de cuvântări plate şi plicticoase nu valorează cât cele

câteva fraze celebre care au izbutit să cucerească şi să convingă sufletele care trebuiau convinse.Neputinţa mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori de a judeca corect, le face să fie aproape complet lipsite de orice spirit critic; aceasta arată că în cazul lor lipseşte aptitudinea de a discerne adevărul de eroare, de a formula o judecată exactă. Judecăţile pe care astfel de mulţimi le acceptă nu sunt decât judecăţi impuse şi niciodată judecăţi argumentate. Uşurinţa cu care devin generale anumite opinii ţine mai ales de neputinţa majorităţii oamenilor de a-şi forma ei înşişi o părere proprie care să se bazeze pe raţionamente proprii.Imaginaţia mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferioriMulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori se află, analogic vorbind, în situaţia celui care doarme, a cărui raţiune, temporar suspendată, lasă să-i apară în minte imagini virtuale (vise) de o intensitate şi de o bogăţie extremă dar care, dacă ar intra în contact cu gândirea inteligentă, ar pieri fulgerător. Mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori nu sunt capabile nici de gândire, nici de raţionament şi de aceea ele nu disting neverosimilul; or, noi ştim că tocmai lucrurile cele mai neverosimile sunt, în general, cele mai şocante.În istorie, aparenţa a jucat aproape întotdeauna un rol mult mai important decât realitatea. În cazul unor asemenea mulţimi, irealul predomină asupra realului.Neputând gândi decât în imagini vii, sugestive, mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori nu sunt impresionate decât de imagini foarte sugestive. În special acestea le înspăimântă sau le farmecă şi devin ulterior pentru ele mobiluri de acţiune. De exemplu, nu este deloc întâmplător că actorii care interpretează roluri negative sunt în unele cazuri ţinta unor atacuri agresive. Este evidentă astfel uşurinţa cu care pot fi sugestionate mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori, într-un asemenea grad încât acestea ajung să considere irealul drept real.Pe imaginaţia populară predominantă se bazează puterea cuceritorilor şi forţa statelor. Marii oameni de stat nu au căutat niciodată să cârmuiască împotriva imaginaţiei mulţimilor alcătuite din oameni inferiori, ci la unison cu aceasta.Să vedem acum cum poate fi impresionată imaginaţia mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori.Am văzut deja că, în primul rând, demonstraţiile care sunt menite să influenţeze inteligenţa şi raţiunea acestora sunt aproape incapabile să atingă acest scop. Atunci când se doreşte să se impresioneze cu o mare putere imaginaţia mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori, trebuie să se folosească imagini şocante şi limpezi, eventual lipsite de orice interpretare sau care vor fi eventual însoţite numai de câteva relatări miraculoase: o mare izbândă, o mare minune, o mare

realizare, o mare speranţă. Important este atunci să prezinţi lucrurile în mod unitar şi să nu le arăţi niciodată provenienţa.Nu faptele prin ele însele sunt cele care impresionează cel mai uşor şi profund imaginaţia populară, ci modul în care ele sunt prezentate. Aceste fapte incitante trebuie să producă, prin focalizarea atenţiei, o imagine cât mai vie şi şocantă, care va trebui să ocupe şi să intereseze foarte mult mintea. Să cunoşti arta de a impresiona imaginaţia mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori înseamnă să cunoşti arta de a le influenţa şi cârmui.Forma "religioasă" pe care o iau toate convingerile mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori.Sentimentul religios al mulţimilor alcătuite din oameni inferiori are cel mai adesea unele caracteristici foarte simple: adorarea lui DUMNEZEU sau a unei fiinţe cu adevărat superioare sau care este înzestrată cu anumite capacităţi sau puteri extraordinare, teama de puterea ce i se atribuie, supunerea oarbă la ordinele sale, imposibilitatea de a discuta dogmele, dorinţa de a le răspândi, tendinţa de a-i considera duşmani pe toţi cei care refuză să le accepte. Indiferent dacă un astfel de sentiment se referă la DUMNEZEU, la un zeu invizibil, la un idol de piatră, la un erou real sau la o anumită idee politică, esenţa sa rămâne aproape întotdeauna religioasă.Mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori investesc cu o aceeaşi forţă misterioasă formula politică sau conducătorul victorios care le fanatizează pe moment.Acest sentiment este de regulă însoţit de intoleranţă şi fanatism. Eroul care este unanim aclamat de o mulţime alcătuită din oameni inferiori este, pentru ea, un zeu atotputernic. Tocmai de aceea se poate spune că pentru asemenea mulţimi ori eşti zeu ori nu eşti nimic.

Opiniile şi credinţele mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferioriFactorii care determină opiniile şi credinţele mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori sunt de două feluri: - factori îndepărtaţi; - factori apropiaţi.Factorii îndepărtaţi fac mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori capabile să adopte cu uşurinţă anumite convingeri şi le fac să fie complet refractare la altele. Ei pregătesc terenul pe care vedem că încolţesc dintr-o dată idei noi, care uimesc prin forţa şi rezultatele lor.Factorii imediaţi sunt cei care, suprapunându-se acestei acţiuni de modelare îndelungată fără de care nu ar putea acţiona, produc în sânul mulţimilor alcătuite din oameni inferiori convingeri active sau, cu alte cuvinte, dau o formă ideii, făcând-o astfel să se manifeste împreună cu toate consecinţele sale. Sub presiunea acestor factori imediaţi apar la momentul oportun acele hotărâri care, prin declanşarea anumitor

procese de rezonanţă, pun brusc în mişcare colectivităţi mari de oameni.Factorii îndepărtaţi sunt:- Neamul - influenţa sa domină caracteristicile care sunt specifice sufletului neamului respectiv;- Tradiţiile - care reprezintă totalitatea ideilor, necesităţilor şi a sentimentelor care aparţin trecutului. Ele sunt o SUI GENERIS (în felul său) sinteză a neamului şi importanţa lor pentru un anumit popor este covârşitoare.Un popor este şi se comportă precum un organism şi el nu se poate modifica decât prin transformări lente. Fără tradiţii stabile, acest organism viu care este poporul nu poate supravieţui; fără lenta eliminare şi înnoire a acestor tradiţii, nu există progres.- Timpul - este cel care determină evoluţia tuturor credinţelor şi dispariţia lor. De aceea se spune că toate transformările ce sunt necesare la nivelul mulţimilor au nevoie de timp.- Instituţii politice şi sociale.Popoarele au totdeauna cârmuitorii pe care îi merită. Instituţiile şi guvernele unei anumite ţări reprezintă emanaţiile neamului respectiv. Popoarele nu sunt guvernate după cum li se năzare unor conducători la un moment dat, ci după cum le-o cere caracterul acelor popoare. Un popor nu are totdeauna puterea să-şi transforme cu adevărat instituţiile. El poate, cu preţul unor revoluţii violente, să le modifice numele, dar fondul lor rămâne neschimbat atât timp cât nu se produce o transformare reală, profundă şi durabilă în mentalitatea colectivă a acelui popor.Câteva reguli necesare în vederea elaborării legilor într-o ţară:Când se concep legile nu trebuie să ne preocupăm doar de simetria lor, ci în cea mai mare măsură de utilitatea reală a acestora. Nu trebuie niciodată să se elimine o anomalie numai pentru că ni se pare nouă că este o anomalie. Nu trebuie să inovezi niciodată decât dacă îţi dai cu adevărat seama că ceva merge rău şi atunci trebuie să inovezi doar atât cât este necesar pentru a înlătura răul respectiv. Nu trebuie să redactezi niciodată un articol de lege mai cuprinzător decât este cazul particular pe care vrei cu adevărat să-1 remediezi.Nu instituţiile represive reprezintă mijlocul de a acţiona profund şi durabil asupra sufletului mulţimilor, ci rugăciunea către DUMNEZEU şi meditaţia profundă.

-Instrucţia şi educaţia.În ultima vreme, se poate observa că sistemul educaţional a fost structurat pe principii eronate.Prima eroare gravă o constituie considerarea faptului că recitarea papagalicească a unor manuale dezvoltă inteligenţa şi poate crea aptitudini necesare în viaţă. În consecinţă, aproape toţi elevii caută să

înveţe cât mai mult prin memorarea fidelă a unor cărţi întregi, fără a-şi exersa aproape deloc judecata şi spiritul de iniţiativă.În plus, această educaţie insuflă adeseori elevilor un sentiment de dezgust faţă de condiţia socială din care fac parte şi în consecinţă, aceştia vor căuta să o depăşească. Gândind astfel, aproape toţi doresc să devină funcţionari plătiţi de către stat în loc să-şi dezvolte cât mai mult spiritul de iniţiativă.Calităţile care asigură succesul în viaţă sunt: judecata sănătoasă, bunul simţ, înţelepciunea practică, iubirea de oameni, experienţa, iniţiativa, caracterul, iar toate acestea nu se învaţă numai din cărţi, ci şi printr-o practică efectivă.Învăţătura care este dată tineretului unei ţări ne permite să întrevedem cu anticipaţie care vor fi destinele acelei ţări.Factori imediaţi ai opiniilor mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferioriImaginile, cuvintele şi formuleleAm văzut anterior că mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori sunt impresionate în special de imagini foarte sugestive. Aceste imagini sugestive pot fi adeseori evocate prin folosirea judicioasă a cuvintelor adecvate şi a formulelor cheie care au un impact puternic asupra maselor mari de oameni. Forţa cuvintelor este atunci intim legată de puterea de sugestie şi rezonanţă pe care imaginile respective le evocă, generând astfel în mulţimea respectivă stări şi trăiri extraordinar de intense. Cuvintele cu dublu sens sau al căror sens este atunci ambiguu ori imprecis definit, acţionează în asemenea situaţii foarte puternic; de exemplu, anumiţi termeni precum: fericire, împlinire, sănătate, iubire, forţă, bogăţie, mulţumire, veselie, calm, bine, armonie, vitalitate, echilibru, bucurie, egalitate, libertate etc. Cuvinte ca acestea sintetizează diverse aspiraţii subconştiente şi speranţa realizării lor. Raţiunea şi argumentele logice, inteligente nu pot deloc să lupte împotriva forţei şi a stărilor copleşitoare pe care le declanşează adeseori în masă folosirea cu măiestrie, la momentul oportun, a anumitor cuvinte şi formule.Asemenea cuvinte, dacă sunt rostite cu gravitate şi pioşenie în faţa mulţimilor (care sunt alcătuite din oameni inferiori), constatăm cum datorită proceselor de rezonanţă care sunt aproape instantaneu declanşate în masă cu anumite energii subtile care sunt captate din Macrocosmos, chipurile devin respectuoase şi frunţile se înclină numaidecât.Fiind adeseori independente de sensul cuvintelor, imaginile (generatoare de procese instantanee de rezonanţă în masă) care sunt evocate prin intermediul lor variază în ceea ce priveşte identitatea efectelor de la epocă la epocă. În timp, de multe ori, cuvintele se perimează şi nu fac nimic altceva decât că ajung să-l "scutească", pe cel care le foloseşte ca pe nişte formule, să mai gândească.

Trebuie întotdeauna să fim atenţi la cuvintele ce au semnificaţii mobile şi temporale, dacă dorim să acţionăm prin intermediul lor asupra mulţimii (alcătuite din oameni inferiori) căci în asemenea situaţii trebuie să cunoaştem cu anticipaţie sensul general pe care îl au acestea pentru ea în acel moment.Atunci când în urma tulburărilor politice, mulţimile alcătuite din oameni inferiori ajung adeseori să manifeste antipatie pentru imaginile care sunt evocate de anumite cuvinte, prima îndatorire a unui om de stat care a înţeles această taină este să înlocuiască imediat în toate discursurile sale aceste cuvinte, fără a se atinge de esenţa lucrurilor.IluziileMulţimile alcătuite din oameni inferiori n-au fost niciodată însetate de adevăruri, de aceea, dacă sunt puse în faţa evidenţei care le displace, o resping imediat, însă adeseori ele se amăgesc preferând să zeifice eroarea, dacă eroarea le seduce. Cel care ştie să le ofere cu o mare abilitate felurite iluzii devine lesne stăpânul lor; cel care încearcă să le spulbere iluziile care deja au acaparat masele alcătuite din oameni inferiori devine aproape întotdeauna victima lor.ExperienţeExperienţa directă este aproape singurul mod eficient prin care un adevăr se poate statornici temeinic în sufletul mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori şi prin care iluziile ce au devenit extrem de periculoase se pot spulbera. Doar că atunci ea (experienţa) trebuie să fie realizată pe o scară foarte largă şi trebuie, de asemenea, să fie des repetată pentru a declanşa prin obişnuinţă o transformare la nivelul conştiinţei de masă a unei mulţimi care este alcătuită din oameni inferiori.RaţiuneaMulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori nu sunt influenţabile prin raţionamente ci prin intermediul unor energii subtile uriaşe, copleşitoare, care sunt manifestate prin intermediul proceselor specifice de rezonanţă de către rari Iniţiaţi. Oratorii faimoşi care ştiu cum să le impresioneze şi să le mobilizeze fac cel mai adesea apel la sentimentele lor, niciodată la raţiunea lor.Pentru a le convinge, trebuie să fie sesizate mai întâi sentimentele de care mulţimile care sunt alcătuite din oameni inferiori sunt animate, apoi cel în cauză (care vrea să le convingă), trebuie să se prefacă în mod abil că le împărtăşeşte. Pe urmă el trebuie să urmărească să le modifice, provocând cu ajutorul asociaţiilor rudimentare anumite imagini puternice sugestive. La nevoie el (cel care vrea să le convingă) trebuie să poată să întoarcă astfel de mulţimi înapoi la punctul de plecare şi mai ales să le perceapă în fiecare clipă în mod global, empatic-telepatic, sentimentele pe care le-a trezit. Această necesitate de a-şi modifica în mod inspirat limbajul şi de a-şi adapta fulgerător discursul în funcţie de efectul pe care cel care vrea să le convingă urmăreşte să-l producă în momentul în care vorbeşte, face de la bun

început să fie ineficient orice discurs care a fost dinainte elaborat. Oratorul inabil care-şi urmăreşte cu consecvenţă propria gândire şi nu pe aceea a ascultătorilor săi, îşi pierde chiar prin acest fapt orice influenţa asupra maselor care sunt alcătuite din oameni inferiori.Minţile preponderent logice, care sunt obişnuite cu înlănţuiri stricte de raţionamente, aproape că nu se pot împiedica să nu recurgă la acest mod de convingere atunci când se adresează mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori şi aproape întotdeauna ele sunt surprinse când constată că argumentele lor n-au efect.Conducătorii mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori şi mijloacele lor esenţiale de convingereDin clipa în care un anumit număr de fiinţe umane s-au adunat împreună, ele se supun conştient sau inconştient, am putea spune din instinct, autorităţii unui şef sau cu alte cuvinte influenţei unui conducător.În mulţimile umane care sunt alcătuite din oameni inferiori, conducătorul unanim recunoscut ca atare joacă un rol considerabil. Voinţa sa este nucleul tainic în jurul căreia opiniile şi ideile directoare capătă formă şi identitate. Mulţimea care este alcătuită din oameni inferiori este precum o turmă care nu poate niciodată să se lipsească de un conducător.Conducătorii mulţimilor sunt în general oameni de acţiune, puternici, stăpâni pe ei, care cred cu o mare tărie în convingerile lor. Intensitatea acestei credinţe, care este adeseori extraordinară, conferă fulgerător cuvintelor lor o mare putere de sugestie. Oamenii care sunt reuniţi într-o mulţime care este alcătuită din fiinţe umane inferioare aproape că îşi pierd voinţa proprie şi se orientează din instinct către cel care este în mod natural înzestrat cu o voinţă foarte puternica - şeful sau conducătorul.Rolul marilor conducători este înainte de toate de a insufla maselor care sunt alcătuite din oameni inferiori o idee-forţă, o anumită credinţă benefică, o convingere fermă, de nezdruncinat. A-i da omului o credinţă fermă înseamnă de fapt a-i înzeci forţele datorită proceselor specifice de rezonanţă care se declanşează din acel moment în el cu o anumită sferă nesfârşită de forţă din Macrocosmos.Autoritatea conducătorilor este de multe ori despotică şi chiar prin acest despotism ei se impun adeseori maselor care sunt alcătuite din oameni inferiori. Sufletul mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori este cel mai adesea dominat de nevoia de supunere şi nu de nevoia de libertate. De aceea, acestea se supun imediat, aproape din instinct, celui care s-a declarat stăpânul lor.Conducătorii se clasifică în:- cei care au o voinţă puternică, dar care este de moment;- cei care au o voinţă foarte puternică şi care în plus este de lungă durată; aceştia din urmă sunt mult mai rari.Primii sunt violenţi, viteji, îndrăzneţi şi pot iniţia acţiuni foarte curajoase prin care ei reuşesc să

mobilizeze rapid masele care sunt alcătuite din oameni inferiori. Dar, o dată impulsul volitiv epuizat, aceştia redevin şterşi, anonimi şi adeseori pentru a-şi exercita mai departe funcţia, ei trebuie să fie stimulaţi periodic, fără încetare. Ceilalţi exercită în mod constant şi cu o mare putere o influenţă care adeseori este extraordinară, irezistibilă, care îi face să fie în mod tainic foarte charismatici. Pentru ei nimic nu le apare ca fiind imposibil.Mijloacele tainice prin care acţionează cel mai adesea conducătorii: afirmaţia, repetiţia, contagiunea.Când se urmăreşte mobilizarea cât mai rapidă şi pentru scurt timp a unei mulţimi care este alcătuită din oameni inferiori pentru realizarea unei acţiuni benefice oarecare, trebuie acţionat prin sugestii puternice şi rapide. Cea mai viguroasă sugestie este totdeauna exemplul propriu viu, puternic, mobilizator. Cel care vrea să mobilizeze şi să impulsioneze masele, trebuie în prealabil să se fi mobilizat şi să se fi impulsionat suficient de mult, în acest caz, este însă necesar ca mulţimea să fi fost pregătită în prealabil, iar cel care urmăreşte să o impulsioneze şi să o mobilizeze trebuie să se bucure de un mare prestigiu sau să fie înzestrat cu o considerabilă charismă.Când trebuie să ne inoculate lent anumite idei benefice unor mulţimi care sunt alcătuite din oameni inferiori se recurge cel mai adesea la următoarele metode: afirmaţia, repetiţia, contagiunea.Afirmaţia simplă, pură, chiar dacă este lipsită de orice raţionament şi de orice dovadă, constituie atunci când este rostită într-un moment propice un mijloc sigur de a inocula o anumită idee (care apoi, dacă va fi acceptată, va deveni autosugestie) în mintea mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori. Cu cât afirmaţia este atunci mai concisă, mai lipsită de dovezi şi de demonstraţie, cu atât ea are mai multă forţă de impact. Aceasta nu are mereu după aceea o influenţă reală decât cu condiţia ca ea să fie mereu repetată, pe cât posibil în aceeaşi termeni. Ceea ce este mereu afirmat în acelaşi mod, ajunge printr-o constantă repetiţie să se fixeze în mintea mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori, sfârşind prin a fi acceptat ca adevăr demonstrat. Numai prin afirmaţie identică şi repetiţie se poate combate după aceea o altă afirmaţie des repetată care în realitate este o eroare.Când o afirmaţie adevărată sau eronată a fost suficient de des şi unanim repetată se formează în final ceea ce se numeşte un puternic curent de opinie şi intervine totodată tainicul mecanism al contagiunii care operează numai prin procese de autosugestie şi rezonanţă colectivă. În sânul mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori, ideile, convingerile, sentimentele, emoţiile, credinţele sunt la fel de contagioase ca şi microbii.Deoarece se manifestă prin declanşarea anumitor procese de rezonanţă colectivă ce apar şi se amplifică în masă, contagiune a conştiinţei colective nu necesită prezenţa simultană a indivizilor într-un acelaşi loc; ea se poate realiza adeseori chiar la o mare distanţă, sub influenţa anumitor evenimente care

orientează la unison minţile a milioane de oameni în acelaşi sens, conferindu-le caracteristicile specifice mulţimilor, mai ales atunci când terenul este pregătit de anumiţi factori.De obicei, fenomenele malefice induse conştient implică o relaţie de la om la om, care există atunci şi se menţine, între emiţător şi receptor. Imitaţia este un tainic efect curent al contagiunii. În general, omul obişnuit, la care nivelul de conştiinţă este preponderent pe SWADHISTHANA CHAKRA, are o înclinaţie spontană spre imitaţie, cu condiţia ca imitaţia respectivă să fie pentru el uşoară. Cu modele puternic sugestive se conduce lumea, nu cu argumente.Este foarte cunoscută imitarea adeseori spontană a unor personalităţi puternice de către mulţimile inconştiente, în toate aceste cazuri avem exemple evidente de procese de rezonanţă cu aura acelei personalităţi care atrage după sine imitaţia. Dar, pentru a influenţa cu putere şi a fi imitate, aceste personalităţi nu trebuie să se îndepărteze prea mult de ideile care sunt în general acceptate de masele mari de oameni. În caz contrar, imitarea lor va fi dificilă, iar influenţa lor redusă dacă ele nu au o aură extraordinar de mare.Contagiunea în masă a conştiinţelor, dacă este destul de puternică, declanşează procese corespunzătoare de rezonanţă foarte intense care ajung la un moment dat să impună oamenilor nu numai anumite opinii (prejudecăţile) ci şi anumite moduri colective de a simţi şi de a gândi. Opiniile şi credinţele colective se propagă prin mecanismul contagiunii paranormale în masă (care este totdeauna determinat de procese specifice de rezonanţă care deja au devenit obişnuinţe) şi prea puţin prin cel al raţionamentelor.În general, ideile superioare, geniale, iau naştere în sferele mai înalte ale societăţilor sau în cadrul unor şcoli spirituale autentice. Conducătorii de mulţimi care sunt alcătuite din fiinţe umane inferioare sunt în anumite situaţii subjugaţi de aceste idei superioare şi le însuşesc şi, dacă nu le înţeleg aşa cum trebuie, le deformează mai mult sau mai puţin, şi în asemenea cazuri întemeiază o sectă care, în unele conjuncturi, deformează din nou acele idei geniale, răspândindu-le apoi, din ce în ce mai deformate, în rândul mulţimilor.Devenite adevăr popular, acele idei geniale primare care în final sunt mult deformate, revin la locul de origine, acţionând astfel prin declanşarea anumitor procese de rezonanţă mentală (cu anumite focare mentale de forţă nesfârşită din Macrocosmos) asupra păturilor înalte ale naţiunii. Pentru cei iniţiaţi este evident că inteligenţa este cea care dirijează lumea, dar de multe ori ea o dirijează pe căi ocolite.PrestigiulDacă opiniile răspândite prin afirmaţie, repetiţie şi contagiune sunt atotputernice, aceasta se datorează într-o mare măsură faptului că ele sfârşesc prin a face să apară şi să se amplifice acea forţă misterioasă numită prestigiu. Prestigiul este de fapt un fel de fascinaţie tainică pe care o exercită asupra minţii noastre un anumit om care este înzestrat

cu o mare charismă, o operă sau o doctrină. Această fascinaţie ne paralizează cel mai adesea aproape toate facultăţile critice şi ne umple sufletul de uimire şi respect. Prestigiul este cel mai puternic resort al oricărei dominaţii. Prestigiul poate fi: - dobândit; - personal.Prestigiul dobândit este cel mai adesea acela pe care-1 conferă numele, averea, reputaţia. El poate fi independent de prestigiul personal. Prestigiul personal reprezintă ceva tainic, individual, care există şi se manifestă cu putere în sfera aurei unei fiinţe umane şi este determinat de apariţia unor procese de rezonanţă care sunt aproape permanente cu anumite energii subtile din Macrocosmos. El poate coexista uneori cu reputaţia, celebritatea, gloria sau averea sau, datorită încrederii puternice în forţele proprii (care este ceva firesc în cazul apariţiei prestigiului personal), poate fi chiar întărit de ele, dar este cu putinţă să existe şi în mod independent. Prestigiul dobândit este cel mai răspândit azi. Acestor două li se mai adaugă prestigiul care este exercitat de opinii, opere literare sau artistice etc. Prestigiul este adeseori rezultatul repetiţiei colective a admiraţiei şi a stimei acumulate care face să fie instantaneu transferată în aura fiinţei umane respective (care este admirată şi/ori stimată) o parte a energiilor subtile pe care le manifestă prin procese specifice de rezonanţă cei care admiră.Prestigiul personal este direct proporţional cu intensitatea şi constanţa anumitor procese de rezonanţă cu anumite energii subtile din Macrocosmos. Puţinele persoane care-1 posedă cu adevărat exercită tocmai de aceea o fascinaţie cu adevărat magnetică asupra tuturor celor din jur. Această forţă misterioasă este în strânsă legătură cu puterea charismatică a personajului respectiv. De altfel, se ştie de mii de ani că prestigiul (care în realitate este un anumit gen de energie subtilă care este prezent în aură) este elementul fundamental de convingere a oamenilor sau a mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori. Fiinţa umană, ideea sau aspectul care este înzestrat cu un mare prestigiu este imediat imitată pe calea contagiunii colective paranormale şi astfel impune unei întregi generaţii anumite modalităţi de a acţiona, de a simţi şi de a-şi exprima gândurile.Unul dintre cei mai importanţi factori care contribuie în mod spontan la apariţia prestigiului este succesul. Omul care reuşeşte, ideea genială care se impune, nu mai sunt după aceea aproape deloc contestate tocmai pentru că au succes. Prestigiul de care oamenii obişnuiţi se bucură piere aproape întotdeauna la apariţia insuccesului. Reacţia de respingere care apare la scurt timp după aceea va fi cu atât mai vie cu cât prestigiul de care s-a bucurat acel om (obişnuit) a fost mai mare. Discuţiile "demolatoare", bârfa, calomniile pot de asemenea deteriora prestigiul unui om obişnuit dar într-un ritm mai lent şi cu un efect mai sigur. Cei care au ştiut uneori instinctiv să-şi păstreze mult timp prestigiul nealterat nu au tolerat niciodată discuţia în contradictoriu. Ca să te bucuri de admiraţia mulţimilor care sunt alcătuite din oameni

inferiori, atunci când eşti un om obişnuit, trebuie să ştii întotdeauna cum să le ţii la distanţă. Procedând astfel, vei apărea mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori misterios, fascinant şi intangibil.Limitele de variabilitate a credinţelor şi opiniilor mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori Credinţele fixe. Este esenţial să ne dăm seama că totdeauna credinţele fixe (imuabile) determină automat procese specifice de rezonanţă cu anumite sfere de forţă nesfârşită care există în Macrocosmos şi fac astfel să fie aduse şi manifestate în ambianţa în care sunt canalizate anumite energii subtile care sunt intim corelate cu acele credinţe fixe, generând astfel anumite efecte.Dacă studiem cu atenţie şi luciditate credinţele şi opiniile unui popor, constatăm întotdeauna existenţa unui fond extrem de fix, aproape imuabil pe care se grefează opinii la fel de mobile precum nisipul care acoperă stânca. Prin urmare, se poate afirma că credinţele şi opiniile mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori pot fi:- credinţe permanente (ce generează procese de rezonanţă specifice) care dăinuie neschimbate de mai multe secole şi pe care adeseori se întemeiază o întreagă civilizaţie;- opinii momentane şi schimbătoare.Credinţele permanente sunt în general puţine la număr. Formarea, apariţia şi dispariţia lor constituie nişte puncte culminante în istoria oricărui popor. O opinie trecătoare apare cu uşurinţă în sufletul mulţimilor care sunt alcătuite din oameni inferiori, dar se ştie că este foarte dificil să implantezi în el (în acest suflet colectiv) o credinţă durabilă şi la fel de dificil este să o distrugi, o dată ce a prins definitiv şi cu putere formă.Adeseori o credinţă permanentă nu poate fi preschimbată decât cu preţul unor revoluţii violente şi despre o asemenea credinţă (permanentă) se poate spune că a dispărut numai atunci când credinţa respectivă (care până atunci a fost permanentă) şi a pierdut aproape cu totul dominaţia şi influenţa asupra sufletelor. Revoluţiile servesc de multe ori la înlăturarea completă a credinţelor care atunci sunt practic abandonate, dar pe care jugul obiceiului (obişnuinţei) ne împiedică să le părăsim complet. Revoluţiile care încep sunt de fapt credinţe (ce au fost până atunci permanente) care se sfârşesc.În situaţia în care respectiva credinţă permanentă nu este altceva decât o ficţiune sau o fantasmagorie se poate spune că nici o asemenea credinţă generală nu poate dăinui decât cu condiţia de a nu fi niciodată pusă la încercare. Când o credinţă care a fost până atunci permanentă şi-a pierdut cu adevărat puterea, tot ceea ce se întemeiază pe ea se prăbuşeşte în scurt timp. În asemenea situaţii apare ca stringent necesar să fie transformate din temelii şi elementele civilizaţiei. Această transformare durează până în clipa în care se adoptă în unanimitate o nouă credinţă generală permanentă; până atunci, se trăieşte în stare de anarhie. Tocmai pentru a evita

starea de anarhie, naţiunile şi-au apărat întotdeauna cu intoleranţă convingerile. Pe de altă parte, se ştie că o credinţa care a reuşit să se fixeze şi să devină permanentă, capătă la scurt timp după aceea, pentru multă vreme, o forţă invincibilă.Opiniile mobile ale mulţimilor care sunt alcătuite din fiinţe umane inferioareDeasupra credinţelor fixe (permanente) am putea spune că se află un strat mobil de opinii, de idei, de gânduri care se nasc şi pier neîncetat. O parte dintre ele nu sunt altceva decât forme noi de receptare ale credinţelor fixe (permanente), care apar chiar şi atunci când fondul acestor credinţe fixe (permanente) rămâne neschimbat. Tot ceea ce este împotriva (opus) credinţelor generale, fixe (permanente) şi a sentimentelor colective ale neamului respectiv este efemer, fiind în scurt timp sortit dispariţiei.În prezent, se constată că numărul opiniilor mobile ale mulţimilor care sunt alcătuite din fiinţe umane inferioare este mai mare ca oricând; şi aceasta se produce din trei motive diferite.Primul motiv: vechile tendinţe, pierzându-şi treptat forţa de influenţă, nu mai acţionează acum ca în trecut asupra opiniilor trecătoare pentru a le da astfel o anumită orientare.Al doilea motiv: forţa crescândă a mulţimilor care sunt alcătuite din fiinţe umane inferioare fiind din ce în ce mai puţin contracarată, extrema lor mobilitate se poate acum manifesta liber.Al treilea motiv: larga răspândire a presei şi a televiziunii (care acţionează la unison cu radioul) face ca în faţa ochilor noştri să se perinde aproape neîncetat cele mai diverse opinii şi păreri. Sugestiile generate de fiecare din ele sunt însă, după aceea, distruse în scurt timp de sugestii contrare. Ele au astfel o existenţă efemeră.Ştiind toate acestea, ne putem da seama de unde rezultă neputinţa evidentă a guvernelor actuale de a dirija opinia publică. Chiar mai mult decât atât, ne putem astfel da seama de ce opinia publică tinde să devină supremul factor de reglaj în politică. Datorită concurenţei şi mai ales pentru a nu-şi pierde cititorii, presa care nu este controlată din umbră de francmasonerie, nu face altceva decât să reflecte ecoul opiniei publice.În prezent, atunci când este supusă discuţiei şi analizei pro şi contra, aproape orice opinie îşi pierde prestigiul. Cunoscând aceasta înţelegem de ce, în scurt timp, aspectele ei cele mai incitante devin în curând perimate şi de aceea se constată că prea puţine idei capabile să pasioneze supravieţuiesc. Omul modern este adeseori invadat de indiferenţă.